Consumul duhovnicesc fara discernamant dauneaza grav sanatatii!
La inceputul intoarcerii mele la credinta, Dumnezeu mi-a dat mult har ca sa pot birui deznadejdea, necredinta si patimile care ma stapaneau. Atunci nu stiam nimic despre harul Duhului Sfant, nu stiam cum lucreaza in inima omului si cum il ajuta sa duca lupta cea buna. Abia mai tarziu aveam sa ma lamuresc ca ravna ce o aveam la inceput pentru cele sfinte nu era numai a mea, ci era in primul rand lucrarea Duhului Sfant in mine. A mea insa era lipsa de discernamant, nestiinta si nerabdarea.
De aceea tin minte ca la un moment dat am ajuns sa citesc din trei carti in acelasi timp. Din ravna prea mare pentru citit carti duhovnicesti am cazut in pacatul lacomiei, caci lacomia nu se manifesta numai in cele materiale ci si in cele duhovnicesti. Totusi, desi aveam multa ravna pentru citit, mintea mea a inceput sa se imprastie si sa nu mai asimileze in mod concret nimic, astfel incat nu m-am ales cu vreun folos duhovnicesc din cititul celor trei carti in acelasi timp. De aceea, la un moment dat le-am abandonat pe toate trei si nici pana in ziua de astazi nu le-am terminat de citit.
O alta experienta in acest sens, am avut-o cand am incercat sa citesc cate ceva din Filocalii. Marturisesc ca nu aveam intentia de a ma apuca de citit filocaliile, ci doar curiozitatea de a vedea cam ce scrie in ele. Pot spune ca putinul pe care l-am citit, atunci cand eram proaspat intors la credinta, a fost cu mult prea mult decat putea duce capacitatea mea de intelegere si asimilare. Bine ca m-a luminat Domnul sa ma opresc la timp si sa nu ma vatam sufleteste, caci bebelus cu dintii de lapte fiind intr-ale credintei, m-am apucat sa beau din invatatura tare ca vinul a celor maturi duhovniceste.
Asa ca dupa aceste experiente am realizat ca nu e bine sa-ti iei o masura mai mare decat poti duce.
Astazi, ne bucuram cu totii ca avem la dispozitie un intreg arsenal de carti duhovnicesti si surse electronice din care putem sorbi dulceata sfintelor invataturi. Putem accesa cu un singur clic de mouse teme duhovnicesti care ne intereseaza din multitudinea temelor tratate: despre dreapta credinta, despre relatia barbat-femeie, despre secte, despre stiinta-credinta, intr-un cuvant despre orice avem nevoie sa stim. Imaginea aceasta a lucrurilor nu poate decat sa ne bucure incat este parte a lucrarii Duhului Sfant care a rodit in inimile oamenilor. Cantitatea enorma de informatie duhovniceasca pe care o avem la dispozitie este o mare binecuvantare in lumea aceasta care tine in ea si multa mizerie, mizerie care ne-a patat sufletele inca din tineretile noastre.
Insa, din pacate, exista si o latura negativa a lucrurilor caci era consumismului in care traim si-a intiparit adanc amprenta in sufletele noastre, inducandu-ne un comportament de consum si sub aspect duhovnicesc, nu numai material. Asa am ajus mare parte din noi sa cumparam carti pe apucate, sa incepem citirea cartilor ca mai apoi le abandom fara sa le terminam, asa cum facem cand ne lacomim cu achizitia de mancaruri ca mai apoi sa le aruncam dupa ce ni s-au stricat in frigider din cauza prea-multului.
Multi dintre credinciosii abia sositi pe treptele credintei s-au apucat de citit carti duhovnicesti care erau peste masura lor de intelegere, facandu-si mai mult rau prin aceasta si vatamandu-se sufleteste pentru mult timp. Aceasta atitudine nechibzuita se datoreaza in primul rand unei ravne fara socotinta, iar apoi mandriei de a te increde in propria minte. Tot acestea sunt cauzele datorita carora nu putini sunt cei care au o gandire de tip sectar, desi se afla in randul crestinilor-ortodcsi. Neincepand bine nevointa cea buna si despatimirea, s-au aruncat in cele mai inalte decat ei, interpetand totul cu mandrie, si ridicandu-se peste sfinti si peste Biserica.
Altii isi taie mintea in scripturi, citind cu lacomie mai ales din proorocii si din cartea Apocalipsei, si interpretand totul dupa ureche, dupa cum bine atentiona parintele Arsenie Boca. Este plin internetul de „vanatori” de proorocii, si putini sunt cei care au discernamantul de a trata astfel de subiecte asa cum se cuvine.
O alta manifestarea a consumismului duhovnicesc, este atitudinea de a citi multe carti fara a ne propune aplicarea practica in viata de zi cu zi, a invataturilor proaspat dobandite. Citim mult fara sa practicam concret dreapta-credinta, ajungand sa suferim de „obezitate sufleteasca”. Asa cum consumul mare de alimente fara un efort fizic pe masura consumului, duce in timp la obezitate si boli cardiovasculare, tot asa si consumul de carti duhovnicesti prea mare duce la „obezitate sufleteasca” daca nu facem efortul de a pune in practica ceea ce invatam din vietile si sfaturile sfintilor. Nepunand in practica ceea ce invatam din cartile duhovnicesti, ne face sa acumulam multe cunostinte, cunostinte cu care apoi vrajmasul ne „ajuta” sa ne mandriam. Apoi din aceasta mandrie dobandita ajungem sa gandim complicat, incepem sa gandim numai in canoane, incepem sa ne rigidizam, sa gandim conceptual si nu practic. Astfel ajungem sa nu mai fim in stare sa facem binele in mod natural fata de aproapele, si din cauza obezitatii sufletesti gafaim de oboseala si la cel mai mic bine facut.
Cărţile ne ajută foarte mult dar nu ne oferă o imagine completă a societăţii în care trăim, nu ne ajută să ne ancorăm puternic printre oameni. Avem mare nevoie să stăm cât mai mult printre oameni caci doar aşa îi vom înţelege. Nu-i putem judeca pe oameni după ce am citit noi în carţi, este necesar mai întâi să-i cunoaştem.
Ce este de facut in atare situatie? Sa invatam sa fim chibzuiti, incepand cu inceputul peste care am sarit prea repede:
- Sa citim carti care sunt pentru masura noastra duhovniceasca;
- Sa terminam o carte de citit inainte de a ne apuca de alta;
- Sa ne deprindem a citi constant, in fiecare zi cate putin, decat sa citim mult dar cu oscilatii si fara o asimilare profunda;
- Sa ne straduim a pune in practica putinul pe care il citim zilnic, pentru ca acel putin practicat sa fie caramida fara fisuri la temelia vietii noastre;
Sa citim o carte duhovniceasca nu inseamna sa o consumam ca pe un produs, ci inseamna sa insusim practic ceea ce invata sfantul pe care il citim, inseamna sa rezonam sufleteste cu sfantul care ni se descopera, simtind nevoia de apropiere fata de el in rugaciune. Sa citesti cartea unui sfant inseamna sa faci cunostinta cu acel sfant si sa te imprietenesti cu el, iar odata cu el sa te imprietenesti si cu Cel care este Prietenul Sfintilor. Si odata ce te-ai imprietenit cu Cel care este Prietenul sfintilor sa te imprietenesti si cu toti saracii, toti bolnavii si cu intreaga lume care te inconjoara. Asa este o carte duhovniceasca pe care o deschizi cu evlavie: ca o fereastra deschisa spre imparatia cerurilor si spre inima oamenilor.
(Razvan)
elena
iulie 17, 2010 @ 9:44 am
deci nu este necesar sa cunoastem intocmai lucruruile pe care ni le cere Dumnezeu ci doar esentialul(pentru inceput adica)?daca nu respectam totul intocmai este vreo problema?
de exemplu cred ca multe femei se simt discriminate de Biserica pentru ca au citit prea multe din ceea ce trebuie sa faca(fara pantaloni batic in cap supunere fata de barbat etc) credeti ca aceasta este problema?
sau la inceput eu credeam ca trebuie doar sa fac fapte bune sa nu urasc pe nimeni si sa ma duc la biserica este de ajuns?dupaia cand am aflat mai multe dintr-o data va dati seama ca m-am smintit foarte rau dar pe parcurs am inteles pentru ce sunt marea majoritate a cerintelor
deci daca nu vrem sa citim o carte cu randuieli bisericasti de exemplu pentru ca ne este frica sa nu ne smintim este vreo problema?
Claudiu
iulie 17, 2010 @ 9:53 am
Profesorul nostru drag, Părintele Constantin Coman ne spunea la cursuri: „Să nu rămâneţi niciodată la nivelul manualului!”.
Să nu rămânem niciodată la nivelul celor citite, în sensul de a nu memora lucrurile doar ca într-un manual, ci să fim deschişi, flexibili în a înţelege lucrurile, care sunt mereu mult mai complexe decât par. Să vrem să aflat mai multe, să vrem să înţelegem lucrurile mai adânc, să înţelegem în mod simţit ceea ce citim, adică să punem în practică.
roman
iulie 17, 2010 @ 2:50 pm
Deci ce carti ar trebui sa citim daca suntem la inceput ?
Dan
iulie 17, 2010 @ 4:12 pm
Spre exemplu:
„Ne vorbeste parintele Cleopa”: Volumele 1-10
„Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei” – Sf. Siluan Athonitul
roman
iulie 17, 2010 @ 6:06 pm
re:
[quote name=”Dan”]Spre exemplu:
"Ne vorbeste parintele Cleopa": Volumele 1-10
"Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei" – Sf. Siluan Athonitul
[/quote]multumesc !!! alte exemple ?
omp
iulie 17, 2010 @ 7:01 pm
Ce parere aveti de „Pelerinul rus” ?
Guest
iulie 17, 2010 @ 7:52 pm
Pusnicul si Ucenicul sau .
Alexandru
iulie 17, 2010 @ 8:05 pm
Pustnicul Si ucenicul sau……da……am citit (nu tot dar nu mai am mult) si am ramas de multe ori atat de afundat in dialogurile pustnicului si a ucenicului…..incat…..le-am recitit de vreo 5 ori dialogurile…..nu a mai simtit nici sete, nici foame, nici durere…..da….merita citit…..multa, atat de multa invatatura cuprinde……invatatura adanca cuprinsa in smerenie…..de aceea textul e usor de citit si de inteles…..
Alexandru
iulie 17, 2010 @ 8:13 pm
(imi cer iertare ca nu am inclus si acest comentariu in primul. M-am grabit. Graba strica treaba ! )
Pelerinul rus nu……pentru cei incepatori nu (parerea mea. Pentru cei ce s-au nevoit un timp ar putea). Mie sincer, la un moment nu am mai putut intelege mai nimic cu toate ca reciteam si reciteam….si am lasat mai moale….
Guest
iulie 17, 2010 @ 8:32 pm
„Pelerinul rus” este foarte frumoasă, este uşor de citit şi cred că este o alegere foarte bună pentru început, cu o singură observaţie: Darul rugăciunii inimii se dobândeşze de la Dumnenezeu şi variază timpul dobândirii ei de la persoană la persoană şi trebuie pusă în practică lectura cu moderaţie, cu discernămând şi fără mandrie, ci obligatoriu cu ascultare de la duhovnic pentru începerea rugăciunii inimii.
recomandări:
Paza celor cinci simţuri – Sf. Nicodim Agioritul
Vieţile Sfinţilor (de preferat editura Arhiepiscopiei Romanului)
Convorbiri duhovnicesti, 2 volume Editata de Episcopia Romanului si Husilor, 1990 – Pr. Ioanichie Bălan
Patericul romanesc – Pr. Ioanichie Bălan
Patericul egiptean editura Arhiepiscopiei Timisoarei (titlul pe coperta este: PATERICUL SAU APOFTEGMELE PARINTILOR NOSTRI DIN PUSTIA EGIPTULUI)
Matericonul – editura fundatiei Anastasia 1995 (http://pateric.credo.ro/matericul/ este adresa nde puteti citi majoritatea patericelor)
voi mai reveni şi cu alte recomandări dacă va mai fi nevoie, acestea sunt arhisuficiente pentru a incepe lectura duhovnicească acteste cărţi fiind foarte pilduitoare si practice
Dan
iulie 18, 2010 @ 6:40 am
Foarte important este si catehismul ortodox.
Il puteti gasi si aici pe site la: http://catehism.ortodoxiatinerilor.ro/ sau din tabul „scoala ortodoxa”
Este bun de citit oricand, mai ales la inceput.
Guest
iulie 18, 2010 @ 4:07 pm
re:
[quote name=”Dan”]Spre exemplu:
"Ne vorbeste parintele Cleopa": Volumele 1-10
"Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei" – Sf. Siluan Athonitul
[/quote] Ne vorbeste parintele Cleopa vol 1-10 ??? De ce nu vol 1-16 ?
omp
iulie 18, 2010 @ 4:19 pm
Anonim, multumim pentru importanta observatie legata de [i]rugaciunea inimii[/i] practicata de Pelerinul rus… 🙂
Ursu Radu
iulie 19, 2010 @ 11:35 am
Propunere link-exchange
Buna ziua,
As fi interesat de un link-exchange cu blogul dvs. Daca sunteti interesat astept un email pe admin@motruinfo.ro
Cu respect,
Ursu Radu
(Dupa vizualizare as avea rugamintea ca acest comentariu sa fie sters)
Rodica
iulie 19, 2010 @ 11:49 am
1. De cine este scrisa cartea Pusnicul si Ucenicul sau, as vrea si eu sa o citesc.
2.Ajutati-ma intr-o problema: simt ca am „patima” cititului. Si i-mi plac aceste carti duhovnicesti. Eu simt ca ma ajuta foarte mult, as citi , si iar as citi. Dar treburile zilnice nu-mi permit acest lucru. Cum altul are patima betiei, internetului…eu simt ca am patima cititului.Sunt si zile in care nu citesc, si parca sufar.Ce sa fac?
Dan
iulie 19, 2010 @ 12:00 pm
Salutare Rodica. La inceputul intoarcerii noastre la credinta Domnul da mult har ca sa ne luptam cu patimile si sa biruim.
Vrajmasul, daca vede ca nu ne poate opri de la calea cea dreapta…ne impinge inainte ca sa ne grabim si sa ne impiedicam pe cale. De aceea este foarte importanta dreapta socoteala. Calea de mijloc e cea mai buna.
E foarte bine ca ai ravna pentru citit, dar daca prin cititul tau neglijezi constant pe cei din jur, neglijezi scoala si cam toate randuielile casei pe care le ai de facut in calitate de copil/sotie, atunci inseamna ca ravna ta este exagerata si patimasa.
Pastreaza ravna pentru citit, dar implineste-ti bine sarcinile omenesti (scoala/munca), si cand gasesti timp liber, mai ales seara inainte de culcare poti sa citesti linistita.
Daca nu pazim ravna pentru cele sfinte atunci harul lui Dumnezeu se retrage de la noi si vom deveni apatici, fara dorinta de lupta duhovniceasca…si fara bucurii.
Ca sa nu ma lungesc, vorbeste despre asta si cu duhovnicul, intreaba-ti si constiinta…ca sa afli care este masura ta cea mai buna pentru citit carti duhovnicesti.
Rodica
iulie 19, 2010 @ 12:12 pm
Multumesc Dan. Am sa vorbesc si cu duhovnicul. Eu deocamdata nu neglijez nici serviciul, nici randuielile de acasa, dar am impresia ca citesc prea mult in comparatie cu altii. Eu simt ca ma satur din aceste carti, si apoi ma tin intr-o stare de verticalitate, in aceste carti eu gasesc modele de urmat. Si mie i-mi place drepta socoteala, discernamantul in tot ce fac.
Dan
iulie 19, 2010 @ 1:25 pm
Atunci, in acest caz…nu prea ai de ce sa-ti faci griji. 😀
Bucura-te de carti, dar sa nu faci din citit un scop ci doar un mijloc pentru starea de verticalitate de care spuneai.
Alexandru Barna
iulie 20, 2010 @ 12:36 pm
nimeni n-a murit
Despre citit se pot spune multe. Un lucru mi-a rămas în minte de la o întâlnire din forumul de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus cu Gabriel Liiceanu. Care spunea: de citit nu a murit nimeni. Din tutun, mâncare, sporturi, calculator, plajă, toate în exces, e posibil să mori. Cititul în exces, în schimb, nu omoară. Din contră, ajută. Exces, un cuvânt depăşit în cazul lecturii.
Important e şi ce citeşti…
Cititul nu este o patimă, patima este nerăbdarea. Trebuie citit pe îndelete, încet, cu răbdare. Tinerii în general, şi eu câteodată, vrem totul. Încep multe cărţi deodată, nu le termin niciodată şi îmi dau seama că nu e bine şi revin din nou la ele. Nu cred că pierd, pur şi simplu intru în arenă ocolind intrarea principală. Cerul este în schimb acelaşi. Cititul ne luminează. E obligatoriu. Şi alături de citit este obligatorie sinceritatea cu ceea ce suntem. Mi se întâmplă şi mie să gândesc, sau câteodată să vorbesc, din cărţi. Şi încerc să mă opresc. Pentru că atunci simt că toate cuvintele mele nu sunt sincere. Şi încerc să mă definesc pe mine în problema respectivă, în provocarea celuilalt, în neputinţele mele.
Recunosc, colegii mei mi-au spus mereu că am citit prea mult. Eu îmi dau seama că am citit prea puţin. Important este să fii sincer cu tine şi să nu pierzi timpul. Niciodată.
Şi totuşi, omul e mai important decât o carte. Chiar şi Dumnezeu e mai important decât o carte… Cunoaşterea directă e superioară celei indirecte, dar când nu o ai pe cea directă, nu fugi de cea indirectă. Din contră cea indirectă poate fi un început pentru cea directă.
Adrian
septembrie 25, 2010 @ 7:35 pm
Foarte foarte folositor sfatul!intr-adevar m-am convins pe propria-mi piele ca nu-i bine sa citim atat de mult despre vietile sfintilor,doar asa de curiozitate fara a cere parerea Duhovnicului daca e bine sau nu sa”urcam atat de mult deodata”.Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a scos Preoti in cale care m-au sfatuit sa nu mai „beau cu oala,ci cu paharul”.cu pasi marunti se intra in tainele Ortodoxiei
Guest
septembrie 26, 2010 @ 1:57 pm
Cred ca cea mai buna recomadare este aceea a unui duhovnic sau a unui preot cu privire la ce carti sa incepem, in functie de sufletul si stadiul la care este fiecare om…
O cunostiinta a inceput cu volumele Parintelui Cleopa din dorinta de a se apropia de Ortodoxie. A intrat apoi in deznadejde, citind, si s-a departat de Ortodoxie si Biserica.
Emanuela
ianuarie 10, 2011 @ 5:38 pm
Eu cand am inceput sa-l cunosc pe Dumnezeu eram tare speriata ca tot ce fac nu e bine, dar apoi incet, incet am luat totul dupa masura mea de intelegere si dupa felul meu de a fi, pentru ca fiecare are darurile lui si prin ce am citit printre randuri, imi ramaneau cuvinte in minte care imi placeau si incercam sa le pun in practica. Si apoi era ca un exercitiu la mate, atunci cand intelegi, parca vrei sa lucrezi si mai mult si apoi sa incerci si mai dificil, treapta cu treapta. Dar important e acel putin de fiecare data sa-l intelegem.
Emanuela
ianuarie 10, 2011 @ 5:45 pm
Sa nu uitam toti oamenii din jurul nostru sa invatam sa ne purtam frumos cu ei fara a-i judeca pentru ca indiferent ca e betiv, urat, garbovit, rau sau altfel Dumnezeu ne poate vorbi uneori prin el, asa cum a zis "Iubiti-va unii pe altii".
De la cine nu ne asteptam, avem de invatat!!
marcel
septembrie 2, 2011 @ 8:28 pm
Acum 2 ani cand cand am facut primii mei pasi la biserica primele carti care am vrut sa le citesc au fost de la duhovnic, i-am cerut fiindca acolo unde mergeam era o scoala si era un paraclis si parintele avea o biblioteca si le imprumuta carti tinerilor. Prima mea carte spre surprinderea mea a fost ” Despre vise si vedenii” de par Cleopa cand mi-a dat-o m-a intrebat baiete ai treaba cu visele?, eu iam zis DA si culmea de atunci nu mai cred in vise vedenii si mai ales ZODII, a stiut parintele mai bine ca mine ce-mi trebuie. Asa ca daca sunteti la inceput cere-ti sfatul duhovnicului, spre surprinderea mea la mine a mers. Doamne ajuta! 😀
sharbinsk
ianuarie 4, 2014 @ 3:03 pm
Un articol bine structurat, pt a se evita excesul trebuie intrebat duhovnicul, si chiar comunicat cu duhovnicul in caz ca exista pasaje sau carti smintitoare si peste puteri.
Cred ca trebuie inceput cu ce intereseaza pe fiecare,de exemplu daca intereseaza casatoria, atunci sa ia carti scrise de duhovnici contemporani sau cat mai ancorati in vremurile noastre si daca se poate, casatoriti.
Eu nu cred ca exista persoane care sa citeasca despre vietile sfintilor si sa urmeze apoi fara discernamant nevointele lor duhovnicesti.
Am citit o carte despre Rugaciunea Inimii dar, se specifica destul de clar ca nu poate fi inceputa fara supravegherea duhovnicului si fara binecuvantarea lui, la fel si cu metaniile si cu canoanele si cu tot.
Se poate sa ramai dezamagit de diferentele dintre tine si ei, dar e de la sine inteles ca Sfintii sunt elita – care au biruit pe cand noi inca ne luptam, si ne luptam conform mediului in care ne aflam.
Dumnezeu vrea sa venim spre El din punctul in care suntem si nu dupa sablonul vietii vreunui Sfant.
Totusi Sfintii sunt modele vii intr-o societate cu tot mai putine modele.
Ei ne amintesc faptul ca si noi ne putem mantui in epoca in care am fost plasati.
Daca aveam modele practice peste tot, nici nu trebuia sa stim sa citim dar, citind iti dai seama ce inseamna model si ce e idol si cum lucreaza inselarea.
Un om care citeste poate deschide si celorlalti apetitul pentru astfel de lecturi, si se poate servi de pildele de barbatie pe care le-au trait sfintii in momente limita.
sharbinsk
ianuarie 4, 2014 @ 3:24 pm
Sigur ca exista ceva capcane :
De exemplu sa te consideri sporit doar pt ca ai citit, dar e limpede ca simpla citire nu te face si traitor.
sa traiesti doar din carti – te atentioneaza oricum responsabilitatile urgente pe care le ai in viata dar si persoanele cu care trebuie sa convietuiesti.
sa-i judeci pe altii dupa sablonul rigid al unei carti- aici trebuie reflectat asupra smereniei si citit despre probleme contemporane, pt a te feri de ele si pt a empatiza cu celalalt cazut in ele.
sa consideri ca un duhovnic are prea putina cultura in comparatie cu ce ai citit tu din cauza sfaturilor pe care ti le da, sau ca ti-a dat un canon prea mic/ sau prea mare – din nou trebuie exersata rabdarea, comunicarea cu duhovnicul si smerenia.
Oricum beneficiile sunt mult mai mari decat pierderile, apoi mai e si chestia ca intr-un fel intelegi o carte la prima citire, intr-un fel la a doua si tot asa.
Din prima nu prea ai cum sa prinzi totul, chestia e sa o duci pana la capat ca sa ai vedere de ansamblu asupra mesajului.
Stefan Viorel Cristian
ianuarie 7, 2014 @ 10:07 am
Eu anul trecut mi-am comandat set-ul de carti intitulate Vietile Sfintilor ed.Man. Sihastria Neamt si de la inceputul anului am inceput sa citesc atat cat se citeste pentru ziua respectiva. Vreau sa va spun ca ma simt de parca as fi in mijlocul unui consiliu preotesc/calugaresc ce-mi ofera sfaturi si exemple demne de urmat in viata de zi cu zi. Le recomand cu mare drag tuturor celor ce nu le-au citit!
florin m
ianuarie 8, 2014 @ 12:51 pm
Cele mai bune carti pt incepatori sunt cele ale Cuv. Paisie Aghioritul – toate volumele din seria CUVINTE DUHOVNICESTI. Acestea aduc nelinistea cea buna.
Pot fi downloadate si de aici:
http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=14483
Cel putin la fel de important, participarea la sf. slujbe ale Bisericii si discutiile cu un duhovnic..