Cine poate participa la Botezul unui copil?

În popor există câteva idei adânc înrădăcinate drept tradiţii şi care nu pot fi nicicum încălcate. Una dintre ele spune că mama nu are voie să participe la botezului copilului ei, de fapt expresia corecta este cam aşa: „nu e de bine ca mama să vină la botez”. Această idee este amplificată şi de tot felul de poveşti care se transmit din gură-n gură, prin care auzi cum unei mame care a participat la Taina Sfântului Botez i-a murit copilul la câteva zile, sau alte asemenea.

Rânduiala bisericească aşa cum este lăsată de sfinţii părinţi este următoare: Mama care a născut nu poate intra în biserică 40 de zile de la naştere, perioadă necesară pentru curăţirea trupească. După 40 de zile mama vine cu pruncul în biserică iar preotul se roagă lui Dumnezeu pentru curăţirea ei „de tot păcatul şi de toată întinăciunea” şi pentru binecuvântarea, creşterea, sfinţirea şi înţelpţirea pruncului.

Dacă cumva botezul copilului se face în timpul acestor 40 de zile în care femeia lăuză nu poate intra în Biserică, atunci da! mama nu are voie să participe la Taina Sfântului Botez. De aici a şi plecat vorba în popor ca mama nu poate veni la botezul propriului copil.

Dacă botezul copilului se face după aceste 40 de zile mama poate participa la Taina Sfântului Botez, dar numai cu condiţia să i se fi citit de preot rugăciunea de curăţire, aşa numita în popor: moliftă de 40 de zile pentru femeia lăuză. De fapt aceasta este o condiţie pentru intrarea în biserică, şi implicit pentru toate sfintele taine şi ierurgii care se săvârşesc înăuntrul bisericii (Sfânta Liturghie, Cununie, Botez, Maslu, Spovedanie, etc.).

Cum în vremurile pe care le trăim botezul copiilor se face de obicei după cele 40 de zile, mama poate participa împreună cu toata familia la bucurie intrării pruncului ei în marea familie a Bisericii, în Trupul lui Hristos.

Această idee greşită are efecte în lanţ. Dacă tatăl vede că mama nu vrea să participe la botez nu se duce nici el, lăsând copilul în grija naşului sau naşilor. Familia şi prietenii mamei, văzând că mama nu participă nu vor nici ei motivaţi să vină, la fel şi cei ai tatălui.

Astfel se ajunge la ruşinoasa situaţie uneori, în care la botezul unui copil participă o mână de oameni şi biserica este goală. Bineînţeles că acest fenomen apare din cauza necunoaşterii credinţei ortodoxe şi din cauza vieţii noastre pline de păcat, care nu mai vede în botez decât o „sfântă băiţă” care trebuie filmată şi fotografiată din toate unghiurile. Bineînţeles că de la petrecerea botezului nu va lipsi nimeni din cei apropiaţi, de frica ruşinii în faţa familiei.

Dragilor, aşa cum toată lumea nu lipseşte de la petrecerea botezului, unde noul prunc este prezentat întregii familii primind daruri şi multe îmbrăţişări, aşa la Taina Sfântului Botez pruncul intră-n marea familie a lui Dumnezeu – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, unde se află Maica Preacurată, toate cetele îngereşti, Sfinţii Mucenici care au pătimit pentru Hristos, Sfinţii Ierarhi, Cuvioşii, Cuvioasele, Pustnicii, episcopii, preoţii, diaconii şi toţi cei botezaţi în numele Sfintei Treimi care se află în viaţă sau au adormit. Domnul şi Maica Domnului împreună cu miliarde de oameni care au bineplăcut şi s-au umplut de Duhul Sfânt îl primesc pe prunc în familia Bisericii.

Ce daruri îi ofera Dumnezeu şi Biserica după Botez?

Darurile Duhului Sfânt! care sunt mai scumpe şi mai râvnite decât tot ce-i mai bun pe lumea aceasta: duhul înţelepciunii, duhul înţelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunoştinţei, duhul temerii de Dumnezeu şi duhul bunei credinţe, toate acestea fiind primite prin Taina Mirungerii săvârşită în cadrul slujbei botezului.

Prin Taina Botezului Dumnezeu şterge urmele păcatului strămoşesc făcut de Adam la începutul lumii, curăţind pruncul prin apă şi prin Duh, chemându-l la asemănarea cu El şi promiţându-i mântuirea.

Sfântul Apostol Pavel spune: „Câţi în Hristos ne-am botezat în Hristos ne-am şi îmbrăcat!”

Iar după ce preotul aşează pruncul pe braţele naşului, care ţine în mâini o pânză albă zice:

„Se îmbracă robul lui Dumnezeu în haina dreptăţii, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”

Botezul e începutul unirii desăvârşite cu Hristos. Botezul e garanţia pruncului că oricând are în Dumnezeu un ajutor permanent. Botezul se repetă iară şi iară în viaţa pruncului care va deveni adult, prin Taina Sfintei Spovedanii, prin care Dumnezeu îi iartă păcatele. Botezul reprezintă intrarea în Biserică şi în sânul lui Dumnezeu iar Spovedania este reînnoirea continuă a acestui botez prin iertarea repetată a păcatelor până când omul nu mai are păcat şi implicit nici nevoie de iertare..

Prin Botez pruncul are acces la celelalte mari taine ale Bisericii: Mirungerea – primirea darurilor Duhului Sfânt, Euharistia – împărtăşirea cu trupul şi sângele Domnului, Spovedania – iertarea păcatelor, Cununia – unirea binecuvântată într-o nouă familie, Hirotonia – primirea Duhului Sfânt pentru propovăduirea Evangheliei în toată lumea, şi Maslul – tămăduirea trupească şi sufletească.

Toate acestea doar pentru ca pruncul să trăiască o viaţă fericită, să iubească pe Dumnezeu şi pe oameni, iar în timpul necazurilor să aibe un sprijin permanent şi de netăgăduit în Domnul şi Sfinţii Lui.

Văzând toate aceste mari taine, cum să nu participăm la botezul pruncului venit în familie?

Petrecerea botezului este de fapt sărbătorirea unei bucurii, este de fapt bucuria că pruncul s-a unit cu Hristos şi se află în Biserica Lui în vecii vecilor.

La începutul creştinismului primii botezaţi erau maturi, şi trebuiau să se pregătească o perioadă. Participau la slujbele Bisericii dar nu aveau voie să se împărtăşească, erau numiţi catehumeni. Posteau şi se smereau gândindu-se la păcatele lor, bineştiind că Botezul nu este doar poartă pentru intrarea în Biserica lui Hristos ci şi iertarea tuturor păcatelor de la naştere şi pâna acum.

Astăzi oamenii sunt botezaţi încă de la naştere şi din acest motiv cei care ar trebui să se pregătească sunt naşii şi părinţii. Ei ar trebui să postească cu câteva zile înaintea Botezului şi să se roage cât mai intens lui Dumnezeu pentru ca noul prunc să aibă o viaţă frumoasă şi să se mântuiască. Frumos ar fi să facă acelaşi lucru şi cei din familie, şi văzând Dumnezeu credinţa întregii familii va răsplăti pruncului dealungul vieţii.

(Claudiu)