Claudiu: „Cred în Dumnezeu și sunt tare bucuros pentru asta! Ce bine e să crezi!”

10

Citind gândurile Laurei despre motivele pentru care ea crede în Dumnezeu, aș vrea și eu să vă scriu câteva rânduri, simțindu-mă indirect provocat.

Eu cred în Dumnezeu pentru că mi-a schimbat viața. M-a luat atunci când eram în multe păcate ale tinereții, m-a ridicat și mi-a dat sens vieții. El e singurul care dă sens fiecărei secunde a vieții mele, în ciuda poticnirilor mele sau a apropiaților care uneori îmi spun că merg pe o direcție greșită.

Dumnezeu a dat un mare sens vieții mele. Știu pentru ce trăiesc. Știu ce poate urma… Sau cred că știu… Oricum ar fi, bine sau rău, suferință sau bucurie, am nădejdea că mă ține de mână în toate. Ce bine este ca toată viața ta să aibă un sens. O, Doamne! Îți mulțumesc.

Ce rău era când pluteam ca o frunză dusă de vânt, când într-o parte, când în alta, ba așteptând ceva, ba schimbându-mi starea și așteptând altceva. Trăiam în multele mele vise, mai bine zis în impresiile pe care eu mi le făceam despre viitor. Ce departe au fost impresiile mele despre viitor de planul lui Dumnezeu.

Cred în Dumnezeu, pentru că e prietenul meu cel mai bun, în mai puțin de o secundă strig către El, atunci când dau de greu.

Cred în Dumnezeu pentru că e așa frumoasă lumea pe care a creat-o pentru noi! Pentru că prin toată creația ne vorbește și strigă: Toate sunt ale voastre! Pe toate vi le dăruiesc din iubire! Cunoașteți toți că Eu sunt Dumnezeu și vreau ca toți să vă bucurați de darurile mele.

Cred în Dumnezeu pentru că mă antrenează zilnic, trage de mine, nu mă lasă să lâncezesc. Am săptămâni când antrenamentul e mai puternic și mă solicită mult, și urmează zile când Domnul, ca un mare antrenor, așa cum zice Sfântul Antonie cel Mare, slăbește puțin coarda arcului, și mă lasă să mă relaxez. Dar nu mult, ci doar atât cât trebuie ca să mă refac și să intru iarăși într-o altă etapă mai dificilă a antrenamentului.

Cred în Dumnezeu, pentru că mereu îmi răspunde prin întâmplările vieții la întrebările mele. Uneori mă sperie cu câtă rapiditate și claritate îmi răspunde, mai abitir decât dacă l-aș fi văzut în carne și oase.

Cred în Dumnezeu pentru că mă iubește! Simt asta.

Cred în Dumnezeu pentru că-mi dă Trupul și Sângele Lui și asta e bucuria cea mai mare a vieții mele. Și de când îl primesc în Mine, e mult mai intim sufletului meu, e mai apropiat de mine, discutăm mai ușor, îi înțeleg sfaturile mai repede, accept mai ușor voia Lui.

Cred în Dumnezeu pentru că mi-a dăruit părinți frumoși. Cu cât trec anii, cu atât înțeleg ce moștenire ”genetică” (sufletească, morală) mi-au lăsat. Cred în Dumnezeu pentru că mi-a dăruit o soție pe care s-o iubesc și care să mă iubească. Cred în Dumnezeu pentru că mi-a dăruit trei fetițe care mă bucură în fiecare zi, și care mă iubesc. Cred în Dumnezeu pentru că mi-a dăruit de mic copil și până astăzi mulți prieteni, oameni frumoși care m-au înconjurat de la naștere și până azi. Am avut și am mulți prieteni. Nu țin minte să fi fost vreodată singur și deznădăjduit…

Cred în Dumnezeu pentru că El e Creatorul lumii și aș striga în fiecare secundă a vieții: „Mare ești Doamne și minunate sunt lucrurile Tale și nu este niciun cuvânt spre lauda minunilor Tale”.

Cred în Dumnezeu pentru că este atât de înțelept și lucrează așa frumos în lume. Cred în Dumnezeu pentru că nu L-am putut lua niciodată peste picior, nu L-am putut păcăli sau îmbrobodi cu păcatele sau slăbiciunile mele.

Cred în Dumnezeu pentru frumusețea Ortodoxiei, pentru toți oamenii sfinți pe care El i-a modelat frumos în roata vieții.

Cred în Dumnezeu pentru că e mai frumos ca mine, mai răbdător ca mine, mai smerit decât mine, mai bun decât mine, mai talentat decât mine, mai înțelept decât mine… și aș vrea să-i fiu ucenic.

Cred în Dumnezeu pentru că abia aștept să-mi descopere toate tainele lumii, toate tainele iubirii Sale de oameni, întrupate în istorie.

Cred în Dumnezeu pentru că nu este nimic mai frumos în lumea aceasta în care să cred, pentru că tot frumosul este al Lui, al Tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh.

Cred în Dumnezeu și sunt tare bucuros pentru asta!

Totuși, deși am așa multe motive să cred, am și multă necredință în mine, și dacă Dumnezeu va îngădui ca suferința să se atingă de mine, cu ușurință mă voi lepăda de crezurile mele și poate atunci când va fi mai greu, mă voi lepăda și de El. Cârtesc față de El în cele mai mici circumstanțe nefavorabile ale vieții.

Totuși nădăjduiesc ca Dumnezeu în atotînțelepciunea Sa să nu mă lase să cad și să pierd tot ce împreună cu El am đobândit.

Cred Doamne! Ce bine să e să crezi!

(Claudiu Balan)

(Visited 4 times, 1 visits today)