Din punctul meu de vedere, aceasta conferinta de presa nu a fost organizata bine.
1) nu este conferinta de presa. Este o masa rotunda pe seama unor evenimente. 2) mesaj dezlanat, o poveste foarte lunga, care se traduce de fapt in incercarea de a musamaliza in spatiul public efectele negative ale unui protest prost gandit, respectiv negandit.
Nu sunt in niciun fel impotriva unor astfel de proteste sau impotriva ideii de a protesta, dar sunt cu totul impotriva modului in care protestul spontan de la MNTR a avut loc.
Mai jos un mic comentariu pe care l-am facut pe aceasta tema in seara protestului:
Am vizionat înregistrarea evenimentului şi a perturbării evenimentului.
Mărturisesc că m-a cuprins o primă senzaţie de neînţelegere, urmată de una de revoltă şi indignare. Şi nu pentru răspunsul la întrebarea de ce, ci pentru modalitatea în care nişte creştini ortodocşi au înţeles să se manifeste. Eu nu cred că aşa trebuie răspuns la provocările de orice fel. Din experienţă şi din studii se poate vedea că un răspuns bun în ceea ce priveşte transmiterea mesajului propriu nu se obţine din contracararea mesajului opus, ci din organizarea propriului mesaj mai bine. Îi laşi pe ei să facă ce-or face, şi tu organizezi altceva în schimb.
Gândiţi-vă ce s-ar fi întâmplat recent în Franţa dacă la manifestările care au fost în decembrie şi ianuarie [interesante sunt cifrele legate de participare a celor împotrivă, adică a creştinilor, conform presei 200000 de participanţi la Paris, dar 1000000 conform martorilor oculari], legate de legalizarea căsătoriilor între homosexuali în Franţa, – o lege promisă de Hollande – [şi din păcate adoptată în aceste ultime zile], s-ar fi procedat ca la MNŢR. Răspunsul este: nu se face aşa ceva. Vin respectivii şi fac marşul lor. Vin după creştinii şi fac marşul lor. Nu deranjează marşul sau filmul ălora. Creştinii îşi fac evenimentul lor. Filmul lor. Transmit mesajul lor. Cel mult poţi pune la ieşire un banner (dacă ai autorizaţie din partea insituţiei, sau a primăriei dacă e spaţiu public), sau – dacă ţi se refuză dreptul la replică – poţi risca să laşi pe cineva să dea fleyere cu un mesaj propriu, opus filmului, e o altă variantă. E mai civilizat, şi mai de efect.
În rest, se cheamă, conform codului civil pe care creştinii trebuie să îl respecte, deranjarea ordinii publice şi se sancţionează cu amendă.
Nu se protestează aşa: se protestează cu cap. Organizat. La nivel structural. Cu acte în regulă. Din timp. Cu puţină lume, dar bine pusă la punct. Fără legionari, fără huiduieli şi degete ridicate pervers în aer. Fără tropare în cadenţă de huo. Cu oameni care să aibă autoritate. Suntem – fără nicio excepţie – farisei curaţi. Nu avem pietre de piatră, dar avem pietrele unei tradiţii pe care nu o cunoaştem, dar în numele căruia jignim, revoltăm, îndepărtăm. Ne întrebăm de ce petiţiile anterioare nu s-au luat în calcul. Păi, cine le-a semnat? Ce nume mari din spaţiul public românesc ortodox (mesajul dlui acad. Sorin Dumitrescu este intru totul laudabil, corect, binevenit, dar cu toate acestea a venit târziu, ca reactie la niste evenimente deja intamplate), din universităţi, din mediu politic au spus ceva. Toată lumea posesoare a unui cuvânt cu putere a tăcut. De ce? Pentru că noi credem că dacă sunt 20000 de semnături ale noastre pe net, imediat Muzeul face ce spunem noi. Nu. Există o logică a lobyului pe care noi nu am învăţat-o. Conaţionalii (sau străinii) gay au învăţat-o şi o folosesc cu succes, în defavoarea Ortodoxiei noastre.
În mod normal, acum începe Triodul, la sfârşitul lunii gay din România, se putea face în MNŢR un eveniment cu buget restrâns, care să vină şi să dea un mesaj invers, pe marginea Triodului, a Tradiţiei, a rolului MNŢR faţă de valorile tradiţionale din spaţiul public, la care homo să nu fie invitaţi, că nu vrem să îi invităm, şi în care noi singuri să ne transmitem mesajul, şi în care directorul să fie sancţionat activ.
Acuma Muzeul este muzeu Naţional, de ceva vreme. Nu e uşor să fii naţional. Naţional înseamnă ideologie. Şi dacă transformi un muzeu de spiritualitate, într-un muzeu naţional (adică ideologic) de spiritualitate, ajungi să faci lucrurile ideologic. Şi în ideologia bugetelor şi a finanţelor globale (vezi sprijinul SUA faţă de Accept), ajungi să te înscrii în linia ideologică curentă, care vorbeşte de antidiscriminare şi chestii fără ecou din punct de vedere al spiritualităţii noastre. Deci Muzeul are o vină, dar din punct de vedere al instituţiei supusă presiunii ideologice, nu este o vină activă. Noi în schimb, cei cu credinţa curată, avem vina de a fi într-o tensiune prea necivilizată cu duhul homo al acestei lumi.
Putem începe prin a sprijini ceea ce face Muzeul. Fără jenă, sala NCRR e goală tot anul. Sunt filme de nişă, dar nu numai. Sala NCRR e foarte bună pentru conferinţe de orice gen. E locul potrivit pentru aşa ceva. Dar nu o folosim, Dar în schimb simţim că muzeul nostru ne-a trădat atunci când a închiriat sala la cine a vrut să o închirieze, sau a dat-o pur şi simplu.
Putem spijini MNŢR-ul? Sau poate în logica ortodoxă este prea târziu. Există prea târziu în Ortodoxie?
Singura modalitate prin care ne putem apăra Tradiţia este prin cunoaştere şi tradiţie, adică predanie, transmitere, mesaj.
Ce-ar fi făcut dnul Horia Bernea dacă ar fi trăit astăzi şi ar fi văzut cum au protestat creştinii?
Războiul a fost și este inegal. Susținătorii homosexualității au în spate toată mass-media și toate instituțiile statului, iar noi ne avem doar pe noi.
Sunt deacord că protestul n-a fost reușit și nici bine gândit.
Trebuia un răspuns inteligent, subtil… nu ne-a dus capul. Asta e.
Lămuriri suplimentare pe subiect: [url]http://www.rostonline.ro/2013/02/adevarul-despre-protestul-unor-ortodocsi-contra-propagandei-homosexuale-de-la-mtr/[/url]
Nu cred că au în spate toată mass-media şi toate instituţiile statului. Şi nici noi numai pe noi.
Fiecare are cât munceşte. Printr-un lobby bine pus la punct şi prin muncă se poate convinge mari trusturi de presă să transmită un mesaj nu antihomo, ci un mesaj pro valori. Jurnalul naţional a făcut asta. Dar cu un singur text, cel al dlui. acad. Sorin Dumitrescu. În rest, ceilalţi tac. Pentru că nu au ce transmite. Pe media nu au apărut comentarii decât în zona de blog şi de socializare. Marile trusturi au tăcut. Nu pentru ele, ci pentru că noi nu le-am dat materiale. Campanii de presă. Susţinere. Parteneriate.
În presă trebuie să ştii să şantejezi. Dacă nu vii cu un mesaj productiv, care să se vândă bine, nu ai pe cine şantaja în sensul bun. Adică pe cine să obligi să-ţi transmită mesajul. O simplă declaraţie protest nu face nimic. Şi n-o să facă niciodată.
Câte parteneriate au în derulare organizaţiile protestatare din acest episod cu MNŢR? Răspuns: 0 proiecte, 0 parteneriate.
Dacă aceste organizaţii erau implicate în piaţa vie a valorilor, respectiv în viaţa Muzeului, nu se întâmpla nimic la Muzeu. Dădeai un telefon şi îi spuneai că dacă se dă filmul, noi, partenerii ne retragem cu toate proiectele noastre, si implicit cu toate cofinantarile noastre. Şi s-ar fi rezolvat situaţia.
Ideea este că noi nu ştim să facem ONG şi activism în modul la care se face acum în societatea civilă. Aşa cum ăia au finanţare, aşa putem şi noi găsi surse de finanţare, tot din spaţiul privat. E simplu. Numai că trebuie să gândeşti la nivel mare.
Frate Alexandru, dă-mi voie să nu fiu de acord cu tine în anumite puncte. Că protestul se putea organiza mult mai bine, da, cu siguranță. Dar… a) E ușor de emis critici când nu te afli în teren. Și mama știe fotbal din fața televizorului și critică sever scăpările jucătorilor, însă pe teren nu s-ar descurca nici la sfertul sfertului față de cei pe care îi critică. Deci, se cade decență în critici. b) Susții că ”Nu sunt in niciun fel impotriva unor astfel de proteste sau impotriva ideii de a protesta, dar sunt cu totul impotriva modului in care protestul spontan de la MNTR a avut loc.” Chiar dacă te deranjează, dă-mi voie să afirm că manipularea mediatică din zilele acestea ți-a afectat opinia. După cum au specificat, inițiatorii protestului scris (protest despre care nici măcar nu s-a șoptit vreo vorbă în presa main-stream) au avut un protest propriu la MȚR, diferit de protestul acelor câteva persoane care au trivializat mesajul. Mai mult, inițiatorii protestului scris (Dl. Capsali, Bogdan Stanciu, etc), s-au delimitat de protestul necivilizat al acelor persoane, pe care l-au și condamnat verbal. Așadar, de ce băgăm în aceeași oală cele două atitudini diferite? Ca să urmăm clasica logică comunistă?: creștinii sunt legionari iar legionarii sunt fasciști, deci la zdup cu ei? c)Susții că ”se protestează cu cap. Organizat. La nivel structural. Cu acte în regulă. Din timp. Cu puţină lume, dar bine pusă la punct. Fără legionari, fără huiduieli şi degete ridicate pervers în aer. Fără tropare în cadenţă de huo. Cu oameni care să aibă autoritate. Suntem – fără nicio excepţie – farisei curaţi.”. Da, sunt de acord cu tine, cu excepția ultimei remarci: ”suntem, fără nicio excepție, farisei curați”. Prin ultima remarcă te-ai făcut judecător de frați, mai ales a unora pe care faptele îi probează ca buni creștini, și mă întreb dacă asta se numește dreaptă socoteală? Apoi, este ușor de emis principii, dar practica ne omoară. Dau un singur exemplu: Este foarte greu să te organizezi ”din timp” când atacurile activiștilor gay ne lovesc pe nepusă masă. Vezi de exemplu afișarea de bannere cu ”bebelușul homosexuali”, în marele orașe din țară, cu o săptămână înainte de Sf. Paști din 2011 (http://adevarul.ro/locale/timisoara/bannerul-bebelusul-homosexual-fost-indepartat-reprezentantii-asociatiei-sustin-comunitatea-gay-ascund-1_50ad3b027c42d5a663912db5/index.html). d) Susții că ”În mod normal, acum începe Triodul, la sfârşitul lunii gay din România, se putea face în MNŢR un eveniment cu buget restrâns, care să vină şi să dea un mesaj invers, pe marginea Triodului, a Tradiţiei, a rolului MNŢR faţă de valorile tradiţionale din spaţiul public, la care homo să nu fie invitaţi, că nu vrem să îi invităm, şi în care noi singuri să ne transmitem mesajul, şi în care directorul să fie sancţionat activ.”. Afirmația este gratuită și insinuantă. Nimeni nu a interzis homosexualilor prezența în incinta Muzeului Național Român. Sunt liberi, ca toți oamenii, să acceadă la programul muzeului, nu să își impună propria agendă ideologică. e) Susții că ” Naţional înseamnă ideologie.” De unde și până unde?
De la înțelegerea greșită a naționalului vine și greșita concluzie că ”Muzeul are o vină, dar din punct de vedere al instituţiei supusă presiunii ideologice, nu este o vină activă.” În primul rând se confundă instituția cu persoana. În cazul de față, directorul Virgil Nițulescu nu este instituția (căci din cauza domniei sale a fost posibilă difuzarea filmului și generarea situației conflictuale). Deci vina este a domniei sale nu a muzeului ca instituție, căci dânsul nu a respectat statutul muzeului. În statut se precizeaza scopul activitatii muzeului, care pendulează în jurul valorilor țăranului român. De când și până când vreuna din valorile țăranului român ar fi homosexualitatea? Mai mult, a avut loc un consiliu administrativ al MȚR prin care majoritatea participanților au fost împotriva difuzării materialului pervers, dar directorul nu a ținut cont de asta. Deci iarăși, directorul este cauza, nu întreaga instituție. De ce generalizăm nejustificat? f) Ai propus următoarele: ”Putem începe prin a sprijini ceea ce face Muzeul. Fără jenă, sala NCRR e goală tot anul. Sunt filme de nişă, dar nu numai. Sala NCRR e foarte bună pentru conferinţe de orice gen. E locul potrivit pentru aşa ceva.” Da, este lăudabilă observația ta, problema este…. cum determinăm oamenii să facă ceva în acest sens? Cine se încumetă să pornească în mod practic? g) Întrebarea ”Ce-ar fi făcut dnul Horia Bernea dacă ar fi trăit astăzi şi ar fi văzut cum au protestat creştinii?” denotă că dăm cu stângul în dreptul. Întrebarea legitimă nu este asta ci ”ce face dl Horia Bernea când vede ce face urmașul la cârma muzeului, care isi bate joc de ceea ce a facut dl. Bernea?”. Apoi am explicat la pct. b) de ce nu putem băga în aceeași oală întregul mesaj de protest. În final, propun ca toți cei care îi condamnă în bloc pe protestatari, fără diferențierile de rigoare, să vină ei înșiși să arate care este modelul cel mai bun de protest, ca să învățăm cu toții. Ocazii, din păcate, vor mai fi.
Alexandru, iarăși, îmi pare rău că nu pot fi de acord cu unele chestiuni. Susții că ”Marile trusturi au tăcut. Nu pentru ele, ci pentru că noi nu le-am dat materiale.” Nu, nu avem obligația să dăm mură-n gură marilor trusturi ci ele, ca formatoare de opinie, au obligația morală să formeze opinia publică în consens cu valorile creștine, mai ales că suntem o țară majoritar creștină, nu? Apoi de ce răspunzi apriori? ”Câte parteneriate au în derulare organizaţiile protestatare din acest episod cu MNŢR? Răspuns: 0 proiecte, 0 parteneriate.” Mai mult decât atât, nici nu este nevoie de vreun parteneriat cu organizațiile protestatare, căci obligațiile muzeului rezidă din statutul lui nu din relațiile cu alți parteneri.
Susții că ”Dacă aceste organizaţii erau implicate în piaţa vie a valorilor, respectiv în viaţa Muzeului, nu se întâmpla nimic la Muzeu.” Eu zic că este nedrept să atribui sarcinile întregii societăți civile unor câteva organizații care fac și ele ce pot, din toate puterile.
Eu zic că ideea este alta. Nu că nu știm să facem activism (deși se poate și mai bine) ci faptul că ne bazăm pe o majoritate ortodoxă… de multe ori inactivă, ca să nu zic fictivă din punct de vedere al trăirii ortodoxe. Fluturăm procentul acesta de peste 85% creștini cu mândrie, ca și cum asta ar face ceva în mod activ pentru păstrarea valorilor creștine. Inventarul acesta sec nu spune nimic despre implicarea noastră activă și în duh creștin. Dacă o să ne mai amăgim mult că doar câteva ONG-uri ar trebui să facă toată treaba întregii societăți… o să avem mari surprize.
Pentru cei pe care i-am jignit judecându-i în cer iertare. Deşi nu este vorba de o judecată personală, ci de un punct de reper.
Apărăm Ortodoxia o dată pe an, când ne atacă valorile unii ca homosexualii, sau alţii cu legea prostituţiei. Nu cei de la ASUR sau Accept ar trebui să ne facă agenda. În organizarea unui ONG există o agendă şi un buget anual. În decembrie – ianuarie fiecare organizaţie îşi face un plan pentru anul următor (nu trebuie să fie public, dar trebuie să te ţii de el), ştii ce ai de făcut, cu ce bani, cu ce lipsă de bani, de unde să faci rost de diferenţe din timp etc. Îţi organizezi campanii active, din timp, cu DL, cu targheturi, cu bani şi cu mijloace umane şi materiale procurate din timp. Nu faci aşa, se cheamă amatorism.
Lobby-ul sau şantajul bun ţine de muncă şi seriozitate. Se poate face lobby la nivelul pe care ţi-l propui. Din timp, sistematic, prin proiecte. Trebuie gândit la nivel mare şi lucrat în echipă.
Te poţi dezice, dar când se fac lucrurile aiurea, fără organizatori şi fără responsabili, eşti prezent, eşti vinovat (în măsura în care există încălcare de lege). Nu vreau să fiu rău, dar pentru o organizaţie să angajeze un avocat care să intenteze un mic proces cuiva care a încălcat legea, nu este o mare problemă. Din niciun punct de vedere. Ideea centrală, revin: nu zic să nu se protesteze. Însă zic: NU AŞA. Că nu e bine, din foarte multe motive: imagine, mesaj, lege, spaţiu media etc.
Nu exerciţi o presiune serioasă asupra unei probleme decât dacă eşti implicat în problema respectivă. Nu poţi accepta protestul unor organizaţii care nu au nicio legătură cu programul şi agenda Muzeului. Nimeni nu apără valori declarative. Nu eşti implicat, nu contezi. ONG-urile protestatare nu au legitimitate asupra situaţiei din Muzeu, dacă în ultimul timp nu s-au implicat în atelierele din Muzeu. Nu neg că directorul Muzeului este o persoană care îşi încalcă atribuţiile şi încalcă şi statutul Muzeului. Cine vroia, putea să îi intenteze proces (pentru abuz în funcţie publică, pentru încălcarea statutului muzeului). Dura maxim 6 luni, şi nu costa într-o primă fază mai mult de 600 de euro. Existau şanse mari, ca la sfârşit, să scăpăm legal de un astfel de director. Dar gândit şi investit într-o acţiune de la început până la sfârşit. Acum nu se mai poate.
Naţional înseamnă ideologie, adică: ideea de naţional, naţiune vine de la Revoluţia Franceză din 1789, a fost preluată în Europa prin Primăvara Popoarelor din 1848, inclusiv la noi, şi reprezintă o idee politică, un sistem ideologic care porneşte de la realitatea politică a unei naţiuni. Naţiunea este un concept politic, inexistent în Europa înainte de sec. XVIII, care fundamentează organizarea statală pe bază de criterii naţionale. Înainte la noi existau 3 formaţiuni statale cu acelaşi popor, limbă, credinţă. Nu a fost o problemă ca domnii moldoveni să se lupte cu cei din Ţara Românească. După Revoluţia Franceză, s-a postulat şi în cele din urmă reuşit organizarea unui singur stat după criterii naţionale. A NU SE CONFUNDA naţiunea cu neamul, poporul, patria, tradiţia, comunitatea locală. Naţiunea rămâne şi astăzi un concept politic important, deşi demodat. Este în principiu o invenţie dată de cei care au orchestrat prima revoluţie naţională, Revoluţia Franceză – şi vorbim de o organizaţie masonică -. Nu are legătură cu istoria de două milenii a tradiţiei creştine răsăritene în acest pământ, nu are legătură cu ţara, nu are legătură cu identitatea unui popor. Este un concept pe baza căruia se poate manipula foarte mult, se întâmplă des lucrul acesta. O naţiune nu se defineşte identitar, ci prin comparaţie. Naţiunea română e română pentru că nu e bulgară. Poporul român în schimb e popor pentru că are elemente identitare unice în lume. În limbajul curent, însă, naţional nu prea mai înseamnă mare lucru.
Modul în care tradiţia se articulează cu naţiunea naşte în Răsăritul ortodox mari probleme (în prezent, dar şi în trecut). Un teolog ortodox francez, Olivier Clement a sintetizat foarte bine raportul în felul următor: Forma de secularizare a Ortodoxiei se numeşte naţionalism. Nu mai dezvolt, cine vrea să se intereseze, poate să o facă în multiple direcţii. ATENŢIE, nu e vorba de patrie şi patriotism, este vorba de o organizare la nivel naţional, care se susţine ca atare pe marginea unui concept politic, deci a unei ideologii.
Îmi cer scuze că am trecut într-un stil profesoral. În principiu nu vreau să mai discut pe tema protestului de la MNŢR. Mi-aş dori doar ca pe viitor să nu mai am parte de asemenea scandalizări inutile realizate de creştini ortodocşi, şi să ştiu că în zona societăţii civile există organizaţii creştine responsabile. Nu este un vis. E un drum.
Alexandru Barna
februarie 27, 2013 @ 10:15 pm
Din punctul meu de vedere, aceasta conferinta de presa nu a fost organizata bine.
1) nu este conferinta de presa. Este o masa rotunda pe seama unor evenimente.
2) mesaj dezlanat, o poveste foarte lunga, care se traduce de fapt in incercarea de a musamaliza in spatiul public efectele negative ale unui protest prost gandit, respectiv negandit.
Nu sunt in niciun fel impotriva unor astfel de proteste sau impotriva ideii de a protesta, dar sunt cu totul impotriva modului in care protestul spontan de la MNTR a avut loc.
Mai jos un mic comentariu pe care l-am facut pe aceasta tema in seara protestului:
Am vizionat înregistrarea evenimentului şi a perturbării evenimentului.
Mărturisesc că m-a cuprins o primă senzaţie de neînţelegere, urmată de una de revoltă şi indignare. Şi nu pentru răspunsul la întrebarea de ce, ci pentru modalitatea în care nişte creştini ortodocşi au înţeles să se manifeste. Eu nu cred că aşa trebuie răspuns la provocările de orice fel. Din experienţă şi din studii se poate vedea că un răspuns bun în ceea ce priveşte transmiterea mesajului propriu nu se obţine din contracararea mesajului opus, ci din organizarea propriului mesaj mai bine. Îi laşi pe ei să facă ce-or face, şi tu organizezi altceva în schimb.
Gândiţi-vă ce s-ar fi întâmplat recent în Franţa dacă la manifestările care au fost în decembrie şi ianuarie [interesante sunt cifrele legate de participare a celor împotrivă, adică a creştinilor, conform presei 200000 de participanţi la Paris, dar 1000000 conform martorilor oculari], legate de legalizarea căsătoriilor între homosexuali în Franţa, – o lege promisă de Hollande – [şi din păcate adoptată în aceste ultime zile], s-ar fi procedat ca la MNŢR. Răspunsul este: nu se face aşa ceva. Vin respectivii şi fac marşul lor. Vin după creştinii şi fac marşul lor. Nu deranjează marşul sau filmul ălora. Creştinii îşi fac evenimentul lor. Filmul lor. Transmit mesajul lor. Cel mult poţi pune la ieşire un banner (dacă ai autorizaţie din partea insituţiei, sau a primăriei dacă e spaţiu public), sau – dacă ţi se refuză dreptul la replică – poţi risca să laşi pe cineva să dea fleyere cu un mesaj propriu, opus filmului, e o altă variantă. E mai civilizat, şi mai de efect.
În rest, se cheamă, conform codului civil pe care creştinii trebuie să îl respecte, deranjarea ordinii publice şi se sancţionează cu amendă.
Nu se protestează aşa: se protestează cu cap. Organizat. La nivel structural. Cu acte în regulă. Din timp. Cu puţină lume, dar bine pusă la punct. Fără legionari, fără huiduieli şi degete ridicate pervers în aer. Fără tropare în cadenţă de huo. Cu oameni care să aibă autoritate. Suntem – fără nicio excepţie – farisei curaţi. Nu avem pietre de piatră, dar avem pietrele unei tradiţii pe care nu o cunoaştem, dar în numele căruia jignim, revoltăm, îndepărtăm. Ne întrebăm de ce petiţiile anterioare nu s-au luat în calcul. Păi, cine le-a semnat? Ce nume mari din spaţiul public românesc ortodox (mesajul dlui acad. Sorin Dumitrescu este intru totul laudabil, corect, binevenit, dar cu toate acestea a venit târziu, ca reactie la niste evenimente deja intamplate), din universităţi, din mediu politic au spus ceva. Toată lumea posesoare a unui cuvânt cu putere a tăcut. De ce? Pentru că noi credem că dacă sunt 20000 de semnături ale noastre pe net, imediat Muzeul face ce spunem noi. Nu. Există o logică a lobyului pe care noi nu am învăţat-o. Conaţionalii (sau străinii) gay au învăţat-o şi o folosesc cu succes, în defavoarea Ortodoxiei noastre.
În mod normal, acum începe Triodul, la sfârşitul lunii gay din România, se putea face în MNŢR un eveniment cu buget restrâns, care să vină şi să dea un mesaj invers, pe marginea Triodului, a Tradiţiei, a rolului MNŢR faţă de valorile tradiţionale din spaţiul public, la care homo să nu fie invitaţi, că nu vrem să îi invităm, şi în care noi singuri să ne transmitem mesajul, şi în care directorul să fie sancţionat activ.
Acuma Muzeul este muzeu Naţional, de ceva vreme. Nu e uşor să fii naţional. Naţional înseamnă ideologie. Şi dacă transformi un muzeu de spiritualitate, într-un muzeu naţional (adică ideologic) de spiritualitate, ajungi să faci lucrurile ideologic. Şi în ideologia bugetelor şi a finanţelor globale (vezi sprijinul SUA faţă de Accept), ajungi să te înscrii în linia ideologică curentă, care vorbeşte de antidiscriminare şi chestii fără ecou din punct de vedere al spiritualităţii noastre. Deci Muzeul are o vină, dar din punct de vedere al instituţiei supusă presiunii ideologice, nu este o vină activă. Noi în schimb, cei cu credinţa curată, avem vina de a fi într-o tensiune prea necivilizată cu duhul homo al acestei lumi.
Putem începe prin a sprijini ceea ce face Muzeul. Fără jenă, sala NCRR e goală tot anul. Sunt filme de nişă, dar nu numai. Sala NCRR e foarte bună pentru conferinţe de orice gen. E locul potrivit pentru aşa ceva. Dar nu o folosim, Dar în schimb simţim că muzeul nostru ne-a trădat atunci când a închiriat sala la cine a vrut să o închirieze, sau a dat-o pur şi simplu.
Putem spijini MNŢR-ul? Sau poate în logica ortodoxă este prea târziu. Există prea târziu în Ortodoxie?
Singura modalitate prin care ne putem apăra Tradiţia este prin cunoaştere şi tradiţie, adică predanie, transmitere, mesaj.
Ce-ar fi făcut dnul Horia Bernea dacă ar fi trăit astăzi şi ar fi văzut cum au protestat creştinii?
Răspuns: încă o sală în MŢR.
Claudiu Balan
februarie 28, 2013 @ 7:15 am
Războiul a fost și este inegal. Susținătorii homosexualității au în spate toată mass-media și toate instituțiile statului, iar noi ne avem doar pe noi.
Sunt deacord că protestul n-a fost reușit și nici bine gândit.
Trebuia un răspuns inteligent, subtil… nu ne-a dus capul. Asta e.
Dan Tudorache
februarie 28, 2013 @ 1:23 pm
Lămuriri suplimentare pe subiect:
[url]http://www.rostonline.ro/2013/02/adevarul-despre-protestul-unor-ortodocsi-contra-propagandei-homosexuale-de-la-mtr/[/url]
[url]http://www.rostonline.ro/2013/02/reteaua-nationala-de-propaganda-homosexuala-in-muzeele-din-romania/[/url]
Alexandru Barna
februarie 28, 2013 @ 1:28 pm
Nu cred că au în spate toată mass-media şi toate instituţiile statului. Şi nici noi numai pe noi.
Fiecare are cât munceşte. Printr-un lobby bine pus la punct şi prin muncă se poate convinge mari trusturi de presă să transmită un mesaj nu antihomo, ci un mesaj pro valori. Jurnalul naţional a făcut asta. Dar cu un singur text, cel al dlui. acad. Sorin Dumitrescu. În rest, ceilalţi tac. Pentru că nu au ce transmite. Pe media nu au apărut comentarii decât în zona de blog şi de socializare. Marile trusturi au tăcut. Nu pentru ele, ci pentru că noi nu le-am dat materiale. Campanii de presă. Susţinere. Parteneriate.
În presă trebuie să ştii să şantejezi. Dacă nu vii cu un mesaj productiv, care să se vândă bine, nu ai pe cine şantaja în sensul bun. Adică pe cine să obligi să-ţi transmită mesajul. O simplă declaraţie protest nu face nimic. Şi n-o să facă niciodată.
Câte parteneriate au în derulare organizaţiile protestatare din acest episod cu MNŢR? Răspuns: 0 proiecte, 0 parteneriate.
Dacă aceste organizaţii erau implicate în piaţa vie a valorilor, respectiv în viaţa Muzeului, nu se întâmpla nimic la Muzeu. Dădeai un telefon şi îi spuneai că dacă se dă filmul, noi, partenerii ne retragem cu toate proiectele noastre, si implicit cu toate cofinantarile noastre. Şi s-ar fi rezolvat situaţia.
Ideea este că noi nu ştim să facem ONG şi activism în modul la care se face acum în societatea civilă. Aşa cum ăia au finanţare, aşa putem şi noi găsi surse de finanţare, tot din spaţiul privat. E simplu. Numai că trebuie să gândeşti la nivel mare.
Dan Tudorache
februarie 28, 2013 @ 2:17 pm
Frate Alexandru, dă-mi voie să nu fiu de acord cu tine în anumite puncte.
Că protestul se putea organiza mult mai bine, da, cu siguranță. Dar…
a) E ușor de emis critici când nu te afli în teren. Și mama știe fotbal din fața televizorului și critică sever scăpările jucătorilor, însă pe teren nu s-ar descurca nici la sfertul sfertului față de cei pe care îi critică. Deci, se cade decență în critici.
b) Susții că ”Nu sunt in niciun fel impotriva unor astfel de proteste sau impotriva ideii de a protesta, dar sunt cu totul impotriva modului in care protestul spontan de la MNTR a avut loc.” Chiar dacă te deranjează, dă-mi voie să afirm că manipularea mediatică din zilele acestea ți-a afectat opinia. După cum au specificat, inițiatorii protestului scris (protest despre care nici măcar nu s-a șoptit vreo vorbă în presa main-stream) au avut un protest propriu la MȚR, diferit de protestul acelor câteva persoane care au trivializat mesajul. Mai mult, inițiatorii protestului scris (Dl. Capsali, Bogdan Stanciu, etc), s-au delimitat de protestul necivilizat al acelor persoane, pe care l-au și condamnat verbal. Așadar, de ce băgăm în aceeași oală cele două atitudini diferite? Ca să urmăm clasica logică comunistă?: creștinii sunt legionari iar legionarii sunt fasciști, deci la zdup cu ei?
c)Susții că ”se protestează cu cap. Organizat. La nivel structural. Cu acte în regulă. Din timp. Cu puţină lume, dar bine pusă la punct. Fără legionari, fără huiduieli şi degete ridicate pervers în aer. Fără tropare în cadenţă de huo. Cu oameni care să aibă autoritate. Suntem – fără nicio excepţie – farisei curaţi.”. Da, sunt de acord cu tine, cu excepția ultimei remarci: ”suntem, fără nicio excepție, farisei curați”. Prin ultima remarcă te-ai făcut judecător de frați, mai ales a unora pe care faptele îi probează ca buni creștini, și mă întreb dacă asta se numește dreaptă socoteală?
Apoi, este ușor de emis principii, dar practica ne omoară. Dau un singur exemplu: Este foarte greu să te organizezi ”din timp” când atacurile activiștilor gay ne lovesc pe nepusă masă. Vezi de exemplu afișarea de bannere cu ”bebelușul homosexuali”, în marele orașe din țară, cu o săptămână înainte de Sf. Paști din 2011 (http://adevarul.ro/locale/timisoara/bannerul-bebelusul-homosexual-fost-indepartat-reprezentantii-asociatiei-sustin-comunitatea-gay-ascund-1_50ad3b027c42d5a663912db5/index.html).
d) Susții că ”În mod normal, acum începe Triodul, la sfârşitul lunii gay din România, se putea face în MNŢR un eveniment cu buget restrâns, care să vină şi să dea un mesaj invers, pe marginea Triodului, a Tradiţiei, a rolului MNŢR faţă de valorile tradiţionale din spaţiul public, la care homo să nu fie invitaţi, că nu vrem să îi invităm, şi în care noi singuri să ne transmitem mesajul, şi în care directorul să fie sancţionat activ.”. Afirmația este gratuită și insinuantă. Nimeni nu a interzis homosexualilor prezența în incinta Muzeului Național Român. Sunt liberi, ca toți oamenii, să acceadă la programul muzeului, nu să își impună propria agendă ideologică.
e) Susții că ” Naţional înseamnă ideologie.” De unde și până unde?
De la înțelegerea greșită a naționalului vine și greșita concluzie că ”Muzeul are o vină, dar din punct de vedere al instituţiei supusă presiunii ideologice, nu este o vină activă.” În primul rând se confundă instituția cu persoana. În cazul de față, directorul Virgil Nițulescu nu este instituția (căci din cauza domniei sale a fost posibilă difuzarea filmului și generarea situației conflictuale). Deci vina este a domniei sale nu a muzeului ca instituție, căci dânsul nu a respectat statutul muzeului. În statut se precizeaza scopul activitatii muzeului, care pendulează în jurul valorilor țăranului român. De când și până când vreuna din valorile țăranului român ar fi homosexualitatea?
Mai mult, a avut loc un consiliu administrativ al MȚR prin care majoritatea participanților au fost împotriva difuzării materialului pervers, dar directorul nu a ținut cont de asta. Deci iarăși, directorul este cauza, nu întreaga instituție. De ce generalizăm nejustificat?
f) Ai propus următoarele: ”Putem începe prin a sprijini ceea ce face Muzeul. Fără jenă, sala NCRR e goală tot anul. Sunt filme de nişă, dar nu numai. Sala NCRR e foarte bună pentru conferinţe de orice gen. E locul potrivit pentru aşa ceva.” Da, este lăudabilă observația ta, problema este…. cum determinăm oamenii să facă ceva în acest sens? Cine se încumetă să pornească în mod practic?
g) Întrebarea ”Ce-ar fi făcut dnul Horia Bernea dacă ar fi trăit astăzi şi ar fi văzut cum au protestat creştinii?” denotă că dăm cu stângul în dreptul. Întrebarea legitimă nu este asta ci ”ce face dl Horia Bernea când vede ce face urmașul la cârma muzeului, care isi bate joc de ceea ce a facut dl. Bernea?”. Apoi am explicat la pct. b) de ce nu putem băga în aceeași oală întregul mesaj de protest.
În final, propun ca toți cei care îi condamnă în bloc pe protestatari, fără diferențierile de rigoare, să vină ei înșiși să arate care este modelul cel mai bun de protest, ca să învățăm cu toții. Ocazii, din păcate, vor mai fi.
Dan Tudorache
februarie 28, 2013 @ 2:28 pm
Alexandru, iarăși, îmi pare rău că nu pot fi de acord cu unele chestiuni. Susții că ”Marile trusturi au tăcut. Nu pentru ele, ci pentru că noi nu le-am dat materiale.” Nu, nu avem obligația să dăm mură-n gură marilor trusturi ci ele, ca formatoare de opinie, au obligația morală să formeze opinia publică în consens cu valorile creștine, mai ales că suntem o țară majoritar creștină, nu?
Apoi de ce răspunzi apriori? ”Câte parteneriate au în derulare organizaţiile protestatare din acest episod cu MNŢR? Răspuns: 0 proiecte, 0 parteneriate.” Mai mult decât atât, nici nu este nevoie de vreun parteneriat cu organizațiile protestatare, căci obligațiile muzeului rezidă din statutul lui nu din relațiile cu alți parteneri.
Susții că ”Dacă aceste organizaţii erau implicate în piaţa vie a valorilor, respectiv în viaţa Muzeului, nu se întâmpla nimic la Muzeu.” Eu zic că este nedrept să atribui sarcinile întregii societăți civile unor câteva organizații care fac și ele ce pot, din toate puterile.
Eu zic că ideea este alta. Nu că nu știm să facem activism (deși se poate și mai bine) ci faptul că ne bazăm pe o majoritate ortodoxă… de multe ori inactivă, ca să nu zic fictivă din punct de vedere al trăirii ortodoxe. Fluturăm procentul acesta de peste 85% creștini cu mândrie, ca și cum asta ar face ceva în mod activ pentru păstrarea valorilor creștine. Inventarul acesta sec nu spune nimic despre implicarea noastră activă și în duh creștin.
Dacă o să ne mai amăgim mult că doar câteva ONG-uri ar trebui să facă toată treaba întregii societăți… o să avem mari surprize.
Alexandru Barna
martie 6, 2013 @ 8:47 pm
Îmi cer scuze că revin destul de târziu.
Pentru cei pe care i-am jignit judecându-i în cer iertare. Deşi nu este vorba de o judecată personală, ci de un punct de reper.
Apărăm Ortodoxia o dată pe an, când ne atacă valorile unii ca homosexualii, sau alţii cu legea prostituţiei. Nu cei de la ASUR sau Accept ar trebui să ne facă agenda.
În organizarea unui ONG există o agendă şi un buget anual. În decembrie – ianuarie fiecare organizaţie îşi face un plan pentru anul următor (nu trebuie să fie public, dar trebuie să te ţii de el), ştii ce ai de făcut, cu ce bani, cu ce lipsă de bani, de unde să faci rost de diferenţe din timp etc.
Îţi organizezi campanii active, din timp, cu DL, cu targheturi, cu bani şi cu mijloace umane şi materiale procurate din timp. Nu faci aşa, se cheamă amatorism.
Lobby-ul sau şantajul bun ţine de muncă şi seriozitate. Se poate face lobby la nivelul pe care ţi-l propui. Din timp, sistematic, prin proiecte. Trebuie gândit la nivel mare şi lucrat în echipă.
Te poţi dezice, dar când se fac lucrurile aiurea, fără organizatori şi fără responsabili, eşti prezent, eşti vinovat (în măsura în care există încălcare de lege). Nu vreau să fiu rău, dar pentru o organizaţie să angajeze un avocat care să intenteze un mic proces cuiva care a încălcat legea, nu este o mare problemă. Din niciun punct de vedere. Ideea centrală, revin: nu zic să nu se protesteze. Însă zic: NU AŞA. Că nu e bine, din foarte multe motive: imagine, mesaj, lege, spaţiu media etc.
Nu exerciţi o presiune serioasă asupra unei probleme decât dacă eşti implicat în problema respectivă. Nu poţi accepta protestul unor organizaţii care nu au nicio legătură cu programul şi agenda Muzeului. Nimeni nu apără valori declarative. Nu eşti implicat, nu contezi. ONG-urile protestatare nu au legitimitate asupra situaţiei din Muzeu, dacă în ultimul timp nu s-au implicat în atelierele din Muzeu. Nu neg că directorul Muzeului este o persoană care îşi încalcă atribuţiile şi încalcă şi statutul Muzeului. Cine vroia, putea să îi intenteze proces (pentru abuz în funcţie publică, pentru încălcarea statutului muzeului). Dura maxim 6 luni, şi nu costa într-o primă fază mai mult de 600 de euro. Existau şanse mari, ca la sfârşit, să scăpăm legal de un astfel de director. Dar gândit şi investit într-o acţiune de la început până la sfârşit. Acum nu se mai poate.
Naţional înseamnă ideologie, adică: ideea de naţional, naţiune vine de la Revoluţia Franceză din 1789, a fost preluată în Europa prin Primăvara Popoarelor din 1848, inclusiv la noi, şi reprezintă o idee politică, un sistem ideologic care porneşte de la realitatea politică a unei naţiuni. Naţiunea este un concept politic, inexistent în Europa înainte de sec. XVIII, care fundamentează organizarea statală pe bază de criterii naţionale. Înainte la noi existau 3 formaţiuni statale cu acelaşi popor, limbă, credinţă. Nu a fost o problemă ca domnii moldoveni să se lupte cu cei din Ţara Românească. După Revoluţia Franceză, s-a postulat şi în cele din urmă reuşit organizarea unui singur stat după criterii naţionale. A NU SE CONFUNDA naţiunea cu neamul, poporul, patria, tradiţia, comunitatea locală. Naţiunea rămâne şi astăzi un concept politic important, deşi demodat. Este în principiu o invenţie dată de cei care au orchestrat prima revoluţie naţională, Revoluţia Franceză – şi vorbim de o organizaţie masonică -. Nu are legătură cu istoria de două milenii a tradiţiei creştine răsăritene în acest pământ, nu are legătură cu ţara, nu are legătură cu identitatea unui popor. Este un concept pe baza căruia se poate manipula foarte mult, se întâmplă des lucrul acesta. O naţiune nu se defineşte identitar, ci prin comparaţie. Naţiunea română e română pentru că nu e bulgară. Poporul român în schimb e popor pentru că are elemente identitare unice în lume. În limbajul curent, însă, naţional nu prea mai înseamnă mare lucru.
Modul în care tradiţia se articulează cu naţiunea naşte în Răsăritul ortodox mari probleme (în prezent, dar şi în trecut). Un teolog ortodox francez, Olivier Clement a sintetizat foarte bine raportul în felul următor: Forma de secularizare a Ortodoxiei se numeşte naţionalism. Nu mai dezvolt, cine vrea să se intereseze, poate să o facă în multiple direcţii. ATENŢIE, nu e vorba de patrie şi patriotism, este vorba de o organizare la nivel naţional, care se susţine ca atare pe marginea unui concept politic, deci a unei ideologii.
Îmi cer scuze că am trecut într-un stil profesoral. În principiu nu vreau să mai discut pe tema protestului de la MNŢR. Mi-aş dori doar ca pe viitor să nu mai am parte de asemenea scandalizări inutile realizate de creştini ortodocşi, şi să ştiu că în zona societăţii civile există organizaţii creştine responsabile. Nu este un vis. E un drum.