Ștergar românesc, de Virgil Carianopol
Cu râuri late-mpodobit şi flori,
Cu fel de fel de semne şi culori,
Cu vergi bătute-n el şi cu lăstuni,
Ştergarul nostru vine din străbuni.
El e din pânză albă – colilie –
Cusut cu fir de maci de veşnicie:
Puţin în lat, dar lung şi înflorat,
Cum vremea dinainte l-a păstrat.
La nunţi, de veacuri este luat în joc
Pe mână, după gât, peste mijloc.
Românu-n câmp, unde răcoare nu-i,
Îşi scaldă faţa-n râurile lui.
Ai mei, întins, din nu ştiu ce ecouri,
Îl ţin pe la icoane şi tablouri
Cu aripile desfăcute-n soare
Ca fluturele care-ar sta să zboare.
Natura chiar îl are semn de pace:
Peste oceane, peste mări buimace,
Atunci când zvârle curcubeu ceresc
Înalţă şi ştergarul românesc.
Sursa: http://e-poezie.weebly.com/peste-14-ani/stergar-romanesc