Skip to content

12 Comentarii

  1. catu
    septembrie 1, 2011 @ 9:14 am

    Foarte frumos :X
    Sper ca voi face si eu curand o vizita acestor frati.

    Felicitari pentru acest site minunat !
    Am devenit dependenta d el 🙂

    Reply

  2. SB
    septembrie 1, 2011 @ 9:59 am

    „pe viitor vreau să plec definitiv” si tu ? toata lumea din jurul meu vrea sa plece din tara … si parintii mei ma indeamana sa nu ma mai intorc dar in lumea mea ideala aici vreau sa traiesc 🙁

    nu-i condamn pe cei ce vor sa plece definitiv dar ma doare asa de tare … 🙁 probabil si eu voi alege aceasta cale …

    as vrea sa ma exprim mai clar in aceasta privinta, dar nu prea stiu cum in cuvinte. poate pe viitor vor aparea ceva articole …

    Reply

  3. Claudiu Balan
    septembrie 1, 2011 @ 10:10 am

    Ne bucuram ca munca noastra va este de folos, Catu!

    Vreau să mai completez articolul cu două vorbe în legătură cu unele trăiri pe care le aveam când eram copil.

    Mi-aduc aminte cum mama şi tata mă lăsau la ţară în vacanţa de vară câte o săptămână sau două. Aici stăteam cu bunicii dar şi cu alţi verişori şi uneori mai erau pe acolo şi părinţii lor (matuşele şi unchii mei).

    Ne jucam toată ziua şi trăiam clipe foarte frumoase. Eu eram în grija directă a bunicii dar uneori şi a mătuşelor mele. Simţeam cum în grija lor făceau diferenţiere când se raportau la mine faţă de când se raportau la copii lor.

    Chiar dacă încercau să se comporte la fel şi cu mine totuşi nu reuşeau. Uneori mă simţeam nedreptăţit.

    Nu puteam să apelez la ele aşa cum apelam la mama sau la tata, pentru că nu m-ar fi primit în braţele lor aşa cum o faceau ei.

    Nu mă înţelegeau aşa cum mă înţelegeau mama. Nu erau aşa de săritoare.
    Nu le durea inima de mine aşa cum îi dureau de copiii lor.

    Nu le port pică, dar vreau doar să arăt că iubirea mamei este temelia pe care copiii cresc şi se dezvoltă.

    Când se întorcea mama şi tata să mă ia eram aşa de bucuros şi parcă mă jucam altfel prin curte, mă simţeam mai în siguranţă, mai iubit, mai ocrotit.

    Revenind la iubirea arătată orfanilor, gândiţi-vă ce mult le lipseşte lor mama.

    Of Doamne!

    Reply

  4. Claudiu Balan
    septembrie 1, 2011 @ 10:14 am

    SB,

    Nu aş vrea să plec din ţară, de lângă părinţi, familie, prieteni şi Biserică, dar o fac totuşi pentru că aşa cred că a aşezat Dumnezeu lucrurile.

    Vă voi spune la timpul potrivit care e motivul plecării mele. Totuşi deocamdata nu e nimic definitiv. Vom vedea ce va mai fi.

    Reply

  5. Cristina
    septembrie 1, 2011 @ 4:04 pm

    Claudiu,
    eu am plecat din tara cu ceva ani in urma si acum vreau sa ma intorc, si chiar am sa ma intorc. Romanii sunt indoctrinati sa creada ca viata in occident le aduce bunastarea si fericirea, ca vor fi apreciati etc. Nu e asa. Si in primul rand cine pleaca, mai ales daca e singur la parinti, trebuie sa se gandeasca la parintii sai, d ecare fiind departe, nu va putea avea grija cand vor avea cea mai mare nevoie de el/ea. Sa stii, moartea domnului lazarescu, cel care avea o fata prin canada sau america, nu e doar film. e pura realitate, traita si de mine (in ipostaza celei plecate), si de alti prieteni de ai mei, care pur si simplu s-au dus in Romania la inmormantarea parintilor lor, injurand de mama focului sistemul sanitar care nu a avut grija de ai lor parinti, uitand ca ei nu au contribuit cu nimic in ultimul timp la acel sistem sanitar. E confortabil s atraiesti cu iluzia ca daca parintii au platit la vremea lor taxe catre stat, acum au dreptul la o ingrijire medicala adecvata. In realitate, banii nu au valoare si nu pot fi stocati. taxele parintilor au fost folosite atunci, pt ingrijirea batranilor de atunci, si acum , pentru ingrijirea pensionarilor de acum, trebuie sa contribuie tinerii de acum. Poate o sa ti se para nelalocul ei interventia mea dar iti spun, gandeste-te de doua ori, la toate aspectele, inainte de a pleca. Altora li s-au intamplat lucruri pe care ar vrea sa le dea inapoi dar nu mai pot. Si bunica mea(de 90 de ani) mi-a spus si imi spune: ‘au fost vremuri grele si pt noi, am trait in razboi, am trait sa ne ia comunistii tot pamantul, dar nu ne-am gandit sa ne luam casa si masa si sa plecam. Acolo unde va duceti, mancati doua paini, nu tot una?’ Iertare daca am spus mai mult decat trebuia.

    Reply

  6. Administrator
    septembrie 1, 2011 @ 4:18 pm

    CriCri, intelegem foarte bine ceea ce ai vrut sa spui si asa si este, dar in privinta lui Claudiu nu-ti face griji, are motive foarte intemeiate. Asa cum a spus, la timpul potrivit va spune mai multe. Pana atunci sa incercam sa nu-i fortam mana, chiar daca nu urmarim asta in mod intentionat 🙂

    Reply

  7. Claudiu Balan
    septembrie 1, 2011 @ 5:56 pm

    Salut CriCri,

    Aşa cum spunea şi Dan, celălalt administrator al site-ului, eu nu plec pentru a face bani sau pentru un trai mai bun, ci din alt motiv.

    E clar că m-as bucura sa iasa totul bine, sa-mi pot intretine familia si sa le pot oferi copiilor macar un minim de confort si educatie.

    Daca va iesi bine va voi spune, daca nu ma voi intoarce acasa si voi continua sa fac acelasi lucru ca si pana acum.

    Oricum ar fi Ortodoxia Tinerilor este si va ramane o prioritatea pentru viata mea, oriunde as fi si orice as face.

    Reply

  8. Cristina
    septembrie 1, 2011 @ 6:52 pm

    Claudiu, nici eu nu am plecat pt bani sau pt trai mai bun, ci pt ca era imposibil sa traiesc in Bucuresti cu bursa de doctorat, asa ca am plecat pentru a ma putea realiza profesional, cum s-ar spune(motiv intemeiat? : ). Si cunosc multi care si-au dat doctorate , poate chiar stralucite, in strainatate, si care nu pot fi acuzati ca sunt moivati doar de goana dupa bani, de altfel bursa unui doctorand sau a unui postdoc in strainatate nu e chiar asa de mare, e comparabila cu salariul unuia care vinde la aprozar. Cunosc multi oameni care s-au realizat profesional in strainatate. Este realizarea aceasta suficient motiv sa iti parasesti parintii la nevoie? Experienta mea personala mi-a dovedit ca nu, insa stiu ca experienta mea e personala:). Pana a-mi pierde un parinte cu totul pe ‘nepregatite’, putand fi doar pt ultima luna alaturi de ai mei, sa ii ajut, nu am constientizat ca timpul petrecut cu ai mei este foarte pretios si limitat. Face un doctorat, chiar la o universitate prestigioasa, cat ultimii ani ai unui parinte in care nu i-ai fost alaturi? Acum imi pare ca nu, dar deja m-am ars. Pana la urma si educatia aceasta prea multa tine de mandrie, dincolo de posibilitatea de a-ti castiga traiul. Ce avem cu adevarat nevoie, gasim acasa.
    Sa te insoteasca Maicuta Domnului ,pe tine si pe familia ta, oriunde te vei duce. Ortodoxia Tinerilor este un lucru foarte bun si foarte necesar tineretului nostru, felicitari pentru initiativa si pentru realizare.

    Reply

  9. MariaSia
    septembrie 1, 2011 @ 8:49 pm

    Este cineva de aici inscris la vreo asociatie de voluntariat din Bucuresti???

    Reply

  10. Lilii
    septembrie 2, 2011 @ 5:54 am

    Claudiu,

    Eu merg pe ideea ca Dumnezeu intotdeauna are un plan cu fiecare dintre noi si ca nimeni nu-i cunoaste planurile mai bine decat El.Deci,sigur are si cu tine ceva planuri.:)
    Eu iti doresc tie si familei tale sa reusiti si sa va ajute Dumnezeu in ceea ce va propuneti,sa ramaneti acolo unde simtiti voi ca sunteti impacati chiar fericiti,acolo unde simtiti ca e „acasa”(indiferent daca asta inseamna in Romania sau in alta tara).
    Eu am fost si m-am intors.Motivul ar putea parea banal,pur si simplu am decis ca mai bine imi termin studiile in Romania iar apoi vad ce fac.Deocamdata nu am un anumit plan,probabil dupa terminarea facultatii voi mai face o a doua incercare.
    Dar atat cat am fost plecata mi-am dat seama ca este falsa conceptia romanilor ca „toate tarile din occident sunt frumoase,totul este bine,etc”,gresit…eu din ce-am vazut…acum in prezent din toata Europa..consider maxim vreo 4-5 tari in care sunt mai mult plusuri decat minusuri.
    Mama iubeste ideea de a locui la sat,la tara doar din aceasta perspectiva o incanta strainatatea,uraste orasele mari si aglomerate,eu am alte planuri…si tot asa,cred ca din acest motiv am decis sa ne intoarcem.Nu stiu cum va fi in final,dar stiu ca planurile Lui Dumnezeu oricum nu se vor schimba si nu le vom putea schimba.

    Reply

  11. Lilii
    septembrie 2, 2011 @ 5:55 am

    mai multe plusuri*

    Reply

  12. Albinuta
    septembrie 2, 2011 @ 7:55 am

    Doamne ajuta ,foarte reusit articol intradevar este nevoie de a privii mai mult spre orfani si vaduve ,m-a intristat si pe mine cand am citit despre Claudiu ca doreste sa plece din tara,insa stiu ca atunci cand esti casatorit ,ai copii este destul de greu azi sa i-ti intretii familia ,Dumnezeu ne ajuta ,ne ofera sanse de a reusi sa razbim in viata uneori mai aproape de cei dragi alteori pentru o perioada suntem nevoiti sa incercam si in locuri mai indepartate ,prentru cineva chiar aceasta indepartare poate sa fie o sansa ,chiar daca este mai greu (ca orice inceput )merita incercat .
    Dumnezeu sa i-ti ajute Claudiu sa reusesti in ceea ce i-ti doresti acum si chiar daca vei fii plecat mai departe sa i-ti mai gasesti timp si de Ortodoxia Tinerilor ,fara tine (sau unul din membrii echipei)OT ar fii mult mai saraca si bine a spus cineva (iertare ca nu-mi amintesc cine )ca „uneori nu ajung 10 persoane sa inlocuiasca una „

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *