Cereți-L pe Hristos duhovnicilor voștri!

Campania „Euharistia continuă” pe care o derulăm de câteva săptămâni pe site-ul nostru are ca prim scop să începi să-ți dorești a te împărtăși mai des cu Trupul și Sângele Domnului, iar ca scop secundar să înțelegi necesitatea capitală a împărtășirii pentru viața ta duhovnicească, pentru lăsarea păcatelor, pentru apropierea de Dumnezeu.

Frecvența cu care trebuie să se împărtășească fiecare creștin este un subiect delicat și a stârnit controverse în mediul bisericesc încă din secolul XVIII-lea când a apărut la Brașov lucrarea: „Deasa împărtășire cu preacuratele lui Hristos Taine” atribuită Sfântului Nicodim Aghioritul și monahului Neofit Kavsokalivitul.

„Era atunci o vreme de mare beznă duhovnicească, când mai toate popoarele ortodoxe erau sub robia turcească, iar mulţi nu îşi mai cunoşteau credinţa nici în cele de căpătâi ale sale – în ţinuturile româneşti, de pildă, ţăranii socoteau că se împărtăşesc când, o dată pe an, luau din pâinea înmuiată în vin numită paşti. Multe din predaniile Părinţilor nu se mai ţineau, socotite fiind prea înalte şi cu neputinţă de urmat, iar pogorământul în toate era la ordinea zilei. Slăbise mult înţelegerea duhovnicească din Biserica lui Hristos. Chiar şi în Sfântul Munte, care de a lungul istoriei fusese un adevărat „dreptar al Ortodoxiei”, se împuţinaseră bunele săvarşiri şi slăbise dreapta înţelegere. Se simţea nevoia unei „înnoiri în Duh”.

Iar, ca întotdeauna în istorie, nici o noapte nu ţine la nesfârşit, iar zorile au fost aduse pe cerul Bisericii Dreptslăvitoare de o ceată de sfinţi monahi iubitori de Hristos, flori alese odrăslite în Sfântul Munte, „Grădina Maicii Domnului” – în frunte cu cuviosul Mitropolit Macarie al Corintului, învăţatul monah Nicodim Aghioritul şi apologetul ieromonah Athanasie din Paros, urmaţi de nume precum Cosma Etolul, Nichifor din Hios sau Nifon Chinoviarhul.” (Revista Familia Ortodoxă nr.51, aprilie 2013)

Iată de ce și astăzi veți vedea preoți care sunt foarte deschiși spre o împărtășirea deasă, duminică de duminică și sărbătoare de sărbătoare, și alții care sunt foarte reticenți și îi împărtășesc pe fiii lor duhovnicești doar în marile posturi sau la minim 40 de zile.

Problema este următoare: dacă nu ai păcate care să te oprească de la a te împărtăși cu Trupul și Sângele lui Hristos, atunci de ce la Sfânta Liturghie nu te împărtășești și vii doar ca spectator?

Răspunspul la această întrebare poate avea două direcții.

În primul rând e foarte posibil ca mulți dintre noi să așteptăm inițiativă din partea părintelui duhovnic, fără să facem ceva în acest sens. Așteptăm să ne cheme mai des la spovedanie și poate să ne recomande a ne împărtăși mai des. Foarte puțini preoți vor face acest lucru, pentru că acest gest vine dintr-o viață sfântă și din iubirea față de toți enoriașii pe care-i păstorești, iar pe de altă parte chiar dacă te-ar chema e posibil ca uneori să te simți obligat și să vii mai mult de rușine decât din convingere.

Dacă-i iubești pe oamenii pe care-i păstorești atunci arzi pentru ei, te doare sufletul când vezi la Liturghie că se împărtășesc doi-trei, și începi să-i chemi așa cum Domnul își chema apostolii lângă El. Începi să le spui la predică și la scaunul spovedaniei: „Dragilor veniți mai des să vă spovediți și să vă împărtășiți că doar așa vă veți vindeca de păcatele voastre, doar prin Hristos care sălășluiește în voi veți putea face ceea ce astăzi nu puteți”. Un duhovnic bun nu are liniște pânâ când nu-și adună fii în jurul lui la Cina cea de Taină, până nu-i vede pe toți împăcați cu Dumnezeu. Un astfel de duhovnic știe că doar gustând din Izvorul Vieții creștinul se va apropia de Dumnezeu și de oameni. Doar în Hristos îi poți uni pe enoriașii unei parohii. Hristos îi unește pe creștini prin Trupul și Sângele Lui, care ajunge în trupurile și inimile noastre.

Așa cum un medic bun va recomanda medicamentul și tratamentul cel mai bun pentru un bolnav, la fel un duhovnic bun va recomanda fiului său remediul optim pentru vindecarea de păcate. Și ce medicament sufletesc mai mare decât Trupul și Sângele Domnului există?

Dar atunci când duhovnicul tău nu face acest lucru, mergi tu la el și cere-L pe Hristos! Nu te rușina, nu te teme, nu te considera nevrednic. Toți suntem nevrednici, toți suntem păcătoși, toți suntem praf și pulbere înaintea Celui Sfânt. Nu există vrednicie în Biserica lui Hristos ci doar daruri oferite de Dumnezeu din iubire oamenilor. Euharistia este un dar pentru fiecare creștin, și nicidecum o cunună a celor meritoși.

Te rușinezi să-L ceri pe Hristos duhovnicului tău? Rușinează-te atunci când îți dorești plăceri, comodități, drepturi egoiste, când cauți patimile, când fugi după slavă deșartă, bani și lux. Te crezi nevrednic să-L primești pe Hristos duminică de duminică? Atunci să ții minte că e cel mai frumos lucru pe care ți-l poți dori, și tare bineplăcut este înaintea lui Dumnezeu. E începutul bun pe care-l poți pune pentru o schimbare adevărată în viața ta.

Nici un duhovnic din lumea această nu are dreptul să vă refuze această dorință sfântă! Doar păcatele voastre vă pot opri canonic de la o împărtășire mai deasă cu Hristos. Dar dacă duhovnicul constată că nu ai păcate opritoare de la Sfânta Euharistie atunci nu are cum să te oprească. Se face vinovat de moarte înaintea lui Hristos și va da seamă.

Vrei să te împărtășești duminică de duminică? Bun lucru îți dorești. Acesta este idealul fiecărei parohii ortodoxe, ca la orice Sfântă Liturghie toți creștinii să se împărtășească! Exact așa cum era la începutul Bisericii. Cum vom ajunge să ne împărtășim 2-300 de creștini dintr-o biserică la fiecare liturghie dacă noi ne împărtășim câte 2-3 pe duminică și vreo câțiva copilași.

Mergeți și vorbiți cu duhovnicul despre acest lucru, provacați-l pe o temă care este esențială pentru viața voastră duhovnicească. Trec ani de zile și uneori nu vedem îmbunătățiri în viața noastră duhovnicească, și asta pentru că vrem să înaintăm fără Hristos Domnul. Fără El nu putem face nimic. Cine mănâncă din Trupul și Sângele lui acela are viață veșnică, acum. Acela trăiește acum în împărăția lui Dumnezeu. Acela vede lumea altfel, acele iubește altfel, acela simte pe Duhul Sfânt în inima sa.

Cereți-L pe Hristos duhovnicilor voștri și nu așteptați ca ei să vă împingă de la spate! Preoții în parohie au multe probleme, și nu pot fi atenți la toată lumea, nu ne pot trage de mânecă pe toți. Este de datoria noastră să mergem și să le cerem acest lucru.

Toată Sfânta Tradiție a Bisericii Ortodoxe vorbește de acest ideal măreț al Bisericii: unirea tuturor în Hristos. Cum va fi posibil acest lucru dacă noi venim la Liturghie ca spectatori?

Smeriți-vă înaintea duhovnicului și spuneți-i că vă doriți mult să vă împărtășiți mai des cu Domnul Hristos. Spuneți-i că îndepliniți orice canon vă va cere, că vă veți pregăti cu rugăciune și post și veți încerca să greșiți mai puțin.

Spovediți-vă săptămânal și întrebați-vă duhovnicul dacă vă puteți împărtăși. Dacă nu vă da binecuvântare pentru acest lucru, faceți ascultare și smeriți-vă dar țineți aproape de el până când vă veți putea împărtăși. Întrebați-l cuviincios: „Părinte cu ce am păcătuit, de nu pot primi Sfânta Împărtășanie?” ca să știți pe viitor cum să evitați acele greșeli.

Luptați pentru asta, luptați pentru a-L gusta pe Hristos, doar El va lucra în noi sfințenia. Doar prin El vom putea iubi, ierta și răbda toate.

Dacă ne zbatem așa de mult pentru cele materiale, oare nu e firesc să ne zbatem mult mai mult pentru cele sufletești?

(Claudiu Balan)