Comunismul este viu şi astăzi. Partidul Marxist Leninist din Germania a candidat la alegeri

„Ne vom întoarce într-o zi / Şi cei de azi cu paşii grei / Nu ne-or vedea nu ne-or simţi / Cum vom pătrunde încet prin ei.”

Dragostea de adevăr şi pentru sfinţii din închisori mă îndeamnă să împart şi altora aceste gânduri. Aşa cum a prevestit poetul mărturisitor şi pătimitor în temniţele comuniste, Radu Gyr, în poezia sa, „Ne vom întoarce într-o zi”, ei, înaintaşii noştrii, se vor întoarce încet în noi, îndemnându-ne să ne păzim sufletele şi  mintea de rătăcirile veacului, mergând pe linia Bisericii şi să fim în adevăr.

Zilele trecute am reînceput munca în cel mai important oraş din Bavaria, Germania, oraşul Munchen, într-o zonă centrală. Venind de la supermarket, văd cu tristeţe un anunţ înfiorător, în plină campanie electorală, al unei mişcări marxist leniniste MLPD (Marxist Leninist Partei Deutschland), celebrul „Proletari din toată lumea, uniţi-vă” (Proletarier aller Länder, vereinigt euch !). Am mai găsit una care îndemna chiar la Rebeliune, „Werde Teil der Rebellion” , adică „Fiți părtași revoluției”, apoi altele mai puţin agresive, precum „Erzeugpreise rauf, Verbraucherpreis runter”, (Preţuri de producţie ridicate, preţuri de consum scăzute) şi „Alternativa la Capitalism”.

Aceste anunţuri de pe afişe sunt mai degrabă îndemnuri la revoluţie, la răscoală, decât mesaje electorale. Germania a fost una din ţările care a suferit de pe urma comunismului, cetăţenii germani trăind după cel de-al doilea război mondial ororile ocupaţiei sovietice, iar o parte însemnată din ţară, printre care şi o jumătate din capitala ei, Berlinul, a fost separată cu garduri de sârmă ghimpată şi mitraliere de bolşevici şi urmaşii lor până 1990, la celebra cădere a zidului Berlinului. Mulţi dintre bătrânii germani păstrează cu durere amintirea lagărelor de concentrare sovietice, ca şi perioada de ocupaţie sovietică. Vizibilă este sărăcia şi starea de frică şi de angoasă a celor ce au trăit în RDG, în Germania ocupată de soviete după război.

Mă întreb cum oare este posibil ca aşa ceva să fie legal, având în vedere că mulţi jurnalişti germani sunt anchetaţi de justiţie pentru critici aduse regimului în mod democrat, iar astfel de mesaje care îndeamnă la revoltă şi răsturnarea ordinii sociale nu sunt considerate periculoase şi interzise de lege,  aşa cum sunt astăzi în Germania şi în toată lumea interzise simbolurile şi manifestările naziste, cealaltă alternativă distructivă la sistemul democratic. Se judecă cu două măsuri oare?

Desigur, acest partid este unul mărginaş, care a avut procente reduse, sub 1 % la alegerile de până acum, iar unii dintre membrii săi au fost daţi afară de la locul muncă pentru atitudine lor de vrăjmăşie şi revoltă, aşa cum precizează site-ul Wikipedia la pagina dedicată acestui partid. Cele două mari partide „Crestin Democrat”- CDU, şi socialiştii – SPD, partid de centru stânga, au întâietate şi domină scena politică în Germania la acest moment.

Marxism – leninismul de astăzi este unul cultural, aşa cum subliniau William Lind, Irina Bazon şi Andrei Dârlău în cartea Corectitudinea politică. „Religia” marxistă a noii ordini mondiale , şi în articolele scrise şi publicate de ultimii doi în revista „Familia Ortodoxă”.

Vorbim de politicile de legalizare a căsătoriile între persoane de acelaşi sex, educaţie sexuală, politic corectness care te face să scoţi crucea de la gât şi icoana din şcoală, ca să nu „superi” minoritarii, pornografie gratis cu un click, nihilism, negarea tuturor valorilor, ateism, credinţa  în magic şi vrăjitorie care anulează gândirea logică şi critică, politici care ucid sufletele umane.

Nu cred că există astăzi scăpare (salvare / mântuire) prin partide politice. Unul dintre reprezentanţii partidelor de dreapta din Parlamentul European, din aripa „creştin democraţilor” CDU , partid ce se vrea alternativă la stânga populistă, care promovează expres politicile marxist culturale, le spunea unor tineri în vizită la Parlamentul European, că este importantă democraţia deoarece el trebuia să treacă graniţa într-o ţară democratică să poată vedea filme porno, în comunism fiind ilegal acest lucru.

Comunismul este viu şi astăzi, şi resimţit chiar şi de oponenţii săi. Nu există sitem politic care să nu aibă influență în gândirea cetăţenilor ei. Credeam de mic că acest comunism este un lucru bun, că le dă oamenilor de muncă, le dă casă, etc.. Cei din familia mea au primit o educaţie fără Dumnezeu, manifestată prin cultul propriei persoane, stomacul e important să fie plin, servici bun şi funcţie, să ai o meserie, e bine să ai soţie şi copiii, dar şi câteva amante, însă să ţii cu casa.

Însă Dumnezeu nu m-a lăsat în beznă, deşi resimt în mine acest duh rău al comunismului de care îmi e greu să scap. Nu, ăsta nu sunt eu, acest mod de viaţă nu mă face fericit, am altă chemare. Domnul m-a ales să fiu al Lui şi nu al lumii.

Sprijin mi-au fost martirii şi mărturisitorii din închisori, a căror durere este şi în mine, şi nu mă lasă să tac, ci să mărturisesc contra acestei fantome care bântuie Europa, aşa cum o numea Marx, şi care caută printr-un Piteşti continuu să ne schingiuiască sufletele şi să ne mutileze  pentru a ne face să pierdem mântuirea şi să continuăm  lanţul pierzării alături de cei din jur. Dar atâta timp cât este pace şi cât există alternativă nu trebuie să ne revoltăm contra orânduirii, care este de la Dumnezeu. Este adevărat, traiul este foarte scump, chiar şi aici în Germania, şi te poţi revolta în tine pe sistem. Banii se duc foarte uşor. Suta de euro se duce ca şi cum nu ar fi. Un kilogram de vinete ajunge 4-5 euro, un kilogram de roşii 3-4 euro. Salarii mari nu au cu toţii, ca să îşi permită trăi pe picior mare, aşa cum vrem  chiar şi noi, creştinii practicanţi de astăzi.

Da, există o industrie farmaceutică interesată să vândă vaccinuri pe scara rulantă. Şi antibiotice, şi antidepresive. Sunt copiii mici care primesc antibiotice pentru o simplă răceală, şi astfel se distruge flora bacteriană foarte uşor. Altora li se dau antiinflamatoare cu pumnul, de 4-5 ori pe zi, în doze mari şi le distruge stomacul. Alţii pentru o simplă depresie primesc de la medici opioide care-i fac dependenţi şi ajung la psihiatrie, şi de nerecuperat. Ce să facem?

Nu putem decât să fim foarte atenţi la ce ni se dă, să informăm şi pe cei apropiaţi pe toate căile să aleagă ceea ce e bun pentru trupul şi sufletul lor, dacă putem. Asta le explicam şi unor protestatari din centru Munchenului, care ridicau pancarte şi protestau contra „mafiei tranchilizantelor”, strigând, ridicând pancarde şi răspândind pliante, cu privire la cazurile unor tineri minori, ajunşi să devină dependenţi de antidepresive şi tranchilizante, apoi dependenţi de droguri, apoi…. Dumnezeu să-i ierte. Una dintre victime avea doar 12 ani…

Cumpătarea şi atenţia sporită în ce priveşte alimentaţia, simplitatea, abţinerea de la tutun şi alcool, evitarea antidepresivelor ca droguri contra depresiei şi neîmplinirilor, te pot ajuta să nu te pierzi, să ai o viaţă sănătoasă şi aşezată, să te încadrezi în buget. Dar cel mai important este să trăieşti în Hristos  şi să urmezi calea Bisericii, altfel te vei pierde în lumea asta.

Revoltele şi rebeliunile sociale au adus moartea a zeci de milioane de oameni, la dictaturi crunte şi mutilări de vieţi şi suflete omeneşti în numele orânduirii sociale proletare, a progresului, a luptei de clasă, a rasei superioare, etc.  Comunismul nu s-a impus prin vot, ci prin tancuri sovietice, lagăre de muncă forţată, crime în masă, deportări, teroare, instaurarea fricii, dezumanizarea persoanei. Apoi prin reducerea nevoilor spirituale şi culturale  la cele legate strict de trup, satisfacerea nevoilor materiale, cultul dictatorului, ateism şi viaţa uşuratică.

Primeşte Doamne jertfa tuturor celor ce au luptat şi s-au jertfit în numele crucii contra urgiei comuniste, pentru ca noi să avem o ţară creştin-ortodoxă, liberă, cu mănăstiri, biserici, cu icoane în şcoli şi monahi rugători, cu familii creştine şi cu un steag tricolor care să împodobească sfintele icoane şi monumentele eroilor români, dar şi pe cei care au luptat pentru ţara şi neamul lor contra urgiei bolşevice şi a cruntelor dictaturi ale secolului trecut, care continuă şi astăzi să ne mai bântuie!

(Carol Micu)