Condamnarea și arestarea lui Valeriu. Salvarea unui rabin de la tâlhărie
Printre studenții basarabeni refugiați în capitala Moldovei strălucea Valeriu Gafencu – fiul unui învățător, fost deputat în Sfatul Țării – bine cunoscut ca șeful Frațiilor de Cruce din Iași, organizația de tineret a Mișcării Legionare. L-am cunoscut în 1941 la căminul studenților din Păcurari la o partidă de volley-ball. Eu eram elev la liceul militar.
Gafencu nu a avut legături – să zicem politice – cu noi, deoarece și în perioada statului oficial legionar (septembrie 1940 – ianuarie 1941) elevilor din liceele militare le-a fost interzis să se constituie sau să participe în / la organizații legionare.
Într-o duminică din noiembrie a stat de vorbă cu mai mulți dintre noi și ne-a întrebat dacă știam ce se întîmplase la Odessa. Nu auzisem decît zvonuri. Doritor de fapte de arme mărețe, Antonescu, în calitatea sa de comandant al sectorului de front sud, a cerut nemților hatârul de a cuceri cu trupele române Odessa care rezista cu înverșunare. Zeci de mii de dorobanți au căzut pentru gloria mareșalului sub focul ucigător al cazematelor sovietice.
Culmea dezastrului a fost aruncarea în aer a comandamentului militar român. Gafencu ne-a invitat, pe noi cei de la liceul militar, să ne întâlnim duminica viitoare la un parastas pentru un foarte bun prieten de-al lui, Felix (celălalt nume nu l-am reținut), ofițer de stat major, sfârtecat în atentatul de la Odessa. Fiindcă toamna era blândă și noi aveam dreptul să ieșim în oraș abia după amiază, ne-am înțeles să facem mai degrabă o excursie în viile de la Copou.
Ziua de 23 noiembrie s-a arătat cu soare. Ne dăduserăm întâlnire la Vidrașcu, pe la trei. Ajunși acolo, am constatat că venise mult mai puțină lume decât promisese. Eram cinci. Gafencu ne aștepta. Am poposit într-o poiană și el ne-a povestit despre prietenul său mort. Tăceam și ascultam mișcați, mai ales prin faptul că ne simțeam măguliți că un bărbat în toată firea ne lua în serios. Ne-a propus să facem o rugăciune. Cineva a spus ”Tatăl nostru”. Când a ajuns la “nu ne duce în ispită” niște răcnete grozave ne-au înspăimântat. Doi gealați fioroși ținteau cu pistoale uriașe: “La pământ criminalilor! Mâinile întinse!” Și înjurături, o ploaie de înjurături! Aveam 15 ani. Mărturisesc că mi-a fost frică. Ne-au încolonat și, cu pistoalele spre noi, ne-au dus la Legiunea de jandarmi, pe strada Carol.
Ne-a întâmpinat un maior care i-a admonestat pe detectivi:
“Nu pe ăștia îi căutam! Ce să fac cu ei? M-ați pus în încurcătură mare!” Și către noi: “Nu vă neliniștiți, am telefonat să vină cineva ca să vă ia de aici.”
Ni se făcuse foame. Speram să mai prindem masa de seară. A venit comandantul liceului, colonelul Urziceanu, care nu vorbea niciodată normal, ci își trimitea mesajele printr-un boncăluit asurzitor. A țipat la maior:
“Cum, nu le-ai pus cătușe?”
Maiorul dădu din umeri:
“De ce? N-am nici un temei.”
– “Mai întrebi? știi ce s-a întâmplat la Timișoara?” (Cu o luna înainte, fuseseră arestați acolo 13 cadeți pentru activitate legionară). “Trebuie să statuăm un exemplu.”
Maiorul care avea vădit cunoștințe juridice, a încercat să se opună:
“Nu intră în cadrul legii. Sînt niște copii. Patru au 15 ani, al cincilea abia 13.”
Colonelul tuna periclitând geamurile din două caturi:
“Fă-ți datoria, maior!” Și, personal, se ocupă de încarcerarea noastră. Ne puse la câte un colț de cameră, ne dădu hârtie și creion – noi râdeam pe înfundate crezând că e o glumă – și ne sili să scriem pe genunchi o declarație. Telefonă apoi la închisoarea militară să anunțe că vor veni clienți, insistând să fim izolați în celule diferite. Mi-am luat inima în dinți și, repetând gimnastica soldatului care iese la raport, l-am întrebat cu un glas care mi s-a părut prea voios:
“De ce, domnule colonel?” Mă urmarește pâna azi imaginea colonelului care mă privea cu ură nemotivată, ochii aceia roși, buzele fleșcăind condamnarea pentru totdeauna: “Legionarule!” Atât.
O grupă întreagă de jandarmi înarmați ne-a condus la temnița din Copou. Șeful lor a bătut în poarta de metal. “Cine e?”
– “Am venit cu legionarii, deschide!”
Valeriu ne ținu o didahie sobră și scurtă. Câțiva soldați din gardp își scoaseră căștile, închinându-se ca la biserică. Noi, cadeții, râdeam nătângi: ne distram mai ales pe seama gardianului șef care luase poziția de drepți față de noi.
Prima noapte, singur pe o rogojină murdara, n-am dormit deloc. O cohortă de șoareci dădeau, la fiecare sfert de oră, o raită prin încăperea rece, chițcăind cu veselie spre neliniștea mea. Ancheta a durat o săptămâna. Ne duceau pe rând la tribunalul militar, aproape, sub escortă. (…)
Procesul a început la 2 decembrie. Deși era război, lumea bună din Iași se plictisea, motiv important ca arestarea noastră să producă vâlvă. Sala era supraplină, venise mai ales coconeț de toate vârstele și toate gradațiile olfactice. (…)
Fiecare aveam câte șapte avocați. Era o forfoteală nemaipomenită, mai ales când avocații se certau cu martorii apărării, profesorii noștri, prelați, ofițeri superiori, academicieni, bunici etc., toți chemați să dovedească nerozia acuzării; în fond, avocații, ca și cum noi n-am fi fost împricinați, apărau mișcarea legionară. Trei zile am jubilat în mijlocul atenției publice. Șopteam, îmbătați de mândrie, între noi:
“Ce-o să zică băieții, când ne vom întoarce?”
Președintele, un colonel din justiția militară, Rudeanu, nu lăsa să se întrevadă ce poziție va lua. (…)
În sfîrsit, la 5 decembrie, urma sa se pronunte sentința. Primisem un pachet cu alimente. L-am dat soldatului de pe coridor, care ne păzea:
“Tot nu mai revin aici. Ia-l dumneata!”
În sala de ședințe am așteptat o oră completul de judecată. Ne-a lămurit un aprod:
“N-a venit răspunsul de la București.”
Ne-am întors și a doua zi doar, de Sfântul Nicolae, s-a deplasat procurorul și mi-a comunicat prin vizetă:
“Ai încasat 15 ani de muncă silnică.”
– “Imposibil!”, am strigat neputincios. Dar n-am plâns. Abia când un fierar, negru ca un horn părăsit, m-a culcat la pamânt ca sa-mi pună lanțurile, bătând cu dibăcie niturile groase, m-au podidit lacrimile.
Gafencu a fost condamnat la 25 de ani, doi dintre noi la 15, ceilalți mai mici la câte 3 ani. Ca să ajungem la Ploiești, unde am petrecut Crăciunul, am mers o săptămână cu duba atașată la tot feluri de trenuri, peste Botoșani, Cernăuți, Bacău, Mărășești și Buzău. Dacă n-ar fi fost cu noi Valeriu, care își asumase rolul de călăuză prin infern, cred că ne-am fi topit de disperare. În capitala Bucovinei, abia eliberată, grupe de evrei cu stea galbenă pe piept, curățau de zapadă strada pe care înainta convoiul nostru. “Uitați-vă la ei, săracii!”, spuse Gafencu, “vina lor e că s-au născut în alt neam, motiv de a fi prigoniți…” Și le facu prietenește un semn cu mâna. Dar oamenii aceia, condamnați și ei, îl blestemară; unul îl scuipă: “Criminalule, ajungă-te juvățul!”
În drum spre Ploiești, la Bacău, a fost împins în compartiment un rabin în vârstă, cu perciuni sclipitor de albi. Imediat, hoții l-au descălțat de ghete (erau de calitate bună) și i-au confiscat un sac plin doldora de alimente. Bietul bătrân se apăra cum putea, când un vlăjgan încerca să-l dezbrace de palton. Îi pusese mâna în gât, îl sufocă. Niciodată nu mi-am putut închipui că cineva poate fi mai aprins de mânie, cum a țipat Valeriu la acel răufăcător:
“Lasă-l!”
Rabinul leșinase. Când și-a revenit, i-am făcut loc între noi, pe bancă. A poruncit să i se dea sacul și ghetele înapoi. Și lucrul ciudat, brutele acelea atât de independente, l-au ascultat. A mai mârâit unul:
“Nu vedeți că e un jidan puturos? Ăsta nu mai are multe zile de trăit!”
– “E om și el ca noi!”, replică Valeriu de se făcu tăcere. Rabinul ne-a povestit ce făcuse. Montase un bec în coșul unei case, ca să semnalizeze avioanelor inamice poziția orașului, faptă pasibilă de o pedeapsă grea.
“Domnule, mi-ai salvat viața! Dar nu știu dacă mi-ai făcut un bine.” N-am înțeles tot ce a spus Valeriu, dar am reținut că-i vorbea despre demnitatea morții. Mi-aduc aminte pâna azi, îi aud vorbele șoptite în horăitul hoților adormiți, mai simt în nări duhoarea dospită a trupurilor lor chinuite.
Împlinind treptele sfințeniei, Valeriu Gafencu a murit 12 ani mai târziu în temnița de la Târgu Ocna.
Abia după cincizeci de ani, când am aflat că sora mea mijlocie (Elisabeta Ionescu Miron) a fost logodită cu Valeriu, mi-am adus aminte de o scenă la Aiud. Valeriu care ”mi-a făcut o vizita” în celula mea, a zărit pe masă fotografia ei. O săptămână la rând, a venit, s-a uitat la acea poză, până ce i-am dat-o. A pus-o la el sub icoană, la fereastră.
(Paul Miron – Măsura urmelor)
Sursa: FericitiCeiPrigoniti.net | Condamnarea și arestarea lui Valeriu. Salvarea unui rabin de la tâlhărie
Carol
februarie 18, 2014 @ 11:43 am
Doamne ajuta !
Valeriu a fost un sfânt, doar ei pot fi capabili de asemenea fapte.
Cât despre evrei, ei au luat asupra lor păcatul uciderii lui Hristos, spunând că sângele Lui asupra noastră, iar de atunci toate blestemele sunt asupra lor, până ce nu vor lepăda iudaismul și vor trece la creștinism. E foarte greu. Varianta Nicolae Steinhardt, lepădare de tradiția iudaică și de neamul evreiesc și acceptarea creștinismului, să nu mai adere la nici o afliliație sionistă sau comunitate evreiască, să îmbrace pe Hristos integral, nu cu jumătăți, sau chiar deloc !
Acel biet evreu rabin era un bolșevic, care făcuse pactul cu armata Roșie. Acel mic semn putea ucide zeci de mii de oameni, indicând inamicului unde să arunce bomba. Desigur, un prăpădit zăpăcit, demn de milă, dar pe vreme de război, executarea unor astfel de spioni sau trădători e ceva normal. Eu ca soldat care eram dator față de țara mea aș fi făcut-o fără să clipesc, pentru că aș fi depus jurământ față de patrie.
Dar de aceea sunt lăsați oamenii cu viață sfântă, pentru a ierta pe vrăjmas, iar prin dragostea lor să câștige inima celor mai crunte bestii.
Dan Tudorache
februarie 18, 2014 @ 12:15 pm
Carol, sper să nu te superi că fac o mică observație pe baza celor împărtășite de tine: Nu văd în ce măsură s-ar fi lepădat părintele Steinhardt de neamul evreiesc. Una este apartenența la o religie (iudaismul) și alta este apartenența la un neam (evreii). Ca să îmbrățișeze cineva creștinismul nu este nevoie să să se lepede de neamul său, ci doar de vechea credință/vechea concepție de viață. De altfel, ”lepădarea” de neamul tău, adică renegarea neamului din care te-ai născut, este o împietate.
Carol
februarie 18, 2014 @ 2:39 pm
Dan – iudaismul e strict legat de israel, așa cum zicea și părintle, o religie exclusivistă. Astăzi sunt mai permisivi, decând a început cu sionismului, Teodor Herzl nici nu știa evreiește măcar, și e protopărintele sionismului mmondial.
Atunci când se mândresc cu originea lor și cu menirea mesianică israelită, când se adună să se plângă de antisemitism, și alte lucruri de genul ăsta, când respectă vechile legi vechi testamentare, și alte asemenea, atunci sunt împotriva lui Dumnezeu.
Părintele Steinhardt spune sincer că nu se simțea prea bine printre evrei, iar cei mai buni prieteni au fost români. Iubea doina, iubea poezia lui Eminescu, iubea ortodoxia, iar în sinagoga iudaică se simțea ca un intrus.
Nu l-am văzut să scrie tone întregi despre chinurile evreilor, scria puțin în treacăt că li s-a luat niște drepturi de către Antonescu, condamna iudaismul, ba chiar și pe Ezdra, eroul vechi testamentar îl considera un epurator etnic care nu avea discernământ.
Să nu mai vorbim de fostul Rabin Neofit, care fusese rabin, convertit la ortodoxie, vorbea de evrei cu termenul de jidovi, jidani, el împământenindu-se în ortodoxie și respingea tot ce înseamnă iudaism, apartenență la neamul evreilor.
Să nu mai spunem că, până la întemeierea Israelului modern, iudaismul reprezenta stat în stat peste tot, acționau doar ocult, excusivist, și nu aveau țară, nimic, dar țineau cu fanatism de asta. Cei care aderau la creștinism o făceau formal, și țineau legătura cu comunitatea, care-i ținea pe loc, departe de Hristos !
Chiar acum 1 săptămână am cunoscut un caz, 2 evreice mai de 40 de ani așa, surori, care, deși creștinate, sunt ținute pe loc de mama lor care le pune să țină și tradiția iudaică. Mama lor ne manevrează și abuzează de respectul pe care-l poartă fetele, iar dacă le zici ceva de sionism se simt imediat jignite, și sar în sus… până ni leapădă de tot iudaismul ca Steinhardt și se românizează, e un chin total
Dan Tudorache
februarie 18, 2014 @ 3:11 pm
După cum spuneam Carol, nu vreau să te supăr și nici să te obosesc, dar nu ai arătat că părintele Nicolae s-ar fi ”lepădat” de neamul evreiesc. Eu cred că această afirmație este de prisos. Una este să te simți bine printre români (sau altă nație adoptivă)… și alta este să te lepezi de neamul din care te tragi, să-i renegi toată cultura, tradiția, valorile, etc. (deci nu doar religia dominantă)
În plus ”românizarea” este mai degrabă o expresie ideologică. Creștinii de alte etnii nu sunt obligați să se românizeze, sau să se rusifice sau să se ”grecizeze” ca să dea dovadă că sunt buni creștini doar pentru că în România, Rusia sau Grecia au descoperit ortodoxia… ci să se înnoiască în duh. Deci n-au de ce să se lepede de etnia lor.
Carol
februarie 19, 2014 @ 1:16 pm
@ Dan
Inclusiv părinții săi au adoptat un stil de viață rimânesc, fiind un început bun. Au rupt legătura cu sinagoga, de care nici nu se amintește la pr Nicolae s-o fi avut vreodată. Deși nu erau botezați mergeau la biserică, nu pentru a fi văzuți de lume, ci pentru că așa simțeau.
În America de exemplu, pr Seraphim Rose se rusificase, ca să zicem așa, a renunțat la modul de viață occidental americănesc, și a adoptat stilul de viață și de luptă al ortodoxiei rusești. De altfel întreg tienretul care a adoptat acel mod de viață numit Moarte lumii noastre din America anilor 90 se impregnaseră în tradiția rusă, declarând moarte modului de viață de până atunci și urmând o viață nouă.
Așa cum grecii au un mod specific de trăire a lor, mai greu de adaptat, greu de lepădat, la care aromânii nu au putut adera și au suferit prigoane, putem vorbi de românism ca mod de viață pentru practicarea virtuților, pentru trăire a credinței, un mod de viață opus veacului acestuia globalizant și otrăvitor.
sharbinsk
februarie 19, 2014 @ 3:54 pm
Dane, subscriu la argumentele din comentul nr4, este elocventă retorica.
De altfel, nici Eugen Seraphim Rose nu s-a dezis de faptul că este american [b]ci de societatea de consum[/b], nu s-a rusificat la modul că a început să gândească politic precum slavii ci [b]a gândit precum un monah .[/b]
N-am văzut la el să facă apologia pan-slavismului rusesc,a țarului rus, sau să preia exagerările naționaliste febrile, pe care le au cetățenii slavi când pun ortodoxia lor deasupra celorlalte ortodoxii.
Nu cred că el a lăudat doinele rusești, balalaika,păpușile matroșka, sau cântecele căzăcești.
Dacă eu citez din Dostoievski nu înseamnă că mă rusific, marii autori nu-și mai aparțin strict etniei lor ci aparțin lumii întregi.
Fiindcă el a întâlnit ortodoxia dintr-un mediu rusesc[b], a preluat doar ce ținea de practica pură[/b],cum i-au predat-o învățătorii de calibru pe care i-a avut.
[b]Dacă s-ar fi format în monahismul ortodox din spațiul grecesc, ar fi gândit elenistic până-n punctul în care elenismul nu cade în habotnicii pt întâietate.[/b]
Nu știu care de unde s-a inspirat dar, înclin să cred că un astfel de slogan nu putea apărea decât în mediul mănăstiresc de pe Athos, deci s-ar putea să nu fie un curent pur rusesc.[b]
La curentul [i]moarte lumii noastre[/i] au putut adera și protestanți sau catolici care s-au săturat de consumerism, fără să vină la ortodoxie sau să se rusifice[/b].
Apoi pe vremea lui Maximovici Biserica Rusă din Exil era fără pată, pentru că avea un lider incoruptibil.
[b]Într-o astfel de Biserică ai toate condițiile să crești.[/b]
Dacă nu mă-nșel Biserica Rusă din Exil și cea din URSS s-au anatemizat reciproc, unul dintre motive fiind și faptul că-n Biserica din URSS erau ierarhi care serveau interesele securității și care făceau politică de cadre.
Între timp cele două Biserici au revenit în comuniune, exilul a fost subordonat, deși pe funcțiile din Rusia, au rămas în mare parte aceeași ierarhi.
Nu știu dacă vreunul din ei a fost caterisit pt colaborarea politică și nu știu dacă Maximovici ar fi fost de acord cu o unire necondiționată, cu aceeași oameni care au exercitat permanent presiuni asupra exilului rusesc.
sharbinsk
februarie 19, 2014 @ 3:55 pm
[b]Sunt duhovnici care au avertizat asupra pericolului de a cădea în filetism grecesc sau în habotnicii pan-slaviste, care generează certuri pentru întâietate între frați.[/b]
De altfel nici slavii când au preluat ortodoxia de la greci, nu au preluat filetismul grecesc ci doar ortodoxia pură pe care au adaptat-o realităților sociale.
[b]La o adică ortodoxia este tot o religie globalizantă pt că mesajul hristic se adresează întregii lumi și reunește diferite rase și etnii în cadrul ei care se pot căsătorii în tipicul ortodox[/b].
Carol
februarie 19, 2014 @ 10:41 pm
Ioane, mă miram ce e cu tine de nu apari aici, să aperi pe americani și să critici pe ruși. Chiar mă gândeam la tine, adineauri, când citeam cartea „Ochiul american” a lui Virgil Gheorghiu, ce părere ai fi avut despre ea. Ne-a recomandat-o Gheorghiță, profu în tabăra de revelion a O.T, foarte edificatoare despre tehnologizare și politica uniformizatoare americană, scris acum aproape 40 de ani, cu adevărată viziune profetică.
Datorită bisericii ortodoxe rusești, din afara granițelor , care astăzi este în comuniune euharistică cu patriarhia Moscovei după lungi dispute, Seraphim Rose și alți tineri americani au cunoscut ortodoxia. Acolo cultura rusească a avut mare influență, pozitivă, prin bisericile și mănăstirile care țin de biserica lor. Iată, o dovadă că neaml dăinuie prin biserică, iar cultura tot prin biserică merge mai departe.
Death to the world este un curent ortodox, care nu are legătură cu protestanții, inițiați de călugării ortodocși de la frăția Sf Gherman pentru a atrage tinerii la ortodoxie.
Seraphim Rose era american ca genă, dar prin cultură era un creștin pravoslavnic. Era apropiat mult de părinții ruși, și vorbea foarte mult despre greutățile suferite de poporul rus aflat sub ocupație bolșevică.
Cel mai concludent exemplu, ca să fim înțeleși este Alexandru Macedon, care era genetic traco-ilir, dar purtător al elenismului și lupta pentru gloria elenă, se identificase cu neamul grecilor, cultură seperioară celei macedoniene. El lupta să instaureze democrația antică, care credea că e cea mai bună formă de guvernare peste tot, crezând că face bine omenirii și face voia zeilor, așa cum fac și astăzi marile imperii.
sharbinsk
februarie 19, 2014 @ 11:18 pm
Nu e vorba despre americani ci, despre o gură de aer în care să ne organizăm cultul autocefal și în liniște, atât cât ne va mai fi permisă prin democrație, fără imixtiuni diktate de la alte culte sau ortodoxii.
Biserica Rusă din exil s-a debarasat de control politic și alte influențe, recunosc nu se mai poate așa ceva în ziua de azi.
Dacă era coordonată de politruci,care să susțină interese statale subversive cu ierarhi numiți prin ordine politice, tineri ca Seraphim Rose nu ar fi intrat în astfel de cercuri.
Ai zis de lepădarea lui Steinhardt și Seraphim Rose, păi ei au devenit monahi, e limpede că și-au asumat acea lepădare totală dar tot nu și-au uitat neamul.
În cazul Seraphim Rose el s-a adresat tineretului american pt că-i iubea pe ai lui, pe Steinhardt nu l-am studiat destul.
Nu toți au chemare monahală și nu te poți lepăda așa ușor de familia și comunitatea care păstrează o tradiție, mai ales dacă ești mirean.
Apoi Seraphim Rose i-a criticat pe toți: ecumeniști greci, new agiști, protestanți, sataniști ruși cu botez ortodox(dau și citatul dacă trebuie), deci nu i-a menajat pe nici unii, nu a făcut partizanate etnice, a fost un caracter spontan și perspicace care a urmărit mereu Adevărul.
Evident că și-a respectat învățătorii la fel cum și Serafim de Sarov i-a respectat pe monahii greci de pe Athos.
Mulțumesc rușilor că i-au popularizat memoria, ortodoxia se îmbogățește pururi când acceptă pe frații mai mici și de alt neam.
sharbinsk
februarie 19, 2014 @ 11:29 pm
Să revin la articol, nu mi se pare logică acțiunea acelui rabin de a monta becul de semnalizare în horn.
Dacă ar fi apucat să semnalizeze, probabil că era primul bombardat de bolșevici, dacă nu el strada lui pe care curățau confrații săi zăpada, sau chiar magazinele lui.
Precizia bombardierelor rusești era spre 0 la acea vreme.
Ori era un sinucigaș, ori ceva îmi scapă.
Fapta lui Gafencu avea aceeași valoare indiferent de naționalitatea celui salvat, frumos a strălucit acest mărgăritar pe vremea când în Basarabia nu erau impuși ierarhi cu tancurile sau cu șantajul economic.
Cine știe cum s-ar fi format dacă ar fi fost crescut de o ortodoxie mecanică și impregnată cu limbaj teologic de lemn.
Carol
februarie 19, 2014 @ 11:40 pm
E de ajuns să citești Jurnalul Fericirii și-l vei cunoaște foarte bine pe Steinhardt !
Nu se leapădă nimeni de neam dacă devine monah. Logic, călugăria e mai presus de toate !
Una e să fii român provenit dintr-o familie credincioasă, care păstrează tradiția, alta e să fii un român care nu are nici o treabă cu România, nici măcar cu limba română.
Așa cum zicea pr Iustin Pârvu, când zic român, zic sfânt. Și aici e vorba de românul ortodox, crescut în duhul ortodoxiei, care, chiar de mai rătăcește puțin, își amintește când era mic și mergea cu mama, cu bunica la biserică, se spvedea de Paști, de Crăciun, mergea duminica cu bunica la biserică, etc. Iar ăsta e un mare avantaj. Desigur, văd cu ochii mei cum acea societate se duce, iar țăranii devin păgâni, iar mulți orășeni se deșteptă și ar dori un trai simplu, la țară, într-o societate sănătoasă.
Au fost vremuri când patriarhia Greciei s-a desprins de Constantinopole, românii au făcut propria patriarhie, ș.a.m.d , asta depinde și de vremuri. Acum însă lucrurile s-au schimbat și sunt în comuniune. Și din România plecau securiști în sutană să atragă BOR din străinătate de partea lor, au fost destui…. nu e nimic nou.
Biserica rusă, pentru că au posibilități, Rusia e țară prosperă, face misionarism în cele mai depărate colțuri ale lumii, acolo unde mergeau doar catolicii care aveau bani. I-a ajutat Dumnezeu să răspândească ortodoxia peste tot. Și eu de aș fi rus, m-aș mândri cu istoria poporului meu, cu Alexandr Nevski, cu toți țarii pravoslavnici, cu Serafim de Sarov, Serghie de Radonej, cu toți ierarhii martiri care au fost asasinați de urgia bolșevică. Așa cum eu mă mândesc că sunt dac, că am descendență romană, că ne-am bucurat de civilizația latină, ce a ajutat la creștinarea și culturalizarea Daciei, cu toate că și dacii se mâncau și se atacau între ei, romanii jefuiau, făceau dezmățuri, orgii, sodomii, altele, ce par a fi imperii antihristice, dar totuși nu e așa. Privit altfel, mai profund, lucrurile stau total altfel.
sharbinsk
februarie 20, 2014 @ 1:01 am
Mândria cu strămoșii puternici o au toate popoarele de aceea, e greu să ceri cuiva să adopte cauza ta națională.
E suficient să adopte ortodoxia, nu trebuie să-și renege cultura, nici părinții mozaici sau păgâni.
[b]Trebuie doar discernământ duhovnicesc.[/b]
[b]Dacă se mizează doar pe schema naționalism-religie-tradiții se poate ajunge ușor la discriminări, certuri pt întâietate,mesianism[/b] iar, elementele păgâne se pot imixtiona ușor cu cele creștine de dragul dacismului, elenismului, panslavismului, pangermanismului, arianismului.
Câte descântece, baiere, și superstiții nu ne-au rămas de la daci, la fel de periculoase pt că subminează creștinismul ?
Nu orice tradiție e bună, tradițiile dacice nu sunt cu nimic mai presus decât cele canaanite.
Nu mai insist pe tema asta pt că ortodoxia este o religie [s]multinațională[/s] [universală, admin.] la fel ca mesajul Hristic adresat lumii întregi.
Carol
februarie 20, 2014 @ 10:49 am
Mai Ioane, dar de ce întotdeauna întorci pe dos mesajele mele?
Oare nu același lucru am vrut să spun și eu? Ortodoxia e pentru toți, dar este răspândită prin marii ei stălpi care aparțin de popoare cu tradiție ortodoxă, acolo unde pământul e sfințit de martiri și de mucenici, acolo unde pâinea e mai bună pentru că pământul s-a îngrășat de sângele eroilor morți pentru dreapta credință, libertate și demnitate națională.
Așa cum orice iudei se mândrea cu David până la Iisus, cu Moise și cu proorocii, așa eu mă mândresc cu Brâncoveanu, cu Matei Basarab, cu Mihai Viteazu.
La noi au venit tot felul de popoare, de la cumani, avari, slavi, și s-a îmăpământenit, pierzându-și originea aici și creștinându-se, devenind români, nemaiștiind astăzi din cine se trage exact fiecare.
Omule, genetic poate rămâne evreu și asta nu poate nimeni modifica. Prin asta poartă și calitățile bune care le are rasa iudaică, dar și păcatele părinților, și blestemul Dumnezeesc, care se răscumpără prin botez și prin credința în Hristos. Copiii lui se vor considera români, ortodocși, vor ști că a avut părinte sau părinți evrei, dar va fi român, altfel va lupta pentru cauze idioate. Va adera la ideea că e evreu și i se cuvine bani de la stat, își găsește nu știu ce străbunici morți în lagăre, adevărați sau mai degrabă imaginari, va spune că e discriminat, va zice să în inima lui e sionul, și va fi rău pentru el dacă nu renunță la iudaism.
sharbinsk
februarie 20, 2014 @ 11:50 am
[quote]Mai Ioane, dar de ce întotdeauna întorci pe dos mesajele mele? [/quote]
[quote] Carol » 2014-18-02 16:39
Chiar acum 1 săptămână am cunoscut un caz, 2 evreice mai de 40 de ani așa, surori, care, deși creștinate, sunt ținute pe loc de mama lor care le pune să țină și tradiția iudaică. Mama lor ne manevrează și abuzează de respectul pe care-l poartă fetele, iar dacă le zici ceva de sionism se simt imediat jignite, și sar în sus…[b] până nu leapădă de tot iudaismul ca Steinhardt și se românizează, e un chin total[/b][/quote]
Nu vreau să te enervez, nici să-ți cer socoteală cu ceva, doar să menționez că e foarte greu pt cineva să-și lase părinții și comunitatea-n urmă.
Ideea e că și sionismul are mai multe ramuri, unii sunt doar sioniști care militează pt un[i] spațiu vital[/i] în Palestina [b]fără să îmbrățișeze și mesianismul religios[/b], dar din respect față de părinți când vizitează familia țin și unele sărbători, chiar dacă-s atei.Probabil un sfert din Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim sunt evrei care țin la sionismul național fără să-mbrățișeze mesianismul mozaic.Când stai peste 1000 de ani în surghiun îți rămâne în suflet și năzuința unei patrii.
Am vrea să fie totul ca la Carte, dar pt asta e nevoie de multă răbdare…
Carol
februarie 20, 2014 @ 12:25 pm
Probabil un sfert din Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim sunt evrei care țin la sionismul național fără să-mbrățișeze mesianismul mozaic
Nu putem merge pe probabil. Probabil jumătate din rușii din lume sunt bețivi care beau votcă zilnic, și probabul 40 % americani sunt niște drogați care trag pe nas și la servici. Probabil un sfert din români sunt violatori de babe și bețivani, mai ales cei de la sate…..
Evreii creștinați sunt foarte puțini și chiar nu au nici o treabă cu sionismul. Ori ești cu Hristos, ori ești cu sionismul. Iar cei care sunt evrei, chipurile, dar sunt niște corcituri și se cred creștini și evrei mesianici sunt sectari, care nici nu cred că au legătură cu semiția israelită.
Evrei sunt o nație profundă, ori iubesc pe Hristos integral, ori sunt împotrivă, exact ca slavii. Ori cu sionismul ori cu Hristos. Evreii tradiționali, ultraortodocși sunt și contra sionismului, și sunt foarte tari în credința lor, chiar dacă e rătăcită, și ei vor fi cei care vor veni la Hristos și vor vedea adevărul, restul nu prea cred.
Sunt peste tot în lume și suferă pentru că nu renunță la iudaism. Cauza antisemitismului trebuie cătutată la ei. Ei sunt singura vina, nu alții. Cum spunea Nae Ionescu, trebuie să renunțe a mai fi evrei, iar suferința lor va înceta.
Chiar adineauri era la Sport.Ro un vietnamez după părinți, care juca în naționala României, și se considera 90 % român. Deja căpătase la privi oarecare trăsături românești, că el se consideră român. De va rămâne sământa lui aici, foarte puțin va mai păstra gena vietnameză din generațiile în generație, poate chiar va dispărea. Omul începe să aibă legătură cu pămțntul în care locuiește, începe să semene cu societatea din jur, cu tot ce ține de o regiune anume, fizic și metafizic, e o schimbare logică.
Exact ca țiganii, mare parte dintre ei, romanizați, nici nu mai seamănă cu țiganii, au o culoare apropiată de cea albă, și mai păstrează puțin din trăsăturile țigănești. Nu mai poartă fuste și salbe, nu mai ridică fusta, nu mai fură, nu mai trăiesc nomad, nu mai ascultă manele și se leapădă de caracterul țigănesc, devin oameni de vază ai societății, chiar modele. Dar de ar fi rămas cu obiceiurile lor, de ar fi căsătorit la cerere copiii de la 13 ani, de ar fi instaurat corul în fața blocului, de și-ar fi ridicat poalele în cap când furat din supermarket și să strige rasism, ar fi rămas niște țigani barbari.
Desigur, schimbarea nu e completă, nici nu se poate asta. rămâi cu ale tale, cu multe din trăsăturile străbune, dar te adaptezi la civilizația, societatea care te adoptă și capeți drepturi și îndatoriri ca și ceilalți. Nu te mai plângi de discriminare, de rasist, nu mai te duci la facultate pe locurile de rromi, ci te supui legilor din stat, din societate, egale pentru toți. Mai ales că societatea din ziua de astăzi permite asta.
sharbinsk
februarie 20, 2014 @ 2:48 pm
Sunt de acord cu Sorin că wikipedia nu e sursa unică de informare dar e ceea ce am găsit pe moment.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Sionism
Chiar se face precizarea că există diferite tipuri de sionism, muncitoresc,religios,revizionist etc.
În mod cert în Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim nu există doar greci, iar, evreii creștini de acolo sunt de acord cu statul național din Palestina, asta fără să aștepte un alt mesia.
Nu vreau să alunecăm în tot felul de teorii ale conspirației sau comentarii care la un moment dat să fie interpretate ca fiind rasiale,xenofobe și să se facă rău acestei comunități sau adminilor.
Cum a mai fost încadrat în trecut la știrea Patriarhia în război cu site-urile de învățături, pe nedrept.
Aici era unul dintre puținele site-uri unde erai aerisit mental de acele lucruri.
Documentele controversate ale epocilor se cunosc, dar la fel de bine se pot scoate din joben și documente compromițătoare despre creștini și o astfel de discuție nu face decât să răcească iubirea.
De data aceasta nu mai pot fi acuzat că am stârnit astfel contradicții pt că am intervenit la mijlocul discuției și am vrut să prezint și cealaltă latură.
Chiar rog adminii să taie din fașă astfel de discuții pt că nu știm ce legi ne rezervă viitorul și pe ce comentariu deplasat uitat prin istoric se poate lua amendă penală sau alte complicații inutile.
Că am tot văzut în ultima vreme preoți înregistrați și prinși în cuvânt care au avut de suferit iar odată cu pedeapsa s-au ferit și să mai spună lucruri utile despre semnele vremurilor pt că nu mai aveau încredere în oricine.
Am obosit să mai explic, așa că mă recunosc învins și renunț.
Carol
februarie 20, 2014 @ 3:43 pm
Eu nu cunosc evrei ortodocși, știu că ei au avut mult de suferit și s-au certat cu familiile lor, în Israel, s-au rupt de neamurile care-i considerau vănzători de neam, la fel precum creștinii din țările arabe, uciși de regimuri de teroare islamică, pentru că au recut la ortodoxie !
Tatăl meu a venit recent din Israel, a fost în pelerinaj la locurile sfinte, a mers și în Palestina ! Acolo regimul opresiv sionist a pus stăpânire pe toate orașele Palestinei, sunt înconjurate cu garduri imense, care au oprit chiar și circulația apei, prin pârâurile pe care le-aua stupat cu zidurile lor nenorocite, iar de acolo nu poate ieși nimeni, nu au nici un sistem de sănătate, nimic, sunt vai de mama lor ! Iar liderii evreilor tradiționali le țin partea și susțin cauza palestiniană și distrugerea statului sionist !
Wikipedia e o sursă proastă de tot de informare, ne-a spus și Virgiliu Gheorghe, e una foarte utilizată de mase, dar la care lucrează amatori, oameni cu puțină credibilitate. Și eu pot scrie acolo orice tămpenie îmi trece prin minte !
Sunt evrei care au modificat paginile de pe wikipedia unde se vorbea de holocaustul roșu provocat de evrei, iar pe yt apăruseră clipuri cu evrei care se mândreau că au șters paginile considerate de ei antisemite, unde se spunea adevărul.
Când vor veni evreii în masă la ortodoxie, cu zecile de mii, din zeci de milioane câte sunt ei, cum spune la apocalipsă, că doar parte dintre ei vor veni, de vor fi și cât nisipul mării, atunci va veni sfârșitul.
În Israel statul sionist satanic permite la TV emisiuni în care Hristos e reprezentat ca o maimuță și Maica Domnului ca o femeie ușoară, îmbrăcată în costum de baie, și nimeni nu ia măsuri. Altele sunt mai obsecene și pornografice, și apar la televiziunea israeliană și nimeni nu face nimic. Iar tu vi să îmi mie de sionim evreu de nu știu câte feluri ! Dracu are el milioane de feluri,dar tot drac e, nu poate să fie înger de lumină decât dacă renunță să mai fie drac, să facă răul și se căiește. Mai degrabă se căiește un drac decât un sionist fanatic.