Cine stăpânește lumea de fapt? Dumnezeu sau diavolul?
Continuăm discuțiile despre lucrarea diavolului în lume și în sufletele noastre. Facem acest lucru nu pentru că ne-ar face plăcere ci pentru că mereu articolele care trimit la lucrarea demonilor și la iad sunt contestate ca și cum ar fi povești de speriat credincioșii.
Mai întâi de toate aș vrea să-i asigur pe toți cei care nu cred în existența diavolului, a duhurilor rele și a iadului că nu prin frica de ele ne constrânge Dumnezeu spre a-i împlini poruncile. Atât de multă iubire arată Dumnezeu față de noi în lucrarea Sa de mântuire, atât de multă iertare, îngăduință și răbdare, încât nu putem spune că ne forțează în vreun fel să-I facem voia.
Răul din lume și răutatea dintre noi oamenii sunt o dovadă vie, pentru cei care vor s-o vadă, a răbdării lui Dumnezeu față de noi. Altfel la fiecare faptă rea săvârșită de noi am suporta mânia și urgia Lui. Totuși există oameni care trăiesc în păcate grele și asupresc și pe alții în jurul lor ani de-a rândul, și Dumnezeu îi rabdă încă, nu-i pedepsește, îi așteaptă să se întoarcă și să-și vadă greșelile. A trăi lângă acești oameni este un chin, e o împărtășire de duhul cel rău care lucrează în sufletul lui, e chiar iadul în sine. Sunt sigur că în viață veți găsi astfel de exemple. Am fost chiar eu un iad pentru cei din jurul meu. Am acționat de multe ori sub impulsul unei răutăți inconștiente, a unui duh rău care mi-a intrat în suflet.
Un creștin botezat și ancorat bine în viața Bisericii, trebuie să știe că Dumnezeul în care crede, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt a atenționat de nenumărate ori de lucrarea diavolului în lume, iar iadul și duhurile rele nu sunt povești de adormit copiii. Paradoxal, cine nu crede în existența diavolului, neagă însăși viața și cuvintele Dumnezeului nostru, Iisus Hristos.
În Evanghelia după Luca ni se relatează cum Iisus Hristos a mers 40 de zile în pustie, și acolo a fost ispitit de diavol. În a doua ispită pe care diavolul i-o aduce lui Dumnezeu se spune așa:
„Şi suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într’o clipă toate împărăţiile lumii. Şi I-a zis diavolul: „Ţie îţi voi da toată stăpânirea aceasta şi slava lor, căci mie mi-a fost dată şi eu o dau cui vreau. Aşadar, dacă te vei închina înainte-mi, a ta va fi toată“. Şi, răspunzând, Iisus i-a zis: „Mergi înapoia Mea, Satano, că scris este: Domnului Dumnezeului tău să I te închini şi numai Lui să-I slujeşti“.” (Luca 4, 5-8)
Observați cum diavolul se arată în fața lui Dumnezeu ca stăpânitor al întregii lumi, și ca unul ce are putere s-o ofere toate ale lumii cui vrea el.
Totuși noi știm că lumea creată, cu toate ale ei, este a lui Dumnezeu. El este Făcătorul a toate. El a creat cerul și pământul, universul cu toate cele văzute și nevăzute. El l-a creat pe om. Cum dar de spune diavolul că „mie mi-a fost dată şi eu o dau cui vreau”. Răspunsul îl dă chiar Mitropolitul Bartolomeu Anania într-o notă de subsol în Biblia pe care el a diortosit-o:
„Aducând în lume păcatul şi, prin păcat, moartea, diavolul a obţinut asupra lumii o stăpânire pe care însuşi omul i-a conferito prin neascultarea faţă de Creator şi supunerea faţă de Cel-Rău. În acest fel, diavolul a devenit „stăpânitorul lumii acesteia“ (In 12, 31) şi exercită asupra omului o tiranie din care numai Iisus Hristos îl eliberează (îl mântuieşte) prin jertfa Sa răscumpărătoare.”
Acum haideți să mergem pe un fir logic. Dumnezeu este Creatorul Universului și al omului. Dumnezeu l-a pus pe om ca stăpân a toată creația (Facere 1, 28). Omul în fiecare circumstanță a vieții trebuie să aleagă: ori să asculte de Dumnezeu și să-i împlinească poruncile și să-i fie bine pe pământ și în cer, ori să facă voia celui rău și să sufere atât aici cât și după moarte. Când ascultă de Dumnezeu, omul se apropie de Dumnezeu, și îi devine intim, se unește cu El, Dumnezeu vine în sufletul lui. Când face răul, omul simte în inimă un duh rău, se apropie de diavol, îi devine intim, și diavolul capătă puteri asupra lui.
Omul bun prin împlinirea voii lui Dumnezeu, face bine și creației. Omul rău, prin lucrarea diavolului, face rău și creației. Prin urmare diavolul stăpânește lumea cu toate ale ei atât cât se întinde lucrarea oamenilor răi în lume.
Diavolul stăpânește lumea cu toate ale ei, atât cât îi stăpânește pe oameni.
De fapt chiar Mântuitorul l-a numit pe diavol „stăpânitorul acestei lumi” (Ioan 12, 31).
Prin lucrarea de mântuire, prin întrupare, viață, minuni, propovăduire, jertfă pe Cruce, Înviere și Înălțarea la ceruri, Dumnezeu îl aruncă afară pe diavol din om.
Dar cum? Forțat? Deodată?
Nu. Fiecare om trebuie să vrea acest lucru, să creadă în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și prin ancorarea în viața Bisericii lui Hristos, omul va deveni liber, va scăpa de sub puterile diavolului.
Cine stăpânește lumea, Dumnezeu sau diavolul?
Lumea o stăpânește Dumnezeu, dar omul este liber să aleagă dacă vrea să fie stăpânit de diavol sau vrea să se apropie de Dumnezeu.
Totuși trebui musai menționat că Dumnezeu în înțelepciunea Lui, chiar dacă toți am fi stăpâniți de diavol, El are soluții ca să ne scoată de sub stăpânirea lui, și asta în maxima noastră libertate.
De fapt asta s-a întâmplat pe cruce, când patimile oamenilor au învins și L-au răstignit chiar și pe Dumnezeu făcut om. Chiar în acel moment de maximă victoria a diavolului, cu Hristos pe cruce răstignit, Dumnezeu răstoarnă totul și prin moarte omoară moartea, Înviază din mormânt și dăruiește viață lumii întregi.
Cine stăpânește omul, stăpânește lumea.
De fapt întrebarea din titlu, pentru a fi adevărată, are nevoie și de o coordonată temporală:
Cine stăpânește lumea și până când? A cui va fi victoria până la sfârșit?
Poate în ochii noștri astăzi, sunt mult mai mulți oameni care făc răul, decât cei care fac binele, și atunci cu adevărat diavolul stăpânește mult mai mulți oameni răi, decât îi are Dumnezeu alături pe cei buni. Dar de multe ori în istorie, Dumnezeu a făcut lucruri mari cu o mână de oameni.
Da, poate astăzi mulți facem voia diavolului, dar până când?
Există oare statistici cu felul în care se află sufletele oamenilor pe patul de moarte, la ieșire din lumea aceasta? Există oare statistici cu oamenii pe care Dumnezeu, pentru rugăciunile noastre, ale Bisericii, îi va scoate pe cei răi din iad?
Stăpânește diavolul poate un număr mai mare de oameni, dar până când?
A doua venire a lui Hristos va fi punctul terminus al acesti lumi, izbânda finală asupra răului din noi și din lume. Atunci Dumnezeu le va reașeza pe toate.
(Claudiu Balan)
Carol
octombrie 31, 2013 @ 9:56 am
Felicitari pentru articiol !
Parintele Grigore Palama a spus ca cine nu crede ca si in satana este Dumnezeu, anatema sa fie. Rau e cu dracu, dar mai rau fara dracu, spunea parintele Arsenie Papacioc, si asa este. Mai spunea parintele Nicolae Velimirovici in cartea Ganduri despre bine si rau ca iadul merita laude pentru ca, infricosand pe pacatosi, salveaza multe suflete, i-i face sa se fereasca de el. Desigur, de preferabil e sa ascultam de dragoste, nu de frica, noi pacatosii insa trebuie sa luptam sa ajungem acolo,l a dragoste si nu la frica.
De multe ori ne este prezentat ca printul acestei lumi, a tot ce stapaneste lumea, noi crestini fiind nu suntem ai lumii, ea e stapanita de printul intunericului prin pacate si capcane, tot datorita puterii asupra pacatelor stramosesti, ale noastre, a capatat aceasta putere. La fel ca la troieni, a dat voie sa bage calul si a intrat in suflet.
Tot in aceea carte, vladica Nicolae spunea ca niciodata credinta din popor nu va fi alta, va fi tainuita, unii nu o vor vedea, persoanele duhovnicesti vor fi tainice, dar va fi intotdeauna la fel. La cei rai va spori rautatea,care, va pleca de la cei bune, care se vor umple de bunatate, iar minima bunatate din inima celor rai va merge dincolo, la cei buni, va fi ca un transfer de putere. Vedem in temnitele comuniste, la ce bunatate ajungeau detinutii, si la ce rautate ajungaeu gardienii, bunatatea unora reusea sa infiereze toate puterile demonice in tortionari.
La sfarsitul de veac, vor veni iarasi Enoh si Ilie, care prin moarte vor birui pe antihrist, acolo da balans de putere.
Apa cand devine vapori si se evapora pare moarta, disparuta, dar apoi, spre surprinderea tuturor se preface in traznet si loveste crunt, asa si Hristos, parea mort , pogorat la groapa, dar dupa trei zile s-a arata ca un traznet nebiruit, surpand puterile raului ! In vremurile astea, ispititorul isi arata coltii, se mandreste cu puterea ce o are asupra celor lumesti si caldicei, dar va fi surpata de Hristos !
Claudiu Balan
octombrie 31, 2013 @ 10:00 am
Îmi place comparația cu apa și tranznetul. Foarte interesant.
Carol
octombrie 31, 2013 @ 10:20 am
Nu e facuta de mine, e din cartea Vladicai Nicolae, trebuie neaparat sa o citesti !
la pagina 93, gandul 158, e mic, poate faci si un citat sa il pui pe site, merita !