Claudiu: „Am 31 de ani și aproape jumătate din viață mi-am petrecut-o alături de soția mea”

Pentru că așa e firesc, voi da eu primul mărturie în campania „Căsătorește-te de tânăr, viața nu te așteaptă”, pentru a vă încuraja și pe voi să scrieți, cei care v-ați căsătorit de tineri și aveți familii liniștite.

Eu când m-am căsătorit aveam 23 de ani iar soția mea, Iuliana, avea 24 de ani. Astăzi, când scriu aceste rânduri, avem câțiva ani de căsnicie și destui de mulți de când ne-am întâlnit prima dată. Ne-am cunoscut în facultate și cu ajutorul lui Dumnezeu ne înțelegem bine până astăzi. Neînțelegeri, supărări și feluri diferite de a gândi am avut, dar am învățat să ne punem deacord asupra diferențelor de opinie și să ne facem clară poziția unul în fața celuilalt. Astfel, pe viitor, fiecare din noi știa cum gândește celălalt și am făcut tot posibilul să ne îngăduim și să ne iertăm.

Dacă vreți să vorbim așa mai modern, ”secretul căsătoriei” noastre este relația cu Dumnezeu și Biserica. El ne-a adus împreună, El ne-a unit în Taina Cununiei, El ne-a învățat să ne iubim, El ne ajută să ne iertăm, și tot El ne-a dăruit cele trei fetițe, care astăzi sunt liantul cel mai puternic al familiei noastre.

De altfel așa ar trebui să fie în fiecare familie. Cu cât copilașii apar mai devreme cu atât relația dintre soț și soție se întărește și rezistă în fața ispitelor vieții. Cu cât se amână mai mult timpul apariției copiilor cu atât bărbatul și femeia își construiesc vieți separate, și fisurează învelișul familiei.

Sofia a apărut în viața noastră la un an și trei luni de la nuntă, și la doi ani s-a născut. Eram amândoi niște copii, fără a ști prea multe despre viață, despre creșterea copiilor, despre întreținerea unei familii, dar le-am luat pe toate cum au venit. Sofia a fost un copilaș cuminte, fără a ne face probleme. Din acest motiv am crescut-o ușor, cu bucurie…

Copiii conturează cu adevărat o familie, ei duc la apariția celei de a 3-a persoane între soți care îi ajută ca iubirea lor să nu fie egoistă. În doi iubirea nu este desăvârșită pentru că se face pe principiul: Te iubesc și aștept în schimb iubire. Îți ofer ca să-mi oferi. Te caut pentru folosul meu propriu mai întâi. Dar când apare o a 3-a persoană, iubirea lor iese din egoism și se aseamănă iubirii din Sfânta Treime, dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Eu mă simțeam iubit atunci când o vedeam pe Iulia că o îngrijește cu atâta iubire pe Sofia. La fel și Iulia simțea iubire din partea mea atunci când mă vedea că îi port de grijă Sofiei, și când mă jertfeam pentru familie în general.

La fel se întâmplă și la al doilea copil, soții raportându-se identic față de noua persoană apărută în familie. La fel și la al treilea, al patrulea și la al zecelea copil. Indiferent câți membri are familia, relaționarea se face la nivel psihologic pe principiul: eu, tu și celălalt, indiferent dacă sunt doi copii și un părinte, sau 3 copii.

Copiii sunt cheia unei căsnicii trainice, și nu numai atât: ei sunt cununa familiei! Bucuria părinților! Împlinirea întregii vieți de familie. Copiii își scot părinți din egoism și-i forțează să se jertfească, să se autodepășească, să transforme fuga inițială după plăcerea din celălalt, în responsabilitate, în iubire față de aproapele.

Așa a apărut și Ilinca după încă doi ani și apoi Filoteia după încă aproape 4 ani. Copiii sunt și pentru noi prioritatea numărul unu în familie. În jurul lor se învârte viața noastră dar și în ei ne proiectăm majoritatea idealurilor noastre. Ei ne-au legat, ne-au cointeresat la un proiect excepțional.

Dacă nu implici oamenii în proiecte mari care să-i motiveze, nu-i poți avea ca angajați pe termen lung. Hristos, Creatorul familiei, este Cel care angajează pe cei doi soți într-un mare proiect: nașterea și creșterea copiilor.

Toate proiectele din lumea aceasta la un loc, ale tuturor tuturor companiilor din lume, în care se investesc atâta inteligență și timp, oameni și bani, nu fac împreună nici 0,0001% din complexitatea fascinantă a unui om, a unei Persoane, a unui copil.

Gândiți-vă ce mare taină! Sunteți managerul de proiect pentru cea mai complexă ”mașinărie” creată vreodată în Univers: Omul! O ”mașinărie” care se educă prin iubire și exemplu propriu.

Un alt pilon al relației noastre a fost părintele duhovnic, la care ne spovedim din primul an al relației noastre și până astăzi. El a adus mereu echilibru între noi, nivelând atitudinile necorespunzătoare și reacțiile neechilibrate.

Avem în fiecare cameră din casă o icoană a Mântuitorului și a Maicii Domnului, inclusiv în bucătărie și pe hol, și asta ne-a modelat până la un punct, reacțiile. Îl avem pe Domnul mereu în aria vizuală și pe Maica Domnului, pe care am luat-o ca ocrotitoarea a familiei.

Căsătorindu-ne de tineri, am crescut împreună practic, ne-am format unul pe altul, nu ne mai putem vedea separați. Familia, prietenii și toți ce care ne cunosc se raporteză la noi mereu împreună: Eu, Iulia și copiii.

Am ajuns la o vârstă la care vedem cum prejudecățile noastre, izvorâte din multele păcate, ne depărtează de unii oameni și ne lasă prizonieri în egoismul nostru. Dacă nu ne-am fi căsătorit atunci, astăzi cu siguranță relația noastră era alta, sau nu mai era.

Când ești tânăr nu știi în ce te bagi și consideri familia ca pe o modalitate de a sta mai aproape de cel drag. Și așa și este, dar familia este mult mai mult decât atât. Din inconștiența tinereții, din iubirea înflăcărată față de celălalt, accepți să faci pasul acesta, și e bine că faci asta. Cu cât ești mai conștient despre ce este familia înainte de căsătorie cu atât pui mai multe condiții și ai mai multe temeri.

Toate lucrurile se fac la vremea lor. Eu mereu m-am gândit la exemplul mamei mele care are astăzi 51 de ani și are deja o nepoțică de 6 ani jumate. Ea m-a născut când avea 20 de ani și tata 25. Relația lor a fost una foarte strânsă. Mi-am dorit și eu să fiu un tată tânăr, și să pot să-mi văd la 50 de ani copiii la casa lor.

Și eu și Iulia suntem oameni simpli, crescuți în familii modeste, de părinți simpli. Asta ne-a ajutat în a nu fi pretențioși, în a nu avea așteptări mari de la viață. Asta ne-a legat mult, pentru că am pornit la drum doar cu iubirea unui față de celălalt și pe parcurs cele materiale s-au adăugat.

Sunt tare bucuros că m-am căsătorit de tânăr, pentru că astăzi mă uit în urmă și văd ce frumos ni s-au schimbat viețile, și îmi dau seama ce greșeală făceam dacă fugeam după bani și carieră. Toate sunt vânare de vânt și lasă sufletul gol. Doar dragostea primită de la Dumnezeu și din relația cu oamenii, ne bucură și ne împlinește.

Am 31 de ani și aproape jumătate din viață mi-am petrecut-o alături de soția mea. Parcă ne știm de când lumea.

Ne rugăm lui Dumnezeu să ne ferească de căderi și ispite și să putem păstra familia noastră curată de toată întinăciunea păcatului.

E multă înțelepciune în felul în care Dumnezeu a rânduit ca tinerii să se căsătorească de tineri. Cu cât trece vreme cu atât realizez și mai mult acest lucru.

Doamne ajută!

(Claudiu Balan)