Chipul acestei lumi trece !

Chipul veacului acesta este pironit la cele pământeşti, este înjosit şi trecător, nu are nimic înalt, nu este drept şi nici continuu, ci toate le are răsturnate pe dos. Deci, daca voieşti a păşi drept, nu-ţi conforma paşii tăi după chipul veacului acestuia, căci nimic din ale lui nu rămân, nimic nu durează. Pentru aceea a şi numit chip Sfântul Apostol Pavel zicând: „Căci chipul acestei lumi trece” (1 Co. 7,31) fiindcă nu are nimic durabil, nimic statornic, ci toate trecătoare şi nestatornice. De aceea, zicând „chipul acestui veac” arată nestatornicia, iar prin expresia „chipului” arată ceva ce nu există în realitate.

Căci de ai vorbi de avere, de slavă, de frumuseţea trupului, de desfătare, sau şi altele ca acestea, ce sunt considerate a fi mari, toate nu sunt decât chip şi nicidecum adevărul lucrului, aparenţă şi mască ce nu rămâne în fiinţă.

„Tu însă nu te asemăna aceastui chip – zice – ci schimbă-te prin înnoirea minţii”. Nu zice „reformează-te” ci „schimbă-te”, arătând prin aceasta ca fiind vorba de lume; aici este numai chip, pe când atunci când vorbim de virtute (de faptă bună) nu mai este chip, ci formă adevărată, ce are o frumuseţe naturală, care nu are nevoie de meşteşugiri ce sunt izvorâte din faptele apărute şi imediat dispărute. Fiindcă într-adevăr, toate cele ale lumii se nimicesc mai înainte chiar de a se arăta; căci dacă arunci la o parte chipul, iute vei vedea forma reală.

Nimic nu este mai slab decât răutatea, şi nimic nu este mai uşor de a război, decât răul.

(Sfântul Ioan Gură de Aur – Omilia a XX-a la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel)