Cine a scris Biblia?

28 Comentarii

1. Rusu Catalin Teodor
   iunie 4, 2011 @ 3:19 pm

   Foarte bun articolul ….si multumesc autorului acestui articol pentru cele 2 tabele cu cartile si autorii lor.
   Dar as avea o intrebare .. care sunt cartile care sunt cele 14 carti necanonice ?

   Reply

2. Administrator
   iunie 7, 2011 @ 9:25 pm

   Salut Catalin!
   Iertare de raspunsul pe care il dam cu intarziere. Cartile necanonice din Vechiul Testament sunt ultimele 14 din toate cele insiruite. Le citam si aici pentru claritate:
   1. Cartea lui Tobit
   2. Cartea Iuditei
   3. Cartea lui Baruh
   4. Epistola lui Ieremia
   5. Cantarea celor trei tineri
   6. Cartea a treia a lui Ezdra
   7. Cartea intelepciunii lui Solomon
   8. Cartea intelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah
   9. Istoria Susanei
   10. Bel si Balaurul
   11 – 13 Cartile Macabeilor (cele 3)
   14. Rugaciunea lui Manase

   Reply

3. mihai
   februarie 8, 2014 @ 5:45 am

   Rostogoliti,ca porcu,bostanu!…Intrebarea ramane totusi…CINE A SCRIS BIBLIA?

   Reply

4. Stefan Viorel Cristian
   februarie 8, 2014 @ 8:38 am

   @iahim, doua lucru am sa-ti spun si atat:
   1) las-o mai moale cu jignirile facand comparatii de genul „rostogoliti, ca porcul, bostanul” intrucat
   2) raspunsul a fost dat: „Biblia, în forma pe care o avem astăzi, este o adunare de cărţi din Vechiul şi Noul Testament, având autori diferiţi şi fiind scrise chiar şi la câteva sute de ani distanţă una de alta.” iar mai jos de aceasta afirmatie se vede tabelul cu autorii fiecarei parti a bibliei, autori cu inspiratie de la Duhul Sfant.

   Reply

5. Dan Tudorache
   februarie 8, 2014 @ 9:53 am

   Iahim, întrebarea ta este o tristă dovadă de prostie și răutate. Vindecă-te de ele frate, și vei afla și răspunsul.

   Reply

6. Ana
   februarie 8, 2014 @ 10:51 pm

   Gasesc o vina mare televiziunii romane care incepand cu 1990, anul de cand s-a putut transmite liber orice fel de emisiune, a avut o cadere catre ignoranta in ce priveste credinta, traditia si cultura poporului roman.

   Din acest punct de vedere acelor oameni simpli din reportaj, nu le gasesc nici o vina ptr nestiinta lor. Exprimarea lor este una simpla, alambicata care-mi aduce aminte de multe din emisiunile posturilor tv actuale.

   Reply

7. Doru
   aprilie 9, 2014 @ 5:03 am

   Mie mi se pare mult mai îngrijorător următoarele:
   – „No păi ce, preotul stă de vorbă cu noi? Avem un preot nici nu stă… El își face slujba lui, vine doar după bani în sat”
   sau,
   – „Popa al nostru din sat e hoț, vine din poartă în poartă, cerșește. Nu mai cerșesc țiganii, cerșește popa”
   – „… care mai intră în biserica asta, biserica asta nu e bună”
   Să zicem că oamenii sunt dezinteresați, dar credeți că acel preot își face datoria cum trebuie?

   Reply

8. Dan Sorin
   aprilie 9, 2014 @ 7:07 am

   @dorusto: Ceea ce spui tu e vorba de un cerc vicios. Țăranii zică că preotul lor nu își face datoria și de aceea nu au nici un respect pentru el iar preotul văzând că nu au țăranii nici un respect pentru el și pentru ce face nu își mai face datoria cum trebuie.

   Cu toții ne putem plânge: credincioșii de preoți și preoții de credincioși. Problema se pune: cine va face ceva? Dacă o persoană (credincios sau preot) se va ruga la Dumnezeu pentru acel sat și se va nevoi să îndrepte lucrurile în acel sat îți garantez că în câțiva ani lucrurile se vor schimba pentru acel sat. Problema e ca cineva să înceapă să facă ceva.

   Reply

9. Doru
   aprilie 9, 2014 @ 7:33 am

   Cineva? Păi cine?
   Îmi permit să fac o paralelă. Elevii se plâng de profesor, din diverse motive. Elevii ar trebui să facă ceva sau profesorul pentru a remedia situația? Dacă elevii nu cunosc materia respectivă, e pentru că nu au respect pentru profesor? Sau profesorul nu-și dă silința să-i învețe cum trebuie, ci doar își urmărește interesele proprii. Nu credeți că ar trebui schimbat ceva la profesor?

   Reply

10. Dan Sorin
    aprilie 9, 2014 @ 8:11 am

    Comparația este foarte greșită deoarece în cazul nostru și preotul și credinciosul este elevul iar Dumnezeu este profesorul. Dumnezeu este cel care lucrează în inima omului și El poate să schimbe și pe preot dar și pe credincios și tot El poate aduce preoți vrednici în sat.

    Reply

11. Doru
    aprilie 9, 2014 @ 8:48 am

    Păi și care-i rostul preotului atunci?

    Reply

12. Dan Sorin
    aprilie 9, 2014 @ 8:59 am

    Să săvârșească Sfintele Slujbe și să învețe poporul dreapta credință. Ți-aș sugera să asculți conferința aceasta: https://www.youtube.com/watch?v=QeLasvz9YNE

    Acolo păr. Symeon vorbește despre rolul preotului și cel al părintelui spiritual și arată că părintele spiritual poate fi un simplu monah (fără să fie preot) sau monahie sau poate fi chiar un mirean. Mulți tind să confunde rolul preotului cu cel al părintelui duhovnicesc uitând că, de exemplu, marele sfânt Antonie cel Mare nu avea asupra lui darul preoției (nu era preot ci doar monah).

    Reply

13. Dan Tudorache
    aprilie 9, 2014 @ 9:35 am

    Salutare Doru și bun venit în această comunitate!
    Din păcate îngrijorarea expusă de tine, se bazează pe presupuneri, nu pe argumente.
    Ai analizat un scurt reportaj în care câțiva oameni aleși pe sprânceană (uită-te numai la bărbatul cu fața de rachier) sprecial pentru a confirma ”incultura” generală, sunt evident lispiți de cea mai elementară cultură teologică, dar a căror incriminări față de preot ar trebuie să le luăm de bune, exact ca în comunism.
    Ce ne mai trebuie să ascultăm și apărarea ”inculpatului” când ”se știe” că e dușman al poporului? Ce ne trebuie argumente, dovezi, când incriminarea este argumentul în sine?

    Așa și în cazul de față: „Popa al nostru din sat e hoț, vine din poartă în poartă, cerșește. Nu mai cerșesc țiganii, cerșește popa”.
    De ce e hoț ”popa”? Pentru că așa a zis cutare ”om cinstit al clasei muncitoare”. Și de ce ”cerșește” popa? Pentru că cere bani! Pentru cine și ce ”cerșește” popa nimeni nu se întreabă, n-are importanță dacă o face pentru biserică și comunitate. Contează doar că cere bani deci e hoț și cerșetor, deci ho pe el de tâlhar în sutană. Asta da logică de om imbecilizat de patimi.

    Așa că la întrebarea ”Să zicem că oamenii sunt dezinteresați, dar credeți că acel preot își face datoria cum trebuie?”, eu răspund așa:
    Nu știu dacă acel preot își face datoria sau nu, nu-l cunosc, nu știu ce activitate misionară are, deci mă abțin să fac judecăți de valoare despre oameni pe care nu-i cunosc. Și în orice caz n-am să-mi fac o opinie despre preot pe baza afirmațiilor unor ignoranți, dintr-un reportaj bine regizat pentru a denigra. Pentru că nu trebuie să ne spună preotul cine a scris Biblia… ci atâta timp cât noi creștinii avem datoria să o deschidem și să o lecturăm, înseamnă că noi trebuia să știm asta.

    Așa că, frate Doru, paralela cu elevii și profesorul mi se pare de prisos câtă vreme îngrijorarea ta se bazează pe niște simple presupuneri.

    Reply

14. Doru
    aprilie 9, 2014 @ 10:56 am

    Am înțeles, mulțumesc de răspuns.

    Reply

15. Dan Tudorache
    aprilie 9, 2014 @ 11:48 am

    Doru, sunt surprins plăcut și mă bucur că m-ai înțeles simplu, fără alte eforturi. Spun asta nu pentru că te subestimez în vreun fel ci pentru că din reflexul de administrator sunt obișnuit ca opiniile contrare să se schimbe greu și foarte greu.
    Dar mă bucur că mi-ai înșelat acest ”reflex”.

    Reply

16. Doru
    aprilie 10, 2014 @ 4:25 am

    Nu am scris aici pentru a încerca să schimb părerea cuiva ci să o aflu. Acum dacă am aflat și am înțeles opinia voastră nu înseamnă că mi-am schimbat-o pe a mea.

    Reply

17. Mihai A
    mai 27, 2014 @ 9:45 pm

    As vrea sa incep spunand ca nu sunt ateu, cred in existenta unui Dumnezeu (nu 100%) dar nu cred ca Biblia este cuvantul acestuia.
    Chiar daca nu credeam in Biblie, de curand am inceput sa citesc Vechiul Testament pentru a nu vorbi in necunostinta de cauza. Majoritatea „credinciosilor” nu au citit Biblia, si citeaza din ce au auzit de la bunica (nu ma refer la participantii acestui forum).
    Din cat am citit pana acum din Geneza pot sa spun ca intamplarile descrise nu prea sunt in concordanta cu ceea ce astazi am numi moral, normal, bun, sanatos.
    Geneza (12.3) Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului” si mai zice Dumnezeu intr-un paragraf dar nu l-am mai gasit acum va ii va infrange toti dusmanii. – De ce ar vrea Dumnezeu raul dusmanilor lui Avram, nu sunt si ei oameni? Nu cumva textul asta este scris pentru a-i favoriza pe evrei?
    Geneza (12.5-20) Avram se duce in Egipt si intrucat sotia lui era frumoasa ii spune acesteia sa nu zica ca nimanui ca ii este sotie , ci ca ii este sora, dintr-o posibila frica ca el va fi omorat pentru ea. Si faraonul o place pe nevasta lui Avram si o ia in casa lui (a se intelege mai multe din asta) si Dumnezeu il blesteama pe faraon si i se arata faraonului si ii spune ca ea este nevasta lui Avram, si faraonul ulterior il intreaba pe Avram de ce i-a facut una ca asta ca asa ceva nu se cuvine, si dupa ce faraon ii da lui Avram nevasta inapoi si multa avere Dumnezeu isi ia blestemul de pe faraon.
    Si in capitolul 20 Avram o face din nou, pleaca sa traiasca in Gherara si iar ii spune sotiei sa se dea drept sora lui si regele de acolo o ia in casa lui si Dumnezeu il blesteama, si regele il intreaba pe Avram , cum ai putut sa ma minti in felul asta, asa ceva nu se face, si iar pleaca Avram cu bogatii si iar Dumnezeu isi ridica blestemul. – Nu mi se pare onorabil sa iti lasi sotia la greu sa traiasca cu alt barbat.
    Geneza (19.30-38) Cele doua fete ale lui Lot( nepotul lui Avram) intrucat nu mai erau barbati in locul unde traiau isi imbata tatal si fac sex cu el pentru a ramane insarcinate cu el, una intr-o seara si cealalta in alta seara. Nu am vazut ca au fost pedepsite de Dumnezeu pentru aceasta . In ziua de astazi s-a descoperit ca relatiile sexuale intre rude sunt foarte nesanatoase pentru copii.
    Daca Biblia ar fi fost Cuvantul lui Dumnezeu , Dumnezeu nu ar fi dat exemplul asta la, ASA DA!. Pentru ca Dumnezeu ar fi stiut ca asta este un act nesanatos!
    Dar (dupa logica mea) cum Biblia a fost scrisa de catre oameni, din revelatie proprie, ei nu stiau la momentul respectiv ca sunt nesanatoase relatiile sexuale intre rude.
    Voi ce parere aveti despre comportamentul acestora?
    Multumesc.

    Reply

    • cristirg
      mai 28, 2014 @ 7:34 pm

      [quote name=”MihaiA”]As vrea sa incep spunand ca nu sunt ateu, cred in existenta unui Dumnezeu (nu 100%) dar nu cred ca Biblia este cuvantul acestuia.
      Chiar daca nu credeam in Biblie, de curand am inceput sa citesc Vechiul Testament pentru a nu vorbi in necunostinta de cauza.
      Din cat am citit pana acum din Geneza pot sa spun ca intamplarile descrise nu prea sunt in concordanta cu ceea ce astazi am numi moral, normal, bun, sanatos.

      Geneza (19.30-38) Cele doua fete ale lui Lot( nepotul lui Avram) intrucat nu mai erau barbati in locul unde traiau isi imbata tatal si fac sex cu el pentru a ramane insarcinate cu el, una intr-o seara si cealalta in alta seara. Nu am vazut ca au fost pedepsite de Dumnezeu pentru aceasta . In ziua de astazi s-a descoperit ca relatiile sexuale intre rude sunt foarte nesanatoase pentru copii.
      Daca Biblia ar fi fost Cuvantul lui Dumnezeu , Dumnezeu nu ar fi dat exemplul asta la, ASA DA!. Pentru ca Dumnezeu ar fi stiut ca asta este un act nesanatos!
      Dar (dupa logica mea) cum Biblia a fost scrisa de catre oameni, din revelatie proprie, ei nu stiau la momentul respectiv ca sunt nesanatoase relatiile sexuale intre rude.
      Voi ce parere aveti despre comportamentul acestora?
      Multumesc.[/quote]

      -In primul rand noi ortodocsii (nu stiu daca si tu esti ortodox) nu trebuie sa citim doar Biblia ci si talcuirea ei de catre Sfintii Parinti. Astfel avem facerea-PR IOAN USCA-vechiul testament talcuit de sfintii parinti:

      [url]http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro/fisiere/carti/facerea.pdf[/url]

      SI SFANTUL IOAN GURA DE AUR SCRIERI-OMILII LA FACERE 2: [url]http://ro.scribd.com/doc/47777395/SFANTUL-IOAN-GURA-DE-AUR-SCRIERI-OMILII-LA-FACERE-2[/url] din care si citez:

      „Frica de pedeapsă ce venise peste locuitorii Sodomei era încă vie în sufletul dreptului Lot; de aceea a plecat departe în munte, spune Scriptura, ca să locuiască acolo cu fetele lui. Şi a locuit, deci, în munte, în cea mai mare pustietate, în singurătate cu cele două fete ale lui.
      „Şi a zis fata cea mare către cea mai mică: ..Tatăl nostru este hătrîn şi nu este nimenea pe pămînt ca să intre la noi, după cum este obiceiul în tot pămîntul. Vino, dar, să dăm vin tatălui nostru şi să ne culcăm cu el şi să ridicăm sămînţa din tatăl nostru”‘.

      [b]Cu evlavie şi cu frică mare să ascultăm, iubiţilor, cele scrise în Dumnczeieştile Scripturi. Nu sînt scrise la întîmplare şi fără rost, ci toate spre binele şi folosul nostru, chiar dacă folosul unora nu-l ştim. Că nu putem cunoaşte cu deamănuntul totul; dar chiar dacă am putea cunoaşte atît cît nc este cu putinţă pricinile unor fapte din Scriptură, totuşi şi aşa mai rămîne încă o comoară ascunsă, foarte tainică şi greu de tălmăcit[/b].

      [b] Uită-te, dar, că Scriptura ne spune lămurit pe toate şi ne face cunoscut scopul urmărit de fetele dreptului Lot. Le apără îndeajuns şi pe ele şi pe drept, pentru ca nimeni, privind cele întîmplate, să nu învinuiască pe Lot sau pe fetele lui că au trăit cu tatăl lor mînate de desfrînare.[/b]
      — [u][b]Cum apără Scriptura pe fetele dreptului?[/b][/u]
      — „A zis, spune Scriptura, fata cea mai mare către cea mai mică: „Tatăl nostru este bătrîn şi nu este nimeni pe pămînt care să intre la noi, după cum este obiceiul în tot pămîntul”. Uită-te bine la scopul urmărit de ele şi scuteşte-le de orice vină. Au socotit că prăpădul cuprinsese tot pămîntul şi n-a mai rămas nimeni în viaţă; apoi s-au uitat la bătrîneţele tatălui lor. „Ca să nu ni se stingă neamul, şi-au spus ele, şi să ne piară numele — că asta era la inimă la cei vechi, să li se continue neamul prin urmaşi — deci).ca să nu pierim şi noi cu totul, din pricină că tatăl nostru e bătrîn şi nu mai este nici un bărbat, cu ajutorul căruia să ne putem continua neamul şi să lăsăm urmaşi, haide, ca să nu se întîmple asta, să dăm vin tatălui nostru. Da, tatăl nostru nici n-ar vrea să audă de o astfel de faptă! De aceea să-l înşelăm, dîndu-i vin!
      „Şi au dat tatălui lor vin în noaptea aceea; şi intrînd cea mai mare s-a culcat cu tatăl ei; şi el n-a ştiut cînd s-a culcat ea şi cînd s-a sculat”.
      Ai văzut că Dumnezeiasca Scriptură îl apără şi pe drept, nu o dată, ci de două ori? Mai întîi, că fetele lui au făcut asta înşelîndu-1 cu vin, prin asta a arătat că nu l-ar fi putut convinge altfel pe tatăl lor să facă asta. în al doilea loc, socot că cele petrecute sînt o rînduială de sus, să se sature adică atîta de vin încît să nu ştie nimic, ca să fie fără vină. Că sîntem judecaţi şi osîndiţi pentru păcatele pe care le facem cu ştiinţă şi cu voinţă. Vezi că mărturiseşte şi Scriptura de dreptul Lot că nu ştia nimic?
      Dar iarăşi beţia mai pune o altă întrebare. Că trebuie să cercetăm pe toate, ca să nu lăsăm nici o pricină de împotrivire celor nesimţitori şi neruşinaţi.
      —Ce putem spune, dar, de beţia lui Lot?
      —Că s-a îmbătat nu atît din pricină că nu se putea înfrîna de la vin, cît din pricina tristeţii.

      [b]Nimeni, dar, să nu îndrăznească să osîndească pe dreptul Lot sau pe fetele lui. N-ar fi, oare, cea mai mare nebunie şi prostie ca noi, cei împovăraţi cu mii şi mii de sarcini de păcate, să osîndim pe cei pe care Dumnezeiasca Scriptură i-a scutit de orice vină, ba mai mult, chiar le-a luat şi apărarea şi să nu auzim ce spune Pavel: „Cînd Dumnezeu îndreptăţeşte, cine este cel ce osîndeşte?” [/b]. Şi ca să vezi că nu s-a întîmplat asta fără rost şi la întîmplare, ci tristeţea covîrşitoare pe lîngă adaosul de vin l-a făcut să nu ştie nimic, ascultă ce spune Scriptura:
      .„Şi a doua zi a fost ca a zis fata cea mai în vîrsta către cea mai tînără: „Iată am dormit ieri cu tatăl nostru ;Sa-i dăm să bea vin şi in noaptea aceasta; intră şi culcă-te cu el, [b]ca să ridicăm din tatăl nostru sămînţă.
      Ai văzut că ele au făcut asta cu gînd curat. [/b]„Pentru că eu am putut împlini ce voiam să fac, spune sora cea mai în vîrsta, trebuie neapărat să faci şi tu acelaşi lucru. Poate se va împlini ce aşteptăm şi nu ni se va stinge neamul”.
      „Şi i-au dat şi în noaptea aceea tatălui lor vin; şi a intrat cea mai tînără şi a dormit cu tatăl ei; şi n-a ştiut că s-a culcat cu ea şi că s-a sculat „.

      Uită-te, iubite, că totul s-a întîmplat cu rînduiala lui Dumnezeu, ca şi cu cel dintîi zidit. După cum atunci, Dumnezeu, luînd o parte din coasta lui Adam pe cînd dormea, a făcut ca Adam să nu ştie nimic şi după ce a plăsmuit din ea femeie i-a arătat-o lui Adam, tot aşa şi acum. Dacă luarea coastei s-a făcut fără ca Adam să ştie, pentru că Dumnezeu a adus somn adînc peste el, apoi cu mult mai mult acum s-a întîmplat aceasta. Ceea ce a spus atunci Dumnezeiasca Scriptură că „a adus somn adînc asupra lui Adam şi a adormit” , aceea a arătat şi aici prin cuvintele: „n-a ştiut că s-a culcat cu ea şi că s-a sculat”.
      „ Şi au zămislit, spune Scriptura, din tatăl lor. Şi a născut cea mai în vîrsta şi a chemat numele lui Moav, zicînd: „Din tatăl meu”. Acesta este tatăl moavitenilor. Şi a născut şi cea mai tînără şi a chemat numele lui Aman, zicînd: „Fiul neamului meu „. Acesta este tatăl amaniţilor”.

      [b]Ai văzut că fapta lor nu este o faptă de desfrîu, pentru că îndată au dat nume copiilor, arătînd prin numele lor ce făcuseră ele. Aproape că au săpat cu numele dat copiilor lor, ca pe o coloană, amintirea faptei, chiar de la naşterea lor au arătat că neamuri se vor naşte din ei, că se vor înmulţi mult cei născuţi din ei.[/b] Unul, spune Scriptura, va fi tatăl moavitenilor, iar celălalt, tatăl amaniţilor.”

      Reply

    • cristirg
      mai 28, 2014 @ 8:24 pm

      [quote name=”MihaiA”]
      Si in capitolul 20 Avram o face din nou, pleaca sa traiasca in Gherara si iar ii spune sotiei sa se dea drept sora lui si regele de acolo o ia in casa lui si Dumnezeu il blesteama, si regele il intreaba pe Avram , cum ai putut sa ma minti in felul asta, asa ceva nu se face, si iar pleaca Avram cu bogatii si iar Dumnezeu isi ridica blestemul. – Nu mi se pare onorabil sa iti lasi sotia la greu sa traiasca cu alt barbat.

      [/quote]

      [u][b]iar citez din SFANTUL IOAN GURA DE AUR SCRIERI-OMILII LA FACERE 2:[/b][/u]

      „Haide dară, pentru că veniţi cu atîta plăcere şi rîvnă la predicile mele, haide să cercetăm iarăşi cuvintele Scripturii citite de curînd, ca să culegem cîştigul ce-l au ele.[b] îndemnul puternic al lui Hristos, Care ne spune: „Cercetaţi Scripturile”, ne arată că în Scripturi se află ascunsă, în adîncul lor, mare comoară. De aceea e nevoie de cercetare, pentru ca aflînd comoara ascunsă în adînc să o putem întrebuinţa spre folosul nostru. Asta e şi pricina că harul Duhului a rînduit să se scrie în Scripturi virtuţile tuturor drepţilor, ca să avem neîntreruptă învăţătura şi să ne rînduim viaţa noastră spre rîvnirea şi imitarea drepţilor.[/b]

      Să ascultăm, dar, şi astăzi ce vrea să ne spună Dumnezeiasca Scriptură de patriarhul Avraam!
      „Şi s-a dus de acolo Avraam în pămîntul cel dinspre miazăzi şi a locuit între Cades şi Sur şi a stat vremelnic în Gherara” .
      „ Şi s-a dus de acolo”, spune Scriptura.
      —De unde s-a dus?
      — Din locul în care-şi avea corturile, în care fusese învrednicit să primească pe Stăpînul tuturor împreună cu îngerii. Aplecat de acolo, spune Scriptura, şi „a stat vremelnic în Gherara”.

      [b]Uită-te şi acum, iubite, ce încercare a venit peste el în Gherara şi minunează-te de tăria virtuţii dreptului! A îndurat ce nu poate îndura nimeni, ce nu vrea nici cu auzul să audă. Nu s-a arătat nemulţumit, nici n-a cerut socoteală Stăpînului de cele ce i se întîmplau[/b], aşa cum fac mulţi oameni; şi asta, cu toate că sînt striviţi de nenumărate poveri de păcate. Aceştia, cînd sînt necăjiţi de unele încercări, îndată cercetează, iscodesc şi spun: ,,Pentru ce s-a întîmplat cutare şi cutare lucru? Pentru ce a îngăduit Dumnezeu asta?”. Dreptul Avraam n-a făcut aşa! De aceea s-a şi bucurat de mai mult ajutor de sus. Aşa face într-adevăr o slugă recunoscătoare! Nu iscodeşte faptele şi hotărîrile Stăpînului, ci primeşte totul în tăcere şi cu multă mulţumire.

      [b]Şi uită-te că chiar datorită încercărilor care au urmat, virtutea dreptului a strălucit mai mult[/b]. După cum atunci, cînd s-a coborît în Egipt, s-a coborît ca un necunoscut, ca un străin ca unul pe care nu-1 ştia nimeni şi s-a întors de acolo încărcat dintr-o dată de multă cinste, tot aşa şi acum, cînd a locuit vremelnic în Gherara, la început Avraam a făcut tot ce trebuia să facă, dar mai pe urmă s-a bucurat de atît ajutor de la Dumnezeu, încît şi împăratul şi toţi locuitorii de acolo l-au slujit pe drept cu toată rîvna.

      „Şi a zis Avraam de Sarra, femeia sa: ,,Esta sora mea”, că s-a temut să zică: ,,Este femeia mea”, ca nu cumva pentru ea să-l ucidă bărbaţii cetăţii”.
      Iată că sufletul dreptului Avraam era asaltat de patimile cele mai tiranice şi frica îl înspăimînta. Se temea într-adevăr tare şi de femeia lui, că are să cadă în mîinile străinilor, dar se temea mai mult de moarte. Şi, ca să scape de frica aceasta, a preferat să vadă cu propriii lui ochi cum tovarăşa vieţii lui ajunge pe mîinile împăratului. Cît de groaznic e lucrul acesta o ştiu cei căsătoriţi. De aceea şi un înţelept zicea:,,Plină de gelozie este inima bărbatu¬lui ei; nu o va cruţa în ziua judecăţii şi nu va lăsa ura nici pentru o plată” . Şi iată că din pricina fricii de moarte, dreptul îndură cu bărbăţie durerea aceasta grea şi de nesuferit. La fel se întîmplă şi cu durerile trupeşti. Cînd ne asaltează în acelaşi timp două dureri, durerea cea mai puternică o acoperă pe cealaltă şi simţim numai o singură durere; adeseori nici nu mai simţim cealaltă durere, că durerea cea mai puternică o acoperă cu totul, aşa că nu mai simţim durerea cea mai mică. Tot aşa şi dreptul acesta, văzînd că frica de moarte îl pîndeşte, socotea uşoară orice altă frică.

      [b]Cînd auzi, iubite, acestea, să nu învinuieşti pe dreptul Avraam de micime sufletească; se temea de moarte; dimpotrivă, admiră covîrşitoarea iubire de oameni ce o are pentru noi Stăpînul nostru al tuturora, că Hristos a făcut acum uşor de dispreţuit moartea, care atunci era înfricoşătoare drepţilor acelora şi sfinţilor.[/b] Acum rîd de moarte şi tineri şi fragede copile, rîd de moartea de care se temeau atunci cei virtuoşi, cei care aveau înaintea lui Dum¬nezeu atîta îndrăznire. Acum moartea nu mai este moarte, ci somn, călătorie, mutare dintr-un loc mai rău în unul mai bun. Că moartea Stăpînului ne-a dăruit nouă nemurirea; pogorîndu-Se la iad, i-a tăiat nervii şi i-a surpat tăria. Şi moartea, care era înainte înfricoşătoare şi amară, a făcut-o Hristos să fie acum atîta de uşoară, încît unii chiar sar în braţele morţii şi se grăbesc să se mute din lumea aceasta. De aceea şi Pavel striga, zicînd: „Este cu mult mai bine să mă desfac şi să fiu împreună cu Hristos”. Dar lucrul acesta acum, după venirea lui Hristos, după ce au fost sfărîmate porţile cele de aramă, după ce Soarele dreptăţii a luminat întreaga lume, atunci, însă, faţa morţii era încă înfricoşătoare şi zguduia sufletele drepţilor acelora. Dc aceea şi îndurau cu uşurinţă toate celelalte dureri, chiar cînd erau greu de suferit. Asta e pricina că şi dreptul acesta, temîndu-se de uneltirile locuitorilor din Gherara, a dat drept soră pe femeia sa şi aşa s-a aşezat acolo. Şi după cum Dumnezeu a îngăduit să se pogoare în Egipt, pentru că a vrut ca egiptenii aceia nerecunoscători şi nesimţitori să cunoască virtutea dreptului Avraam, tot aşa şi acum Stăpînul îşi arată îndelunga Sa răbdare, pentru ca prin toate să strălucească şi răbdarea dreptului şi să ajungă cunoscută tuturora şi bună¬voinţa lui Dumnezeu faţă de Avraam.
      ,,Şi a trimis Abimclcc, împăratul gherarenilor să ia pe Sarra” .
      Gîndeşte-mi-te la furtuna de gînduri îndurate de drept, cînd a văzut că i se ia femeia şi că nu poate s-o ajute cu nimic! A suferit totul în tăcere, ştiind că Dumnezeu nu-1 va trece cu vederea, ci-i va veni iute în ajutor. Dar trebuie să ne minunăm şi de marea dragoste a Sarrei, că a vrut să scape de primejdia morţii pe drept;putea să descopere adevărul şi să scape de ocară, dar a îndu¬rat totul cu curaj, numai ca să mîntuie pe drept. Şi s-a împlinit ceea ce s-a spus că „vor fi cei doi un trup” . Ca şi cum ar fi fost un singur trup aşa se îngrijea unul de mîntuirea celuilalt; şi era atîta înţelegere între ei, ca şi cum ei ar fi fost un trup şi un suflet.

      [b]Să audă aceasta bărbaţii, să o audă şi femeile! Femeile, ca să-şi iubească atîta bărbaţii, încît să nu pună nimic mai presus de mîntuirea lor, bărbaţii, ca să aibă atît de multă dragoste de femeile lor încît să facă totul ca şi cum ar avea amîndoi un singur suflet şi un singur trup.[/b]

      [b]Atunci e adevărată căsnicie, cînd domneşte atîta înţelegere între bărbat şi femeie, cînd sînt atît de strînşi uniţi prin dragoste, cînd este o atît de mare legătură între ei, cîtă a fost şi între Avraam şi Sarra.[/b] După cum niciodată trupul nu se răscoală împotriva lui însuşi şi nici sufletul contra lui însuşi, tot aşa şi bărbatul şi femeia nu trebuie să se scoale unul împotriva altuia, ci să fie uniţi. Atunci se-vor putea revărsa asupra lor nenumărate bunătăţi. Unde-i atîta de mare înţelegere, acolo-i adunarea tuturor bunătăţilor, acolo-i pace, acolo-i dragoste, acolo-i vedenia cea duhovnicească; acolo nu se vede luptă, nici bătaie, nici duşmănie, nici ceartă, ci toate sînt izgonite, pentru că înţelegerea dintre soţi, rădăcina tuturor bunătăţilor, înţelegerea adică, face să dispară toate acestea.

      ,,Şi a trimis Abimelec, împăratul gherarenilor, şi a luat pe Sarra. Şi a intrat Dumnezeu la Abimelec în somn noaptea şi a spus: ,,Iată tu ai să mori pentru femeia pe care ai luat-o, pentru că ea are bărbat”.
      Uită-te la iubirea de oameni a lui[b] Dumnezeu! Dumnezeu văzuse că dreptul Avraam pentru frica de moarte îndurase cu curaj luarea Sarrei şi că împăratul o luase pe Sarra drept soră a lui Avraam, de aceea îşi arată purtarea Sa de grijă şi face pe drept mai strălucit, pe Sarra o scapă de ocară, iar pe împărat de fărădelege.[/b]

      [b],,Şi a intrat Dumnezeu la Abimelec în somn noaptea”.
      Dumnezeu, spune Scriptura, voind să-l scape pe împărat de nelegiuire, i-a făcut cunoscut chiar în timpul somnului de nelegiuire, i-a luminat cele tăinuite şi i-a mărit frica ameninţîndu-l cu moartea: ,,Ai să mori, îi spune Dumnezeu, pentru femeia pe care ai luat-o, pentru că ea are bărbat”.
      ,,[u][i][i] Şi Abimelec nu s-a atins de ea”.[/i][/i][/u][/b]

      Toate acestea s-au întîmplat, ca să se împlinească făgăduinţa făcută de Dumnezeu patriarhului, că nu cu mult înainte, îi făgăduise că i se va naşte Isaac, deci timpul era aproape! Aşadar, ca să nu se vatăme cu ceva făgăduinţa lui Dumnezeu, [b]Dumnezeu a băgat în Abimelec atîta frică, încît, înspăimîntat, n-a mai îndrăznit să se atingă de Sarra. De aceea a adăugat Dumnezeiasca Scriptură că ,, Abimelec nu s-a atins de ea”. [/b]

      Reply

18. Mihai A
    mai 29, 2014 @ 5:40 pm

    1. Nu am zis in principal ca Lot a facut un pacat, ceea ce a incercat sa justifice parintele ca nu a facut ( chiar daca mi se pare un pacat- vrei sa spui ca daca te imbeti sau te imbata cineva de nu mai esti constient de ceea ce faci si omori pe cineva nu este un pacat? De ce te-ai lasat sa te imbeti??) ci ca fetele lui au facut un mare pacat ca au facut copii cu tatal lor. Dar nici cei care au scris biblia, nici parintii care au talcuit-o nu stiau ca nu este sanatos sa faci copii cu tatal tau pentru ca exista marele risc sa iasa copii cu grave boli ereditare. Daca se afla pana la talcuire ca nu este sanatos se faca copii intre rude apropiate, sunt sigur ca se talcuia altfel pasajul respectiv. Tu ai face copii cu mama ta sau cu fetele tale de dragul neamului, cu riscul f probabil ca urmasii sa aibe de suferit? Trebuiau sa se duca in alte zone si sa faca copii cu cei de acolo sau sa nu aibe copii. Asa imi spune mie bunul simt.
    2. Legat de Avram. Daca iti este frica de o posibila (subliniez posibila) moarte trebuie sa iti lasi sotia sa fie violata. Si de doua ori. Nu putea sa invete din prima gresala? Lasitatea nu este o virtute, chiar este un pacat in contextul de fata. Asa spune bunul meu simt.
    3. Dumnezeu de ce trebuia sa ii pedepseasca pe faraon si pe rege? Regele si faraonul au fost mintiti de catre Avram si Sara.
    4. De ce a trebuit sa primeasca Avram animale si averi de la faraon si rege pentru ca Dumnezeu sa ridice blestemul de pe ei? De ce reiese atat din biblie cat si din talcuirea parintelui ca lui Avram i se cuveneau aceste averi?
    5. De ce il numeste parintele pe Avram „dreptul”? … a mintit, si-a lasat sotia altui barbat, avea sclavi (Agar), a alungat-o pe Agar cu tot cu copilul pe care il aveau impreuna, numai drept nu era.
    (Da, poate atunci era un lucru obisnuit sa ai sclavii, dar este un lucru drept, moral? tu ai vrea sa ai sclavi?)
    6. De ce e Avram alesul lui Dumnezeu? Nimic din ceea ce a facut nu ma face sa cred ca a fost un om de calitate, onest, moral. Nu vad de ce Avram trebuie dat exemplu. Sunt oameni cu mult mai buni astazi pe pamant si Dumnezeu nu le vorbeste personal, asa cum ii vorbea lui Avram, sotiei lui si chiar si dusmanilor lui.
    7. De ce biblia, cuvantul lui Dumnezeu ar avea nevoie de talcuire? Cuvantul lui Dumnezeu ar trebui sa fie in cea mai pura si mai exacta enuntare astfel incat noi sa il intelegem intr-un singur sens, sa nu fie posibile interpretari, rastalmaciri ale enuntului. De-asemenea biblia ar fi trebuit sa fie cea mai placut descriptiva carte, are ca subiect totusi facerea lumii. De-asemenea ar fi trebuit sa aiba cea mai palpitanta actiune, vorbeste totusi despre viata unor mari oameni si intamplari miraculoase. Ar fi trebuit sa fie cea mai de calitate carte a tuturor timpurilor din toate privintele si nici o carte scrisa vreodata de om nici sa nu se apropie de calitatile ei, la urma urmei este scrisa de cel mai mare scriitor. In schimb, am citit carti mult mai de calitate (placute de citit , cu descrieri placute care te faceau sa te simti in mijlocul evenimentelor cu o actiune mult mai palpitanta) decat biblia. Pana acum cat am citit din ea (aproape toata geneza) o percep greoaie in exprimare, fara pic de descriere al detaliilor, totul foarte succinct, trece prin evenimente importante (facerea lumii, facerea omului) foarte rapid si descrie viata lui Avram in mult mai multe capitole. Principala calitatea a bibliei, este autorul (presupus) al acesteia, fapt ce influenteaza foarte mult cititorii. Nu am calitatile de a face o analiza a stilului in care este scrisa biblia si a calitatilor literare ale acesteia, dar dupa parearea mea nu arata a o carte scrisa de “cel mai mare scriitor al tuturor timpurilor”. Mai degraba a unor oameni care traiau in vremurile in care a fost scrisa fara inspiratie Divina.

    Multumesc.

    Reply

19. sharbinsk
    mai 29, 2014 @ 9:29 pm

    [quote]citat MihaiA
    7. De ce biblia, cuvantul lui Dumnezeu ar avea nevoie de talcuire? [/quote]
    Pentru că există întrebări asemeni celor ridicate de tine la acest articol, care la rândul lor nasc alte întrebări.
    Pentru că existe grupări anarhice care fac abuz de unele citate și de sola scriptura pt a-și îndreptăți programa.
    Pentru că nu toți oamenii sunt instruiți și pentru că unii oameni citesc și trăiesc Biblia zeci de ani înainte să se pronunțe, pe când alți nu.
    Cei care nu s-au maturizat duhovnicește interpretează Biblia prin optica păcătoșeniei lor sau a necunoașterii plenare.
    Cei care o citesc și o trăiesc au o vedere de ansamblu care le permite să înțeleagă cheia în care a fost scrisă și pot astfel să-i învețe și pe alții.
    E nevoie de tâlcuiri și de învățători pt că Biblia s-a pliat pe contexte reale, care neînțelese sau necunoscute par absurde pt omul care nu mai trăiește în acele vremuri.

    Chiar și pt a deveni judecător nu e de ajuns să citești niște legi, accesibile oricui ci îți trebuie pregătire de specialitate și experiență din practica anterioară pt a înțelege felul cum funcționează mecanismul.

    Dumnezeu i-a educat progresiv pe oameni, în funcție de câtă înțelegere aveau ei la momentul respectiv.

    [quote]Mihaitrebuie sa iti lasi sotia sa fie violata. Si de doua ori. Nu putea sa invete din prima gresala? [/quote]
    [b][i]citat cristirg din Sf.Ioan Gura de Aur
    Aşadar, ca să nu se vatăme cu ceva făgăduinţa lui Dumnezeu, Dumnezeu a băgat în Abimelec atîta frică, încît, înspăimîntat, n-a mai îndrăznit să se atingă de Sarra. De aceea a adăugat Dumnezeiasca Scriptură că ,, Abimelec nu s-a atins de ea”.[/i][/b]
    N-ai citit că nu s-a atins de ea a 2-a oară, tocmai fiindcă l-a ajutat Dumnezeu prima dată și-a pus din nou nădejdea în Acesta.
    Avraam nu avea forța și nici armata să se lupte cu împărații respectivi, pe terenul lor și în timpul zilei.
    Caravana lui era în tranzit și era supus unui abuz disproporționat din partea forțelor statale.
    [i]Regii nu ascultau inițial de el pentru că nu-l cunoșteau, deci orice le-ar fi zis n-ar fi contat și ar fi făcut tot cum doresc.
    [/i]
    Prin aceste plăgi care vin asupra potrivnicilor lui Avraam, Dumnezeu îl face cunoscut și respectat în rândul popoarelor și îndeplinește făgăduința
    [quote]3.
    Voi binecuvanta pe cei ce te vor binecuvanta, iar pe cei ce te vor blestema ii voi blestema; si’ntru tine se vor binecuvanta toate neamurile pamantului”.[/quote]
    Mai mult cei care sunt cu el devin protejați de riscul exterminării care era iminent în vremurile acelea.
    De ce e Avram ales ?
    Este singurul care și-a lăsat în urmă locul de baștină la acea vreme, pt a urma făgăduinței lui Dumnezeu.
    Nu e lipsit de curaj, și la nevoie se și luptă cu alți regi chiar dacă pe timpul nopții îl învinge pe Kedarlaomer, îl eliberează pe Lot și returnează averile regelui Sodomei.
    N-a fost nici lacom și marele preot Melchisedec îl binecuvintează și confirmă că această victorie este o binecuvântare a lui Dumnezeu.
    [quote]a alungat-o pe Agar cu tot cu copilul pe care il aveau impreuna, numai drept nu era.
    [/quote]
    A alungat-o dar a și eliberat-o deși, avea și drept să-i ia chiar viața.
    [b]N-a fost o decizie ușoară aceasta pt că-l știa de fiu [/b]
    „11.Dar lui Avraam i-a cazut tare greu cuvantul acesta pe seama fiului sau.
    12. Dumnezeu insa a zis catre Avraam: „Sa nu-ti pice greu cuvantul asupra baiatului si asupra roabei [tale]; toate cate-ti va spune Sarra, asculta de vorba ei, caci numai cei din Isaac se vor numi urmasii tai.Facerea 21:12”
    Și tot Dumnezeu are grijă și de acel copil rătăcitor și făgăduiește că va ieși din el neam mare, deci în cazul acesta a făcut ascultare.
    Legat de stilul Bibliei se pot face multe comentarii doar că se scapă din vedere faptul că e tradusă din greaca veche sau din aramaică și că acordul fin ține și de limitele lingvistice ale limbilor în care e tradusă.

    Reply

20. Leonard
    mai 30, 2014 @ 11:11 am

    Salut Mihai, si „Hristos s-a inaltat” tutor!

    As dori si eu sa raspund problemelor ridicate de tine, cu privire la Biblie.

    In primul rand Biblia Este Cuvantul lui Dumnezeu, insa nu in sensul in care crezi.
    Nu toata Biblia este scrisa direct sub inspiratie divina. Dictate de Dumnezeu, sau direct sub inspiratie divina sunt doar:
    Legile lui Moise (partial), cartile scrise de profeti (nu integral, ci in unii profeti sunt relatate si fapte istorice), O parte din Psalmi (probabil majoritatea, sau chiar toti insa nu sunt sigur),
    Proverbele (probabil nu toate), Noul Testament.
    Nu stiu de celelalte, insa nu ar avea de ce sa fie inspirate direct, deoarece sunt doar relatari istorice scrise de cronicari, despre inceputurile omenirii, patriarhi, poporul Israel si Dumnezeu.
    Insa toata Biblia este alcatuita de carti alese sub Acceptul lui Dumnezeu. Toata Biblia este aleasa de Dumnezeu pentru noi, pentru a invata din ea.
    Intr-adevar, ea a fost scrisa de oameni, de-a lungul a sute de ani, fiecare om avand limtarile si prejudecatile lui si ale mediului in care traia.
    Insa si in aceasta sta minunea: cum ea nu este o carte ci o colectie de carti, scrisa de oameni (nu toti eruditi, nu toti cu talent literar) de-a lungul timpului, cu tot cu barierele lingvistice si de exprimare pe care le ofera timpul indelungat, insa totusi ele se completeaza armonios, facand din aceste carti diferite, un tot unitar, numit Biblia, din care toti suntem chemati sa invatam.
    Ai dreptate, Biblia nu are nevoie de talcuire, insa doar daca esti un suflet deschis catre Dumnezeu, fara prejudecati care sa blocheze mesajul ei.
    Insa cum aproape toti ne-am inchis sufletele, si ne-am pus bariere invizibile, prin patimile noastre, prin prejudecatile nastre, de aceea avem nevoie de talcuire scrisa de oameni sfinti.

    Avraam si Lot, erau oameni drepti si sfinti, insa pana la un anumit punct. Nici un om nu a fost fara pacat, in afara de Omul Hristos.
    Aminteste-ti ca pana si David a pacatuit, savarsind cele mai grava pacate: crima si adulter.
    Da, Lot a pacatuit, Da, Avraam a pacatuit. De ce crezi ca Dumnezeu a lasat sa fie scrise si adaugate in Biblie aceste istorisiri nu tocmai demne?
    Pentru ca pot fi oameni care au savarsit aceste pacate grave, si daca citesc Biblia, ei sa nu deznadajduiasca:
    Lui Dumnezeu nu-i place pacatul, insa nu doreste „sa piara cineva, ci toti sa vina la pocainta”.
    Daca o sa intelegi vreodata Iubirea lui Dumnezeu, o sa intelegi si aceste lucruri.

    Avraam a fost imperfect, insa nu pentru perfectiunea lui a fost ales, ci pentru inima lui, pentru CREDINTA lui.
    Oare nu te sminteste faptul ca Avraam, a acceptat cererea lui Dumnezeu de a-si sacrifica propriul si singurul copil: el a acceptat „orbeste” aceasta cerere ciudata. Insa care a fost logica lui Avraam? Probabil il durea inima pentru ce avea de gand sa faca, insa probabil se gandea precum Iov: „Domnnul a dat, Domnul a luat, Domnul sa fie binecuvantat”. O asemenea gandire, o asemenea iubire noi nu o putem intelege.

    „Precum si Avraam a CREZUT în Dumnezeu si i s-a socotit lui ca DREPTATE.
    Sa stiti, deci, ca cei ce sunt din CREDINTA, acestia sunt fii ai lui Avraam.
    Iar Scriptura, vazând dinainte ca Dumnezeu îndrepteaza neamurile din CREDINTA, dinainte a binevestit lui Avraam: „Ca se vor binecuvânta în tine toate neamurile”.
    Deci cei ce sunt din CREDINTA se binecuvinteaza împreuna cu credinciosul Avraam.” Ep. catre Galateni.

    As vrea sa mai lamuresc un aspect: noi nu cunoastem contextul acelor vremuri, si nu cunoastem toate datele, si care ar fi fost obiceiurile acelor timpuri, si nici ce s-a intamplat inainte, in timpul si dupa cu exactitate, de aceea nu ar trebui sa judecam pe oamenii din Biblie.
    Nu spun ca nu au facut fapte regretabile, insa poate ar fi avut circumstante atenuante despre care noi nu stim cu exactitate…
    De exemplu, lui Avraam ii era frica de moarte, intr-adevar (si este un pacat, o lasitate), insa noi nu stim cum trata un rege de pe acele timpuri pe o femeie nobila frumoasa,
    si cum s-ar fi comportat daca ar fi aflat ca pe teritoriul sau ar fi intrat, acea femeie nobila frumoasa acompaniata de sotul ei si nu de ruda ei.
    (Mentionez ca Avraam nu a mintit, frate insemnand si ruda in limba in care a fost scris, iar Avraam era ruda cu Sara).

    Imi vine imi minte o pilda, insa nu o stiu pe de rost, o sa o caut pe internet si o sa revin.
    Am gasit-o: http://www.schituldarvari.ro/blog/?p=985. Este despre aparente, prejudecati si judecata lui Dumnezeu.

    Sper sa iti fi raspuns cat de cat la nelamuririle tale. Doamne ajuta!

    Reply

    • Doru
      iunie 12, 2014 @ 7:12 am

      Se pare că am deranjat pe admin cu părerile mele, deoarece ultimul post nu a fost publicat. Îmi pare rău, păreri de genul am să le public la mine pe blog.

      Am revenit pentru că vreau să-l felicit pe MihaiA că-și folosește rațiunea și pune întrebări. Sfatul meu pentru tine e să studiezi mitologia, din hinduism sau budism ai foarte multe de învățat, să afli părerile tuturor, siteuri creștine și ateiste deopotrivă și să-ți faci propria ta părere despre acest subiect.

      Multă baftă în descoperirea adevărului 😉

      [quote name=”LeonardU”]
      Oare nu te sminteste faptul ca Avraam, a acceptat cererea lui Dumnezeu de a-si sacrifica propriul si singurul copil: el a acceptat „orbeste” aceasta cerere ciudata. Insa care a fost logica lui Avraam? Probabil il durea inima pentru ce avea de gand sa faca, insa probabil se gandea precum Iov: „Domnnul a dat, Domnul a luat, Domnul sa fie binecuvantat”. O asemenea gandire, o asemenea iubire noi nu o putem intelege.
      [/quote]
      Dragă LeonardU, dacă îți va cere Dumnezeu să-ți omori copilul mâine, o vei face?
      Eu nu-mi doresc un asemenea Dumnezeu, dacă îmi vrea copilul să vină El personal (a tot puternicul) să mi-l ia. Așa cum tu nu înțelegi acestă iubire, eu nici atât. Ironia face că pe mine mă îndepărtează de El aceste ciudățenii iraționale iar pe tine te apropie. Tare aș vrea să înțeleg cum/de ce?!

      Reply

21. Doru
    iunie 10, 2014 @ 10:06 am

    Felicitări MihaiA pentru curajul de a pune la îndoială cuvântul Domnului și pentru toate întrebările ridicate. Poți încerca să înlocuiești Dumnezeu cu oricare alt altceva gen spiriduș sau erou din basme gen Harap-Alb și vei constata că nu e nici o diferență. Îți urez să ai multă răbdare și să citești cu o minte deschisă pentru a afla adevărul.

    [quote name=”LeonardU”]
    In primul rand Biblia Este Cuvantul lui Dumnezeu, insa nu in sensul in care crezi.
    Nu toata Biblia este scrisa direct sub inspiratie divina. [/quote]

    Din păcate Biblia nu e scrisă sub inspirație divină iar omul selectează ce vrea din ea. Încet încet și religioși or să constate că această carte divină e doar un basm, oricâte alte cărți adiacente ar apărea. Teoretic tu ar trebui să citești cărțile altora și să dai ascultare interpretărilor lor, și pentru că nu faci asta te felicit. Când ai să ajungi la Noul Testament ai să vezi cum se încearcă să se mușamalizeze câteva părți din Vechiul Testament spunând de nenumărate ori că nu e nevoie de tăierea împrejur sau că anumite învățături sunt învechite și nu e nevoie să ții cont de ele. Evrei 8,13.

    Concluzia la care am ajuns e că oamenii religioși trebuie să-și apere credința de frica Domnului sau de frică de a rămâne singuri pe pământ. Din păcate acești oameni dau cu piciorul realității și frumusețea ei. Biblia îndeamnă să nu te supui rațiunii omenești iar asta fac religioșii și apără fără scrupule ceva inexistent. Corinteni 3, 19-20 Coloseni 2,8 Dumnezeu te vrea prost. Tu nu fii așa 🙂

    Reply

22. laurentiu
    iulie 2, 2014 @ 12:01 pm

    [quote name=”iahim”]Rostogoliti,ca porcu,bostanu!…Intrebarea ramane totusi…CINE A SCRIS BIBLIA?[/quote]

    In primul rand consider ca primele carti nu sunt scrise de Moise, atata timp cat se vorbeste despre el la persoana a 3-a, si in al doilea rand ne descrie chiar moartea lui, deci nu avea cum sa fie scrise de el.

    Cele 4 evanghelii la randul lor nu sunt scrise de apostoli, daca se citeste la evanghelia dupa Luca capitolul 1 versetele 1-4 spune ca scrie si el din ce a auzit(deci nu a fost nici barem martor, sau cu ajutorul ”duhului sfant”), iar Matei , Marcu si Ioan daca citim in textul originar scrie evanghelia dupa spusele lui Ioan, etc. deci sunt scrise de altcineva. La faptele apostolilor 4:13 ne spune foarte clar ca Ioan si Petru erau analfabeti, deci nu stiau sa scrie.

    A se vedea consiliul de la Niceea la 325, si poate aflati cine a ”scris” biblia

    Multumesc Admin, sper ca nu am suparat pe nimeni, astept raspunsuri

    Reply

23. Dan Tudorache
    iulie 4, 2014 @ 12:19 pm

    Doamne ajută, Laurențiu!
    Cred că este primul tău comentariu scris aici așa că-ți urez bun venit în acestă comunitate!

    Interesante argumentele aduse pentru contestarea Pentatehului (cele cinci cărți ale Facerii)!
    Numai că eu voi răspunde aproape în sens invers, pentru ușurința argumentării.

    1. Ai afirmat că ”cele 4 evanghelii la randul lor nu sunt scrise de apostoli”, deoarece:
    a) Apostolul Luca ar fi scris din ceea ce a auzit (deci n-a fost martor direct)
    b) Apostolii Matei, Marcu și Ioan ar fi scris după Ioan (desigur, Ioan n-avea cum scrie decât după ”Ioan”, deci e vorba doar de apostolii Matei și Marcu) dar câtă vreme apostolul Ioan era analfabet (pct. c), rezultă că n-au scris nici unii, nici alții evangheliile.
    c) Apostolii Ioan și Petru erau analfabeți, deci nu aveau cum să scrie ceva, primului fiindu-i atribuită o evanghelie iar sf. Petru două epistole sobornicești.

    Așadar, pentru început voi reda pasajele despre care susții că reiese faptul că apostolul Luca ar fi scris doar din ceea ce a auzit:
    [i]”Pentru că mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor ce s’au adeverit printre noi, aşa cum ni le-au predat cei care dintru’nceput le-au văzut şi au fost slujitori ai Cuvântului, tot astfel şi eu, după ce pe toate le-am urmărit de la’nceput cu de-amănuntul, m’am gândit că e bine să ţi le scriu pe rând, Preaputernice Teofile pentru ca tu să cunoşti temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit. ”[/i]

    Observăm dintru început că apostolul Luca aduce în anteție că au fost mai mulți cei care au încercat să alcătuiască o istorisire a propăvăduirii Mântuitorului și a începutului Bisericii. Câți au fost nu se știe. Apoi apostolul face referire la[i] ”cei care dintru-nceput le-au văzut [faptele]…”[/i] și că aceștia [i]”ni le-a predat”[/i], ceea ce arată că deja existau evanghelii scrise și acceptate în momentul în care apostolul Luca își scria evanghelia. Desigur, unele din aceste istorisiri existente erau chiar evangheliile apostolilor Matei și Marcu, evanghelii din care apostolul Luca s-a și documentat ca un adevărat istoric, pentru rigoarea adevărului!, după cum și afirmă că s-a apucat de scris [b][i]”după ce pe toate le-am urmărit [istorisirile] de la’nceput cu de-amănuntul”[/i][/b]. Deci Sf. Apostol Luca, deși nu a fost martor direct al evenimentelor până la înălțarea Mântuitorului (cel mai probabil), a relatat adevărul ca un istoric care se folosește de toate izvoarele posibile pentru a reda cu fidelitate faptele. Tot Sf. Luca este autorul Faptelor Apostolilor…. la care a fost martor direct, fiind unul dintre ei.

    La pct. b) te rog să aduci o dovadă în acest sens, anume că la evanghelia după Matei și după Marcu crie în textul original ”după spusele lui Ioan”. Altfel rămâi la stadiul de speculație.

    La critica cuprinsă în pct c) într-adevăr se spune foarte clar că apostolii Petru și Ioan erau oameni fără carte, adică analfabeți: [i]”Şi văzând ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni fără carte şi simpli, se mirau; şi îi cunoşteau că fuseseră împreună cu Iisus. ”[/i]. Iar eu adaug: la așa Învățător, așa ucenici! Pentru că mai înainte de Petru și Ioan, însuși Mântuitorul a avut parte de aceeași mirare din partea poporului: [i]”Şi venind în patria Sa, îi învăţa în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: „De unde are el înţelepciunea aceasta şi puterile? Oare nu este acesta fiul teslarului? …”[/i] (Matei 13:54-55)

    Deci, în optica umană, îndreptățită de altfel dată fiindu-i limitarea experențială, Hristos Dumnezeu, izvorul tuturor cunoașterilor și a înțelepciunii… era un analfabet. Și pe drept cuvânt, dpdv istoric Hristos Domnul nu a făcut nicio școală. Dar desigur că nici nu avea nevoie. Ar fi fost chiar hilar ca Dumnezeu întrupat să i-a lecții de educație de la propriile odrasle. Însă cum rămâne cu apostolii, care totuși nu erau Iisus, Fiul lui Dumnezeu? Cu apostolii, simpli și analfabeți cum au fost până la un moment dat, lucrurile s-au schimbat brusc la Cincizecime, când Duhul Sfânt s-a coborât în chipul limbilor de foc, înțelepțindu-i cu daruri peste fire, printre care și vorbirea în limbi: [i]”…Şi s’au umplut toţi de Duh Sfânt şi au început să grăiască în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. Şi erau locuind în Ierusalim Iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer . Şi când s’a făcut vuietul acela, s’a adunat mulţimea şi s’a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei grăind în limba sa. …”[/i] (Faptele Apostolilor 2: 1-15)

    Așadar, să ținem cont de faptul că niște analfabeți, prin darul lui Dumnezeu, vorbeau în nenumărate limbi străine, ceea ce astăzi numai poligloții fac, după multă, multă, foarte multă carte. Dar asta e diferența între darul lui Dumnezeu și puterile omului. Prin urmare, de la un moment dat nu mai avem de-a face cu niște analfabeți (doar o parte din ei fuseseră pentru că spre exemplu sf. Marcu era școlit) ci cu niște oameni profund înțelpți și învățați. Altfel, dacă ar fi fost tot la fel de analfabeți, înseamnă că omenirea a fost cu adevărat bolnavă de prostie incurabilă, de vreme ce o mână de apostoli au schimbat fața întregii lumi prin propăvăduirea lor.
    Totuși… cum rămâne cu scrisul evangheliei lui Ioan (inclusiv Apocalipsa) și a epistolelor Sf. Petru, căci una e vorbitul în limbi străine și alta e scrisul?

    Aici avem trei ipoteze:
    a) fie cei doi au primit și darul scrisului la Cincizecime
    b) fie au învățat în timp să scrie, prin eforturi proprii, dată fiind noua lor viață de propăvăduitori
    c) fie n-au primit niciun dar în acest sens, nici n-au învățat să scrie, dar au dictat ”memoriile” ucenicilor proprii învățați. (Și în acest caz, tot ei rămân ca autori ai scrierilor)
    Eu înclin spre ultimele două ipoteze dat fiind că n-avem niciun argument scripturistic cert în acest sens.

    2. Acum hai să ne aplecăm și asupra controversei autorului cărților Facerii. Spuneam încă de la început că critica ta este susținută de argumente interesante:
    a) despre Sf. Prooroc Moise se vorbește la persoana a III-a
    b) într-una din cărți este descrisă chiar moartea lui, deci cum ar fi putut fi scrise de el cărțile facerii de la moartea lui încolo?

    Răspunsurile sunt simple:

    a) a scrie despre sine la persoana a III-a nu este o noutate în literatură. Este o abordare veche de zile și exemplele sunt numeroase. Oricine poate aborda scrierea despre sine la persoan I, la a III-a sau chiar a II-a. Dau două exemple care-mi vin în minte. Este vorba de cărți memorialistice de detenție: Dan Lucinescu, Jertfa (autorul scrie despre sine la persoana a III-a și nici măcar nu-și întrebuințează numele real ci folosește pseudonimul Pep) și Daniel Philip, Din țara lui Cain (autorul narează despre sine la persoana a II-a).

    b) moartea lui Moise este descrisă chiar în ultimul capitol (34) din cea de-a cincea carte, deci ultima, (Deutenoromul) din cărțile atribuite lui Moise. Deci nu mai urmează nimic atribuit Sf. Moise după asta… prin urmare Moise rămâne autorul viu al celor cinci cărți, mai puțin ultimul capitol, în care este descrisă moartea sa, care a fost adăugat de alt autor/alți autori. Dar asta nu schimbă cu nimic lucrurile. Autorul celor cinci cărți rămâne tot Moise. Așa se întâmplă și astăzi, ca și ieri: Nenumărate cărți de valoare au fost reeditare peste timp, iar editorul a adăugat o biografie a autorului cărții (în care se precizează inclusiv date despre moartea autorului) fără ca asta să schimbe autorul cărții.

    Totuși, peste toate aceste contra-argumente aduse de mine, tronează faptul că însuși Mântuitorul Hristos îl creditează pe Moise ca autoritate duhovnicească și autor al cărților Legii!:

    [i]- ”Şi i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor.”[/i] (Matei 8:4)

    [i]- ”Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte de despărţire şi să o lase? El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început nu a fost aşa.”[/i] (Matei 19:7)

    [i]- ”Iar El, răspunzând, le-a zis: Ce v-a poruncit vouă Moise? Iar ei au zis: Moise a dat voie să-i scrie carte de despărţire şi să o lase. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a scris porunca aceasta;”[/i] (Marcu 10:3-5)

    [i]- ”… Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris, că de va muri fratele cuiva şi va lăsa femeia fără copil, să ia fratele său pe femeia lui şi să ridice urmaş fratelui…. Iar despre morţi că vor învia, n-aţi citit, oare, [b]în cartea lui Moise[/b], când i-a vorbit Dumnezeu din rug, zicând: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”?”[/i] (Marcu 12:19-26)

    Epuizând problematizarea ridicată de tine, mă opresc aici cu speranța că am fost destul de convingător și de ușor de înțeles în exprimare.

    O zi cu inima senină îți doresc!

    Reply

24. Dan Sorin
    decembrie 1, 2014 @ 5:08 am

    Pornind de la acest filmuleț: http://www.youtube.com/watch?v=0KkkdjS0qJc mi-am pus întrebarea cum stau traducerile românești ale Sfintei Scripturi. Și am ajuns la acest site: http://www.sfantascriptura.com/traduceri_englezesti.html în care apar anumite versete în tradurea BOR în care anumite cuvinte sunt neglijate. Acele versete am observat că sunt corecte în Biblia 1688 sau în Biblia 1914. Partea mai urâtă e că și versiunea Bartolomeu Anania are aceleași probleme. Pentru cei care nu se uită la acel link (unde există și anumite erezii protestante) poate vor spune că nu e mare diferența dar în filmuleț sunt schimbate versete foarte importante pentru Dogma Bisericii. În același timp știind că s-a ajuns să se cenzureze și Prohodul Domnului mă întreb dacă nu ar fi momentul să ne ținem de cărțile bisericești mai vechi (perioada pre-comunistă)?

    Reply

25. Radu
    decembrie 30, 2022 @ 7:39 pm

    „Din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, citire”,
    CETIRE – adica citare. A ceti inseamna a cita pe cineva. A citi este cu totul altceva adica a reda verbal ce este scris intr-un text. Deci corect este CETIRE.
    Termenii liturgici nu s-au schimbat de cand romanii sunt crestini. De exemplu Dictionarul explicativ al limbii romane – DEX – da pentru cuvantul MANTUI ca etimologie din limba maghiara – menteni (a salva); acest cuvant se regaseste in CREZ (crezul nicenean) care nu s-a modificat niciodata de la anul 325 pana astazi (nu poate fi etimologia din maghiara deoarece la anul 325 nu existau maghiari in Europa). Este un sacrilegiu ca sa modifici un cuvant din Sfanta Scriptura. Exemplele pot continua si cu altele (TAMĂDUI din Izvorul Tamaduirii etc.).

    Reply