Colțișorul meu de rugăciune. Trimite-ne o fotografie cu colțișorul tău!

Dragilor de ceva timp mi-am venit o idee pe care aș vrea s-o punem în aplicare împreună, cu scopul de a ne încuraja unii pe alții să ne rugăm mai mult. Vă propun să împărtășim unii cu alții fotografii cu colțurile noastre de rugăciune de acasă. Aproape fiecare din noi avem un locșor în casa noastră unde am așezat o icoană cu Domnul sau cu Maica Domnului, și o candelă. Sau dacă nu aveți încă un astfel de loc, fotografiile celorlalți sperăm să vă încurajeze să vi-l creați. Să fie locul vostru intim de întâlnire cu Dumnezeu, cu Maica Domnului și sfinții.

Mai jos voi așeza fotografiile cu colțișoarele de rugăciune pe care le-am primit până acum. Aștept de la voi pe email să ne trimiteți fotografia cu locul vostru de rugăciune, pe adresa asociatia@ortodoxiatinerilor.ro

Recunosc că doar de vreo câțiva ani mi-am făcut curaj să-mi creez un astlfe de locșor de rugăciune în casa familiei noastre, deși până atunci, ca și acum, aveam multe icoane pe pereți, dar rugăciunea o făceam fără candelă sau lumânare, la lumina zilei, a becului din tavan sau a veiozei. Dar de la un timp a început să-mi fie tare dragă lumina lină, lumina naturală a focului, de la lumânare sau candelă. Peste acest gând al meu s-a întâmplat ca un prieten preot să vină la mine ca să-i pregătesc pe calculator câteva icoane care le va imprima pe geamurile bisericii sub forma unui vitraliu. Prima încercare a fost cu Sfânta Muceniță Tecla, cea întocmai cu Apostolii. După ce am făcut-o și a gravat-o pe striclă, a venit la mine cu ea să mi-o arăte. Ne-am bucurat împreună de icoană și mi-a zis că mi-o lasă mie căci dimensiunile geamului nu sunt potrivite cu cele din biserică și trebuie să graveze alta.

Și uite așa am rămas cu un vitraliu de un metru înălțime în casă. Am hotărât să pun icoana în locul unde țineam cu ceva ani în urmă televizorul, atunci acolo fiind loc de depozitat cărți și caiete pentru fetițele noastre. Când am așezat icoana mi-am dat seama că nu se cuvine ca în fața ei să mai fie altceva, și uite așa, am aranjat tot locul în așa fel încât am pus și icoana Maicii Domnului, apoi și o candelă în față. Mi-a plăcut cum arată. Era pentru prima oară când mă rugam în casa mea la candela pe care nașii noștri ne-au dăruit-o la taina Cununiei. Pe parcurs s-au adunat la acest mic colțișor de rugăciune și alte icoane.

Părintele Constantin Coman ne încuraja la o conferință să avem cu toții în casă un spațiu dedicat lui Dumnezeu, un loc unde știm că ne putem retrage din toate cele ale lumii, și ne putem ruga în liniște lui Dumnezeu. E bine ca acel loc să fie mereu păstrat curat, mereu cu o candelă aprinsă cât sunteți acasă, unde să puteți avea lângă Sfânta Scriptură, o carte de rugăciune și alte cărți de folos sufletesc.

Eu seara aprind și două lumânări mici în sfeșnicele de lângă candelă pentru a putea vedea mai bine să citesc și pentru a lumina și icoanele de pe pereții ceilalți.

Candela aprinsă în casă e simbol al gândului nostru neîncetat către Dumnezeu. E simbol al nădejdii pe care noi ne-o punem în Domnul Iisus Hristos, și al așteptării ajutorului de sus, de unde vine toată darea cea bună și tot darul desăvârșit. Candela aprinsă e ocrotitoare pentru toți cei din casă.

(Claudiu Balan)