Cine vrea să facă legea la Ministerul Educației? Asociațile care luptă constant împotriva lui Dumnezeu și a moralității creștine
Săptămâna trecută, numeroase canale media prezentau spectaculoasa știre conform căreia 14 ONG-uri cer demisia lui Romeo-Nicu Moșoiu, consilier al ministrului educației. Motivul – faptul că domnul consilier face parte dintr-o asociație de părinți în timp ce este angajat al ministerului, ar fi, în opinia acestor ONG-uri, un „conflict de interese” și un lucru „imoral”.
În comunicarea lor, cele 14 ONG-uri, transmiteau publicului larg cum că „este inadmisibil ca ministrul educației să fie sfătuit de o persoană cu o dovedită agendă proprie și care încearcă să impună viziunea unui ONG fundamentalist religios [APOR n.n] asupra întregului sistem de educație”. Nemulțumirea celor 14 se datora faptului că alte 19 ONG-uri care promovează viața, familia și educația sănătoasă, printre care și APOR, solicitaseră Ministerului Educației ca, dacă va fi introdusă o oră de educație pentru sănătate în care se vor prezenta noțiuni legate de sexualitate, acestea să fie predate astfel încât „elevii, copiii noștri, […] să fie educați spre înfrânarea trupească și amânarea relației intime până la vremea căsătoriei.”
Într-o societate liberă, pluralitatea ideilor și opiniilor e respectată. Însă, în România anului 2015, în viziunea reprezentanților celor 14 ONG-uri, opinia ONG-urilor pro-viață și pro-familie ar trebui interzisă.
Astfel, gruparea celor 14, s-a decis, se pare, să ia cu asalt Ministerul Educației și să decidă, cine ar trebui, și cine nu, să fie angajat în instituțiile statului român.
Fără să precizeze în mod clar care este prevederea legislativă pe care Romeo-Nicu Moșoiu ar fi încălcat-o fiind consilier al ministrului educației, și în același timp membru APOR, aceste ONG-uri au găsit de cuviință că este momentul să facă legea la Ministerul Educației, încercând să impună în acest fel standardele cărora angajații ministerului ar trebui să corespundă.
Cum românii sunt extrem de toleranți și cum trăim într-un stat democratic, sau cel puțin așa ne place să credem, aceste ONG-uri au putut să emită aceste afirmații, absolut gratuite, din puctul meu de vedere.
Bineînțeles, toată presa iubitoare de subiecte anti-BOR și anti-normalitate, a preluat pe nemestecate fițuica celor 14, fără să spună publicului larg cine sunt, pe cine reprezintă și cu ce se ocupă ONG-urile care vor să facă legea la Ministerul Educației.
Pe site-ul ASUR sunt enumerate ONG-urile semnatare ale scrisorii prin care se solicită demiterea consilierului ministrului educației: Asociația Secular-Umanistă din România (ASUR), Asociația Elevilor din Constanța, Asociația Elevilor din Bacău, Asociația Elevilor din Alba, Academia Tinerilor, Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului (GRADO), ActiveWatch, Asociația Umanistă Română, Mame pentru Mame, Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală (SECS), Centrul FILIA, Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE), Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice (ECPI).
Trebuie să precizez de la bun început că niciuna dintre aceste organizații nu e vreo organizație de părinți, astfel încât demersul lor să fie unul justificat – potrivit legislației românești în vigoare părinții sau tutorii legali sunt principalii responsabili de creșterea și educarea copiilor, deci așa-zisa indignare a acestor ONG-uri e cel puțin ipocrită.
Mai mult, nu știu ca vreuna dintre aceste organizații să fii luat atitudine când presa a semnalat probleme concrete ale sistemului educațional din România (școli fără apă curentă, fără canalizare, ale căror tavane se prăbușesc, elevi care cad în toaleta școlii, toaletă care se află în fundul curții, etc).
Majoritatea ONG-urilor enumerate pe site-ul ASUR ca semnatari ai scrisorii emit mesaje către țară în cel puțin unul dintre următoarele contexte: – afară cu icoanele din școală, – afară cu religia din școală, – vrem educație sexuală, în spiritul standardelor OMS (masturbare de la 4 ani pentru copiii români, avorturi și homosexualitate pe pâine de la pubertate).
Să le luăm pe rând:
-
ASUR – cunoscută pentru campaniile anti-BOR, anti-religie în școală; a suferit recent o înfrângere rușinoasă, în tentativa de a accelera scoaterea religiei din școli – probabil de-aici și agresivitatea și spaimele la adresa APOR;
-
Asociația Elevilor din Constanța, Asociația Elevilor din Bacău, Asociația Elevilor din Alba, Academia Tinerilor – grupul „idioților utili” – ONG-uri cu o istorie de câteva luni, unele dintre ele înființate chiar în acest an de personaje certate cu Ministerul Educației pe motive ce țin de Consiliul Național al Elevilor, aflate, prin această scrisoare, poate chiar la prima activitate; cel puțin asta rezultă de pe conturile lor de FB. Grav e faptul că una dintre aceste organizații – Academia Tinerilor – incită la nerespectarea prevederilor Constituției, promovând în mediul online materiale de tipul „Nu părinții știu ce e mai bine pentru copiii lor!’
-
Grupul Român pentru Apărarea Drepturilor Omului (GRADO) – ONG înființat cu scopul „de a organiza în România activități educaționale și de intervenție socială prin intermediul artei” – semnatară constantă a petițiilor anti-BOR, anti-religie și icoane în școală, pentru introducerea educației sexuale după standardele OMS; acest ONG a „născut” asociația TRANSCENA, care potrivit statutului are același scop ca asociația-mamă, dar care în realitate semnează același tip de petiții, în special cele legate de sexualizarea copiilor;
-
ActiveWatch – organizație binecunoscută pentru: afară cu icoanele din școală, – afară cu religia din școală, – vrem educație sexuală, în spiritul standardelor OMS (masturbare de la 4 ani pentru copiii români, avorturi și homosexualitate pe pâine de la pubertate); teoretic ar trebui să se ocupe cu monitorizarea presei;
-
Asociația Umanistă Română – organizație înființată de Remus Florinel Cernea; din 2006 porta-voce a socieții civile doritoare de scoatere a icoanelor și a religiei din școli;
-
Mame pentru Mame – semnează același tip de petiții ca ActiveWatch – fără religie și icoane în școală, educație sexuală pe pâine;
-
Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală (SECS), Centrul FILIA – se numără printre principalii promotori ai impunerii standardelor OMS de predare a educației sexuale în România;
-
Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APDOR-CH) – înființată în anii ’90 prin filiera GDS, APADOR-CH este „părintele” asociațiație de propagandă homosexuală ACCEPT;
-
Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE) – organizație înființată în anul 2002 de Renate Weber, în numele Fundației pentru o Societate Deschisă (Fundația SOROS) – militează pentru scoaterea religiei din școli și pentru educație sexuală după standardele OMS;
-
Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice (ECPI) – organism „născut” de asociația de propagandă homosexuală ACCEPT, prin Florin Buhuceanu; se află pe aceeași poziție cu SECS și centrul FILIA..
Așadar, puteți constata că aceste ONG-uri se reprezintă pe ele însele, iar demersul lor nu este unul autentic, datorat unei profunde îngrijorări în ceea ce privește educația copiilor români.
Aceste ONG-uri au propria lor agendă și această luare de poziție este doar un pas înscris în strategia unor organizații a căror preocupare principală e reprezentată de anularea rolului pe care familia și Biserica Ortodoxă îl au în societatea românească, pentru ca mai apoi să-i poată educa pe copiii noștri după cum doresc – în spiritul unei noi ideologii, acela al revoluției (homo)sexuale.
Din punctul meu de vedere, miza solicitării acestor 14 ONG-uri nu este demiterea lui Romeo-Nicu Moșoiu, consilierul al ministrului educației, ci acapararea administrației statului român, în special a Ministerului Educației, de personaje conforme cu ideologia pe care aceste ONG-uri o promovează.
Așa cum comuniștii îi băgau pe români la pușcărie fără niciun fel de proces, la fel procedează și aceste pseudo-ONG-uri, solicitând demisia unui om fără să arate negru pe alb ce lege și ce articol ar fi încălcat.
După logica acestor mari gânditori angajații Ministerului Educației ar trebui să-și trimită copiii la studii în străinătate, pentru că, trimițându-i la școlile din România se află în conflict de interese atunci când vor să apere drepturile propriilor copii.
Dacă până în 1989 cei care nu corespundeau standardelor comuniste erau băgați în pușcării, acum, în anul 2015, se încearcă, în primă fază, eliminarea din aparatul administrativ al statului român a celor care nu sunt conformi noii ideologii ai revoluției globale (homo)sexuale. Toți cei care vor normalitate trebuie eliminați!
Închei prin a invita la toleranță cele 14 organizații care vor demiterea unui om, pentru simplul motiv că nu sunt de acord cu opiniile lui. Toleranța e un concept care domniilor lor le place foarte mult, dar pe care se pare că îl aplică doar atunci când este în avantajul dumnealor și în spiritul gândirii politic corecte. Îmi place să cred că trăim într-o societate în care deciziile se iau pentru oameni reali, nu pentru indiviți abstracți și grupări/grupuri virtuale.
P.S. Observ că pe rețelele de socializare anumite personaje insistă ca ministrul educației să-și demită consilierul; chiar se fac și calcule cu sumele pe care consilierul ministrului le-ar fi încasat în perioada în care s-a aflat în „conflict de interese”. Ce-ar fi ca noi, românii de rând, să facem niște calcule cu sumele pe care ni le datorează aceia care ne-au vândut, nu atât economic, cât moral – de exemplu: Monica Macovei, eurodeputat, artizan al asociației ACCEPT, Renate Weber, eurodeputat, „reprezentant” SOROS în România, etc – să le cerem banii, să le solicităm demisia și să-i rugăm să ne lase-n sărăcia noastră?
Eugen Jercan, părinte
Ciprian
august 9, 2020 @ 8:25 am
Într-o țara sănătoasă mintal, aceste organizații nici n-ar fi putut exista, fie și printr-o simpla lege. Într-o țara normala la cap, nu ar fi existat legi care să-i protejeze pe homosexuali, lesbiene, transgenderi, atei, nu doar ca icoanele ar fi existat în fiecare clasa / instituție de învățământ, dar educația religioasă în școli ar fi fost obligatorie (așa cum e și normal) iar educația sexuală, dacă ar fi existat, s-ar fi orientat exclusiv pe relațiile bărbat-femeie. Sigur, copiii pot întreba și atunci li se poate explica faptul ca orice deviere de la normalitate reprezintă boala, păcat și lucruri care duc la moartea sufletului – și nu de puține ori, și a corpului.