Skip to content

28 Comentarii

  1. elena
    iulie 17, 2010 @ 9:44 am

    deci nu este necesar sa cunoastem intocmai lucruruile pe care ni le cere Dumnezeu ci doar esentialul(pentru inceput adica)?daca nu respectam totul intocmai este vreo problema?
    de exemplu cred ca multe femei se simt discriminate de Biserica pentru ca au citit prea multe din ceea ce trebuie sa faca(fara pantaloni batic in cap supunere fata de barbat etc) credeti ca aceasta este problema?
    sau la inceput eu credeam ca trebuie doar sa fac fapte bune sa nu urasc pe nimeni si sa ma duc la biserica este de ajuns?dupaia cand am aflat mai multe dintr-o data va dati seama ca m-am smintit foarte rau dar pe parcurs am inteles pentru ce sunt marea majoritate a cerintelor
    deci daca nu vrem sa citim o carte cu randuieli bisericasti de exemplu pentru ca ne este frica sa nu ne smintim este vreo problema?

    Reply

  2. Claudiu
    iulie 17, 2010 @ 9:53 am

    Profesorul nostru drag, Părintele Constantin Coman ne spunea la cursuri: „Să nu rămâneţi niciodată la nivelul manualului!”.

    Să nu rămânem niciodată la nivelul celor citite, în sensul de a nu memora lucrurile doar ca într-un manual, ci să fim deschişi, flexibili în a înţelege lucrurile, care sunt mereu mult mai complexe decât par. Să vrem să aflat mai multe, să vrem să înţelegem lucrurile mai adânc, să înţelegem în mod simţit ceea ce citim, adică să punem în practică.

    Reply

  3. roman
    iulie 17, 2010 @ 2:50 pm

    Deci ce carti ar trebui sa citim daca suntem la inceput ?

    Reply

  4. Dan
    iulie 17, 2010 @ 4:12 pm

    Spre exemplu:
    „Ne vorbeste parintele Cleopa”: Volumele 1-10
    „Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei” – Sf. Siluan Athonitul

    Reply

  5. roman
    iulie 17, 2010 @ 6:06 pm

    re:
    [quote name=”Dan”]Spre exemplu:
    "Ne vorbeste parintele Cleopa": Volumele 1-10
    "Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei" – Sf. Siluan Athonitul
    [/quote]multumesc !!! alte exemple ?

    Reply

  6. omp
    iulie 17, 2010 @ 7:01 pm

    Ce parere aveti de „Pelerinul rus” ?

    Reply

  7. Guest
    iulie 17, 2010 @ 7:52 pm

    Pusnicul si Ucenicul sau .

    Reply

  8. Alexandru
    iulie 17, 2010 @ 8:05 pm

    Pustnicul Si ucenicul sau……da……am citit (nu tot dar nu mai am mult) si am ramas de multe ori atat de afundat in dialogurile pustnicului si a ucenicului…..incat…..le-am recitit de vreo 5 ori dialogurile…..nu a mai simtit nici sete, nici foame, nici durere…..da….merita citit…..multa, atat de multa invatatura cuprinde……invatatura adanca cuprinsa in smerenie…..de aceea textul e usor de citit si de inteles…..

    Reply

  9. Alexandru
    iulie 17, 2010 @ 8:13 pm

    (imi cer iertare ca nu am inclus si acest comentariu in primul. M-am grabit. Graba strica treaba ! )
    Pelerinul rus nu……pentru cei incepatori nu (parerea mea. Pentru cei ce s-au nevoit un timp ar putea). Mie sincer, la un moment nu am mai putut intelege mai nimic cu toate ca reciteam si reciteam….si am lasat mai moale….

    Reply

  10. Guest
    iulie 17, 2010 @ 8:32 pm

    „Pelerinul rus” este foarte frumoasă, este uşor de citit şi cred că este o alegere foarte bună pentru început, cu o singură observaţie: Darul rugăciunii inimii se dobândeşze de la Dumnenezeu şi variază timpul dobândirii ei de la persoană la persoană şi trebuie pusă în practică lectura cu moderaţie, cu discernămând şi fără mandrie, ci obligatoriu cu ascultare de la duhovnic pentru începerea rugăciunii inimii.

    recomandări:

    Paza celor cinci simţuri – Sf. Nicodim Agioritul

    Vieţile Sfinţilor (de preferat editura Arhiepiscopiei Romanului)

    Convorbiri duhovnicesti, 2 volume Editata de Episcopia Romanului si Husilor, 1990 – Pr. Ioanichie Bălan

    Patericul romanesc – Pr. Ioanichie Bălan

    Patericul egiptean editura Arhiepiscopiei Timisoarei (titlul pe coperta este: PATERICUL SAU APOFTEGMELE PARINTILOR NOSTRI DIN PUSTIA EGIPTULUI)

    Matericonul – editura fundatiei Anastasia 1995 (http://pateric.credo.ro/matericul/ este adresa nde puteti citi majoritatea patericelor)

    voi mai reveni şi cu alte recomandări dacă va mai fi nevoie, acestea sunt arhisuficiente pentru a incepe lectura duhovnicească acteste cărţi fiind foarte pilduitoare si practice

    Reply

  11. Dan
    iulie 18, 2010 @ 6:40 am

    Foarte important este si catehismul ortodox.
    Il puteti gasi si aici pe site la: http://catehism.ortodoxiatinerilor.ro/ sau din tabul „scoala ortodoxa”
    Este bun de citit oricand, mai ales la inceput.

    Reply

  12. Guest
    iulie 18, 2010 @ 4:07 pm

    re:
    [quote name=”Dan”]Spre exemplu:
    "Ne vorbeste parintele Cleopa": Volumele 1-10
    "Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei" – Sf. Siluan Athonitul
    [/quote] Ne vorbeste parintele Cleopa vol 1-10 ??? De ce nu vol 1-16 ?

    Reply

  13. omp
    iulie 18, 2010 @ 4:19 pm

    Anonim, multumim pentru importanta observatie legata de [i]rugaciunea inimii[/i] practicata de Pelerinul rus… 🙂

    Reply

  14. Ursu Radu
    iulie 19, 2010 @ 11:35 am

    Propunere link-exchange
    Buna ziua,

    As fi interesat de un link-exchange cu blogul dvs. Daca sunteti interesat astept un email pe admin@motruinfo.ro

    Cu respect,
    Ursu Radu

    (Dupa vizualizare as avea rugamintea ca acest comentariu sa fie sters)

    Reply

  15. Rodica
    iulie 19, 2010 @ 11:49 am

    1. De cine este scrisa cartea Pusnicul si Ucenicul sau, as vrea si eu sa o citesc.
    2.Ajutati-ma intr-o problema: simt ca am „patima” cititului. Si i-mi plac aceste carti duhovnicesti. Eu simt ca ma ajuta foarte mult, as citi , si iar as citi. Dar treburile zilnice nu-mi permit acest lucru. Cum altul are patima betiei, internetului…eu simt ca am patima cititului.Sunt si zile in care nu citesc, si parca sufar.Ce sa fac?

    Reply

  16. Dan
    iulie 19, 2010 @ 12:00 pm

    Salutare Rodica. La inceputul intoarcerii noastre la credinta Domnul da mult har ca sa ne luptam cu patimile si sa biruim.
    Vrajmasul, daca vede ca nu ne poate opri de la calea cea dreapta…ne impinge inainte ca sa ne grabim si sa ne impiedicam pe cale. De aceea este foarte importanta dreapta socoteala. Calea de mijloc e cea mai buna.
    E foarte bine ca ai ravna pentru citit, dar daca prin cititul tau neglijezi constant pe cei din jur, neglijezi scoala si cam toate randuielile casei pe care le ai de facut in calitate de copil/sotie, atunci inseamna ca ravna ta este exagerata si patimasa.
    Pastreaza ravna pentru citit, dar implineste-ti bine sarcinile omenesti (scoala/munca), si cand gasesti timp liber, mai ales seara inainte de culcare poti sa citesti linistita.
    Daca nu pazim ravna pentru cele sfinte atunci harul lui Dumnezeu se retrage de la noi si vom deveni apatici, fara dorinta de lupta duhovniceasca…si fara bucurii.
    Ca sa nu ma lungesc, vorbeste despre asta si cu duhovnicul, intreaba-ti si constiinta…ca sa afli care este masura ta cea mai buna pentru citit carti duhovnicesti.

    Reply

  17. Rodica
    iulie 19, 2010 @ 12:12 pm

    Multumesc Dan. Am sa vorbesc si cu duhovnicul. Eu deocamdata nu neglijez nici serviciul, nici randuielile de acasa, dar am impresia ca citesc prea mult in comparatie cu altii. Eu simt ca ma satur din aceste carti, si apoi ma tin intr-o stare de verticalitate, in aceste carti eu gasesc modele de urmat. Si mie i-mi place drepta socoteala, discernamantul in tot ce fac.

    Reply

  18. Dan
    iulie 19, 2010 @ 1:25 pm

    Atunci, in acest caz…nu prea ai de ce sa-ti faci griji. 😀
    Bucura-te de carti, dar sa nu faci din citit un scop ci doar un mijloc pentru starea de verticalitate de care spuneai.

    Reply

  19. Alexandru Barna
    iulie 20, 2010 @ 12:36 pm

    nimeni n-a murit
    Despre citit se pot spune multe. Un lucru mi-a rămas în minte de la o întâlnire din forumul de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus cu Gabriel Liiceanu. Care spunea: de citit nu a murit nimeni. Din tutun, mâncare, sporturi, calculator, plajă, toate în exces, e posibil să mori. Cititul în exces, în schimb, nu omoară. Din contră, ajută. Exces, un cuvânt depăşit în cazul lecturii.

    Important e şi ce citeşti…

    Cititul nu este o patimă, patima este nerăbdarea. Trebuie citit pe îndelete, încet, cu răbdare. Tinerii în general, şi eu câteodată, vrem totul. Încep multe cărţi deodată, nu le termin niciodată şi îmi dau seama că nu e bine şi revin din nou la ele. Nu cred că pierd, pur şi simplu intru în arenă ocolind intrarea principală. Cerul este în schimb acelaşi. Cititul ne luminează. E obligatoriu. Şi alături de citit este obligatorie sinceritatea cu ceea ce suntem. Mi se întâmplă şi mie să gândesc, sau câteodată să vorbesc, din cărţi. Şi încerc să mă opresc. Pentru că atunci simt că toate cuvintele mele nu sunt sincere. Şi încerc să mă definesc pe mine în problema respectivă, în provocarea celuilalt, în neputinţele mele.

    Recunosc, colegii mei mi-au spus mereu că am citit prea mult. Eu îmi dau seama că am citit prea puţin. Important este să fii sincer cu tine şi să nu pierzi timpul. Niciodată.

    Şi totuşi, omul e mai important decât o carte. Chiar şi Dumnezeu e mai important decât o carte… Cunoaşterea directă e superioară celei indirecte, dar când nu o ai pe cea directă, nu fugi de cea indirectă. Din contră cea indirectă poate fi un început pentru cea directă.

    Reply

  20. Adrian
    septembrie 25, 2010 @ 7:35 pm

    Foarte foarte folositor sfatul!intr-adevar m-am convins pe propria-mi piele ca nu-i bine sa citim atat de mult despre vietile sfintilor,doar asa de curiozitate fara a cere parerea Duhovnicului daca e bine sau nu sa”urcam atat de mult deodata”.Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a scos Preoti in cale care m-au sfatuit sa nu mai „beau cu oala,ci cu paharul”.cu pasi marunti se intra in tainele Ortodoxiei

    Reply

  21. Guest
    septembrie 26, 2010 @ 1:57 pm

    Cred ca cea mai buna recomadare este aceea a unui duhovnic sau a unui preot cu privire la ce carti sa incepem, in functie de sufletul si stadiul la care este fiecare om…
    O cunostiinta a inceput cu volumele Parintelui Cleopa din dorinta de a se apropia de Ortodoxie. A intrat apoi in deznadejde, citind, si s-a departat de Ortodoxie si Biserica.

    Reply

  22. Emanuela
    ianuarie 10, 2011 @ 5:38 pm

    Eu cand am inceput sa-l cunosc pe Dumnezeu eram tare speriata ca tot ce fac nu e bine, dar apoi incet, incet am luat totul dupa masura mea de intelegere si dupa felul meu de a fi, pentru ca fiecare are darurile lui si prin ce am citit printre randuri, imi ramaneau cuvinte in minte care imi placeau si incercam sa le pun in practica. Si apoi era ca un exercitiu la mate, atunci cand intelegi, parca vrei sa lucrezi si mai mult si apoi sa incerci si mai dificil, treapta cu treapta. Dar important e acel putin de fiecare data sa-l intelegem.

    Reply

  23. Emanuela
    ianuarie 10, 2011 @ 5:45 pm

    Sa nu uitam toti oamenii din jurul nostru sa invatam sa ne purtam frumos cu ei fara a-i judeca pentru ca indiferent ca e betiv, urat, garbovit, rau sau altfel Dumnezeu ne poate vorbi uneori prin el, asa cum a zis "Iubiti-va unii pe altii".
    De la cine nu ne asteptam, avem de invatat!!

    Reply

  24. marcel
    septembrie 2, 2011 @ 8:28 pm

    Acum 2 ani cand cand am facut primii mei pasi la biserica primele carti care am vrut sa le citesc au fost de la duhovnic, i-am cerut fiindca acolo unde mergeam era o scoala si era un paraclis si parintele avea o biblioteca si le imprumuta carti tinerilor. Prima mea carte spre surprinderea mea a fost ” Despre vise si vedenii” de par Cleopa cand mi-a dat-o m-a intrebat baiete ai treaba cu visele?, eu iam zis DA si culmea de atunci nu mai cred in vise vedenii si mai ales ZODII, a stiut parintele mai bine ca mine ce-mi trebuie. Asa ca daca sunteti la inceput cere-ti sfatul duhovnicului, spre surprinderea mea la mine a mers. Doamne ajuta! 😀

    Reply

  25. sharbinsk
    ianuarie 4, 2014 @ 3:03 pm

    Un articol bine structurat, pt a se evita excesul trebuie intrebat duhovnicul, si chiar comunicat cu duhovnicul in caz ca exista pasaje sau carti smintitoare si peste puteri.

    Cred ca trebuie inceput cu ce intereseaza pe fiecare,de exemplu daca intereseaza casatoria, atunci sa ia carti scrise de duhovnici contemporani sau cat mai ancorati in vremurile noastre si daca se poate, casatoriti.

    Eu nu cred ca exista persoane care sa citeasca despre vietile sfintilor si sa urmeze apoi fara discernamant nevointele lor duhovnicesti.

    Am citit o carte despre Rugaciunea Inimii dar, se specifica destul de clar ca nu poate fi inceputa fara supravegherea duhovnicului si fara binecuvantarea lui, la fel si cu metaniile si cu canoanele si cu tot.

    Se poate sa ramai dezamagit de diferentele dintre tine si ei, dar e de la sine inteles ca Sfintii sunt elita – care au biruit pe cand noi inca ne luptam, si ne luptam conform mediului in care ne aflam.

    Dumnezeu vrea sa venim spre El din punctul in care suntem si nu dupa sablonul vietii vreunui Sfant.

    Totusi Sfintii sunt modele vii intr-o societate cu tot mai putine modele.
    Ei ne amintesc faptul ca si noi ne putem mantui in epoca in care am fost plasati.
    Daca aveam modele practice peste tot, nici nu trebuia sa stim sa citim dar, citind iti dai seama ce inseamna model si ce e idol si cum lucreaza inselarea.

    Un om care citeste poate deschide si celorlalti apetitul pentru astfel de lecturi, si se poate servi de pildele de barbatie pe care le-au trait sfintii in momente limita.

    Reply

  26. sharbinsk
    ianuarie 4, 2014 @ 3:24 pm

    Sigur ca exista ceva capcane :

    De exemplu sa te consideri sporit doar pt ca ai citit, dar e limpede ca simpla citire nu te face si traitor.

    sa traiesti doar din carti – te atentioneaza oricum responsabilitatile urgente pe care le ai in viata dar si persoanele cu care trebuie sa convietuiesti.

    sa-i judeci pe altii dupa sablonul rigid al unei carti- aici trebuie reflectat asupra smereniei si citit despre probleme contemporane, pt a te feri de ele si pt a empatiza cu celalalt cazut in ele.

    sa consideri ca un duhovnic are prea putina cultura in comparatie cu ce ai citit tu din cauza sfaturilor pe care ti le da, sau ca ti-a dat un canon prea mic/ sau prea mare – din nou trebuie exersata rabdarea, comunicarea cu duhovnicul si smerenia.

    Oricum beneficiile sunt mult mai mari decat pierderile, apoi mai e si chestia ca intr-un fel intelegi o carte la prima citire, intr-un fel la a doua si tot asa.

    Din prima nu prea ai cum sa prinzi totul, chestia e sa o duci pana la capat ca sa ai vedere de ansamblu asupra mesajului.

    Reply

  27. Stefan Viorel Cristian
    ianuarie 7, 2014 @ 10:07 am

    Eu anul trecut mi-am comandat set-ul de carti intitulate Vietile Sfintilor ed.Man. Sihastria Neamt si de la inceputul anului am inceput sa citesc atat cat se citeste pentru ziua respectiva. Vreau sa va spun ca ma simt de parca as fi in mijlocul unui consiliu preotesc/calugaresc ce-mi ofera sfaturi si exemple demne de urmat in viata de zi cu zi. Le recomand cu mare drag tuturor celor ce nu le-au citit!

    Reply

  28. florin m
    ianuarie 8, 2014 @ 12:51 pm

    Cele mai bune carti pt incepatori sunt cele ale Cuv. Paisie Aghioritul – toate volumele din seria CUVINTE DUHOVNICESTI. Acestea aduc nelinistea cea buna.
    Pot fi downloadate si de aici:
    http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=14483

    Cel putin la fel de important, participarea la sf. slujbe ale Bisericii si discutiile cu un duhovnic..

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *