Despre contracepție cu Părintele Nicolae Tănase
Întrebare: A da naştere unui copil este un lucru minunat, dar în acelaşi timp presupune o mare responsabilitate. Având în vedere acest lucru, dacă totuşi o femeie se simte responsabilă de acest lucru din motive pur obiective (adică lipsa unei ambianţe adecvate creşterii copilului), de ce mijloacele de contracepţie sunt considerate un păcat? Nu credeţi că o fiinţă lipsită de perspective, sortită poate eşecului şi în final nefericirii constituie un păcat mai mare decât cel al contracepţiei?
Răspuns: În primul rând, trebuie să lămurim ce este contracepţie: metoda prin care se opreşte Dumnezeu să sădească sufletul în corpul nou format, care se numeşte zigot, pentru că ştiţi că există şi contraceptive ce nu lasă să se întâmple această unire şi formarea zigotului. Este o opoziţie clară pe care o facem lui Dumnezeu. În cazul acesta noi, bărbaţii, folosim femeia ca pe un obiect şi din starea de egalitate cu bărbatul, din starea ei de fineţe la care a ridicat-o Hristos, noi o coborâm la res vocalis, „lucru vorbitor” sau obiect de plăcere, iar acest lucru nu ne este permis. Femeile ar trebui să se simtă jignite dacă ar folosi contraceptivele.
Deci aceasta este contracepţia. Adică o luptă contra concepţiei. Cine poate să stabilească perspectivele unui om încă nenăscut? Nimeni. Cine poate să stabilească perspectivele unui om deja născut? Poate cineva să stabilească perspectivele unui om deja realizat? Cineva este prim-ministru. Poate cineva să facă aprecieri la adresa perspectivelor lui? Nu. Pentru că nu se ştie ce face până mâine, ce se întâmplă în inima lui, ce se întâmplă în fizicul lui, şi poate nu mai are nicio perspectivă. Are perspectiva morţii. Aşadar, pentru că nu ne putem permite să discutăm despre perspectivele unui om, nu putem face o asemenea afirmaţie.
Patriarhul Iustin Moisescu provenea dintr-o familie săracă, din jud. Argeş, iar războiul l-a făcut să fie orfan. Deci, aveam la vremea aceea de a face cu un om fără perspectivă şi, cu toate acestea, perspectiva lui a fost de apreciat şi de invidiat. Aşadar, la capitolul perspective, nu putem să ne pronunţăm, iar dacă invocăm lipsurile materiale, financiare, lipsa de ambianţă şi celelalte, atunci de ce nu suprimăm viaţa celorlalţi copii pe care-i avem pentru că şi aşa nu le putem oferi mare lucru! Ori, noi nu facem aşa!
O să zicem: „Bine, dar aceia s-au născut deja!”, dar sub aspect ştiinţific, sub aspect creştin ortodox, omul este om din secunda conceperii, cu codul genetic deja stabilit, cu tot ceea ce urmează să se dezvolte în el. Este un om încă nedezvoltat, care timp de nouă luni se dezvoltă, cum şi după aceea, timp de 18 ani, se dezvoltă şi se formează, ca adult.
Întrebare: Cuplurile de azi consideră o povară naşterea de prunci. Planningul familial, metodele contraceptive vin însă să le rezolve problema. Vedeţi vreun sens în această opţiune de a programa contracepţia?
Răspunsul: N-are niciun sens, ci dimpotrivă, ele duc familia spre pieire; nu mai există bunul mers al familiei, nu există ajutor în familie pentru că Dumnezeu nu binecuvântează lucrarea familiei respective. Părinţii îşi pun problema cum să nu facă o perioadă de timp copii, iar apoi, după ce fac, constată că deja a fost foarte complicat, apoi se sfătuiesc cum odraslele lor să nu facă copii. Într-un cuvânt, nu mai doresc să fie dusă crucea căsătoriei.
„Populaţia actuală a lumii, chiar dacă s-ar înmulţi de 5 ori, pământul ar suporta această populaţie. Pământul suportă 30 de miliarde de oameni cu resursele lui alimentare şi nu numai. Dar acum suntem speriaţi de unii ce zic că trebuie să ajungem doar 2 miliarde. Din 6 miliarde, 2 în doar ceva timp. Cum? Cum făcea şi faraon, îi izbea de stâncă şi gata!
Soluţia atunci era la moaşe, acum soluţia este de la Occident, care furnizează la preţ ieftin şi chiar gratuit tot felul de mijloace contraceptive. Pare greu, dar nu imposibil pentru cei care v-aţi hotărât să vă căsătoriţi, că trebuie să vă încadraţi în nişte reguli. Iar aceste reguli vi le stabiliţi singuri, desigur, după principiile creştine. Apoi aceste reguli trebuie respectate de ambii soţi, în comuniune.
În antichitate se spunea că „omul este măsura tuturor lucrurilor”. Hristos a venit şi a zis: „Eu sunt măsura tuturor lucrurilor.” Deci măsura noastră este Hristos. Vrem să-L recunoaştem pe Hristos ca măsură a tuturor lucrurilor? Eu nu vorbesc acum de aspectele mistice, de înalte trăiri, eu vorbesc de normalitatea vieţii. Şi o să spuneţi că normalitatea vieţii înseamnă sfinţenie. Da, ţi se cere să fii sfânt. Ţi se cere să fii student, sau orice altceva, ţi se cere să te căsătoreşti, să faci copii, să-i educi, să mergi la biserică, să munceşti, să te mai şi relaxezi din când în când. Şi imediat vine întrebarea: „Dar cum? Cum, că eu n-am unde să stau, uitaţi ce s-a mai ivit acum, ce-am păţit …” N-ai unde să stai pentru că eşti prea pretenţios. Deci trebuie văzut ce vrea Dumnezeu cu tine, nu numai ce vrei tu cu tine. Tu încerci, dacă vezi că nu prea merge, lasă aşa, că Dumnezeu ştie cum, ştie de ce, ştie în ce moment, nu putem forţa lucrurile. Ştie de ce nu te măriţi, ştie de ce te măriţi. Deci, toată lumea îşi doreşte o căsnicie fericită, dar fără să pornească de la bază, de la educaţia de bază a fiecăruia.”
Întrebare: În cabinetele de contracepţie, medicii ginecologi păcătuiesc voluntar sau involuntar în urmarea vieţii?
Răspunsul: Sunt nişte criminali împreună cu tot personalul medical care participă la orice mijloc de contracepţie. Avortul este crimă, contracepţia este de mii de ori crimă. De ce? Pentru că prin contracepţie opreşti zeci, sute de izvoare ale vieţii, iar printr-un avort curmi o viaţă. Exista ideea că este mai puţin păcat sa previi viaţa decât să curmi viaţa. Ceea ce nu este adevărat şi ascultaţi următoarea comparaţie. Ce face omul când pune un bec, este şi curent, apasă pe comutator, dar becul nu se aprinde? Studiază puţin siguranţele, verifică dacă vine curent şi schimbă becul.
Atunci când Dumnezeu are planul Său, bugetul Său, concepţia Sa, care ştie câte ouă să facă găinile pe Terra şi câţi viţei să fete vacile şi să se taie şi să fie carne pentru toţi, etc. Şi noi, dacă avem planul nostru de toamnă, ne punem la beci şi la cămară şi ne facem conserve şi ne asigurăm pentru iarnă, etc. Dar Dumnezeu, care are putere şi El a făcut toate acestea? Că El ne iubeşte pe noi mai mult decât ne iubim noi pe noi înşine şi decât iubim noi pe copiii noştri.
Deci dacă aşa stau lucrurile, Dumnezeu ne-a lăsat să ne aprindem şi noi nu ne aprindem! Că atunci când femeia nu mai poate să nască, iar Dumnezeu ştie aceasta, atunci Dumnezeu ia din ea forţa fertilităţii pe la 38 de ani, pe 40 de ani, pe la 52 de ani, de la caz la caz şi femeia nu mai poate să nască. De ce? Pentru că are o vârstă, pentru că Dumnezeu cunoaşte corpul uman, etc. Ori noi încă de la 21 de ani, 28 de ani, 38 de ani, umblăm la planul lui Dumnezeu şi întrerupem în mod abuziv acest circuit, acest ciclu extraordinar, care face din om să fie cununa creaţiei şi să se asemene cu Dumnezeu. „Tatăl Meu lucrează şi eu lucrez!”
Deci, Dumnezeu lucrează continuu. Iar noi ne asemănăm cu Tatăl dacă creăm condiţii pentru o lucrare bineplăcută Lui. Omul nu are în mână un buton prin care să zică: acum da, acum nu! Dumnezeu este cel ce rânduieşte când să fie conceput omul. Şi atunci el vine şi dă sufletul unui copil. Deci, în actualele cabinete de contracepţie, medicii păcătuiesc voluntar, conştient sau inconştient, oricum păcătuiesc şi calcă jurământul lui Hipocrate.
„Când scoatem sabia la Dumnezeu, ce se întâmplă? Adică sabia înseamnă revolta noastră, opoziţia noastră la iubirea lui Dumnezeu. Şi iată cum scoatem noi sabia. Ca să se nască un copil, avem nevoie de trei. Avem nevoie de soţ, de soţie şi de Dumnezeu. Copii nu se fac în doi, se fac în trei. Ce trebuie să facă soţul, ce trebuie să facă soţia ştim. Dar Dumnezeu ce trebuie să facă? Trebuie să sădească sufletul creat de El Însuşi Dumnezeu, în momentul concepţiei, în momentul zămislirii. Că nu există trup fără suflet sau suflet fără trup şi nu există nicio cutie undeva, unde sunt sufletele şi Dumnezeu mai ia un suflet, îl sădeşte, îl creează în momentul concepţiei. Asta înseamnă că Dumnezeu participă, „Tatăl Meu lucrează şi Eu lucrez, Tatăl Meu pururea lucrează şi Eu lucrez” zice Mântuitorul Hristos. Ori noi ne opunem, cum ne opunem? Prin toate metodele, prin tot ce s-a inventat mai rău: prezervativ, diafragmă, spermicide, astea sunt contraceptive, sau avortive: sterilet, pilule, pilula de a doua zi, pilula din prima zi ş.a.m.d.
Opoziţie. Dumnezeu stă pregătit să creeze un suflet şi noi îl refuzăm. Noi avem mare grijă şi marea strângere de inimă pentru problema soţiilor noastre care se prostituează. Dar cum se prostituează? Păi, cum se prostituează la bordel. Ce este la bordel? La bordel există mai multe femei, care sunt controlate de medic (în Germania e o stradă întreagă). E dezastru acolo, mă mir cum Dumnezeu poate să permită. Şi iată, Dumnezeu, în iubirea Lui, tot ne ţine. Şi acolo există un medic, şi acolo există un control, mai ales acum lucrurile stau destul de aspru, şi bărbaţii merg şi săvârşesc cu o femeie necunoscu tă un lucru lăsat de Dumnezeu în afara cununiei.
Bărbaţii noştri ce săvârşesc? Acelaşi lucru cu propria lor nevastă. Da, merg la biserică, da, unii se şi spovedesc, alţii se şi împărtăşesc. Numai că folosesc prezervativul, folosesc pilulele, folosesc pastiluţele, nu ştiu ce mai fac, nu ştiu ce fel de calendar mai ţin şi atunci înseamnă că se prostituează. E cam dur cuvântul, ştiu, trebuie să vorbim pe faţă, că aşa e tema. Tema este asta: libertatea noastră în viaţă dăruită de Dumnezeu. Care e diferenţa între libertate şi libertinaj? Care e diferenţa dintre o trăire obişnuită conjugală şi dezmăţ. Ce se vede, e clar că e dezmăţ. Vorbim despre femeile cinstite. Eu nu vorbesc de vreo vedetă, eu vorbesc de femeile cinstite acum, restul priviţi în stradă şi nu trebuie să aducem în discuţie nimic, pentru că lucrurile sunt evidente. Ne învaţă ştiinţa, că teologia ne-a învăţat, dar n-am luat aminte, acum ne învaţă ştiinţa, că omul e om din secunda concepţiei, şi că în prima zi are o înfăţişare care devine tot mai complexă în săptămânile următoare.
Aceasta înseamnă că Dumnezeu ne are în planul Său, înseamnă că avem de-a face cu o prezenţă, cu un corp independent, care cel mult după 14 zile e dependent de mâncare. Şi rămâne întrebarea: înţelegem noi că femeia nu are drept asupra copilului şi nici asupra corpului ei? Auzim adesea câte o femeie, care zice că face ce vrea cu corpul ei. Bine, să facă ce vrea cu corpul ei, dar de ce face ce vrea cu corpul altuia, adică cu copilul zămislit întrînsa. Şi atunci femeia are aşa zisa libertate, falsa libertate de a omorî copilul. Atunci ce mai vorbim noi despre dreptul la viaţă? Ce rost are să mai vorbim despre drepturi, dacă nu vorbim despre obligaţii?”
Întrebare: Ce părere aveţi despre metoda calendarului?
Răspuns: Am părerea că nu e lăsată de Dumnezeu, iar femeia e folosită ca un buton: da, nu. Acum da, acum nu; femeia nu e asta, e un dispreţ la adresa femeii.
Întrebare: Este mai bine ca o femeie care nu reuşeşte să ţină sarcina să apeleze la o metodă contraceptivă care nu are efect avortiv?
Răspuns: Abstinenţa. Aceasta e foarte bună şi atât. Dar de unde ştii că pe acesta poţi să-l ţii, nu poţi să-l ţii? Trebuie să îndepărtezi cauzele, acestea sunt de natură duhovnicească, de natură medicală. Metoda contraceptivă nu e soluţia.
„Scopul este să vedem în soţia noastră ceea ce Hristos a văzut în Biserică. Şi dacă reuşim acest lucru, atunci totul este bine. Dacă însă o folosim pe soţia noastră (în creştinism, după 2 milenii de creştinism) ca obiect de plăcere, închipuiţi-vă unde ne situăm în istorie. După 2000 de ani de creştinism ne folosim soţia tot ca obiect de plăcere! Acest lucru se întâmplă încă în zilele noastre, căci ne culcăm cu soţiile noastre, dar tot ce rezultă din asta trebuie omorât.
Cu mâinile noastre o ducem la clinică, la „uzina” de omorât copii. Sau acum ne-am mai deşteptat, zicem noi, îi dăm pastile anticoncepţionale şi o folosim pe soţia noastră tot ca simplu obiect de plăcere. Pentru că între noi şi ea nu există decât un singur scop: Plăcerea. Aceasta este situaţia reală.
Nu generalizăm, ci numai spunem aşa. Ne folosim soţiile ca obiecte de plăcere şi condamnăm păgânismul de până în Hristos, care adusese femeia în stadiul acesta. Hristos s-a silit până la jertfă şi a ridicat-o în starea binemeritată ei, iar noi ne înjosim soţia în halul acesta. Atunci înseamnă că ea nu mai este liberă, înseamnă că noi suntem nişte libertini, înseamnă că zadarnic am fost tineri că n-am ştiut să gândim, înseamnă că zadarnic avem tinereţe, că nu profităm de ea. Biserica continuu trebuie să sesizeze. Avem voie să avem idei, dar nu puncte de vedere.”
(Soțul ideal, soția ideală – Pr. Nicolae Tănase – tată a 6 copii)
LoredanaPopovici
martie 5, 2013 @ 9:50 am
Minunat cuvant! Dar intr-o lume atat de agitata si vesnic nelinistita, pare asa d e greu de pus in practica.Pe buna dreptate zicea cineva ca drumul cel mai lung e e la urechi la inima. Adica de la ascultare la punerea in practica
pantelimon
martie 5, 2013 @ 11:00 am
Ma intereseaza foarte mult acest subiect si as vrea sa aflu cat mai multe pareri, pentru ca eu si sotia mea (am scris la alt articol povestea noastra) avem multe framantari sufletesti in acest sens.
Am sa postez un punct de vedere care nu-mi apartine , dar care mi se pare bun, pentru ca sunt perioade in viata unor familii tinere ,in care nasterea unui copil nu este posibila, iar abstinenta pentru multi ani la tinerete e grea, (desi sunt convins ca sunt multi oameni care reusesc).
pantelimon
martie 5, 2013 @ 11:01 am
Motivaţia sexuală şi teologică în acelaşi timp a actului sexual se manifestă pe trei planuri:
transmiterea vieţii;
plăcerea sexuală;
sentimentul soţilor de apartenenţă unul altuia.
Îndeplinind un rol fundamental – transmiterea vieţii, perpetuarea generaţiilor -, Providenţa a rânduit ca aceasta să producă plăcere (orice lucru îndeplinit fără să fie plăcut duce la limitele saturaţiei). Pentru că pe planul uman (al fiinţei cu conştiinţă), viaţa sexuală se manifestă prin iubirea-dăruire de sine (nu simpla sexualitate), actul sexual dacă nu cuprinde aceste trei dimensiuni nu este complet.
Prezervativul şi orice măsură contraceptivă (pilule, sterilet, avort) elimină una dintre aceste dimensiuni, şi anume transmiterea vieţii. Dacă soţii consideră că spre binele copiilor ce se vor naşte este nevoie de o perioadă de aşteptare până la aducerea lor pe lume, atunci ei au la îndemână mijloace naturale, pe care Biserica Catolică le acceptă. Pentru aceasta vă recomandăm să consultaţi chiar pe acest sit lucrarea Autocontrolul fertilităţii pe cale naturală.
Cele spuse mai sus sunt susţinute şi de Catehismul Bisericii Catolice, care la nr. 2370 afirmă: „Înfrânarea periodică, metodele de reglementare a naşterilor bazate pe auto-observaţie şi recurgerea la perioadele nefertile sunt conforme cu criteriile obiective ale moralităţii. Aceste metode respectă trupul soţilor, încurajează afecţiunea dintre ei şi favorizează educarea unei libertăţi autentice. Dimpotrivă, este în mod intrinsec rea orice acţiune care, fie în vederea actului conjugal, fie în desfăşurarea lui, fie în desfăşurarea consecinţelor lui naturale, şi-ar propune ca scop sau ca mijloc să facă imposibilă procreerea.”
Claudiu Balan
martie 5, 2013 @ 11:24 am
Doamne ajută, Pantelimon!
Excepția pe care Catehismul Catolic o include pentru a permite folosirea prezervativelor poate fi ușor speculată de alte persoane pentru a fi admise și alte excepții… ajungându-se chiar la a accepta sub rezevar unor „motive bine întemeiate” chiar și avortul.
De fapt dacă Biserica Ortodoxă ar lăsa la îndemâna creștinilor să decidă ce e bine și ce este rău, când este bine și când este rău să facem un anumit lucru, atunci, oamenii s-ar îndreptăți adesea pentru păcatele lor, și ar găsi mii de excepții.
În realitate chiar și contracepția naturală este un păcat prin care soții în mod conștient se opun nașterii de prunci.
Până la urmă totul se rezumă la un singur aspect: Colaborăm sau nu cu Dumnezeu în viața de familie.
Dacă ai credință în Dumnezeu atunci ești conștient că El știe mai bine decât tine când să-ți dea copil și când nu.
Restul sunt detalii.
LoredanaPopovici
martie 5, 2013 @ 1:03 pm
Humanae Vitae- e cel putin ciudata aceasta carte.
de ce ciudata? ptr ca in primele cateva randuri vorbeste despre importanta copiilor in viata familiei crestine si apoi in urmatoarele zeci, sute de pagini ce ar trebui sa faca crestinul ptr a „amana” sau chiar opri lucrarea lui Dumnezeu.
Dar si mai ciudata mi se pare atitudinea B.O care nu are nici un doc clar in aceasta situatie.Si aceasta ignorare naste o multime de pacate.
Dan Tudorache
martie 5, 2013 @ 1:21 pm
Pantelimon, îți știu îngrijorarea și mai știu că nu este deloc ușoară înfrânarea, mai ales că exact în perioada 30-35 de ani ”duduie economia”… hormonilor (vorba lui Tăriceanu adaptată la context), dar… legat de părerea Bisericii Catolice, dau citire tot de la părintele Nicolae, din aceeași carte:
”Întrebarea 12: Biserica romano-catolică este de acord cu metodele contraceptive? Dacă da, de ce?
Răspunsul 12: Nu este de acord, dar pentru că ei au avut în istoria lor un ordin care s-a numit al iezuiţilor, ştiu să găsească portiţe pentru tot. Pe de o parte, în catolicism există un curent care se numeşte „cazuism” – fac caz din tot şi, pe
de altă parte, este un aggiornamento continuu, ca pentru orice să găsim portiţă. Biserica (învăţătura ei) nu este de acord cu aceasta, dar o ia ca atare. Nu aşa, însă, fac ca şi cu divorţul. Biserica romano-catolică nu recunoaşte de drept
ceea ce de fapt s-a întâmplat. Între cei doi, dacă s-a rupt legătura dragostei, Biserica Ortodoxă nu admite divorţul, dar Biserica Ortodoxă recunoaşte de drept ceea ce de fapt sa întâmplat.”
pantelimon
martie 5, 2013 @ 2:25 pm
Va admir ca aveti familii asa frumoase si placute lui Dumnezeu.Eu stiu ca fiecare prunc e un dar de la Domnul si nu trebuie sa ne opunem venirii lui sub nici o forma. Dar ,daca ma gandesc la problemele de acasa , la realitatea vietii mele, nadejdea mea paleste.Chiar zilele acestea sotia mea nu se putea ridica din pat din cauza durerilor de coloana si fiind foarte trista mi-a zis ca ea nu suporta ideea ca nu se poate ocupa de copil, ca nu poate sa faca mancare. Plangea in hohote si spunea ca nu mai vrea copii , ca nu mai poate , si ca singura solutie ca sa nu-l suparam pe Dumnezeu ar fi sa traim separat. In aceasta situatie ce ar trebui sa fac? Sa renunt la 30 ani sa-mi mai ating sotia ? Sa ne despartim pentru ca e pacat sa facem dragoste doar cand stim ca ea nu ramane insarcinata?
Claudiu Balan
martie 5, 2013 @ 3:49 pm
Pantelimon, tu ce crezi, Dumnezeu știe că pe soția ta o doare spatele?
El nu se gândește că dacă i-ar da acum un copil, când soția ta e bolnavă ar înrăutăți situația?
Dumnezeu vă iubește pe voi doi mai mult decât vă iubesc părinții și prietenii cei mai apropiați, și vă vrea binele, și văzându-vă gândul bun sunt sigur că vă va da copil când trebuie…
Mergeți și discutați cu un preot duhovnic situația voastră, și cu ajutorul lui Dumnezeu vă va îndruma pe calea cea bună.
Teodora
martie 5, 2013 @ 6:59 pm
Pantelimon,
Îmi pare rău [i]să nu fiu de acord[/i] cu sfaturile pe care le-ai primit până acum…ți-am răspuns și la alt articol și nu știu dacă mai e nevoie să mai repet cele spuse deja.
S-ar putea ca mulți să înțeleagă sau să creadă că „promovez” păcatul.
Sincer, am rămas fără cuvinte în fața unei asemenea dureri, nici nu știu ce să mai zic. Nu, nu pot să mai scot niciun cuvânt… 🙁
ionela
martie 6, 2013 @ 9:27 am
pentru pantelimon
Poti sa ma suni la nr.de telefon 0748407628 pentru ca as vrea sa-ti dau un sfat despre durerile de spate pe care le are sotia.
Radu
martie 6, 2013 @ 2:42 pm
Eu nu inteleg urmatoarea treaba. Dumnezeul a facut omul. Cum se face atunci ca Parintele Nicolae Tănase crede ca „metoda calendarului” nu e lasata de Dumnezeu. Aceasta metoda este o urmare a modului in care organismul nostru functioneaza, iar noi suntem facuti de Dumnezeu.
Bun, alta treaba. Vad ca se vorbeste aici ca sexul fara scop al procrearii este o insulta catre femei. Ca barbatul o foloseste ca pe un obiect al placerii. Este cumva sexul neplacut pentru o femeie ? Nu cred. Milioane de femei fac sex de placere si nu se plang.
O alta prostie dupa parerea mea este sfatul de a ramane in mizerie „daca vezi ca nu merge, pentru ca dumnezeu asa vrea, sa fii in mizerie”.
Fiecare este liber sa creada in ce doreste sau sa nu creada deloc, insa articolul asta mi se pare ca are si niste sfaturi nu foarte bune … sau fara logica.
O zi buna.
Vass
martie 6, 2013 @ 4:25 pm
am 23 de ani sotia mea are 21, suntem casatoriti din sep 2011. Bunul Dumnezeu ne-a binecuvantat si cu un baietel minunat (are doar 1 luna si 2 sap e un scump) . Din pacate nu eram intarit in credinta cand ne-am cunoscut acum 5 ani insa Maica Domnului ne-a ajutat si ne-a deschis ochii. Sotia mea a nascut prin cezariana ( nu a putut normal )iar doctorul i-a spus ca in urmatorii 2 ani nu ar mai putea duce o sarcina . Ce as putea face in situatia aceasta ? Cu ajutorul Bunului Dumnezeu sa zicem ca as apela la abstinenta dar sotia mea nu e chiar atat de intarita in credinta…ce sa fac sa-mi imping sotia spre desfranare ( adulter) ?
LoredanaPopovici
martie 6, 2013 @ 4:52 pm
Intrebarea e pusa tendentios.
Nici un crestin nu iti va spune sa iti impingi sotia spre adulter, cum nici un crestin nu te va sfatui sa pacatuiti ferindu-va de copii.
Sfatul meu: nu pacatuiti si nu cautati indreptare spre pacat! Informatii avem destul putem discerne intre ce e pacat si ce nu.
Si mai ales, stati sub ascultare de duhovnic, ca acesta e drumul spre rai.
Ana
martie 6, 2013 @ 7:36 pm
Ne facem probleme de boala sotiei ca nu ar mai putea duce sarcina, ne facem probleme ca din cauza cezarienei nu ar mai putea naste curand un copil.
[b]Oare chiar in asta sta problema? Ce s-ar intampla daca sotul crestin din cauza ar avea un accident si nu ar mai fi potent sexual? Ce ar face sotia in acel caz?
[/b]
Barbati soti credinciosi, puneti-va in aceasta situatie si procedati si voi ca atare. Astazi puneti credinta la incercare si incercati sa va gasiti justificare in fata Domnului, ca si cum El nu ne stie neputintele noastre, insa nu se stie pana maine cat de sanatosi o sa fim.
Ana
martie 6, 2013 @ 7:40 pm
radu1234
[quote]”Este cumva sexul neplacut pentru o femeie ? Nu cred. Milioane de femei fac sex de placere si nu se plang.”[/quote]
Femeile casatorite fac dragoste. Milioanele despre care vorbesti tu, exista doar in reviste de scandal.
Vass
martie 6, 2013 @ 8:43 pm
Nu am primit niciun raspuns concret…tin sa spun ca parintele dohovnic a fost primul la care am apelat dar vroiam sa aud si alte pareri… Eu am intrebat ce sa fac in situatia mea ??? Nu in situatii ipotetice…
Teodora
martie 6, 2013 @ 9:36 pm
Florin,
Doamne,ajută!
Voi încerca să îți dau un răspuns, poate te va ajuta.
Pentru început cred că trebuie să mai așteptați până să vă reluați viața intimă dacă soția încă nu se simte bine. În general, după o cezariană medicii recomandă ca femeia să nu mai rămână însărcinată aprox.2 ani, această perioadă fiind o medie, nu o regulă. Fiecare organism e diferit, așadar există femei care se refac foarte repede după o cezariană și la câteva luni după naștere pot rămâne însărcinate fără niciun risc, la altele durează 2,3 ani sau mai mult… Sfatul meu ar fi să mai așteptați, iar soția să observe cum se simte, să vădă ritmul în care se reface, cum reacționează organismul ei etc.
Cezariana este considerată intervenție chirurgicală majoră. Este esențial ca femeia să aștepte o anumită perioadă până a rămâne din nou însărcinată datorită complicațiilor serioase care pot apărea și care pot pune în pericol atât viața mamei, cât și a bebelușului.
1. La nașterea prin cezariană se pierde de 2 ori mai mult sânge (uneori mai mult!) decât la o naștere normală, iar mult timp după aceea mama va fi încă anemică. Iar fierul este esențial pentru dezvoltarea fătului, mai ales în primul trimestru de sarcină. [b]Din această cauza bebelușul se poate naște prematur sau cu o greutate prea mică.[/b]
2. Cezariana presupune o incizie orizontală efectuată în peretele abdominal si o altă incizie în peretele uterin. Dacă cicatricea nu se „închide” (vindecă) suficient, există riscul unei [b]rupturi uterine[/b], ale cărei consecințe pot fi tragice: [b]pierderea sarcinii (dacă se produce înainte de naștere), pierderea uterului și chiar moartea mamei din cauza hemoragiei puternice.[/b]
3. Probleme placentare: [b]placenta praevia [/b] (placenta care blochează total sau parțial cervixul) sau [b]placenta abruptio [/b] (placenta care se desprinde de peretele uterin).
Însă având în vedere că soția ta este așa de tânără e posibil să se refacă foarte, foarte repede. Aveți nădejde! E foarte important să se odihnească suficient, să aibă pe cineva care să o ajute cu copilul și cu treburile casnice, să mănânce sănătos (multe fructe și legume crude pentru vitaminizare și imunitate).
E bine să mențineți legătura cu medicul, mai ales dacă e unul bun, iar soția să meargă regulat la control pentru a vedea cum evoluează sănătatea. E adevărat că sfatul duhovnicului contează foarte mult, dar în ultimă instanță soții trebuie să ia decizia cu privire la relațiile intime, cercetându-și conștiința și gândind obiectiv, cu sinceritate. Sf Ap Pavel atrage atenția că soțul și soția devin un singur trup – și ai dreptate, nu pot să se lipsească unul de altul decât cu bună înțelegere.
Părintele Visarion Coman de la Mân.Clocociov (poți căuta detalii pe internet, există și o carte cu interviuri și mărturii ale ucenicilor) a fost un duhovnic extraordinar, cu mare discernământ. În astfel de cazuri, dânsul recomanda ca și soluție de compromis să se folosească o metodă contraceptivă care să nu fie avortivă…pentru că altfel se poate ajunge la păcate mult mai mari, la suferințe, conflicte în soți, certuri, MAI ALES DACĂ UNUL DINTRE EI NU ESTE ÎNTĂRIT ÎN CREDINȚĂ!
Cel mai important este să păstrați PACEA. Cum spunea și părintele adesea,[i]pacea e de 4 ori mai mare decât dreptatea[/i].
Vass
martie 7, 2013 @ 9:49 am
Teodora , multumesc din suflet pentru sfat chiar imi este de mare ajutor . Eram foarte tulburat in sufletul meu….
Teodora
martie 7, 2013 @ 4:16 pm
@Florin
Cu plăcere:)
Uite, îți recomand și cartea despre părintele Visarion. Cred că o poți găsi la librăria Evanghelismos.
http://www.publicatiiortodoxe.ro/parintele-visarion-duhovnicul-de-la-sfanta-manastire-clocociov-slatina.html
Și aici, câteva sfaturi ale dânsului:
http://www.credinta-adevarata.ro/2012/09/29/sfaturi-duhovnicesti-ale-duhovnicului-de-la-clocociov-2/
http://www.ortotv.ro/parintele-visarion-de-la-manastirea-clocociov.html
Repet: să aveți pace în familie! Și roagă-te mult pt soția ta!
pantelimon
martie 8, 2013 @ 8:48 am
Multumim mult pentru sfaturi , Doamna Teodora. In general , toate parerile sunt transante la acest subiect pentru ca e dificil sa te pui in locul celorlalti, dar e simplu sa le spui ce trebuie sa faca. Suntem constienti de pacatele noastre, dar stim ca Domnul e milostiv , si ne rugam sa ne mai rabde neputinta pana cand ne vom curati. Stim ca Domnul e si drept , insa El stie ce e in inima noastra , si cat ne dorim mantuirea.
Iertare si Doamne ajuta.
Teodora
martie 8, 2013 @ 12:29 pm
[quote name=”pantelimon”]Multumim mult pentru sfaturi , Doamna Teodora. In general , toate parerile sunt transante la acest subiect pentru ca e dificil sa te pui in locul celorlalti, dar e simplu sa le spui ce trebuie sa faca. Suntem constienti de pacatele noastre, dar stim ca Domnul e milostiv , si ne rugam sa ne mai rabde neputinta pana cand ne vom curati. Stim ca Domnul e si drept , insa El stie ce e in inima noastra , si cat ne dorim mantuirea.
Iertare si Doamne ajuta.[/quote]
Doamne, ajută, Pantelimon!
Îmi poți vorbi la per tu 🙂 (de fapt chiar te rog s-o faci), am de foarte puțin timp prefixul 2 la vârstă 🙂
Tocmai am subliniat și eu lucrul acesta, legat de părerile tranșante, la un alt articol de pe site. Chiar și cu experiență în viața de familie, tot nu știu cât suntem de îndreptățiți să dăm sfaturi tranșante, ca și când alte soluții nu ar mai exista. Fiecare persoană de pe lumea asta e diferită, fiecare căsnicie e diferită și nu putem pune sub relația de echivalență 2 probleme familiale asemănătoare. De aceea, tind să cred că Dan are dreptate. Dacă există vreo părere cu adevărat pertinentă, aceea e a duhovnicului (sigur, cu condiția să fie un duhovnic cu experiență și discernământ!). Cu toate astea, nici măcar duhovnicul nu poate [i]impune [/i] ceva în unele cazu ri, ci doar să dea un sfat. Alegerea este, în ultimă instanță, doar a noastră. Desigur, când e vorba de soți, atunci trebuie să discute, să se roage și să ia o decizie [b]împreună[/b].
Din cauza unor exagerări multe familii s-au destrămat…
Totuși, e de înțeles că oamenii caută sfaturi la semenii lor…și e bine să ne ajutăm, să ne întărim reciproc, să ne încurajăm, dar ÎNTOTDEAUNA punându-ne în locul celui de lângă noi și încercând să îi înțelegem suferința.Când ești tulburat, trist, deznădăjduit, confuz, îndurerat, simți nevoia să ai alături oameni care să te susțină, să te ajute. E firesc, de asta a rânduit Dumnezeu să trăim alături de semenii noștri.
Unul dintre cele mai mare foloase pe care omul le capată din suferințe și greutăți este acela de a deveni mult mai îngăduitor cu aproapele, mult mai înțelegător. După ce ai suferit, altfel simți durerea celui de lângă tine. Nu îl mai judeci când nu face totul „ca la carte” și nici nu simți că îi mai poți ține lecții moralizatoare
Dan Tudorache
martie 8, 2013 @ 9:21 am
Fraților, vă rog, dacă aveți duhovnici nu mai așteptați alte păreri pe site-uri, căci oricâtă bună întenție am avea noi nu ne putem substitui duhovnicilor. Nu avem harul preoției și nu suntem nici sub taina spovedaniei. Dacă nu aveți duhovnici căutați-vă de urgență și mergeți alături de ei căci încercările sunt multe și ispitele nu mai zic.
Dan Tudorache
martie 8, 2013 @ 12:52 pm
Teodora, la modul general eu sunt de părere că avem dreptul să dăm sfaturi tranșante, însă contează foarte mult contextul și desigur că există și excepții în care e bine să ne abținem de la dat sfaturi, făcând trimitere direct la duhovnic. Că dacă sunt niște chestiuni intime și de mare impact personal… e mai mult de lămurit decât de tranșat. Ori nu putem noi lămuri un om din fața tastaturii ci preotul, sub epitrahil, cu harul Duhului Sfânt.
Dar și chiar dacă am fi îndreptățiți să spunem părerea (Bisericii) tranșant mie îmi este teamă că cel vizat de sfat să se rezume doar la sfat, fără să apeleze la tainele Bisericii.
Sunt foarte multe sfaturi bune date pe net, dar care nu sunt suficiente, în sensul că cel care vrea să se folosească de ele trebuie să fie musai ancorat în viața Bisericii. Altfel nu poate urma sfaturile (mai ales cele grele) și la momentul eșecului va da vina pe întreaga Biserică: ”Biserica are sfaturi proaste pentru că uite unde am ajuns încercând să urmez sfatul”. Dar sfatul trebuia urmat cu mijloacele de luptă ale Bisericii, nu solo.
Ca să urmăm un anumit sfat (oricât de bun sau tranșant) trebuie să luăm putere din sfintele taine (spovedit, împărtășit, sf. maslu). Iar conexiunea cu tainele Bisericii o face duhovnicul, iconomul lui Dumnezeu. De asta trebuie musai duhovnic și mai ales permanent.