Comedia adulterului
Comedia, unul din cele mai populare genuri de film, ne-a adus zambetul pe buze de fiecare data cand ne-a lipsit si ne-a facut intodeauna viata mai usoara, asa incat nu stiu pe cineva care sa nu-i fi placut macar un film de comedie.
Tin minte comediile la care am ras pana la lacrimi, pornind de la cele cu Stan si Bran si pana la cele din „Home Alone”. Umorul lor natural, naivitatea spontana si fireasca a personajelor, imbracate cu bunul simt te cucereau pe loc. Si-acum le-as revedea cu drag alaturi de cei dragi.
Insa de ceva vreme incoace comediile nu mai sunt ceea ce au fost odinioara. Astazi comediile sunt reflexia feţei hidoase a lumii in care traim. O lume obsedata de sexualitate si mutilata de nesimtire. Comediile de astazi sunt o reprezentare perversa a ceea ce ar trebui sa fie umorul.
Umorul este firesc, face parte din fiinta umana, umorul ne face sa fim copii, sa fim optimisti, sa calatorim in viata cu zambetul pe buze, insa gluma proasta este omorul umorului si al inocentei. Astazi comediile nu mai au umor ci glume proaste.
Ni se prezinta situatiile de adulter, de a pofti curveste cu cea mai mare seninatate si lejeritate. Glumele legate de sex sunt cele mai cautate pentru ca ele reprezinta cireasa de pe tort a filmului. Noi tinerii stam adesea uitandu-ne la comedii pentru a ne mai destinde un pic la sfarsit de saptamana. Radem pofticios cand vedem pe x cum este inselat de nevasta cu y, care este cel mai bun prieten al lui x. Radem ca doar e comedie, dar nu ne gandim cat rade dracul de noi ca ne-a robit la modul „inofensiv”….Ce doar!? toata lumea rade la comedii!
Si am fost educati ca la gradinita, poate fara sa ne dam seama, cu seriale gen Benny Hill, Familia Bundy, Seinfeld si altele, prin rasetele de pe coloana sonora la comanda, prin hohote de ras programate la cele mai vulgare si nerusinate „glume” ce in mod firesc bunul simt le cenzureaza automat, fara prea mari sfortari. Asa am fost dresati sa radem la cele mai mizerabile lucruri. Lucruri care in mod firesc starnesc jena numai la simpla pronuntie, au devenit prin jocuri de cuvinte motive de amuzament dracesc a carui efect se vede foarte bine azi pe strada, la scoala, la servici si in casa. Tineri care fluiera fete pe strada, le fac declaratii porcoase si propuneri mizerabile „in gluma”. Tineri care isi iau parintii in bascalie, care au pierdut orice lipsa de bun simt pentru cel mai in varsta. Luam in bascalie profesorul de la scoala, radem la servici de sef si de colegi, facem „glumite” pe seama lor ca sa fim populari, sa ne amuzam si noi un pic. Asa am ajuns sa mirosim ca si glumele la care am ras: a stricat.
Pacat de rasul nostru, care nu mai este unul inocent, unul sanatos si curat, ci unul perveretit si pervers la fel ca si regizorul care le coordoneaza: diavolul. Ticalosul care a ras de caderea omului din Rai, care rade cand cineva cade in pacat sau isi pierde sufletul in iad, ne invata si pe noi sa radem nebuneste ca si el. Asa am ajuns sa radem la ceea ce este mai urat si mai condamnabil, dintre care pe primele trepte stau curvia si preacurvia.
Nu este o gluma din pacate ci un adevar foarte trist. Mai ales barbatii savarsesc astazi adulter razand. Ba chiar cu gura pana la urechi de veselie as putea spune. Razand la ceva rau prin definitie, ne impartasim cu raul acela si usor usor ne schimbam pararea radicala pe care o aveam fata de acel pacat, ne imblanzim in fata raului si suntem din ce in ce mai pasibili de a-l accepta.
Alt fel de a savarsi adulter este cand le incuviintam si randem la bancurile si glumele porcoase, iar constiinta tot asa o adormim: „Ce doar!? e un banc!” Alt fel de a face adulter este cand stam cu prietenii la o bere si poftim cu placere la ceea ce nu este al nostru. O tanara domisoara imbracata poate mai provocator ce trece pe langa noi si iata cum desfranarea a sagetat inimile si mintile nepazite.
Fratilor treziti-va! Nu este de gluma cu desfranarea. Lumea aceasta ne invata sa fim desfranati inca de mici. Ne educa prin reclame, reviste, emisiuni, ne educa pe strada, chiar si la scoala, ne educa chiar doctorii sa fim desfranati. Desfranarea nu este o gluma nici sub forma de gluma. Ridicati garda sus si paziti-va mintea, ochii si inima de la poftirea cea rea. Pestele de la cap se-mpute. Tot asa suntem si noi!
yza
octombrie 24, 2009 @ 5:45 pm
Foarte adevarat!
Am ajuns sa nu mai deosebim ce e bine si ce nu!
Am ingaduit prea multe, incat acum multe ni se par a fi normale.
Lumea se uita la ce e la moda.
Vremurile nu s-au schimbat, noi ne-am tampit!
Dana
octombrie 27, 2009 @ 4:05 pm
Foarte frumos si util articol! Mi-a placut.
dana-v
februarie 1, 2010 @ 9:49 pm
in ziua de astazi din pacate si oamenilor trecuti de varsta a treia practica si vorbesc despre desfranare ca si cand ar fi cel mai placut si normal lucru de pe fata pamantului,din pacate noi suntem singuri care putem schimba ceva prin educatia crestina oferita copiilor nostri,pentru ca la adolescenta sa poata deosebi,binele de rau,normalitatea de anormalitate,etc.sper din tot sufletul sa viziteze cat mai multi tineri acest site,fiinca sunt foarte multe lucruri de invatat.
Bogdana
aprilie 4, 2010 @ 7:25 pm
da, asa e..
Jamaica
aprilie 4, 2010 @ 8:35 pm
sa nu uitam totusi ca povestile comediilor din zilele noastre sunt rupte din realitate
Diana
iunie 24, 2010 @ 7:24 pm
🙁 pe cei care nu aproba promiscuitatea unei glume vulgare , societatea ii izoleaza- din pacate. Totusi, mai exista o multime de oameni corecti in relatiile lor cu ceilalti.
Diana
Geo
iunie 25, 2010 @ 6:28 am
Nu mai am :no-comments: cuvinte! Cred ca este timpul sa-L marturisim pe Hristos prin faptele noastre( si sa avem seriozitate): incepand cu pastrarea fecioriei sufletului si a trupului! Ca sa putem spune: Hristoase-Iisuse Dumnezeul meu, iata, Iti marturisesc ca Te iubesc si cu fapta si cu cuvantul!
Fratilor, va rog sa ma iertati.. 🙁 Eu nu sunt vrednica de nimic..ar trebui sa tac si sa lucrez la mine..aceste cuvinte sunt pt mine utopii, eu nici cu degetul mic nu le misc..IERTATI-MA!!! :no-comments:
Monica
iulie 13, 2010 @ 3:55 pm
Seinfeld chiar nu poate fi pus alaturi, nici macar intr-o lista ca a ta, de Familia Bundy sau ce altceva mai numeai. Nu e nici pe departe, dar nici macar in aceeasi dimensiune temporala cu celelalte.
Poate ai vrut sa spui ceva, anume ca suntem intoxicati cu pseudo-umor sau cu umor de proasta calitate. Dar Seinfeld e altceva. Si faptul ca ai adus serialul (si comedianul) in asceasta discutie te cam pune pe tine intr-o lumina proasta. Ai bagat in aceeasi lista pe, sa zicem, Coelho si Dostoievski …
Eu chiar iti recomand sa vezi Seinfeld – un tip genial care ironizeaza ipocrizia unei societati sufocate de prejudecata, NU de valori! Care „rade” pe seama birocratilor … Seinfeld e un film pentru oameni cu bun gust si simt al umorului – trasaturile celor inteligenti.
Mai recomand si Lie to me sau Leverage – seriale din care putem invata ceva. Noi, tinerii crestini.
Mult succes!
FilkoSe
noiembrie 17, 2010 @ 11:13 pm
mmda
da…bun articol..Doamne ajuta-ne ca avem sufletele mutilate!…si nici macar nu stim asta..
Bogdan Munteanu
ianuarie 6, 2012 @ 11:49 am
Desigur că majoritatea celor care intră pe Ortodoxia Tinerilor sper că or înţelege că nu e nimic de glumit cu desfrânarea… Ar trebui să facem un mic exerciţiu de imaginaţie, corelând cu ‘glumiţele’ respective nenumăratele necazuri pe care le aduce acest păcat: inimi frânte, deznădejde, boală, avort, divorţ, copii rătăciţi între mamă şi tată…
Pe de altă parte, nu ştiu cât de conştienţi suntem cu toţii ce fel de umor ne ‘spală’ creierele i cum s-a ajuns de la aparent nevinovate ‘chestii mici’ să se ia în râs adulterul.
Nu cred că sunt de râs nici glumiţe precum cele de care sunt pline emisiunile TV, dar şi postarile pe YouTube – oameni care se împiedică sau cad, care se lovesc, care fac obiectul unei sumedenii de farse (mai mult sau mai puţin dureroase şi/sau umilitoare).
Aparent, sunt foarte nevinovate şi amuzante toate fazele acestea, dar nu ne cultivă deloc compasiunea faţă de semeni, ci sunt prima treaptă spre a ajunge insensibili (ba chiar a lua în râs) chestiuni mai grave precum adulterul sau definitive, ca moartea.
Toate ca toate (sa zicem ca sunt ‘suportabile’), dar când văd – prin reclame, la TV, pe YouTube etc – ‘glumiţe’ legate de moarte, de oameni în coşciuge, ba chiar măscăreli ale slujbelor preoţilor, mi se pare că imaginea decaderii societăţii noastre este deplină…
Sunt convins că, fără să vrea, la astfel de ‘glumiţe’ sunt expuşi şi oameni care au pierdut recent pe cineva drag la fel cum sunt de convins că toţi cei ce iau în râs această temă nu vor fi ocoliţi de moarte – a celor din jur şi a lor.
Administrator
ianuarie 6, 2012 @ 2:30 pm
Problema este ca odata ce incepi sa gusti din aceste ”glumite” devii incet incet insensibil si mai apoi badaran in toata regula.
Toate astea se intampla pe fondul superficialitatii sufletesti. Nu constientizam ca vom da seama pentru fiecare vorba spusa si pentru fiecare gand ascuns.