Chiar este sanatatea cel mai de pret bun al omului?
Acum doua zile, Dumnezeu a binecuvantat nasterea primei mele nepoate. Cele care au nascut sau care au asistat la venirea pe lume a unei noi fiinte stiu cat de minunat este acest moment. Pana la urma copii ne fac viata mai frumoasa, iar aparitia unei fiinte este cu adevarat un miracol de la Dumnezeu.
Care este prima reactie la mine in familie? Sau poate si in multe familii? „Sa mergem la biserica sa ne rugam pentru ea sa fie sanatoasa, ca asta e cel mai important lucru” . Sau nu neaparat in aceasta situatie. De multe ori i-am auzit pe oameni sau pe cei din familia mea zicand: „Sanatatea este cel mai de pret lucru al omului”, „Nimic nu e mai important ca sanatatea in viata”, „Lasa, noi sa fim sanatosi , asta e cel mai important”. Nu, nu sanatatea e cel mai important lucru pe acest pamant! Nu contest si nu voi fi absurda, normal ca doresc sanatatea nepoatei mele si a tuturor oamenilor, dar pana la urma Dumnezeu stie mai bine ce e bine pentru toti.
Cu ce folos sa fiu sanatoasa, daca sufletul meu e bolnav? Ce fac eu cu sanatatea mea trupeasca cand voi muri? De ce parintii si familia nu se roaga pentru cei mici ca Dumnezeu sa ii lumineze sa mearga pe cararile Domnului Nostru Iisus Hristos, ci mai degraba se roaga sa aibe sanatate, noroc, viata frumoasa si lunga si cate altele? Exista o carte scrisa de Sfantul Ioan Gura de Aur ,”Parintii si educarea copiilor”,in care explica atat de frumos si de simplu despre educarea copilului si modelarea bineplacuta a acestuia inaintea lui Dumnezeu. Copiii, spune Sfantul Ioan Gura de Aur, sunt precum ceara moale, sau precum perla abia scoasa din cochilie, precum pictura sau sculptura. Parintii devin pictori, artisti , creand locuitorii Imparatiei Ceresti.
Spunea Sfantul Ioan Gura de Aur ca sanatatea trupeasca este provizorie, iar in sanatatea sufleteasca se cuprinde inceputul vietii vesnice.
„Dumnezeu este Cel ce da sanatate celui ce sufera, cand voieste”, zice Sf. Varsanufie, voia Sa tinzand, asa cum am vazut, spre ceea ce este mai bine pentru fiecare din punct de vedere duhovnicesc. Deci sanatatea este un dar pretios de la Dumnezeu. Bogatia, fara sanatate, este pentru om aproape totuna cu ceea ce reprezinta drumul pentru un om fara picioare. In zilele noastre, rareori se intampla ca in trupul sanatos sa vietuiasca un suflet sanatos, ci in cea mai mare parte, si aproape intotdeauna, sufletul sanatos vietuieste in trupul neputincios, iar sanatatea trupului ii deschide omului usa spre multe capricii si pacate, iar neputinta trupului o inchide (Sf. Tihon Zadonschi).
Am inceput sa scriu acest artiol uitandu-ma la propria mea familie. Toata familia mea este sanatoasa trupeste, nu au boli grave nicicare. Si ma intreb, cu ce folos? Toti se cearta intre ei, se dusmanesc, tipa unii la altii, sau nu isi vorbesc deloc, se injura si isi vorbesc foarte urat, lucru care a fost mereu dureros pentru mine. Nu l-au cunoscut pe Iisus Hristos si nu prea au frica de Dumnezeu, nici apropiere destula de Biserica. Nici macar de acest eveniment minunat, nasterea nepoatei mele, scandalurile, cuvintele urate in mijlocul familiei si alte lucruri dureroase nu au lipsit. Asa ca degeaba ai sanatate, daca nu il ai pe Iisus Hristos in inima ta. Degeaba ai trupul in putere, daca nu stii sa il sfintesti, daca il folosesti ca sa il necajesti pe Dumnezeu. Mai bine sa imi manance boala trupul acuma, decat viermii sa imi manance sufletul dupa moarte. Mai bine un om care e cuprins de boala, dar inima lui e cuprinsa de lumina si dragostea lui Dumnezeu. Cu toate durerile pe care mi le aduc cei din familia mea, eu ii iubesc mult si ma rog ca Dumnezeu sa aibe mila de ei si de mine, nu ma rog sa le aduca sanatate, ci sa ii lumineze, sa le arate calea Lui si sa ii primeasca in Imparatia Sa, chiar daca asta ar insemna sa treaca prin chinuri trupesti si prin boli. Pentru asta ar trebui sa ne rugam, pentru Mantuire, si nu pentru sanatate.
O nenorocire grava, o boala grea si istovitoare ne nimiceste egoismul, ne face sa intelegem ca suntem nimic si totodata ne determina sa ne gandim la Dumnezeul Cel uitat de noi, sa ne pocaim, sa ne plangem pacatele, sa alergam la duhovnic si cu durere in suflet sa cerem dumnezeiasca mila, iar la sfarsit Sfanta Euharistie. Si atunci, dar numai atunci, sufletul nostru se va usura si va reinvia din starea de morbiditate. E mai bine ca in toata viata de aici sa fii bolnav cu trupul, dar cu sufletul sa fii sanatos, decat sa fii sanatos cu trupul, iar cu sufletul sa fii neputincios.
Un insotitor inevitabil al vietii noastre este boala. Oricat am vrea s-o evitam, oricat ne-am stradui sa ne pastram sanatatea, totusi, candva, aceasta se va clatina si va cadea si, astfel ne vom imbolnavi, adica ne vom gasi in patul durerii: batrani, tineri si copii, barbati si femei, buni si rai. Toti, fara nici o deosebire, trecem prin aceasta „proba de foc” care este boala.
Dumnezeu ingaduie lipsurile si neajunsurile in viata noastra nu fara un scop anume; intotdeauna scopul lui Dumnezeu este relatia nostra cu El. Durerea trupeasca are drept scop sa ne determine a ne apropia de Hristos. Nu trebuie sa fim dezamagiti daca Hristos ne refuza ceea ce Ii cerem si ne da altceva mult mai important – mantuirea noastra sufleteasca. Sanatatea sufleteasca este infinit mai scumpa decat cea trupeasca.
Numai pe cei rai si nevrednici boala ii duce la deznadejde si pacat. Pe cei credinciosi – ca pe Iov – ea ii incearca si le sfinteste trupul si sufletul, ca si lui Lazar (Ioan 11, 1 – 44; Luca 16, 20 – 22). Sa nu uitam ca puterea lui Dumnezeu in cei neputinciosi se desavarseste si ca prin multe suferinte ne este dat sa intram in imparatia lui Dumnezeu.
Asadar , ma voi ruga pentru iertarea pacatelor si pentru mantuire, chiar daca asta ar insemna lipsa sanatatii trupesti. Ma voi ruga sa ma lumineze pe mine si pe apropiatii mei Dumnezeu si sa se milostiveasca de noi, sa ne ierte ca in fiecare zi il lovim si il rastignim iarasi pe Scumpul Sau Fiu.
Un batran oarecare deseori se imbolnavea. In cursul unui an s-a intamplat sa nu fie bolnav; batranul se mahnea foarte mult din aceasta pricina si plangea zicand: „M-a parasit Dumnezeul meu si nu m-a cercetat”. (Patericul egiptean)
(S.)
Laura-optimista
septembrie 13, 2010 @ 6:10 pm
Desigur, sănătatea nu este cel mai preţios bun al omului, dar reprezintă un dar divin, pe care se cuvine să-l preţuim şi să-l cerem de la Dumnezeu pentru noi înşine şi pentru întreaga lume. În multe rânduri, Domnul nostru Iisus Hristos i-a vindecat pe oameni de boli trupeşti şi sufleteşti. Tămăduirea slăbănogului din Capernaum, a celor zece leproşi, a soacrei lui Petru, sau a orbului din naştere sunt doar câteva dintre vindecările miraculoase săvârşite de către Fiul lui Dumnezeu, în timpul vieţii Sale pământeşti. Desigur, Domnul nostru ne-a învăţat faptul că mântuirea este cel mai înalt ideal al nostru, sensul existenţei oricărei fiinţe umane, dar căutarea acestui bun esenţial nu exclude îngrijirea sănătăţii trupeşti şi psihice. Trebuie ca, în primul rând, să ne îngrijim de sănătatea duhovnicească, dar să nu uităm faptul că Biserica noastră cere pentru ierarhi „sănătate şi mântuire”. Să ne amintim acest text, repetat de părinţii noştri duhovniceşti la fiecare sfântă slujbă: „încă ne rugăm pentru…(numele ierarhului locului, sau al patriarhului), pentru sănătatea şi mântuirea sa”. Sper să nu mă amăgesc, dar cred că, pentru a ne feri de extremism(căci au existat şi situaţii dramatice, în care creştinii, din fanatism, au refuzat ajutorul medicilor şi astfel s-au sinucis, crezând că sunt martiri), ar trebui să preţuim cel mai mult relaţia noastră cu Dumnezeu, să căutăm cel mai mult mântuirea, iar atunci când suntem bolnavi, să-I cerem Domnului sănătate şi să încercăm a o dobândi prin mijloacele accesibile ştiinţei. „Doamne, dacă-mi este de folos pentru mântuire, dăruieşte-mi sănătate, dar numai dacă acest dar nu m-ar îndepărta de Tine!” Cred că o astfel de rugăciune I-ar fi plăcută lui Dumnezeu. Existenţa Sfântului Maslu între Tainele Bisericii dovedeşte faptul că sănătatea este importantă şi poate fi cerută fără teamă lui Dumnezeu, care nu a creat nici suferinţa, nici moartea, ci voieşte ca toţi să fim fericiţi. De asemenea, Dumnezeu poate săvârşi vindecarea noastră şi prin ştiinţa medicinei, chiar dacă mulţi medici nu sunt credincioşi, fiindcă la El nimic nu este cu neputinţă. Să nu fim habotnici! Prin aceste cuvinte, nu vreau să-l întristez pe autorul articolului, ci îi am în vedere pe acei creştini, care spun în rugăciune: „Să mă pedepsească Dumnezeu în viaţa aceasta pentru păcatele mele, dar nu în viaţa veşnică”. În opinia mea, aceste cuvinte, pe care le-am auzit la unii credincioşi dovedesc puţina credinţă a celui ce le rosteşte. De ce să spun astfel, în loc să-L rog pe Domnul cu nădejde: „Doamne, deşi am păcătuit mult faţă de Tine, nu mă pedepsi nici aici, nici în viaţa veşnică, ci iartă-mă, căci m-am întors la Tine şi nădăjduiesc în mila Ta cea nemăsurată!”.
Îmi cer iertare, dacă am întristat pe cineva. Desigur, există cazuri, în care boala ne este de folos, însă doar Domnul cunoaşte situaţiile, în care este mai bine pentru noi să îndurăm suferinţa. Sfântul Apostol Pavel, deşi a vindecat în mod miraculos atâţia credincioşi, nu s-a putut tămădui pe sine, căci boala, de care suferea îi era de folos pentru suflet. Astfel, atunci când a cerut sănătatea de la Domnul, a primit următorul răspuns: „Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune”. Domnul nu l-a mustrat pentru că I-a cerut sănătatea, ci i-a spus doar că nu-i era de folos. Mărturisesc că eu însămi sufăr de anumite deficienţe, dizabilităţi fizice şi am convingerea că aceasta-mi este de folos pentru mântuire(cu ajutorul Domnului, mi-am dat seama şi de ce), dar acest fapt nu mă împiedică să-I cer Domnului să mă tămăduiască şi să dăruiască sănătate tuturor semenilor mei.
Dumnezeu să ne ajute pe toţi să avem o gândire corectă, optimistă, să ne dorim tot ceea ce este mai bun pentru sufletul şi trupul nostru, iar atunci când suntem bolnavi, să rămânem neclintiţi în credinţă, înţelegând că Mântuitorul lucrează totul spre mântuirea sufletelor noastre, chiar dacă, uneori, ne este dificil să-I înţelegm planurile.
„Cel ce suferă este mai mare decât cel ce înviază morţii, pentru că cel ce înviază morţii Îi este dator lui Dumnezeu, iar celui ce suferă Dumnezeu îi este dator.”(Sf. Ioan Gură de Aur)
PS. Felicitări pentru articol! Este foarte interesant. Într-adevăr, în viaţa noastră cel mai mult trebuie să preţuim relaţia cu Dumnezeu, bucuria comuniunii cu El în iubire. De fapt, autorul articolului a spus clar că doreşte sănătatea întregii lumi, dar am dorit să scriu aceste cuvinte, pentru că recent, înainte de a citi acest articol, am aflat opiniile acelor habotnici, potrivit cărora Dumnezeul nostru nu poate fi rugat să nu ne pedepsească deloc şi să ne ierte, ci doar aşa, să ne pedepsească în lumea asta… De aceea, poate că am fost puţin mai dură, căci am gândit că este posibil ca articolul să fie citit şi de astfel de persoane cu puţină credinţă, care l-ar răstălmăci după prejudecăţile lor.
Dumnezeu să ne dăruiască tuturor mântuire şi sănătate!
Laura-optimista
septembrie 13, 2010 @ 6:36 pm
Am exagerat şi am greşit, numindu-i „habotnici” pe credincioşii, care se roagă lui Dumnezeu să fie pedepsiţi în viaţa aceasta. 🙁 Acum îmi dau seama… Mi-aş fi putut exprima opinia şi fără să folosesc acel cuvânt. 🙁 Îmi cer iertare.
Doamne ajută!
S.
septembrie 13, 2010 @ 10:26 pm
In primul rand respect parerea ta, dar trebuie sa precizez ca se pare ca m-ai inteles gresit in unele privinte. Nu am sustinut nici o clipa ca sanatatea nu e un dar de la Dumnezeu care trebuie pretuit .”[i]Dumnezeu este Cel ce da sanatate celui ce sufera, cand voieste”, zice Sf. Varsanufie, voia Sa tinzand, asa cum am vazut, spre ceea ce este mai bine pentru fiecare din punct de vedere duhovnicesc. Deci sanatatea este un [b]dar pretios de la Dumnezeu[[/b]/i]”. In al doilea rand nu sunt o persoana care se pune seara in genunchi si se roaga la Dumnezeu sa nu imi dea sanatate , ca nu o merit. Am si specificat de fapt in articol, ca Dumnezeu stie ce e mai bine pentru toti, cat si ceea ce spune Sfantul Varsanufie
Prin articolul meu nu am vrut sa transmit nici un sentiment negativ sau extremist, ci dimpotriva am vrut sa sa arat ca fericirea poate exista chiar si acolo unde un trup nu e sanatos, deci ca atare, nu trebuie sa fii sanatos ca sa fii fericit. Vechea discutie legata de rostul incercarilor, a bolilor, etc.
Am si precizat ca este absurd sa nu contest faptul ca doresc sanatatea nepoatei mele si a altora, am vrut doar sa arat ca nu este cel mai important lucru al omului, asa cum multi oameni sustin asta.
Faptul ca sanatatea e un dar pretios, si ceva la care ne rugam, nu are nici o legatura cu mesajul pe care eu am incercat sa il transmit.
Apoi, o mare parte a articolului meu cuprinde vorbe ale Sfintilor sau sunt preluate din cuvintele lor. Spui la un moment dat ca in opinia ta, cei care spun „Să mă pedepsească Dumnezeu în viaţa aceasta pentru păcatele mele, dar nu în viaţa veşnică”, dovedesc puţina credinţă a celui ce le rosteşte. Vreau sa iti spun ca vorbele acestea le-am vazut in vorbirile multor Sfinti sau mari preoti.Eu aici nu mai comentez nimic si prefer sa tac, caci nu am eu atata luminare si vrednicie ca sa fac asa ceva. Dupa cum iti spuneam, in mare parte, articolul pe care l-am scris a fost inspirat din ceea ce am gasit in cartile duhovnicesti. Singura constatare personala, a fost un exemplu legat din viata de zi cu zi, la mine in familie sau in societate. Din articolul meu ai delimitat in mod special propozitia ” Pentru asta trebuie sa ne rugam pentru Mantuire, si nu pentru sanatate”. Da, poate suna confuza propozitia si o poti interpreta in multe feluri, dar daca privesti in ansamblu si cu atentie aritcolul vei vedea ca nu pare atat de „socant”. Cand te rogi pentru mantuire, te rogi pentru TOT, in aceasta rugaciune poti sa cuprinzi atat de mult, te rogi la Dumnezeu sa faca cu tine ce stie el mai bine pentru tine. Cand te rogi doar pentru sanatate, pur si simplu nu e de ajuns!Si am dat un ex foarte clar de ce, spunand ce se petrece in familia mea. Am citit chiar multe carti duhovnicesti in care Sfintii si pustnicii chiar se rugau pentru ca Dumnezeu sa ii incerce cat mai mult in viata asta, sa le aduca greutati, caci asa vor putea sa se mantuiasca, gasind astfel un rost incercarilor. Eu nu imi permit sa ii numesc extremisti , pentru ca au avut o inaltare si o intelegere duhovniceasca mult mai mare ca a mea. Am pus la final tot un citat, Un batran oarecare deseori se imbolnavea. In cursul unui an s-a intamplat sa nu fie bolnav; batranul se mahnea foarte mult din aceasta pricina si plangea zicand: „M-a parasit Dumnezeul meu si nu m-a cercetat”. (Patericul egiptean) Acetsa este un exemplu fidel a acelor oameni de care vorbeai tu, auzi ce face el? Se mahneste pentru ca Dumnezeu nu l-a mai incercat cu boala! Sau poate si pe acesta il consideri extremist si cu putina credinta, negativ si lipsit de optimism? Nu voi comenta si nici nu voi despica firul in patru atunci cand vine vorba de Pateric sau de invataturile Sfintilor si a pustnicilor.
Nici nu sunt o extremista care sustin Fratilor nu va mai rugati pentru sanatate!Mesajul meu a vrut sa fie altul , iertati-ma daca am fost prea confuza in ce am scris.
Da, prima mea reactie, citind parerea ta a fost sa ma intristez, dar nu voi da vina pe tine, vina este a mea ca sunt prea sensibila si ca nu stiu sa imi infrang neputintele.
Doamne ajuta!
Dumitza
septembrie 14, 2010 @ 12:12 am
Laura să ştii că greşeşti.Nu intr-un singur loc am gasit scris că omul va primi răsplată pentru fiecare faptă bună şi va fi pedepsit pentru fiecare păcat.
Ana
septembrie 16, 2010 @ 8:47 am
Bravo S
M-am bucurat mult cand ti-am citit articolul. Atingi trei lucruri foarte importante pentru orice crestin.
Unul este legat de nasterea unui copilas pentru care toti din jurul lui au mari obligatii legate de cresterea si educarea lui crestin ortodoxa si al doilea este urarea legata de sanatate, pe care ne-o facem noi toti mereu, fara continut (as spune eu). Spun fara continut pentru ca uneori e doar o formula. Insa tu aici te referi totusi la altceva si bine faci, pentru ca am vazut multi oameni sanatosi, dar nefericiti, plictisiti etc.
Maica Siluana are o vorba care mi-a dat mie mult de gandit „Bucurie sfanta”. Stie maica ce zice:-).
Certurile dintre oameni se isca din cauza ca nu-L au pe Hristos in mijlocul lor. Vorbim atat de mult despre credinta in Hristos, insa tot noi ne certam, argumentam etc. De ce? Cred ca in genere suntem putini leneviori cu cele ale credintei si din asta cauza nu tinem cont de cateva porunci de baza legate de aproapele nostru.
Apoi in certuri suntem mandri, si patima asta nu ne lasa sa pierdem starea de harta. Vrem sa castigam certurile. Cu toata gandirea asta eu nu am vazut niciodata oameni impacati in cearta mare, ci dupa ce li s-a mai linistit sufletul.
[b]Mandrie si lenevie.[/b] Iata cu ce avem de luptat toata viata noastra:-). Cum ar fi sa ne dorim „sa scapi de lene” si sa gasim si retete clare:-). Cum ar fi sa spunem „iti doresc sa-ti calci mandria in picioare”:-).
Va doresc ce-mi doresc si mie: [b]”sa.mi calc lenea si mandria in picioare”[/b], sa ma pot ruga mai mult pentru aproape, sa ma rog pentru toti copilasii din lume, si sa le doresc sanatate grabnica si putere de munca tuturor mamicilor care nasc prunci. La cati mai multi si la cat mai bine crescuti.
Iertare ca am scris mult.
Doamne ajuta