„Politicii statului nostru i-a lipsit până acum elementul cel mai esenţial pentru consolidarea unei ţări, pentru întărirea ei sufletească şi tehnică: credinţa religioasă. Cu programe pur raţionale, fie în ele preponderentă preocuparea economică, sau cea pedagogică, mişte-se ele în direcţia socializării sau a celui mai integru liberalism, nu ne pot trezi în suflete forţele uriaşe şi nobile ale muncii în folosul general, ale cinstei, ale entuziasmului patriotic şi naţional.
Teza că politica e un domeniu cu totul izolat de cel al credinţei religioase a dat un faliment evident. Dimpotrivă, se verifică cu exemplul indiscutabil al unor state care au pus în timpul mai nou la baza lor credinţa religioasă că puterile creatoare ale naţiunii şi sănătatea ei morală nu găsesc un mediu mai prielnic decât cel al credinţei. Politica din credinţă e cea mai bună politică. Nu se poate recomanda o deviză mai sănătoasă unui om politic care vrea să lase urme binecuvântate în istoria neamului său, care vrea să facă istorie nu politică meschină şi căpătuială egoistă.”
[b]Parintele Staniloae,”ortodoxie si nationalism”[/b]
-acest citat face parte din [b]articolul parintelui Staniloae „Spre statul roman crestin”:[/b]
„[b]La cârma statului român trebuie să se facă simţită asistenţa lui Hristos.[/b] Acest ideal trebuie să ne mobilizeze toate străduinţele noastre, ale preoţilor. Guvernele unor ţări fixează pe un număr imediat de ani o problemă de rezolvat. Conducerea noastră bisericească ar face bine să fixeze slujitorilor altarului ca obiectiv nemijlocit: încreştinarea politicii, încreştinarea statului.
Altfel, în zadar ne muncim în colţuri izolate, particulare, să semănăm ceva. Până nu vom îndigui fluviul vieţii de stat ca să nu-şi mai trimită valurile lui stricăcioase peste micile noastre straturi, vom roboti fără spor, ba chiar va spori dezastrul. „
„[b]Orice politică trebuie să ducă naţiunea spre Dumnezeu[/b]. „Puterea publică derivă din Dumnezeu. Şi atunci în loc să zicem că singura bază pe care se poate clădi azi, e un stat de corporaţii, trebuie să spunem: singura bază pe care se poate clădi un stat, e Dumnezeu. Dumnezeu origine, Dumnezeu punct de ajungere… Dumnezeu e singurul criteriu, singura realitate care ca ideal poate polariza în direcţii convergente aspiraţiile naţiunilor; ca atare, singura posibilitate de înfrăţire a popoarelor”… „[b]Fără Dumnezeu, orice sistem social, fie el cât de perfect ca formă, e un uriaş sicriu în care rânjeşte moartea”.[/b]
„Aşadar, criza de azi e o criză sufletească – răsfrântă în toate planurile vieţii, de la cultural la economic – una din cele mai tragice crize sufleteşti pe care le-a încercat omenirea. Cauza ei e veche şi lentă, e în însăşi temelia pe care au pornit să fie zidite vremurile de azi şi se cheamă: depărtarea noastră de Dumnezeu”.
„Revenirea către Dumnezeu se petrece azi cu puteri adânci cu mari rezonanţe colective, numai în neamul românesc… Va să zică politica determinată creştineşte e un fenomen românesc. Şi acest fenomen a ajuns astăzi la un relief maxim. Căci în năzuinţa de azi a tineretului românesc spre Dumnezeu stă toată pilda lui Hristos”. Tineretul de azi se roagă, posteşte, primeşte Sfintele Taine şi toate acestea le practică nu ca acte auto- pedagogice, raţionale, ci ca antene prin care intră în mediul tainic al puterilor dumnezeieşti. Tineretul de azi practică religiozitatea iarăşi mistic, după cea mai genuină Ortodoxie.
„De aceea se chinuie azi omenirea: pentru că s-a depărtat de taină, pentru că nu mai acceptă taina. Acest proces sufletesc e vechi şi banal în istoria omenirii. De multe ori până azi, proasta lor trufie i-a făcut pe oameni să se creadă aidoma lui Dumnezeu sau înlocuind pe Dumnezeu”.
„Bine că a descoperit Dumnezeu unei părţi din intelectualii noştri cheia de aur spre viaţa cea frumoasă şi originală a neamului. [b]Credinţa e cheia de boltă a adevăratului stat românesc.
Statul român creştin: iată imaginea-ideal care trebuie să ne domine visurile şi să ne încoroneze puterile spre a o face cu un ceas mai curând realitate. Iată haina cea potrivită a sufletului românesc pe acest pământ!”[/b]
Este foarte corect spus ”Hristos”, atâta timp cât Divinitatea e una singură, nu un nume generic sub care fiecare om înțelege ce-l taie capul. Și este foarte corect și din punct de vedere social, atâta timp cât 98% dintre români sunt creștini, indiferent de confesiune, conform ultimului recensământ: http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/REZULTATE-DEFINITIVE-RPL_2011.pdf Dar desigur că asta nu contează atâta timp cât frăția ta ai reflexul opiniei ”politic corecte”, în care viziunea majorității ar trebui ”ajustată”, ”reglată” și ”conformată” după viziunea minorității, fie ea oricât de insignifiantă.
” Politica din credinţă e cea mai bună politică. „
Se vede asta foarte bine in orientul mijlociu, sau in evul mediu.
„după viziunea minorității”
Orice roman are dreptul de a-si exprima propria credinta. Discriminarea, inclusiv a unei singure persoane, este o infractiune constitutionala. Am vazut de nenumarate ori ca ignori aceasta parte a constitutiei, dar incearca sa intelegi ca un musulman roman are exact aceleasi drepturi ca si tine, si nu este legal ca acel musulman sa fie discriminat de catre propriul stat.
[i] ” Politica din credinţă e cea mai bună politică. „ AndreiCalin Se vede asta foarte bine in orientul mijlociu, sau in evul mediu.[/i]
În Qatar și Emiratele Arabe se trăiește chiar bine, iar politica social-islamică e tolerată de statele Occidentale, atât timp cât șefii de acolo varsă petrolul la prețul care trebuie și fac războaie când li se cere. Ce vină avea Syiria, stat în care exista o guvernare laică ? În cazul Siriei, chiar aliații occidentului Qatar și Emiratele au finanțat trupe din care s-au desprins extremiști religioși. Faza asta cu extremismul e folosită ca să distrugă statele islamice, care se vor independente sau care se orientează spre alte piețe și e finanțată tocmai din fieful politicii corecte.
„Se vede asta foarte bine in orientul mijlociu, sau in evul mediu.”
Încearcă, atunci când faci astfel de afirmații, să te uiți puțin în jur înainte. Comunismul era ateu și unde s-a ajuns? Citește Arhipelagul Gulag (ce NU este o carte religioasă spre deosebire de majoritatea literaturii despre închisorile comuniste din țară) și vezi acolo cât bine făcea ateismul.
Ce vreau să spun prin asta? Nu ateismul și nici religia e vinovată de aceste lucruri oribile ci omul. Omul se folosește de ce are la mână (ateism/religie) când vrea să aibă cât mai multă putere.
Andrei, așa ca de început de an, te atenționez că-ți voi șterge comentariile dacă mai provoci polemici, și mai ales fără rost.
Mi-ai adus acuza că ”de nenumarate ori ignori aceasta parte a constitutiei [drepturile minorităților n.m.], dar incearca sa intelegi ca un musulman roman are exact aceleasi drepturi ca si tine, si nu este legal ca acel musulman sa fie discriminat de catre propriul stat.”
Nu a discriminat nimeni pe nimeni. N-am afirmat nicăieri că un musulman român ar avea mai puține drepturi ca mine. Doar frăția ta îți închipui asta. Se purta o discuție de principiu despre necesitatea viziunii creștine la cârma țării, în speță România. Faptul că nu poți purta o discuție de principiu fără a trage discuția în sfera discriminărilor de tot felul, mai mult sau mai puțin reale, sau a ”controversei” știință-credință, te vădește ori un certat cu disciplina dialogului, ori un troller de profesie. Sper să nu ajung să-ți pun buna credință la îndoială chiar de început de an, mai ales că ai mai fost atenționat pentru numeroase abateri.
Dar nu știu dacă acolo vei fi tolerat, în timp ce aici, printre ortodocși, te exprimi bine-merci fără să-ți fie teamă că cineva îți va lua capul la propriu.
Apoi, neutralitatea este doar pură teorie, ca să nu mai zic că este și anti-democratică. Aleșii parlamentari și toți conducătorii țării sunt aleși de o majoritate ca să reprezinte drepturile și interesele alegătorilor! nu ca să devină neutri față de aleșii lor. Dar frăția ta propui o inepție, doar așa, ca aflare în treabă.
„Deci un stat laic este cel mai bun! Nici cu religia, nici cu ateismul, ci neutru.” Vorbești ca un copil: adică spui aberații. Statul respectiv crede în Dumnezeu sau nu? Din moment ce spui că e neutru. N-are nici un sens ceea ce spui.
Ideea separării puterilor in stat (inclusiv pe cea dată de religie de celelalte) nu este chiar așa o inepție lipsită de sens pe cât încercați să sugerați.
Totul pleacă de la statul de drept: se creează legi care ne guvernează activitatea în locul oamenilor. Oamenii sunt doar niște funcționari care doar administrează aplicarea legilor ei neavând nici o contribuție personală la mersul lucrurilor: Legea dicteză ce se întâmplă.
Omul de rând are în schimb posibilitatea de a schimba legea: atât prin procesul democratic de reprezentare cât și prin unelte mai noi: societatea civilă, inițiativă civiliă și dezbatere publică. Elaborarea unei legi nu mai mai respectă acea democrație ”pură” în care majoritatea decide iar minoritatea se adaptează. În ziua de azi se încearcă de fiecare dată a se ajunge la un consens pornind de la nevoile majorității.
Ei, ideea este să se separe religia de acest proces atât pentru a proteja legea de dictatul religios (de exeplu biserica are tendința de a se scuti pe sine de taxe dacă are posibilitatea atrăgând asupra sa ura polației) cât și pe religie de abuzul statui (de exemplu când Roma a fost forțată să înghidă ochii la holocaust de fasciști).
[b]Această idee vine din lecția istoriei. Pentru că aparent religia are de câștigat de la urma statului: finanțare pentru infrastructură, școli tologice de stat, acces la educația tinerilor pentru continuitate, etc. Dar de fapt este ca un pact cu diavolul, pentru că religia trebuie să ofere în schimb ajutor statului în relația cu poporul. Când relația nu e roz oamenii ajung să vadă religia ca parte a sistemului care îi oprimă și se răscoală împotriva ei.[/b]
Acest lucru s-a petrecut odată la revoluția franceză când s-a ajuns la a decapita zeci de clerici în stradă. A fost o traumă atât de profundă încăt nici azi rănile nu sunt închise (60% atei și slujbe ținute în mânăstiri ruinate la acea vreme).
Nu numai biserica catolică a făcut greșeala asta. Biserica ortodoxă a ajutat regimul țarist, a manipulat mulțimea împotriva revoluționarilor și chiar a participat activ la râzboiul civil. Și după aceaa ateismul, care era o paranteză în donctrina comunismă a devenit o ideea principală. Consecințele pentru noi au fost și mai severe precum se știe. Ortodoxia era să fie ștearsă de pe fața pămăntului (30% atei în rusia, oameni care au putrezit în pușcărie, botezuri pe ascuns, etc).
De ce credeți că fiecare revoluție a avut o importantă parte atee, de la Voltaire la Lenin? De ce Iisus a insistat să predice înpotriva zeloșilor si siccarilor zicând: Dați cezarului ce este al cezarului?
„Ideea separării puterilor in stat (inclusiv pe cea dată de religie de celelalte) nu este chiar așa o inepție lipsită de sens pe cât încercați să sugerați.”
Îmi vine să îmi trag palme. AndreiCalin spune că statul laic nu e nici ateu, nici religios. Eu la asta i-am răspuns. Cum e posibil ca un stat să nu fie nici ateu, nici religios din moment ce nu există o a treia alternativă? Legile pe care le dă cum le dă în așa fel încât să nu fie nici religios, nici ateu? Cum poți tu să nu fii nici religios, nici ateu? Chiar dacă îți faci propria ta religie (cum sunt foarte mulți în ziua de azi și spun că nu sunt religioși ci spirituali) tot e o religie. Ce treabă are ce am spus eu cu separarea religiei de politică?
Consider că ai adus în discuție o contestație inexistentă. Nici eu și nici Dan-s nu am pus problema inutilității separării puterilor în stat. Contestam însă doar modul simplist (nu simplu) al lui Andrei de a vedea ”neutralitatea” statului ca soluție de guvernare/organizare.
Cât privește Biserica Ortodoxă Rusă și implicarea sa în războiul civil, foarte bine că a făcut-o! Pentru că ateismul nu a fost doar o paranteză rătăcită în doctrina comunistă ci chintesența sa! Omul nou, în viziunea comunistă era omul fără Dumnezeu, îndoctrinat în materialismul dialectic. Și cred că după atâtea milioane de victime, mi se pare chiar de prisos a demonstra. Eu te-aș invita totuși la lecturarea bibliei comunismului, care nu este alta decât Manifestul partidului comunist, cu toate urmările idelogice, de la Lenin până azi.
Cheia unui stat fidel unei națiuni majoritar creștine nu este neutralitatea, care este doar un ateism pasiv, nici ateismul mascat sub laicism și nici papismul, ci este ceea ce a sintetizat Ioan Ianolide în temnița de la Târgu Ocna, după ”n” problematizări de formule politice:
”Ideal este ca puterea spirituală și cea politică să colaboreze în același scop sfânt. Deci nici cezaro-papism, dar nici papo-cezarism, ci colaborare în duh și în lucrare creștină.”
Deci [b]colaborare în duh[/b], nu separare care să ducă la antagonism, nici confuzie de planuri (politic cu religios), nici substituire a unuia cu celălalt (până aici separarea are rolul benefic de a evita substituirea planurilor unul cu altul, dar invocarea separării până la ”neutralitate” sau indiferență este mare distanță). Ce simplu… și totuși ce greu.
Sunt de acord cu Dan și am înțeles pe unde greșeam.
@ dan-s: Cea mai bună analogie pe care o pot da este de a compara statul cu o clădire cu reguli de conduită. Ea poate fi creată mai degrabă pentru a fi mai comodă locatatilor majoritari de o anumită confesiune dar niciodată nu poate fi o adevărată biserică. De ce? Pentru că ea este locuită și de oameni de altă religie care au dreptul fundamental la libertate religioasă. Arhitectura sau regulile clădirii nu pot să le fie ostile pentru că și ei sunt proprietari ai respectivei clădiri.
Tot ca o clărire statul este ceva impersonal. El nu se încadrează în dihotomia prezentată pentru că nu poate avea credințe dat fiind că nu este o conștiință (încă, cine știe ce ne rezervă viitorul). Chiar și în statele islamice unde încă mai există religie oficială, asta nu înseamnă decât susținere pentru o anumită religie și atât.
”Legile pe care le dă cum le dă în așa fel încât să nu fie nici religios, nici ateu?” Se pornește de la nevoile majorității, se ajustează pentru a proteja drepturile minorității, se trece prin structurile reprezentative și apoi se verifică compatibilitatea cu legea fundamentală. Și în felul ăsta se realizează și colaborarea în duh de care am aflat mai sus. Eu cred cu tărie că de fiecare dată există o soluție care să servească majoritatea fără să oprime minoritatea. Poate sunt idealist.
La final aș zice că există legi religioase care sunt adresate credincioșilor. Aplicarea lor este urmărită de cler iar judecata este efectuată doar de Dumnezeu. Există și legi ale statului administrate de conducători și judecate de oameni aici și acum. Ideea de stat laic este ca aceste două tipuri de legi să nu se întrepătrundă niciodată. Cum ar fi să poți evita o lege pur și simplu prin schimbarea confesiunii? Iar o lege care este pur ortodoxă și totuși se aplică și celorlalți ar încălca libertatea religioasă.
Da, să colaboreze dar nu pentru a guverna țara. Asta și vreau să zic. Religia nu trebuie să fie un instrument de guvernare, și asta pentru binele tuturor.
Dar separare nu înseamnă abandonarea cultelor și nici degringoladă spirituală. Statul poate fi ”enabler” pentru toate cultele. Aici lucrurile sunt complicate și eu nu le înțeleg pe depin dar din câte stiu, un guvern alocă anumite resurse pentru asta. Aceste resurse sunt publice și se chetuiesc pentru binele public de către culte, pe anumite criterii.
Desigur există și abuzuri: bani publici folosiți de confesiuni pentru tipărirea de fluturașe în loc de cărți sau pentru monumente în loc de azile de bătrâni. Adică pentru folosul cultului nu pentru cel al cultural sau social.
Dar asta nu este problema statului: el și-a făcut treaba (a alocat banii). Oamenii sunt peste tot de veghe și judecă aspru. Românii s-a dovedit că nu prea iau în serios presa negativă făcută bisericii: încrederea nu a scăzut prea mult muți ani la rând. Derapajul sever al relației culte-biserică din această toamnă a fost însă mult mai aspru taxat de oameni deși în presă știrea s-a pierdut printre multe altele.
Noul președinte se grăbește acum se vindece aceste răni create în campanie. Asta dovedește cred importanța acestei chestiuni pentru viitorul nostru cultural.
Andrei Calin
ianuarie 4, 2015 @ 9:00 am
Mai corect spus al divinitatii, avand in vedere ca a fi roman nu este echivalent cu a fi crestin.
cristirg
ianuarie 4, 2015 @ 10:09 am
„Politicii statului nostru i-a lipsit până acum elementul cel mai esenţial pentru consolidarea unei ţări, pentru întărirea ei sufletească şi tehnică: credinţa religioasă. Cu programe pur raţionale, fie în ele preponderentă preocuparea economică, sau cea pedagogică, mişte-se ele în direcţia socializării sau a celui mai integru liberalism, nu ne pot trezi în suflete forţele uriaşe şi nobile ale muncii în folosul general, ale cinstei, ale entuziasmului patriotic şi naţional.
Teza că politica e un domeniu cu totul izolat de cel al credinţei religioase a dat un faliment evident. Dimpotrivă, se verifică cu exemplul indiscutabil al unor state care au pus în timpul mai nou la baza lor credinţa religioasă că puterile creatoare ale naţiunii şi sănătatea ei morală nu găsesc un mediu mai prielnic decât cel al credinţei. Politica din credinţă e cea mai bună politică. Nu se poate recomanda o deviză mai sănătoasă unui om politic care vrea să lase urme binecuvântate în istoria neamului său, care vrea să facă istorie nu politică meschină şi căpătuială egoistă.”
[b]Parintele Staniloae,”ortodoxie si nationalism”[/b]
cristirg
ianuarie 4, 2015 @ 10:14 am
-acest citat face parte din [b]articolul parintelui Staniloae „Spre statul roman crestin”:[/b]
„[b]La cârma statului român trebuie să se facă simţită asistenţa lui Hristos.[/b] Acest ideal trebuie să ne mobilizeze toate străduinţele noastre, ale preoţilor. Guvernele unor ţări fixează pe un număr imediat de ani o problemă de rezolvat. Conducerea noastră bisericească ar face bine să fixeze slujitorilor altarului ca obiectiv nemijlocit: încreştinarea politicii, încreştinarea statului.
Altfel, în zadar ne muncim în colţuri izolate, particulare, să semănăm ceva. Până nu vom îndigui fluviul vieţii de stat ca să nu-şi mai trimită valurile lui stricăcioase peste micile noastre straturi, vom roboti fără spor, ba chiar va spori dezastrul. „
„[b]Orice politică trebuie să ducă naţiunea spre Dumnezeu[/b]. „Puterea publică derivă din Dumnezeu. Şi atunci în loc să zicem că singura bază pe care se poate clădi azi, e un stat de corporaţii, trebuie să spunem: singura bază pe care se poate clădi un stat, e Dumnezeu. Dumnezeu origine, Dumnezeu punct de ajungere… Dumnezeu e singurul criteriu, singura realitate care ca ideal poate polariza în direcţii convergente aspiraţiile naţiunilor; ca atare, singura posibilitate de înfrăţire a popoarelor”…
„[b]Fără Dumnezeu, orice sistem social, fie el cât de perfect ca formă, e un uriaş sicriu în care rânjeşte moartea”.[/b]
cristirg
ianuarie 4, 2015 @ 10:17 am
„Aşadar, criza de azi e o criză sufletească – răsfrântă în toate planurile vieţii, de la cultural la economic – una din cele mai tragice crize sufleteşti pe care le-a încercat omenirea. Cauza ei e veche şi lentă, e în însăşi temelia pe care au pornit să fie zidite vremurile de azi şi se cheamă: depărtarea noastră de Dumnezeu”.
„Revenirea către Dumnezeu se petrece azi cu puteri adânci cu mari rezonanţe colective, numai în neamul românesc… Va să zică politica determinată creştineşte e un fenomen românesc. Şi acest fenomen a ajuns astăzi la un relief maxim. Căci în năzuinţa de azi a tineretului românesc spre Dumnezeu stă toată pilda lui Hristos”. Tineretul de azi se roagă, posteşte, primeşte Sfintele Taine şi toate acestea le practică nu ca acte auto- pedagogice, raţionale, ci ca antene prin care intră în mediul tainic al puterilor dumnezeieşti. Tineretul de azi practică religiozitatea iarăşi mistic, după cea mai genuină Ortodoxie.
„De aceea se chinuie azi omenirea: pentru că s-a depărtat de taină, pentru că nu mai acceptă taina. Acest proces sufletesc e vechi şi banal în istoria omenirii. De multe ori până azi, proasta lor trufie i-a făcut pe oameni să se creadă aidoma lui Dumnezeu sau înlocuind pe Dumnezeu”.
„Bine că a descoperit Dumnezeu unei părţi din intelectualii noştri cheia de aur spre viaţa cea frumoasă şi originală a neamului. [b]Credinţa e cheia de boltă a adevăratului stat românesc.
Statul român creştin: iată imaginea-ideal care trebuie să ne domine visurile şi să ne încoroneze puterile spre a o face cu un ceas mai curând realitate. Iată haina cea potrivită a sufletului românesc pe acest pământ!”[/b]
Dan Tudorache
ianuarie 4, 2015 @ 10:28 am
Este foarte corect spus ”Hristos”, atâta timp cât Divinitatea e una singură, nu un nume generic sub care fiecare om înțelege ce-l taie capul.
Și este foarte corect și din punct de vedere social, atâta timp cât 98% dintre români sunt creștini, indiferent de confesiune, conform ultimului recensământ: http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/REZULTATE-DEFINITIVE-RPL_2011.pdf
Dar desigur că asta nu contează atâta timp cât frăția ta ai reflexul opiniei ”politic corecte”, în care viziunea majorității ar trebui ”ajustată”, ”reglată” și ”conformată” după viziunea minorității, fie ea oricât de insignifiantă.
Andrei Calin
ianuarie 4, 2015 @ 10:30 am
” Politica din credinţă e cea mai bună politică. „
Se vede asta foarte bine in orientul mijlociu, sau in evul mediu.
„după viziunea minorității”
Orice roman are dreptul de a-si exprima propria credinta. Discriminarea, inclusiv a unei singure persoane, este o infractiune constitutionala. Am vazut de nenumarate ori ca ignori aceasta parte a constitutiei, dar incearca sa intelegi ca un musulman roman are exact aceleasi drepturi ca si tine, si nu este legal ca acel musulman sa fie discriminat de catre propriul stat.
sharbinsk
ianuarie 4, 2015 @ 10:58 am
[i]
” Politica din credinţă e cea mai bună politică. „
AndreiCalin
Se vede asta foarte bine in orientul mijlociu, sau in evul mediu.[/i]
În Qatar și Emiratele Arabe se trăiește chiar bine, iar politica social-islamică e tolerată de statele Occidentale, atât timp cât șefii de acolo varsă petrolul la prețul care trebuie și fac războaie când li se cere.
Ce vină avea Syiria, stat în care exista o guvernare laică ?
În cazul Siriei, chiar aliații occidentului Qatar și Emiratele au finanțat trupe din care s-au desprins extremiști religioși.
Faza asta cu extremismul e folosită ca să distrugă statele islamice, care se vor independente sau care se orientează spre alte piețe și e finanțată tocmai din fieful politicii corecte.
Dan Sorin
ianuarie 4, 2015 @ 11:07 am
„Se vede asta foarte bine in orientul mijlociu, sau in evul mediu.”
Încearcă, atunci când faci astfel de afirmații, să te uiți puțin în jur înainte. Comunismul era ateu și unde s-a ajuns? Citește Arhipelagul Gulag (ce NU este o carte religioasă spre deosebire de majoritatea literaturii despre închisorile comuniste din țară) și vezi acolo cât bine făcea ateismul.
Ce vreau să spun prin asta? Nu ateismul și nici religia e vinovată de aceste lucruri oribile ci omul. Omul se folosește de ce are la mână (ateism/religie) când vrea să aibă cât mai multă putere.
Andrei Calin
ianuarie 4, 2015 @ 12:08 pm
” Nu ateismul și nici religia e vinovată de aceste lucruri oribile ci omul.”
Exact! Deci un stat laic este cel mai bun! Nici cu religia, nici cu ateismul, ci neutru.
Dan Tudorache
ianuarie 4, 2015 @ 12:37 pm
Andrei, așa ca de început de an, te atenționez că-ți voi șterge comentariile dacă mai provoci polemici, și mai ales fără rost.
Mi-ai adus acuza că ”de nenumarate ori ignori aceasta parte a constitutiei [drepturile minorităților n.m.], dar incearca sa intelegi ca un musulman roman are exact aceleasi drepturi ca si tine, si nu este legal ca acel musulman sa fie discriminat de catre propriul stat.”
Nu a discriminat nimeni pe nimeni. N-am afirmat nicăieri că un musulman român ar avea mai puține drepturi ca mine. Doar frăția ta îți închipui asta. Se purta o discuție de principiu despre necesitatea viziunii creștine la cârma țării, în speță România. Faptul că nu poți purta o discuție de principiu fără a trage discuția în sfera discriminărilor de tot felul, mai mult sau mai puțin reale, sau a ”controversei” știință-credință, te vădește ori un certat cu disciplina dialogului, ori un troller de profesie. Sper să nu ajung să-ți pun buna credință la îndoială chiar de început de an, mai ales că ai mai fost atenționat pentru numeroase abateri.
Că tot veni vorba de drepturile minorităților, printre care musulmanii, cred că observații ar trebui să faci prin Arabia Saudită, nu aici: http://adevarul.ro/international/in-lume/arabia-saudita-nu-mai-permite-femeile-barbatii-zboare-alaturi-avioane-1_54a6ce9c448e03c0fd3f659c/index.html
Dar nu știu dacă acolo vei fi tolerat, în timp ce aici, printre ortodocși, te exprimi bine-merci fără să-ți fie teamă că cineva îți va lua capul la propriu.
Apoi, neutralitatea este doar pură teorie, ca să nu mai zic că este și anti-democratică. Aleșii parlamentari și toți conducătorii țării sunt aleși de o majoritate ca să reprezinte drepturile și interesele alegătorilor! nu ca să devină neutri față de aleșii lor. Dar frăția ta propui o inepție, doar așa, ca aflare în treabă.
Dan Sorin
ianuarie 4, 2015 @ 4:33 pm
„Deci un stat laic este cel mai bun! Nici cu religia, nici cu ateismul, ci neutru.”
Vorbești ca un copil: adică spui aberații. Statul respectiv crede în Dumnezeu sau nu? Din moment ce spui că e neutru. N-are nici un sens ceea ce spui.
Vă rog să-mi permiteți anonimatul
ianuarie 4, 2015 @ 6:24 pm
Ideea separării puterilor in stat (inclusiv pe cea dată de religie de celelalte) nu este chiar așa o inepție lipsită de sens pe cât încercați să sugerați.
Totul pleacă de la statul de drept: se creează legi care ne guvernează activitatea în locul oamenilor. Oamenii sunt doar niște funcționari care doar administrează aplicarea legilor ei neavând nici o contribuție personală la mersul lucrurilor: Legea dicteză ce se întâmplă.
Omul de rând are în schimb posibilitatea de a schimba legea: atât prin procesul democratic de reprezentare cât și prin unelte mai noi: societatea civilă, inițiativă civiliă și dezbatere publică. Elaborarea unei legi nu mai mai respectă acea democrație ”pură” în care majoritatea decide iar minoritatea se adaptează. În ziua de azi se încearcă de fiecare dată a se ajunge la un consens pornind de la nevoile majorității.
Ei, ideea este să se separe religia de acest proces atât pentru a proteja legea de dictatul religios (de exeplu biserica are tendința de a se scuti pe sine de taxe dacă are posibilitatea atrăgând asupra sa ura polației) cât și pe religie de abuzul statui (de exemplu când Roma a fost forțată să înghidă ochii la holocaust de fasciști).
[b]Această idee vine din lecția istoriei. Pentru că aparent religia are de câștigat de la urma statului: finanțare pentru infrastructură, școli tologice de stat, acces la educația tinerilor pentru continuitate, etc. Dar de fapt este ca un pact cu diavolul, pentru că religia trebuie să ofere în schimb ajutor statului în relația cu poporul. Când relația nu e roz oamenii ajung să vadă religia ca parte a sistemului care îi oprimă și se răscoală împotriva ei.[/b]
Acest lucru s-a petrecut odată la revoluția franceză când s-a ajuns la a decapita zeci de clerici în stradă. A fost o traumă atât de profundă încăt nici azi rănile nu sunt închise (60% atei și slujbe ținute în mânăstiri ruinate la acea vreme).
Nu numai biserica catolică a făcut greșeala asta. Biserica ortodoxă a ajutat regimul țarist, a manipulat mulțimea împotriva revoluționarilor și chiar a participat activ la râzboiul civil. Și după aceaa ateismul, care era o paranteză în donctrina comunismă a devenit o ideea principală. Consecințele pentru noi au fost și mai severe precum se știe. Ortodoxia era să fie ștearsă de pe fața pămăntului (30% atei în rusia, oameni care au putrezit în pușcărie, botezuri pe ascuns, etc).
De ce credeți că fiecare revoluție a avut o importantă parte atee, de la Voltaire la Lenin? De ce Iisus a insistat să predice înpotriva zeloșilor si siccarilor zicând: Dați cezarului ce este al cezarului?
Dan Sorin
ianuarie 4, 2015 @ 7:57 pm
„Ideea separării puterilor in stat (inclusiv pe cea dată de religie de celelalte) nu este chiar așa o inepție lipsită de sens pe cât încercați să sugerați.”
Îmi vine să îmi trag palme. AndreiCalin spune că statul laic nu e nici ateu, nici religios. Eu la asta i-am răspuns. Cum e posibil ca un stat să nu fie nici ateu, nici religios din moment ce nu există o a treia alternativă? Legile pe care le dă cum le dă în așa fel încât să nu fie nici religios, nici ateu? Cum poți tu să nu fii nici religios, nici ateu? Chiar dacă îți faci propria ta religie (cum sunt foarte mulți în ziua de azi și spun că nu sunt religioși ci spirituali) tot e o religie. Ce treabă are ce am spus eu cu separarea religiei de politică?
Dan Tudorache
ianuarie 4, 2015 @ 9:10 pm
Doamne ajută și la mulți ani Feon!
Consider că ai adus în discuție o contestație inexistentă. Nici eu și nici Dan-s nu am pus problema inutilității separării puterilor în stat. Contestam însă doar modul simplist (nu simplu) al lui Andrei de a vedea ”neutralitatea” statului ca soluție de guvernare/organizare.
Cât privește Biserica Ortodoxă Rusă și implicarea sa în războiul civil, foarte bine că a făcut-o!
Pentru că ateismul nu a fost doar o paranteză rătăcită în doctrina comunistă ci chintesența sa! Omul nou, în viziunea comunistă era omul fără Dumnezeu, îndoctrinat în materialismul dialectic. Și cred că după atâtea milioane de victime, mi se pare chiar de prisos a demonstra. Eu te-aș invita totuși la lecturarea bibliei comunismului, care nu este alta decât Manifestul partidului comunist, cu toate urmările idelogice, de la Lenin până azi.
Cheia unui stat fidel unei națiuni majoritar creștine nu este neutralitatea, care este doar un ateism pasiv, nici ateismul mascat sub laicism și nici papismul, ci este ceea ce a sintetizat Ioan Ianolide în temnița de la Târgu Ocna, după ”n” problematizări de formule politice:
”Ideal este ca puterea spirituală și cea politică să colaboreze în același scop sfânt. Deci nici cezaro-papism, dar nici papo-cezarism, ci colaborare în duh și în lucrare creștină.”
Deci [b]colaborare în duh[/b], nu separare care să ducă la antagonism, nici confuzie de planuri (politic cu religios), nici substituire a unuia cu celălalt (până aici separarea are rolul benefic de a evita substituirea planurilor unul cu altul, dar invocarea separării până la ”neutralitate” sau indiferență este mare distanță). Ce simplu… și totuși ce greu.
Vă rog să-mi permiteți anonimatul
ianuarie 5, 2015 @ 2:02 pm
Sunt de acord cu Dan și am înțeles pe unde greșeam.
@ dan-s:
Cea mai bună analogie pe care o pot da este de a compara statul cu o clădire cu reguli de conduită. Ea poate fi creată mai degrabă pentru a fi mai comodă locatatilor majoritari de o anumită confesiune dar niciodată nu poate fi o adevărată biserică. De ce? Pentru că ea este locuită și de oameni de altă religie care au dreptul fundamental la libertate religioasă. Arhitectura sau regulile clădirii nu pot să le fie ostile pentru că și ei sunt proprietari ai respectivei clădiri.
Tot ca o clărire statul este ceva impersonal. El nu se încadrează în dihotomia prezentată pentru că nu poate avea credințe dat fiind că nu este o conștiință (încă, cine știe ce ne rezervă viitorul). Chiar și în statele islamice unde încă mai există religie oficială, asta nu înseamnă decât susținere pentru o anumită religie și atât.
”Legile pe care le dă cum le dă în așa fel încât să nu fie nici religios, nici ateu?”
Se pornește de la nevoile majorității, se ajustează pentru a proteja drepturile minorității, se trece prin structurile reprezentative și apoi se verifică compatibilitatea cu legea fundamentală. Și în felul ăsta se realizează și colaborarea în duh de care am aflat mai sus. Eu cred cu tărie că de fiecare dată există o soluție care să servească majoritatea fără să oprime minoritatea. Poate sunt idealist.
La final aș zice că există legi religioase care sunt adresate credincioșilor. Aplicarea lor este urmărită de cler iar judecata este efectuată doar de Dumnezeu. Există și legi ale statului administrate de conducători și judecate de oameni aici și acum. Ideea de stat laic este ca aceste două tipuri de legi să nu se întrepătrundă niciodată. Cum ar fi să poți evita o lege pur și simplu prin schimbarea confesiunii? Iar o lege care este pur ortodoxă și totuși se aplică și celorlalți ar încălca libertatea religioasă.
Este și libertatea religioasă o copilărie?
Andrei Calin
ianuarie 5, 2015 @ 5:23 pm
Deci sa colaboreze statul cu toate cultele religioase din Romania pentru a guverna tara?
Vă rog să-mi permiteți anonimatul
ianuarie 5, 2015 @ 7:48 pm
Da, să colaboreze dar nu pentru a guverna țara. Asta și vreau să zic.
Religia nu trebuie să fie un instrument de guvernare, și asta pentru binele tuturor.
Dar separare nu înseamnă abandonarea cultelor și nici degringoladă spirituală.
Statul poate fi ”enabler” pentru toate cultele. Aici lucrurile sunt complicate și eu nu le înțeleg pe depin dar din câte stiu, un guvern alocă anumite resurse pentru asta. Aceste resurse sunt publice și se chetuiesc pentru binele public de către culte, pe anumite criterii.
Desigur există și abuzuri: bani publici folosiți de confesiuni pentru tipărirea de fluturașe în loc de cărți sau pentru monumente în loc de azile de bătrâni. Adică pentru folosul cultului nu pentru cel al cultural sau social.
Dar asta nu este problema statului: el și-a făcut treaba (a alocat banii). Oamenii sunt peste tot de veghe și judecă aspru. Românii s-a dovedit că nu prea iau în serios presa negativă făcută bisericii: încrederea nu a scăzut prea mult muți ani la rând. Derapajul sever al relației culte-biserică din această toamnă a fost însă mult mai aspru taxat de oameni deși în presă știrea s-a pierdut printre multe altele.
Noul președinte se grăbește acum se vindece aceste răni create în campanie. Asta dovedește cred importanța acestei chestiuni pentru viitorul nostru cultural.