Copii actori într-o reclamă cu tentă sexuală (Eugenia)
Acum câteva zile spuneam într-un articol că în publicitate oamenii se folosesc de orice pentru a face bani, fără ruşine. Urmăriţi clipul publicitar de mai jos, care se difuzează zilele acestea la TV, Noua reclamă la Eugenia:
Sunt revoltat. Copiii din acest spot sunt în clasa a 5 sau a 6-a, cam aşa mi se pare. Mai mult de 12 ani nu au. Clipul are o puternică tentă sexuală, explicit prezentată, şi poate influenţa rapid pe cei mici, care copie tot ce văd de la cei mari, sau asimilează informaţiile fără să-şi puna problema dacă un anumit comportament e moral sau nu, dacă îi va afecta în bine sau în rău.
Deşi protagoniştii sunt copii de generală, puteţi observa la începutul clipului, cum doi băieţi trec cu skateboard-ul prin faţa camerei. E evident că sunt mult mai mari decât ceilalţi copilaşi și par a fi de vârsta liceului. De fapt regizorul lasă de înţeles că acţiunea se desfăşoară într-o instituţie de învăţământ cu clase de la 1 la 12, într-un colegiu.
Nu ştiu câţi din voi aţi mers cu bicicleta sau cu skateboard-ul pe holul liceului, dar eu cred că e un act de indisciplină, nepermis de cadrele didactice. Din start se induce ideea telespectatorului de permisivitate neresponsabilă, în care copiii pot face ce vor la şcoală, fără a fi îngrădiţi de niciun fel de norme sociale sau morale.
E ca o pregătire aperceptivă pentru ce va urma. Cu siguranţă că unii telespectatori vor fi indignaţi de aluziile sexuale ale fetiţei, dar atmosfera de libertate din colegiu vrea să lase impresia că ar trebuie să judecăm momentul după alte norme.
După gălăgia pe care o făceau copiii, e pauză mare şi a venit momentul de a desface pacheţelul pus de mama de acasă. Doar că băieţelul acela scoate o eugenie din buzunar, exact cum o scoatea acel actor din spotul de la Snickers. Vă rog să observaţi frizura lui rebelă, camaşa scoasă pe dinafară şi blugii ca uniformă şcoalară. De obicei elevii stau împreună în pauze, iar cei mai timizi îşi mănâncă pachetul în bancă, singuri. Acest băieţel este izolat de de ceilalţi iar regizorul a gândit această scenă așa tocmai pentru că urmează un moment intim.
Apare în cadrul fetiţa, care e îmbrăcată la fel de rebel, cu fustă scurtă, cu camaşa desfăcută la gât, cu cravată deşănţată şi mânecile suflecate. Imaginile sunt prezentate mai încet decât viteza reală, „în reluare”, pentru ca spectatorii să fie mai atenţi la detalii. Uitaţi-vă în spate şi veţi vedea două fetiţe îmbrăcate cu fuste scurte, deasupra genunchiului, toate acestea lăsând impresia normalităţii, că stupoarea pe care o avem văzând atitudinea lor e doar problema noastră, incapacitatea noastră de a ne adapta vremurilor.
Urmează mersul legănat şi provocator al protagonistei, asemenea unei adolescente de liceu, care vrea să pozeze în „femeia fatală” și care fură privirile tuturor băieţilor. Fetiţa, prezentată ca o domnişoară, este machiată şi fardată puternic pentru a i se ascunde vârsta fragedă, care în mod firesc poartă chipul inocenței, al cumințeniei și deci al lipsei de interes sexual caracteristică copiilor. Astfel că înfățișarea fetiței a fost maturizată forțat, printr-un aspect „glossy”, atractiv, ca în revistele pentru adolescenți. Observaţi că la trecerea ei se întoarce o altă fată în semn admirativ, tânjind după popularitatea şi frumuseţea ei.
Băieţelul, văzând-o, rămâne hipnotizat cu eugenia în gură.
Urmează momentul culminant, de fapt esenţa întregii reclame: gustarea celor doi din aceeași eugenie, în același timp, ca într-o scenă de preludiu.
Vă rog să mă iertaţi pentru ceea ce vă voi zice, e doar felul în care percep eu reclama. E posibil ca voi s-o vedeţi altfel. Ca adolescent păcătos am văzut multe imagini pornografice, iar felul în care fetiţa se pregăteşte să guste din eugenie mi-aduce aminte de anumite gesturi de acolo. Vă rog să observaţi atitudinea ei, concentrată mai mult pe eugenie şi pe felul în care urmează să muşte, decât să-şi arate „tandreţea” faţă de băieţel. Din momentul când ajunge în faţa lui şi până termină de muşcat se uită numai la eugenie şi nicio clipă la chipul băiatului. Aceste gesturi sunt tipice unui act sexual impersonal, care are ca scop doar obţinerea plăcerii, şi nu exprimarea iubirii prin gesturi frumoase, normale. Nu insinuez că fetiţa face aceste gesturi din propia iniţiativă, ci după un scenariu bine aranjat.
Vă rog să observaţi şi cum băieţelul îşi ridică imediat privirea când fetiţa atinge eugenia, ca şi cum i-ar fi ruşine de apropierea aceea, improprie pentru vârsta lui, un gest reflex necondiţionat de voinţă, izvorât din inocenţa lui.
Abia după ce rămâne cu eugenia în gură, fata aruncă o privire vicleană, posesivă, cu un mesaj sigur: „mă poţi cuceri doar dacă eu vreau.”
De obicei adolescentele se uită după băieţii mai mari cu câţiva ani decât ele, mai maturi, dar totuşi în acest spot publicitar băiatul pare mai mic de vârstă, un detaliu foarte important. Excepţia poate fi prilejuită chiar de look-ul foarte atrăgător al băieţelului, un alt mesaj subliminal care sporeşte tenta sexuală a reclamei.
Spre sfârşitul spotului publicitar toți ceilalţi băieţi imită gestul colegului lor, aşteptând acelaşi deznodământ.
Mesajul de la sfârşit e clar: „Originală pentru emoţii originale”, aluzie la sentimentele pe care le-a trăit băieţelul în clipa de intimitate cu acea fetiţă.
E trist că am ajuns să ne folosim copiii pentru a câştiga bani. Parcă drepturile omului interzic manipularea minorilor şi folosirea lor în muncă. E trist că ne mânjim copiii încă de mici cu astfel de comportamente, şi apoi ne întrebăm cum de există fete de clasa a 9-a care au patru avorturi, sau de ce se dau anticoncepţionale la fetiţe de 12-13 ani sau prezervative la băieţei de 14 ani.
Ne mirăm cum tineretul din ziua de azi e mult mai destrăbălat decât eram noi acum ceva vreme. E simplu: ei fac ceea ce văd!
De ce îşi încep tinerii viaţa sexuală de la 13-14 ani? Pentru că asta văd în jur, pentru că sunt asaltaţi de peste tot cu imagini sexuale explicite. Pentru că părinţii nu consideră relaţiile intime înainte de căsătorie o anormalitate. Pentru că le predăm educaţie sexuală de la vârste la care nu sunt pregătiți să înțeleagă (grădiniță, școală generală).
Ne mirăm că natalitatea a scăzut, că tinerii nu se mai căsătoresc, trăind în concubinaj, că sunt prea multe avorturi, că divorţurile cresc alarmant dar toate acestea, și nu numai, sunt consecinţe ale educaţiei pe care o dăm noi copiilor.
Cineva spunea la emisiunea ”Garantat 100%” un adevăr foarte trist pentru multe familii: „Educaţia copiilor în familie se reduce de multe ori la: încheie-ţi geaca să nu-ţi fie frig” şi cam atât.
Nu e timpul pierdut, marele avantaj al generaţiei de astăzi în comparaţie cu generaţia părinţilor noştri este că sunt mulţi oameni care merg la biserică. Copiii tinerilor creştini de astăzi crescuţi în Biserică, primind mereu Sfintele Taine vor fi altfel, vor gândi altfel.
Ispitele sunt mari, dar educaţia creştină dată copiilor de părinţi acasă se adânceşte aşa de mult în sufletul lor, încât valorile lor vor fi de fapt valorile părinţilor, şi cu greu vor putea fi învăţaţi să facă altfel. Un copil crescut între icoane şi sfinţi, care zilnic se închină lui Hristos şi-i face cu mânuţa în icoană, va vedea altfel lumea (post)modernă, chiar şi plină de păcat aşa cum e ea astăzi.
Concluzii: să fiţi cu mare grijă în creşterea copiilor voştri şi să nu luaţi lucrurile în joacă. Copiii învaţă jucându-se, asimilează jucându-se, copie comportamentele jucându-se, şi vă veţi trezi cu ei imitând ceea ce n-ar trebuie să imite la vârsta lor, dar mai ales vor trece la fapte când contextul le va permite să-și manifeste toate trăirile intime pe care le-au asimilat greșit în timpul copilăriei.
Dimineaţă o întreb pe Sofia, fetiţa noastră de trei ani: „Tati, cine te-a făcut pe tine aşa de frumosă?” şi ea mi-a răspuns: „Domnul Hristos”. Tot eu am învăţat-o acest lucru, dar cu un an şi ceva de zile în urmă.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne atenţionează că cea mai mare moştenire pe care trebuie s-o lase părinţii copiiilor este: Hristos.
(Claudiu)
Sorin
octombrie 24, 2011 @ 9:33 am
Asta e ceva păcătos? Dacă aş da un link cu reclamă cu copii ce am văzut azi pe youtube… ai spune că asta e foarte curată şi frumoasă. :)) Prefer totuşi să nu dau link-ul ca să nu smintesc şi pe alţii. Oricum e vorba de pornografie curată pe lângă acest videoclip ( şi da, personajele principale sunt copiii ).
Administrator
octombrie 24, 2011 @ 9:39 am
Saurian, te credem pe cuvant ca exista obscenitati si mai mari. Totusi nu trebuie sa tacem si nici sa ne resemnam.
Sorin
octombrie 24, 2011 @ 9:41 am
Da, dar ar fi de preferat mai degrabă ceva mai practic cum ar fi o plângere la CNA.
Administrator
octombrie 24, 2011 @ 10:00 am
Pai desigur ca da…speram sa starnim un val, sa contribuim cumva la acest demers, fie cat de putin, numai sa nu stam resemnati. N-avem voie.
Sorin
octombrie 24, 2011 @ 10:39 am
În legătură cu copiii nu ştiu câţi realizează că aceste filmuleţe reprezintă ceva mult mai inocent decât realitatea copiilor de azi. Discuţii ce am auzit de la colegii de facultate sau anumite discuţii ce am auzit între copii de vreo 12 ani m-au oripilat când am văzut câtă… să zicem anatomie ştiu puştii de 10-12 ani. Nici studenţii de azi nu înjură în halul în care înjură ei. Şi ce poţi face la aceste cazuri? Eventual suni la Protecţia Copilului ca să ia copilul de la acei părinţi care nu ştiu să-şi educe odraslele. Şi unde-i duce Protecţia Copilului? La nişte case de copiii care îi îndrăcesc şi mai tare. Noi ne plângem pentru o publicitate să o scoată de pe post când ar trebui să plângem pe copiii din jurul nostru care sunt în ultimul hal fără să fi fost plătiţi să fie aşa. Şi mai se întreabă unii de ce nu facem case de copii în loc de biserici. De ce să faci case de copii? Ca să fie violaţi copiii? Să li se fure mâncarea de cei ce ar trebui să le poarte de grijă? Ca să fie crescuţi pentru a fi viitori puşcăriaşi? Vedem că în singurele locuri în care casele de copiii se îngrijesc de copiii sunt de fapt în jurul unor preoţi sau călugări.
Sorin
octombrie 24, 2011 @ 10:41 am
P.S.: Sper să nu se înţeleagă că aş critica articolul. M-am referit în caz general că lucrurile sunt extrem de grave ( nu am făcut nici o aluzie la acest articol ).
Albinuta
octombrie 24, 2011 @ 11:01 am
Recunosc ca nu am vazut aceasta reclama deoarece nu ma prea uit la tv insa chiar daca as fii vazut-o nu i-as fii dat pre mare importanta ,citind articolul nu pot decat sa multumesc pentru toate detaliile,intradevar trebuie avut mare grija cu ceea ce spunem si ce li se ofera copiilor in ziua de azi.Si mai este un aspect deloc de neglijat,”spiritul de turma „daca toata clasa face eu de ce sa fiu mai alfel ,de ce sa nu fac si eu ….acolo numa lasi ,dincolo nu am voie ,maine cand toti colegii merg la discoteca eu nu pot sa merg deoarece am promis ca o sa merg la spovedit,sunt doar cateva dintre intrebarile ” tinerelului”de 14 ani,care de multe ori nestiind ce sa-i mai spun il trimit la parintele duhovnic deoarece stiu ca de acolo va primi cel mai bun raspuns .Este dureros ca pentru o mana de bani ajungi sa fii de acord sa participe copilul la o reclama insa cred ca de cele mai multe ori parintii nu sunt informati despre ce o sa prezinte copilul ,semneaza un contract si apoi nu mai ai ce face(ti-ai dat acordul) ,si cum banii sunt tot mai putini….. alteori chiar si cand vad reclama nu li se pare ceva dubios cum este cazul de fata .Dumnezeu sa ne ajute tuturor parintilor sa ne educam copiii ca sa devina oameni de incredere
Laura Stifter
octombrie 24, 2011 @ 3:08 pm
„Dimineaţă o întreb pe Sofia, fetiţa noastră de trei ani: „Tati, cine te-a făcut pe tine aşa de frumosă?” şi ea mi-a răspuns: „Domnul Hristos”. Tot eu am învăţat-o acest lucru, dar cu un an şi ceva de zile în urmă.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne atenţionează că cea mai mare moştenire pe care trebuie s-o lase părinţii copiiilor este: Hristos.”
Ce frumos!
În privinţa educaţiei copiilor, într-adevăr, situaţia este foarte tristă şi gravă… 🙁 Îmi spunea cineva că, în Germania, un creştin protestant a fost arestat, pentru că a refuzat să-şi înscrie copiii la orele de educaţie sexuală. Sper ca cel care mi-a spus să fi exagerat… Oricum, copilaşii sunt expuşi acestor ispite grave şi nu se pot apăra singuri, fiind incapabili să discearnă între bine şi rău la vârste atât de fragede. 🙁 Slavă lui Dumnezeu că există şi părinţi creştini responsabili care, aşa cum a scris atât de frumos Claudiu, Îl lasă pe Hristos drept moştenire copilaşilor lor. 🙂
M-aş bucura să putem contribui cumva la combaterea acestei mentalităţi greşite şi necreştine, care li se impune din ce în ce mai mult copiilor. În mod natural, copiii sunt înclinaţi spre primirea credinţei în Dumnezeu… şi este atât de trist şi de revoltător faptul că mulţi dintre ei sunt orientaţi către alte drumuri care, oricât ar părea de atractive, nu duc decât la păcat şi deznădejde. 🙁 Oare ce putem face pentru aceşti copii?
Albinuta
octombrie 25, 2011 @ 5:28 am
Doamne ajuta foarte frumos ai scris Laura,intradevar copiii sunt inclinati spre primirea credintei insa trebuie sa fie invatati de mici asa cum frumos spune Claudiu ,trebuie multa insistenta trebuie ca noi parintii sa le vorbim in permanenta copiilor despre Dumnezeu si in acelas timp trebuie sa-i vorbim si Domnului despre copii nostrii sa ne rugam neincetat pentru ei si mai trebuie ceva foarte important sa „invatam „putin si parintii( care din diferite motive nu stiu de Dumnezeu de Biserica )sa vina inpreuna cu copilasii la Biserica ,sa-i impartaseasca de mici ,sa invete cate o scurta rugaciune …Asa cum bine s-a spus de admin intr-un comentariu mai sus sa facem ceva insa sa nu stam resemnati .Baiatul meu din clasa a I a pana in a VI a a avut o profesoara de religie pe care a indragit-o foarte mult si a invatat multe despre credinta de la scoala ,in anul urmator le-a shimbat profesorul, toti au fost foarte suparati,nu spun ca acel profesor nu este bun insa nu a reusit sa se acomodeze deloc copiii cu el,mi-aduc aminte ca l-am intrebat intr-o zii cam ce invata la ora ,la ce lectie este si nu a stiu sa spuna nimic concret .Anul acesta mare bucurie,are din nou pe doamna profesoara ,fiind mai mari discuta cu dansa ,intreba ceea ce ii intereseaza chiar daca nu este ceva legat de lectie insa este ceva care ii intereseaza pe ei ,mereu i-mi povesteste cate a mai invatat de la ora de religie ,in concluzie copiii pot invata foarte multe si de la ora de religie insa conteaza foarte mult ca sa fie aproape de profesor sa stie sa vorbeasca pe „limba lor”
Laura Stifter
octombrie 25, 2011 @ 8:49 pm
„trebuie ca noi parintii sa le vorbim in permanenta copiilor despre Dumnezeu si in acelas timp trebuie sa-i vorbim si Domnului despre copii nostrii sa ne rugam neincetat pentru ei”
Aşa este, foarte frumos aispus, dragă Albinuţa!
În legătură cu acea doamnă profesoară de religie, să ştii că-mi este de folos ceea ce ai scris căci, cu ajutorul lui Dumnezeu, eu însămi voi lucra în acest domeniu, după absolvirea facultăţii… şi-mi dau seama cât de importantă va fi atitudinea mea faţă de elevi. Modul de gândire şi exemplul personal al unui profesor îi poate influenţa enorm pe copiii, care-l vor alege drept model. De exemplu, la formarea mea duhovnicească a contribuit cel mai mult, după părinţii mei, un domn profesor de istorie deosebit de credincios (cred că am mai scris pe site despre dumnealui), a cărui trăire autentică a Ortodoxiei m-a impresionat profund din copilărie (mi-a fost profesor în şcoala generală, dar, după ce am terminat gimnaziul, am continuat să ţinem legătura). Mi-a vorbit cu atâta dragoste despre Hristos, încât mi-a trezit în suflet dorinţa de a deveni profesoară de teologie. 🙂 De asemenea, m-a întărit duhovniceşte foarte mult o doamnă profesoară care este romano-catolică, dar are o credinţă autentică şi profundă în Dumnezeu. Aceşti doi domni profesori, deşi nu predau religia, au avut un rol decisiv în evoluţia mea duhovnicească şi, desigur, ceea ce am acumulat recent pe plan spiritual se datorează părinţilor profesori de la facultate.
Dumnezeu să le dăruiască multă putere şi înţelepciune tuturor părinţilor creştini şi tuturor profesorilor, care doresc să le ofere copiilor o educaţie corectă, conformă principiilor credinţei noastre!
Domnul să fie cu noi toţi!
Ramona
aprilie 20, 2013 @ 3:47 pm
Sunt de acord cu Saurian,exista obscenitati si mai mari;ce ziceti,de exemplu,despre serialele americane ,unde este prezentat sexul ca ceva uzual intr-o relatie,de zi cu zi,practicat fara niciun impediment,mustrare de constiinta?sau de altele de acelasi gen?si cati tineri nu se uita..si eu m-am uitat,acum am vazut ca efectiv NU am ce sa invat de la ele,decat numai rele…este REVOLTATOR si ff trist in acelasi timp..
Ramona
aprilie 20, 2013 @ 3:53 pm
Intr-adevar,daca privesc in imaginile postate chipul fetei,nu i-ai da 12-13 ani,ci pe putin 17-18..trist,intr-adevar,ca am ajuns sa vizionam asa ceva,o exploatare emotionala a copiilor in toata regula!
Dan
aprilie 21, 2013 @ 12:49 pm
Nu e deloc trist videoclipul.
Copii din videoclip, ca personaje, vor fi fericiti cand vor deveni adulti. Vor fi puternici si capabili. Se vor descurca in viata. Vor putea da buna ziua la oameni.
Eu de exemplu am fost timid si cuminte cand eram mic, si acum am ajuns ratat; virgin si singur la 33 de ani, suferind de depresie severa, in pragul sinuciderii. Mai grav e ca acum sunt mult mai timid decat in copilarie. Copii din videoclipul de mai sus sunt fiinte superioare. Ei nu vor ajunge niciodata singuri si virgini la 33 de ani.
Si ce daca copilul purta camasa deasupra blugilor ? Ce e obscen in asta ? daca nu poarta asa la 13-14-17 ani, dupa 20 ani e prea tarziu. Imbracamintea adultilor este urata. Chiar daca va pare amuzant dar nu e de ras.
eu eram sarac in copilarie, nu am avuti blugi. Iar acum, desi in materie de imbracaminte pot sa-mi cumpar ce-mi place, nu mai pot sa ma imbrac cum se imbraca copii. pentru ca sunt adult, e prea tarziu. Sunt stiluri diferite. Pentru adulti nu se vand aceleasi modele de tricouri si pantaloni asa cum sunt cele pentru copii. Adica sufar in continuare ca nu am avut blugi in copilarie. Si asta e un motiv de sinucidere ! Sinuciderea duce in iad. Copii aceia cand vor deveni adulti nu vor dori sa se sinucida pentru ca vor fi fericiti. si vor avea sanse sa fie mantuiti; la 33 de ani vor fi capabili sa vorbeasca cu alte fiinte umane; la mine e o problema cand trebuie sa dau buna ziua la oameni. De cele mai multe ori nu pot sa deschid gura. Apoi, ajung in casa si plang ore-n sir.
Ana
aprilie 21, 2013 @ 2:53 pm
City star, si eu am fost timida si m-am bucurat mult cand am „scapat” de acea stare de timiditate. Acum la o varsta mai mare decat a ta, si intelegand credinta ma gandesc mult la acea perioada de timiditate, de linistire sufleteasca, de bucurie interioara si de putina vorbarie. Timiditatea este frumoasa. Media insa incearca sa arate ca timiditatea este ceva rau, rusinos, si ne face sa dorim sa ne schimbam. Atat timiditatea cat si rusinea sunt „pietre rare”. Ma bucur cand intalnesc cate o fetita care mai roseste. Piatra rara:(
Apropie-te mai mult de Hristos si nu ai sa mai simti nici o stare de timiditate.
Cat despre sinucidere, nici in gluma sa nu te mai referi la ea. vrajmasul abia asteapta sa te inhate si sa te duca la disperare, deznadejde. Mergi la o manstire la sfantul maslu si bucura-te de viata ta. Vorbeste cu un preot si spovedeste-ti gandul asta. Astazi o sarbatorim pe sf Maria Egipteanca. Ea a desfranat, deci opusul virginului si nu a fost deloc timida, ci chiar plina de tupeu, exact ca fata din video. Uite insa ca pana la urma a ajuns sa se caiasca de pacatele comise pana la sfarsitul vietii. Citeste si inspira-te din viata ei. Pe mine ma impresioneaza mult. Exista pe net un film cu viata ei. Un film simplu cu tehnica veche, dar care reda destul de bine trairea ei din pustiu.
PS: Dupa modul cum scrii, nu pari deloc timid.
sfanta Maria Egipteanca sa-ti ajute