Comunitatea te trage în relații, iar relațiile te arată cum ești cu adevărat

Sunt atât de multe felurile în care putem să ne facem o părere greșită despre noi înșine încât înșelarea întotdeauna poate aburi mintea noastră. Sfinții Părinți numesc acest păcat „părere de sine”.

Părintele mea duhovnic știe că de ani de zile tot vin și zic: mă cred bun, sunt mândru, am părere de sine, îi judec pe alții, nu-mi văd greșelile mele… Toate cele de mai înainte se leagă unele de altele ca verigile unui lanț. Așa cum o virtute atrage altă virtute, așa și o patimă atrage de la sine altă patimă.

Când mă evaluez doar eu însumi pe mine văzându-mi faptele, îmi dă cu plus și zic că treaba-i bună. Când „ies în lume” și încep să relaționez în mijlocul oamenilor încep să văd un alt Claudiu, unul care eșuează adesea în dragostea față de aproapele. Relațiile cu oamenii mă trezesc și mă arată de fapt cum sunt, nu cum cred că sunt. Relațiile cu oamenii sunt un barometru extraordinar al stării mele duhovnicești și aș zice că uneori și fără greșeală. Dacă sunt sincer cu mine însumi realizez imediat că nu mă bucur că m-am întâlnit cu cutare prieten, sau mă întristez când trebuie să dau, sau nu mă pot bucura de succesul aproapelui meu, sau nu-i pot oferi cu adevărat atenție în ceea ce zice și ce face.

Adesea mă trezesc că nu pot să fiu în fața celuilalt doar pentru el, ci mereu mă pun pe mine înainte. Mă trezesc adesea cu un egoism care se pune între mine și aproapele meu ca un perete. De parca doar ale mele ar conta… de parca totul se învârte în jurul meu… și mă sperii… Realizez cine sunt de fapt.

Relațiile cu oamenii mă oglindesc real și văd pe adevăratul Claudiu nu pe închipuitul sine! Asta mă smerește… mă face să-mi dau seama cât de căzut sunt, mă trezește din abureala părerii de sine. Mă așează mult mai potrivit în relația mea cu Dumnezeu.

Relațiile cu cei din familie sunt cele mai bune oglinzi ale sinelui căci cu ei petrec majoritatea timpului.

Relațiile cu oamenii mi-au arătat în mine patimi pe care nu credeam că le am, ba considerăm că acestea sunt patimi pentru oameni căzuți, nu am cum să fiu eu așa… Dar timpul a trecut și am început să pun la încercare ființa mea să văd cum reacționează în diferite relații cu oamenii și am constatat cu stupoare că inima mea s-a lipit de acea patimă.

„Când vezi vreun păcat la fratele tău, fă lucrul lui Dumnezeu, roagă-te pentru el să-l ierte Dumnezeu și să te ierte și pe tine și adu-ți aminte oare nu-l vei fi făcut și tu!” (Pr. Arsenie Boca)

De aceea e bine să nu fie omul singur, e bine mereu să fie într-o comunitate căci comunitatea te trage în relație iar relația aduce un viu al vieții în inima ta. Relația sănătoasă cu o persoană sau mai multe / cu o comunitate nu doar că-ți arată părțile întunecate ale sinelui dar te și corectează, te încurajează, te schimbă, te provoacă, îți deschide perspective nebănuite de înțelegere și acțiune.

Iată câteva idei generale despre beneficiile apartenenței la o comunitate:

• [Cunoașterea de sine] Interacțiunile cu alții îți oferă perspective noi și ocazia de a te cunoaște mai bine. Relațiile îți scot în evidență punctele tari și cele slabe, ajutându-te să devii un om mai bun. Comunitatea îți oferă un sentiment de apartenență și te ajută să te definești în raport cu alții. Firea ta, felul tău de a fi, darurile tale de la Dumnezeu devin mai clare și mai bine conturate.
• [Sprijin emoțional] Apartenența la o comunitate te ajută să te simți susținut în momente dificile. Oamenii care te înconjoară îți oferă alinare, înțelegere și un sentiment de apartenență. Relațiile sănătoase oferă o plasă de siguranță emoțională, ajutându-te să gestionezi mai bine stresul și provocările vieții.
• [Creșterea empatiei și a înțelegerii] Relațiile te învață să privești dincolo de perspectiva ta. Înțelegând emoțiile și provocările altora, îți dezvolți empatia și capacitatea de a relaționa profund. Începi să vezi problemele tale în relație cu ale altora, la fel și realizările tale.
• [Oferirea și primirea de ajutor] Comunitatea creează oportunități de a primi sprijin atunci când ai nevoie și de a-l oferi când poți. Acest schimb hrănește simțul valorii personale și contribuie la sporirea iubirii între oameni.
• [Învățare și cunoaștere] Relațiile îți oferă acces la cunoștințe, experiențe și înțelepciune diversă. Prin interacțiuni, poți învăța lecții valoroase despre viață și despre tine însuți.
• [Îmbunătățirea sănătății mentale] Studiile arată că apartenența la o comunitate reduce riscul de depresie și anxietate. Conexiunile sociale contribuie la un sentiment mai mare de fericire.
• [Împlinirea nevoii de conexiune umană] Nevoia de conexiune este fundamentală. Relațiile și comunitățile satisfac această nevoie, oferindu-ți bucuria de a te simți văzut, auzit și apreciat.

Nu am fost creați de Dumnezeu să trăim singuri, ci să fim mereu în relație cu ceilalți. Viul vieții vine din relație cu o persoană nu din relația cu obiectele, fenomenele sau conceptele! În relație a pus Dumnezeu cunoașterea de sine și testarea credinței în El și a iubirii de aproapele!

Căutați pe cât posibil să faceți parte dintr-o comunitate sănătoasă! Căutați pe cât posibil să stați alături de alți oameni și să relaționați cât mai des! Dar să nu lipsească nici momentele de liniște și singurătate cu Dumnezeu în rugăciune!

„Starea duhovnicească a omului și Harul pe care îl are din răbdare se văd. Cum de-i rabdă pe toți duhovnicul? Pentru că are răbdare. Aceasta dovedește că are Har. Are virtute. Virtutea nu are clopoțel ca să o cunoști după sunatul clopoțelului. Clopoțelul virtuții, dacă crezi, este îngăduința, îndelunga-răbdare, suferința. Acestea sunt podoabele monahului și ale oricărui creștin.” (Sf. Iosif Isihastul)

Rămâneți în relații cu oamenii, ca să nu vă înșelați despre voi înșivă cu părerea de sine!

Rămâneți în relații cu oameni ca să nu cădeți în deznădejde că sunteți mai răi decât credeți!

Dumnezeu nostru este Familie. Dumnezeul nostru este Treime de Persoane în Relație! Dumnezeul nostru este iubire! Relațiile dintre oameni au ca temei ființial (ontologic) relațiile de iubire dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Am fost creați că să trăim în relație! A fi persoană înseamnă a fi permanent în relație cu o altă persoană!

Autor: Claudiu Balan