Cine poate iubi o lume fără sens, fără reguli…fără ţintă…haotică, sălbatică?
Privind la tumultul vietii, la agitatia nesfarsita, la goana dupa nimic si la alergarea spre nicaieri, ma cuprinde un sentiment de neimplinire de gol, de lipsa, de nevoie de ceva…
Zilnic sunt martorul unei furtuni sociale, unei lupte fara sfarsit, o batalie care a inceput nicicand si care pare ca se va termina niciodata.
Dimineti trase la indigo, zile fara motiv, seri monotone, superficialitate, lipsa de vointa, lipsa de sens, acelasi scenariu scris de nimeni in care joc fara sa fi vrut vreodata un rol pe care nu l-am dorit dar nimeni nu se ofera sa facem schimb de planuri.
In acest rol ma zbat, plictisit fiind de aceleasi replica despre griji, bani, dragoste, tradare, fum, depresie, clipe de fericire, jefuite insa rapid de timpuri gri, ceata, deziluzie, neincredere , tristete, durere.
Caut scop, caut sens…ce este scopul? …glumesti, scop in jungla? scop intr-un univers haotic? sens in non-sens? randuiala in neoranduiala?…ce nebunie, ar trebui sa revii la realitate, ai devenit paranoic…totusi, sa fim o specie bolnava de paranoia, sa fim o specie de schizofrenici …sau ceva din interiorul nostru ne cheama la sens, ne cheama la realitate dat fiind faptul ca traim in iluzie, ne-a fost dat sa traim intr-un spatiu ciudat care ne creeaza probleme psihice? Cine ne-a pus pe noi in acest spatiu? Ce fel de accident cosmic ne-a trimis direct intr-un loc fara sens care a inceput ,”nu stiu” si se va termina, “vom vedea”?
Imi vine sa rad sau sa plang sau sa cuget sau sa fiu nepasator sau…ce rost au toate?
Am o carte neagra acasa, de la bunica…ea citea mereu din ea…ma intreb, de ce sa citesti mereu din aceeasi carte? E mult mai interesant si constructiv sa citesti diferite carti. O iau, e groasa, uzata…o rasfoiesc…are un scris marunt …ma opresc la o anumita pagina…imi arunc ochii fugitiv peste scris dar nu captez decat cuvinte raslete fara a lega vre-o propozitie…ma opresc la ultimul verset de pe acea pagina …scrie “Pentru că de la El şi prin El şi întru El sunt toate. A Lui să fie mărirea în veci. Amin!” (Romani 11:36)
Cine este acest “El”? acest “El” ne-a trimis pe noi aici? Acest “El” ne-a harazit nonsensul pe care-l traim?…rasfoiesc fara regularitate Cartea…ma opresc din nou la o pagina… imi arunc ochii …citesc “Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu…” (Ioan 1:9-12)
Cuvantul? cine este acest Cuvant? Aha..deci El este responsabil pentru ca noi suntem azi aici… ne cere sa-l primim? Sa credem in El , sa devenim copiii ai Lui…sunt nedumerit, …rasfoiesc in continuare…ma opresc…citesc “Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3:16)
A iubit lumea? Cine poate iubi o lume fara sens …fara reguli…fara tinta…haotica, salbatica…?
Rasfoiesc…dau la ultima pagina , citesc “Fericiţi cei ce spală veşmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii şi prin porţi să intre în cetate! Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna!“ (Apoc.22:14-15)
Acest personaj pare diferit, pare a avea un plan, un loc, pare a fi contra valului, pare ca-l intereseaza sensul, randuiala, linistea, bucuria…peste ce Carte am dat…mai citesc un verset si gata….ma opresc din rasfoit …imi tintesc ochii pe un verset la intamplare si citesc: “Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. “ Matei (11:28-29)
Acest personaj devine din ce in ce mai interesant si mai atractiv…ma duc sa-L caut sa vedem ce are de spus, sa-I vad solutiile, sa vedem ce raspunsuri imi poate da…ma opresc din scris, trebuie neaparat sa ma intalnesc cu aceasta Persoana… , aceasta Persoana are planuri mari din cate se vede…adevarata poveste continua de acum acasa la acest Om…
(Dani Ciorca)
Iulia
decembrie 2, 2010 @ 5:15 pm
e minunat articolul..ma regasesc in totalitate in el….am primit viata in ciuda faptului ca nu am cerut-o…..dar Dumnezeu a pregatit cva minunat pentru fiecare..pentru ca ne iubeste,pentru
ca El ne-a creat..pentru ca suntem ai Lui
cin
decembrie 3, 2010 @ 11:26 am
[b]frumos articol!…si nu numai atat…cand am citit titlul am stiu raspunsul : Dumnezeu!…am citit si continutul si am vazut ca autorul parcurge parca u labirint in aflarea lui Dumnezeu…[/b]
Ioana
decembrie 5, 2010 @ 12:36 pm
DEOSEBIT !!!
Guest
decembrie 6, 2010 @ 10:17 am
Într-adevăr, minunat!
Domnul nostru Iisus Hristos este, cu adevărat, sensul vieţii noastre, căci, precum scria Fer. Augustin în "Confesiunile" sale, am fost creaţi pentru El şi neliniştită este inima noastră, până când se odihneşte în El. Nu suntem, cum considerau filosofii existenţialişti atei, sortiţi absurdului. Pentru aceşti filosofi, viaţa era, într-adevăr, absurdă şi lipsită de sens, pentru că ei o trăiau fără Hristos. Fără Hristos, totul este, precum citim în Ecclesiast, "-)eşertăciune şi vânare de vânt".
Să ne ajute Dumnezeul şi Mântuitorul nostru să rămânem întru El şi să înţelegem că singuri nu vom putea dobândi mântuirea. Pentru a ne mântui, este necesar să-i aducem şi pe alţii la Hristos, prin cuvintele noastre, dar şi prin atitudinea noastră, prin exemplul personal, astfel încât să devenim, potrivit Evangheliei, "sarea pământului" şi "lumina lumii".
"Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii."(Matei25) Să dea Dumnezeu ca toţi oamenii să audă, în ziua Judecăţii universale, aceste minunate cuvinte!
Doamne ajută!
Hristos în mijlocul nostru!
Laura-optimista 🙂
Diana pt Laura
decembrie 6, 2010 @ 10:40 pm
Frumos! Foarte frumoase cuvintele tale, Laura.
Ce mult mi-as dori sa pot povesti despre adevarata ta identitate! Sa spun cat te admir pentru optimismul de care dai dovada, cat de mult ii admir pe parintii tai pentru imensul efort pe care il depun. Admirabil!
Nu mai exista obstacole in viata mea acum ca te-am cunoscut pe tine cu povestea ta impresionanta. Daca tu poti, eu nu mai am motive sa spun "nu vreau" sau "nu pot". Daca mi-ai da voie as spune ceea ce simt legat de aceasta dezvaluire a ta.
Dar numai cu permisiunea ta.
Doamne ajuta!
Te imbratisez cu toata dragostea.
Laura-optimista
decembrie 9, 2010 @ 6:11 pm
pt doamna Diana
Doamne ajută!
Doamna Diana, vă scriu acest răspuns cu întârziere, fiindcă am avut două zile foarte încărcate şi n-am mai putut posta niciun comentariu pe site. în primul rând, vă mulţumesc din tot sufletul pentru aprecieri… nu prea cred că le merit. Îndefinitiv, ce-aţi aflat despre mine? Exact ceea ce ştiaţi de la început: sunt o tânără creştină, studentă şi mă străduiesc să-I slujesc Domnului şi să sporesc în viaţa duhovnicească. Ca orice alt tânăr credincios de vârsta mea, uneori reuşesc să păzesc poruncile lui Hristos, iar alte ori mă las biruită de ispite. Mi-e greu să înţeleg de ce mă admiraţi atât de mult… probabil pentru că dumneavoastră sunteţi o persoană deosebit de credincioasă, capabilă de a identifica doar trăsăturile pozitive de caracter ale celorlalţi. Vă mulţumesc mult pentru ceea ce aţi scris. Este încurajator pentru mine faptul că am reuşit să creez o impresie atât de frumoasă unei persoane deosebite, mult mai înaintate decât mine în viaţa duhovnicească, aşa cum sunteţi dvs.
M-aţi întrebat dacă puteţi spune ceea ce ştiţi despre mine… Nu ştiu ce să zic… nu este niciun secret, dar cred că nici n-ar fi prea util, n-ar avea niciun sens să dezvălui un aspect total nesemnificativ al vieţii mele, care doar i-ar întrista pe cititorii, care n-ar avea de unde să ştie cât de mult îmi ajută Dumnezeu în fiecare clipă, cum mă călăuzeşte la fiecare pas, în fiecare etapă a vieţii. Dumnezeu mi-a dăruit tot ceea ce îşi poate dori un tânăr: o familie minunată, prieteni adevăraţi, dorinţa şi putinţa de a studia, dorinţa de a-mi împlini vocaţia şi, în primul rând, capacitatea de a crede în El. Aceste minuni(nu exagerez numind astfel darurile lui Dumnezeu), pe care Hristos le-a săvârşit în viaţa mea mă străduiesc să le mărturisesc, să le împărtăşesc tuturor celor pe care-i cunosc, fiindcă această faptă este spre slava lui Dumnezeu, dar nu cred că ar avea sens să spun că în viaţa mea există şi o încercare. De fapt, pot spune că am parte de o încercare, pe care, tot cu ajutorul Domnului, o depăşesc fără dificultăţi. Ce rost ar avea să încep să descriu, dramatizând în mod exagerat, ceea ce nu mi se întâmplă decât pentru slava lui Hristos şi spre mântuirea sufletului meu? Dacă ţin atât de mult la ideea de bucurie întru Hristos, de optimism creştin, ce sens ar avea să-i întristez pe tinerii ortodocşi de pe site, dramatizând fără motiv un fapt total lipsit de importanţă? De aceea, consider că este preferabil ca cei de pe acest site, cu excepţia celor care deja îmi sunt mai apropiaţi(precum dumneavoastră, Denisa, Sandra ş. a.), să ştie doar ceea ce este esenţial şi pozitiv despre viaţa mea. Dacă aveţi o opinie diferită, putem discuta(îmi face o deosebită plăcere să comunic cu dvs.), dar pe mail, pentru că această temă de discuţie este o problemă a mea personală, care n-are nicio legătură cu articolul pe care-l comentăm.
Nădăjduiesc, doamna Diana, că aţi înţeles mesajul meu, pentru că… astăzi am avut o zi foaarte grea, am stat 10 ore în facultate şi, din acest motiv, cred că m-am exprimat foarte incoerent şi ambiguu.
Încă o dată, vă mulţumesc pentru multele aprecieri şi nădăjduiesc din tot sufletul să ţinem legătura, fiindcă am multe de învăţat de la dvs.
O seară binecuvântată!
Dumnezeu să fie totdeauna cu dumneavoastră şi să vă binecuvânteze!
Cu deosebit respect,
Laura
Diana - Laura
decembrie 9, 2010 @ 9:09 pm
Doamne ajuta!
Am retinut mesajul tau. Parintii tai te-au educat intr-un mod deosebit. Si tu esti o persoana deosebita. Domnul te va rasplati pentru toata dragostea ta, pentru efortul tau, pentru frumusetea interioara care m-a impresionat in mod deosebit. Atata DAR, atata FRUMUSETE!!
Draga mea, esti un exemplu de urmat!
Laura-optimista
decembrie 11, 2010 @ 3:58 pm
Vă mulţumesc mult, doamna Diana. Dumnezeu să fie cu dumneavoastră!
Doamne ajută!
Laura
Sergiu Nicola
iunie 17, 2013 @ 11:15 am
Foarte frumos. Felicitări.
Doamne ajută.