Chipul Sfânt al lui Hristos într-o lume desfigurată
Acum vreo 1982 de ani (2012 după Hristos, minus cei 30 de viaţă ascunsă de ochii lumii a lui Hristos – copil, apoi tâmplar în Nazaret), Chipul Sfânt al Unicului Fiu al lui Dumnezeu a fost arătat lumii întregi de către Înaintemergătorul Său, Sf. Ioan Botezătorul. Acea Auto-revelare a lui Dumnezeu a avut efecte asupra lumii care le depăşesc pe cele ale tuturor descoperirilor ştiinţifice, revoluţiilor, invenţiilor, filosofiilor tuturor epocilor luate la un loc, dar care au fost dintotdeana nebuneşte idolatrizate de umanitate.
După mii de ani, celebrarea Epifaniei (epifanie = arătare; Botezul Domnului se mai numește și Epifania sau arătarea Sfintei Treimi: Fiul în Iordan, Duhul Sfânt pogorât în chip de porumbel și Tatăl vorbind din cer) rămâne o oarecare curiozitate în foarte multe cândva-creştine-naţiuni, inclusiv ortodoxa Românie şi seculara Mare Britanie. Puţini oameni, inclusiv aşa-zişi creştini, înţeleg sensul Praznicului.
În afara lumii creştine (compusă din Biserica Una, Ortodoxă, şi un păienjeniş de credinţe heterodoxe) oamenii continuă să-L urască şi să-L batjocorească pe Hristos, precum a făcut Irod când S-a născut ori iudeii când L-au răstignit. De ar fi doar necredincioşi (agnostici), poate că păcatul lor ar fi mai mic (de iertat), dar proclamându-se atei (aflaţi în război cu Creatorul lor) sunt şi hulitori Împotriva Duhului Sfânt, dar şi aşezaţi pe o poziţie complet neştiinţifică. Pentru că nimeni nu a demonstrat vreodată, ştiinţific, inexistenţa lui Dumnezeu.
Îl vor afară din toate ale Sale, fără să vadă că, cu cât luptă mai mult cu inexistentul Dumnezeu, cu atât dovedesc mai mult contrariul – existenţa Lui. Şi se întâmplă astfel pentru că toţi demonii care inspiră ideologiile ateiste ştiu că EL ESTE.
Dar acestea se petrec în afara tot mai redusei lumi creştine. În interiorul ei, există alte capcane demonice menite să dilueze credinţa. Toate vicleniile vrăjmaşilor mânturirii noastre au loc din zilele apostolilor, au dus sfârtecarea Creştinătăţii în 1054 şi până în zilele noastre. Într-o lume îmbibată de hedonism, Hristos apare precum ‘relativ-creştinii’ (eterodocşi, dar şi ortodocşi neascetici) L-ar vrea să fie, precum Îl caricaturizează în cele mai bizare circumstanţe. Lumea este desfigurată, trăind sub vraja lui ‘fac-ce-vreau’, aşadar Îl desfigurează pe Hristos.
Oamenii de astăzi, cumplit de neasemănători omului-înger Ioan Botezătorul, pretind că ‘L-au văzut’ pe Fiul lui Dumnezeu, iar astfel de apariţii sunt considerate demne de a prinde paginile web sau tipărite ale unor ziare precum The Daily Mail şi The Daily Telegraph. Uneori, astfel de ştiri fac rapid înconjurul lumii.
O fată din Marea Britanie L-a văzut pe Iisus în guma ei de mestecat, un bancher pretinde că a fost salvat printr-o intervenţie divină, după ce Iisus i-a apărut într-o tigaie, o aşa-zisă biserică îşi face reclamă prin Chipul Domnului desenat din spuma unui pahar de bere.
Un bărbat din Southampton este sigur că o imagine luată de Google Eath asupra unui câmp din Ungaria Îl arată pe Iisus, o femeie şi concubinul ei spun că L-au văzut într-o ecografie, lângă bebeluşul lor care îşi sugea degetul.
Membrii unei (probabil foarte trăznite) comunităţi din America L-au văzut răstignit pe un stâlp de telefonie, un cuplu ar fi gata să jure că El era pe uşa unei toalete dintr-un magazin IKEA din Glasgow, în timp ce o familie din Hertsfordshire L-a recunoscut pe un buştean în flăcări din şemineu. Iar lista de ‘apariţii’ (suprarealiste, psihotice?!) poate continua la nesfârşit. Astfel, relativ-creştinii de toate denominaţiile socotesc că îşi reîmprospătează credinţa, în timp ce ateii râd de se prăpădesc de stupizenia aşa-zişilor creştini. Ambele părţi sunt satisfăcute 🙁
Potrivit învăţăturilor Bisericii Una (Ortodoxe), de-abia dacă nevoitorii (sfinții) care încearcă să traiască după modelul lui Ioan Botezătorul Îl văd o dată în viaţă pe Hristos, astfel cum se face de oameni obişnuiţi, mai ales dintr-o societate desacralizată precum cea britanică, dintr-odată ‘Îl văd’?
Apoi, oare toate aceste apariţii schimbă cumva în mod hotărâtor existenţa acestor oameni, precum în rarele cazuri când viitori sfinţi L-au văzut pe Mântuitorul ori pe Preasfânta Sa Maică şi şi-au schimbat complet vieţile din acel moment? Poate că nu mai mult de un bărbat sau o femeie dintr-o jumătate de milion sunt atraşi de viaţa monahicească. Dumnezeu ştie câţi dintre cei chemaţi sunt până la urmă aleşi – nu după credinţa oarbă, ci şi după propriile nevoinţe – să devină adevăraţi asceţi.
Puţini, extrem de puţini sunt aceia ale căror inimi se purifică, astfel încât să devină demne de a vedea Chipul Său. Este foarte probabil să fie la fel de puţini oameni ca unul dintr-un miliard (dintre toate miliardele care au trăit pe lume!) să-L fi văzut în timpul vieţilor pe pământ.
Totuşi, în lumea contemporană, atât de desfigurată de păcat, atât de departe de El şi de ruptă de poruncile Sale, iată că a-L vedea devine o curiozitate ieftină. Mai că am crede că ‘apariţiile’ sunt atât de la îndemână în vremea noastră, ca mersul la supermarket sau deschiderea televizorului.
De fapt, lucrurile nu stau deloc aşa. A-L vedea pe Domnul este ceva pentru care Ioan Botezătorul ar fi trăit şi o sută de ani în deşert şi ar fi binevoit să fie decapitat de o sută de ori. Şi tot nu s-ar fi aflat un preţ pe care un om să-l plătească pentru aşa un dar nepreţuit.
Atât de plini de goliciunea din noi înşine, mulţi nu suntem în stare să înţelegem vorbele pline de smerenie ale Înaintemergătorului: “Deci această bucurie a mea s-a împlinit. Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez” . Binecuvântaţi fie acei foarte puţini umili care sunt încă în stare de smerenie, şi pentru care Domnul ţine lumea în viaţă!
(Bogdan Munteanu – MunteanUK – Chipul Sfânt al lui Hristos într-o lume desfigurată)
elena
ianuarie 11, 2012 @ 1:08 pm
Interesant articol… Ce prostie sa crezi ca Hristos isi arata Prealuminata-i si Preasfanta-i fata in lucrurile desarte doar un eretic care nu stie cine e Dumnezeu poate sa creada o aberatie de genul!!!…Daca s-ar arata ar orbi cu totii !!! Cum spune Sf. Scriptura pe muntele Taborului cand Mantuitorul s-a schimbat la Fata , ucenicii care erau cu El au cazut jos la pamant, atat de puternica este Sfintenia!…
Hristos Dumnezeu ni se arata in inimile nostre , daca nu sunt cu totul inghetate in mocirla patimilor trupesti si doar cu ochii inimii Il putem vedea , ochii trupului sunt prea neputinciosi si aplecati spre tina pentru a suporta Dumnezeirea…
Cand o inima il cauta pe Dumnezeu inseamna ca deja Dumnezeu locuieste in ea ” nu M-ai cauta daca nu M-ai fi gasit”!
Iertati, Dumnezeu in mijlocul nostru si in inimile noastre!