Nașterea Domnului

Nașterea unui om nou (I) - Pr. Arsenie Boca

Ca să ne dăm seama de semnificația cosmică pe care o are Nașterea din Betleem, o integrăm între marile referințe ale lui Dumnezeu la întreaga creație. Patru mari intervenții ale lui Dumnezeu fac lumea să aibă o noimă, o explicație și un Sens. Acestea sunt următoarele:

citește mai departe

Nașterea unui om nou (II) - Pr. Arsenie Boca

Nașterea Veșnicului în timp, Atotputerniciei în dulama smereniei, a Celui mai presus de ființă, prunc în brațele Fecioarei, nu poate rămâne un fapt divers în finele timpului. Nașterea lui Iisus nu e un fapt care să poată fi ros cu dintele timpului, un fapt sortit învechirii.

citește mai departe

Cine se naște în Betleem? - Pr. Arsenie Boca

Noaptea Învierii! Ne risipim pe galerii, la locurile de muncă, dar aproape nimeni nu lucrează. Venirea lui Eisenhower la putere în America ne dă curajul de a ne manifesta mai liber. Numai cei timoraţi încearcă să-şi realizeze norma.

citește mai departe

De ce era nevoie de o stea, dacă magii ştiau locul naşterii

Ca să le fie arătat şi Pruncul. Asta n-o ştiau! Casa nu era mare; iar Mama Pruncului era lipsită de strălucire şi necunoscută. Trebuia, deci, ca steaua să-i ducă chiar la locul unde S-a născut. De aceea, îndată ce-au ieşit din Ierusalim s-a arătat steaua şi nu s-a oprit înainte de a ajunge la ieslea naşterii. Minunea a urmat minunii.

citește mai departe

Naşterea Domnului în cele 4 Evanghelii

Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns.

citește mai departe

Omenirea nu va fi salvată niciodată de un politician

Toţi avem probleme şi nemulţumiri. Nu există ţară-n lumea această care să spună că populaţia ei trăieşte într-o societate perfectă. Ne confrutăm toţi cu fel de fel de constrângeri, începând de la slăbiciunile noastre până la greşelile celor din jur care ne afectează în mod direct.

citește mai departe

Diferenţa dintre icoana naşterii Domnului şi tabloul religios al naşterii

Pe întinderea golaşă a unui munte stâncos, presărat ici-colo cu smocuri de iarbă, un furnicar de persoane, deopotrivă cereşti şi terestre, se agită în jurul unei peşteri scobită în piatră. Înăuntrul acesteia, două dobitoace - un măgar şi un bou – îl „asistă” pe Cel de neîncăput, circumscris miraculos în făptura gingaşă a unui prunc înfăşăţel.

citește mai departe

Generalizarea Crăciunului

"Pe pământ pace! Între oameni binevoire!" este o urare comună care se poate găsi pe felicitările din timpul Crăciunului. Acestea sunt, desigur, cuvintele ce au fost cântate de îngeri la Naşterea Domnului în Betleem (Luca, 2,14). Deasemenea, este o frază care permite diverse interpretări.

citește mai departe

Ce-i în peşteră ?

Peştera Bethleemului seamănă cu Peştera Iadului, în care Hristos se coboară la moartea Sa. De asemenea seamănă cu spaţiul încadrat de pietre în majoritatea icoanelor ce înfăţişează Botezul Domnului.

citește mai departe

De ce s-a născut Hristos în sărăcia lucie a unui grajd?

Să fie nașterea lui Iisus într-un grajd doar un fapt banal? Doar o coincidență nefericită? Oare nașterea din acest loc să nu aibă și înțelesuri mai adânci?

citește mai departe

Prin nașterea Sa, Iisus dovedește lumii că este Dumnezeu

Cu toții am învățat, cu toții știm și cu toții vedem că istoria lumii și trecerea timpului se măsoară după două coordonate simple și clare: ”Înainte de Hristos” (î. Hr.) și ”după Hristos” (d. Hr.) . Există și varianta seculară a acestor două coordonate, altfel spus ”înaintea erei noastre” ( Î.e.n.) și ”era noastră” (e.n.) dar lucrul acesta nu schimbă cu nimic evenimentul care a produs împărtirea timpului în două, oricum am face prescurtările: nașterea unui anume Iisus, într-un grajd de vite!

citește mai departe

"Dacă Maica Domnului şi Domnul Hristos vor veni la dumneavoastră, să îi rugaţi, vă rog, să treacă şi pe la casa mea."

Fulgii mari de zăpadă dansează prin văzduh, acoperind pământul cu un veşmânt de un alb imaculat. Străzile pe care, în urmă cu o jumătate de oră, domina pustietatea, erau acum pline de copilaşii ce, veseli de sosirea zăpezii, au ieşit afară pentru a se bucura de clipa pe care au aşteptat-o vreme îndelungată.

citește mai departe

Naşterea Mântuitorului sau reînnoirea lumii, nicidecum sfârşitul ei

...Mă întorc acum la întâmplarea mea de Paşti. Mă pregăteam pentru sărbătoare. Îmi purificam sufletul pe cât puteam, eram surd la insulte, insensibil la lovituri, blindat împotriva foamei, încălzit de o rugăciune interioară.

citește mai departe

Hristos se naşte pe pământ în fiecare zi

Uitându-ne la agitaţia ce se creează în fiecare an în preajma Crăciunului, avem certitudinea că şi astăzi, ca şi atunci, omul freamătă după orice, numai de primirea lui Hristos nu se frământă. Şi credem că nicicând nu a fost altfel.

citește mai departe

Am citit cu sufletul la gură această carte cu care tânărul poet roman, ALexandru V. Dan a debutat în proza. Este un roman de proză fantastică, dar inspirat din fapte reale, la care face referire la finalul fiecărei povestirii.  

Este o carte foarte bună, care o veţi citi pe nerăsuflate, şi o puteţi recomandă cu drag prietenilor, de asemeni le puteţi citi câte o povestioară și celor mici înainte de culcare, deschizându-le astfel mintea şi sufletul către duhovniceştile lupte între ale credinţei ce le-au dus înaintaşii noştrii, neînfricoşându-i, ci chiar întărindu-le credinţa în Dumnezeu, şi în purtarea Sa de grijă pentru noi.

Autorul povesteşte la persoana întâi şi a treia anumite fapte, ca şi cum le-ar trăi şi / sau ar fi fost acolo şi ar fi văzut totul. Este o carte, cum îmi mărturisea chiar el, menită să aducă la lumina adevărului chiar şi pe cei mai distanţi, sau necunoscători în ale credinţei. El pătrunde uşor, uşor dinspre realitatea cotidiană a vremilor noastre, şi a celor din trecut, în luptele ce s-au dat de către oameni cu forţele răului, pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu au reuşit să le învingă.

De la luptele cu căpcăuni pentru apărarea cetăţii Sucevei, consemnate chiar de istoricul Nicolae Iorga în cronicile sale, din basmele din bătrâni, despre nimicirea unei cete de tătari care veniseră pe meleagurile noastre să facă fărădelegi, de către Sfântul Arhanghel Mihail, la care face referire părintele Arsenie Boca, sau despre detectivul englez, raţional şi cerebral, care constată la un moment dat faptul că nu mai sta în puterile sale să rezolve anumite cazuri de asasinat, având de a face cu forţele malefice contra cărora nu poate lupta singur, aşa cum procedase la cazurile de până atunci.

Cartea este încă disponibilă în librării şi vă invit şi pe voi să o cumpăraţi și să vă bucuraţi de ea, şi dacă consideraţi, împărţiţi şi voi, ca şi mine, bucuria acestei minunate cărţi cu cei dragi vouă. Şi să-i urăm cu toţii în continuare mult succes tânărului autor de proză şi poezie, şi să-i dea Dumnezeu putere să nu lase deoparte talantul pe care l-a primit.

(Carol Micu)

Mai jos așezăm un mesaj al autorului și un extras din carte

„Dragă frate, am lăsat la sfârşit ceva ce simt că ar trebui, până la urmă, să-ţi destăinui, deoarece numai pe tine te am atât de apropiat încât să fiu sigur că nu mă vei crede nebun – în orice caz, nu înainte de a-ţi da toată silinţa să cercetezi cu atenţie cele ce-ţi voi spune. Mărturisesc că, iniţial, am avut o reţinere dacă să îţi fac cunoscută tulburătoarea experienţa prin care am trecut sau, dimpotrivă, să o trec sub tăcere pentru totdeauna. Fiindcă, vezi tu, unii dintre noi au, se pare, nevoie să vadă cu propriii lor ochi întunericul cel mai adânc pentru a putea înţelege cu adevărat lumea şi viaţa...” (Alexandru V. Dan)

Fragment din volum:

“Atunci am înţeles ce înseamnă cu adevărat groază. Nu cea dată de poveşti, oameni, animale ori întâmplări neobişnuite. Nu cea legată de trup, de suferinţă omenească sau chiar de primejdia morţii. Acela nu este decât începutul. În acele momente am trăit eu cea mai mare groază posibilă: m-am temut pentru sufletul meu, pentru nimicirea acestuia. Şi tot atunci mi-am văzut la fată pentru prima oară adevăratul duşman, care tot timpul cât fusesem vie se ţinuse ascuns în umbră, aşa cum şi acea spaimă inimaginabilă pe care tocmai o trăiam se aflase în spatele tuturor fricilor avute de mine înainte, în viaţă.

Şi, tocmai când credeam că totul se va termina şi acei lupi de suflete erau gata să mă înşface, ai apărut tu, în chip de fulger orbitor, făcându-i pe diavoli să dea înapoi. Îmi fusese frică pentru ai mei, dar niciun om nu păru să observe nimic din toate câte se petreceau printre dânşii. Mă minunez şi acum de clipa întâlnirii cu tine... îngerul meu! Deci tu eşti, aşa arăţi... Dacă aş fi ştiut! Dacă aş fi ştiut cu adevărat că ai fost mereu lângă mine, că m-ai vegheat şi m-ai ocrotit mereu... Am privit prin ochii tăi toate întâmplările prin care am trecut în viaţă şi am înţeles că, până atunci, aş fi putut muri de câteva ori fără ajutorul tău. Şi mi-am văzut păcatele amărându-te şi depărtându-te de mine. Şi gândurile bune întorcându-se şi binecuvântarea ta învăluindu-mă.

* * *


Ce plăcut e să zbori şi să pluteşti lin, fără frică! Aşa cum întotdeauna m-am gândit că o fac păsările sau, mai degrabă, cum zburam adesea în vis, pe când eram copilă... Altfel şi cu mult mai frumos se văd toate de sus! Şi aici, în biserică! Înainte credeam şi îmi doream din toată inima să fie îngeri în jurul nostru, când ne rugăm, dar nu îmi imaginam că lucrurile să stea chiar aşa! Încă nu m-am obişnuit cu mulţimea şi frumuseţea lor, şi nici cu urâciunea celor înneguraţi care, din câte văd, nici ei nu stau degeaba..."

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Caută articole în site » Caută articole în site »

Crăciunul în temnițele comuniste

Crăciunul anului 1951 în temnița de la Târgu-Ocna, cu Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide și Pr. Gherasim Iscu

Era o iarnă liniştită, cu zăpadă, fără ger. Dealurile dimprejur încărunţiseră. Clopotele de la schit ne vesteau rugăciunile călugărilor şi ne uneam cu ei şi cu toată suflarea creştină într-o rugăciune mută. Este cu neputinţă ca rugile tăcute revărsate în văzduh de oamenii aceia încolţiţi între moarte şi tortură să nu fi fost primite. 

citește mai departe

Crăciunul anului 1948 cu Dumitru Bordeianu, în temnița comunistă de la Suceava

Oamenii milostivi și buni creștini din Suceavași satele din jur aveau frumosul obicei ca sâmbăta și la sărbători mari, să vină la poarta închisorii să aducă deținuților tot felul de alimente și îmbrăcăminte. Din prima sâmbătă, când închisoarea a început să se umple cu noi, cei arestați la 15 mai, acesti pioși creștini au venit la poartă cu alimente

citește mai departe

Crăciunul anului 1952 la Aiud cu Atanasie Berzescu și Radu Gyr

Iisus se naşte şi-n spatele zidurilor reci şi groase, în spatele gratiilor şi uşilor ferecate. În ajun de Crăciun lucram în fabrică. Aşteptam cu înfrigurare scurgerea timpului, ca să mergem în Celular. Ne pregăteam cu toţii de colindul ce avea să fie în noaptea de Ajun.

citește mai departe

Crăciunul, noaptea în care Părintele Gherasim Iscu l-a repus pe Hristos în inima torționarului său

Când mă aflam în închisoare, mă îmbolnăvisem foarte tare. Aveam tuberculoză la amândoi plămânii, de asemenea patru vertebre erau atinse de tuberculoză. Aveam de asemenea tuberculoză intestinală, diabet, insuficienţă cardiacă, hepatită şi alte boli pe care nici nu mi le mai amintesc. Eram aproape de moarte. La dreapta mea se afla un preot pe numele său Gherasim Iscu.

citește mai departe

Crăciunul anului 1941 în temnița de la Sibiu cu dr. Flor Strejnicu

Nici una dintre sărbătorile creștine nu este atât de mult legată de copilărie ca sărbătorirea nașterii pruncului Hristos. Venirea pe lume a copilului Iisus, vestit și slăvit de colindele cântate de copii, darurile aduse de ”Moș Crăciun” copiilor, petrecerea sărbătorii în familie, unde preocuparea centrală o formează copiii, toate acestea fac din acest sfânt praznic motivația nostalgiilor de mai târziu. 

citește mai departe

Crăciunul anului 1950 la colonia de muncă Capul Midia cu academicianul Paul Păltănea

”Am început munca silnică în condiții peste măsură de aspre. De la colonie și până la șantier, câțiva zeci de kilometri, eram duși cu mașini basculante. Înghețam bine și vântul, care nu contenea, trecea năvalnic printre zdrențele noastre, înfășurându-ne scheletul cu straie de gheață. Munca începea la 6 dimineața […] și dura 12 ore, până la 6 seara, cu o pauză de o oră, pentru a primi ceea ce administrația lagărului numea ”mâncarea” noastră zilnică de prânz, niște lături de fapt.

citește mai departe