Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie

 

Tu de ce crezi in DumnezeuTu de ce crezi in Dumnezeu

 

     

  Euharistia continuaEuharistia continua

 

   

Elena ne-a trimis o poezie foarte simplă şi frumoasă dar în acelaşi timp plină de tâlc şi înţelepciune.

Auzit-am că, pe vremuri ,                                    
Dumnezeu ar fi dorit                                             
Ca să afle, printr-un înger,                                    
Dacă omu-i fericit!                                                  

Merse îngerul pe cale                                             
Lumea-ntreaga colindînd,                                     
Cînd la deal si cînd la vale,                                      
Pe creştini tot întrebînd                                           

Unul zise- Cum pot oare                                                                       
Fericit să mă numesc?                                             
Să îmi fie cu iertare,                                                   
Nu vezi cît de mult trudesc?!                                    

Altul zise cu durere:                                                    
-Eu aş fi, dar ce sa fac,                                                
Fiindcă banii-s la putere,                                            
Iar eu sunt un om sărac!                                             

Unul spuse cu mîndrie :                                                
-Eu am bani, ce pot sa zic?                                           
Am destulă avuţie ,                                                           
Nu duc lipsă de nimic!                                                   

Însă fericit aş spune                                                        
Că nu pot să mă numesc,                                               
Fiindcă n-am copii pe lume                                            
Şi încep să-mbătrînesc.                                                   

Altul strigă cu ocară:                                                        
-O ,ce fericit aş fi,                                                              
Dacă n-aş avea povară                                                     
O mulţime de copii!                                                         

Nu am ce le da la masă,
Tare mult mă chinuesc,
Cum pot oare cu-aşa casă
Fericit să mă numesc!

Cînd pe altul îl întreabă:
-Tu eşti fericit, ori ba?
Dînd din cap, el spune-n grabă
-Hm! nu prea mult, măria-ta!

-Dar de ce? Ce îţi lipseşte?  
Zise îngerul suav,
Aş trăi împarăteşte,
Dar sunt trist, că sunt bolnav!

Am umblat prin lumea-ntreagă
Pe la doctori, dar n-am leac
Sunt slabit şi fără vlagă
Şi nu ştiu ce să mai fac!

Şi cuprins de întristare,
Îngerul plecă mîhnit,
Că în lumea asta mare  
Nici un om nu-i fericit!

Tot aşa cîrteau creştinii,
Orşiunde întreba,
Apăsînd mai tare spinii
Domnului pe fruntea Sa.

Şi cu fiece răspuns,
Pas cu pas Îl aduceau,
Spre Golgota, în ascuns
Şi pe  Cruce-L răstigneau!

Merse îngerul ce merse                                      
Pînă cînd a întîlnit                                                  
Un om ce sudoarea-şi şterse
De pe chipul său trudit                                              

-Omule, te văd muncind                                                     
Şi esti mult prea obosit,                                                      
Ziua toată robotind,
Spune-mi : tu eşti fericit?                                                     

Omul se-ndreptă de spate                                                     
Şi ,privindu-l pe străin                                                           
Îi spuse cu bunătate:
Fericit sunt pe deplin!                                                           

Îngerul sări deodată                                                               
Iscodindu-l înadins:                                                                 
Casa ta-i dărăpănată,
Focu-n vatră ţi s-a stins.                                                         

Ai copii prea mulţi, se pare                                                
Şi cu greu îi creşti pe toţi,                                                      
Nu ai bani pentru mîncare,                   
Şi eşti fericit, socoţi?                                                                

Eu nu te cunosc ,străine!                                                         
Şi nu ştiu de unde vii                                                                
Dar ,de vrei rămîi la mine                                                        
Pînă mîine-n zori de zi.                                                           

Iat-acum se face seară,                                                          
Nu-i bine să mergi pe drum,                                                  
Că sunt oameni răi pe-afară                                                   
Şi flămînd vei fi oricum.                                                          

Nu am bani, nu am avere,                                                       
Nu am casa un palat,                                                                
Am în schimb, o mîngîiere,   
Că am sufletul curat.

Casa mea dărăpănată,
Cu căldură te-o primi,
Chiar de focu-i stins in vatră,
Om mînca ce s-o găsi.

Şi cu toţii stînd la masă
Domnului I-am mulţumi,
Că spre noi mereu revarsă     
Un noian de bucurii.


Să fii fericit în lume
Dacă vrei, nu e prea greu,
Că averea mea, vezi bine,
E doar Bunul Dumnezeu.

El îmi dă mereu putere,
El mă iarta cînd greşesc,      
El mi-alină orice durere,
El m-ajută să trăiesc.


Cine are-aşa avere
Are tot ce şi-a dorit,
Are-n suflet mîngîiere
Şi e-n viaţă fericit!

Am  copii pe lîngă casă,
Am pămînt să -l pot munci,
Am nevastă credincioasă,
Fericit de ce n-aş fi?

Îngerul sa-i spună taina
Ar fi vrut, dar ce folos?
Se vedea că poartă haina
Dăruită de Hristos!


Bucuros , el se întoarse
Şi zbură spre cer grăbit,
Fiindcă ,în sfîrşit aflase,
Un om care-i fericit.

Auzind Domnul îndată
Le dădu creştinilor
Pedeapsa meritată
Pentru necredinţa lor.

Numai cel ce nu cîrtise
Fericit în veci  va fi,
Că, din toţi ,doar el primise
Darul , de-a se mîntui

Cine are-nţelepciune
Să priceapă , n-ar fi greu:
Fericirea nu e-n lume,
Ci e doar în Dumnezeu!!!

Dac-am fi ,din întîmplare,
Întrebaţi şi noi cîndva,
Conştiinţa noastră oare
Ce-ar răspunde NU sau DA?!



Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Tabără de Ziua Națională

Caută articole în site » Caută articole în site »

Ajută

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

 

 

Ediția a 3-a a cărții