Crăciunul – credinţă şi tradiţii
Crăciunul este una dintre cele mai frumoase sărbători creştine şi probabil, cel mai aşteptat moment al anului. Deşi Sărbătoarea Naşterii Domnului are loc în timpul iernii, când natura hibernează, ea ne aminteşte de începutul unei ere. Precum Fiul lui Dumnezeu „S-a făcut Fiu al Omului, ca pe oameni să-i facă fii ai lui Dumnezeu” şi S-a născut într-o peşteră săracă, precum El a rămas cu noi în ciuda nerecunoştinţei noastre, la fel şi noi, creştinii, sărbătorim acest eveniment minunat într-un anotimp neprielnic pentru colindatul din casă în casă.
Poate că cea mai frumoasă tradiţie de Crăciun este tocmai aceasta – colindatul. Copiii vestesc Naşterea Mântuitorului, precum, acum mai bine de două mii de ani, îngerii le-au vestit păstorilor. Dar noi unde să-L căutăm pe Hristos? Acei fericiţi păstori L-au găsit în iesle. Aceasta înseamnă oare că Iisus S-a descoperit mai mult lor, iar pe noi ne-a uitat? Nu poate fi vorba de aşa ceva. Atunci unde să-L căutăm? Dacă suntem atenţi, vom găsi răspunsul chiar în cuvintele lui Hristos, căci El a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru”. Astfel, prin credinţă, Îl putem face pe Pruncul Iisus să vină în mod real în sufletele noastre, precum este prezent şi în Biserică.
O altă tradiţie legată de Crăciun este împodobirea bradului. Primul brad de Crăciun împodobit, aşa cum îl ştim noi astăzi, a fost înălţat la Strasbourg, în anul 1611. Ce ar putea simboliza pentru noi pomul de Crăciun? Faptul că aducem în casele noastre, în plină iarnă, un pom veşnic verde simbolizează, desigur, darul pe care Dumnezeu, coborând în ieslea din Bethleem, ni l-a făcut nouă o dată pentru totdeauna: viaţa veşnică. Lumânările sau instalaţiile electrice din brad ne amintesc faptul că Iisus Hristos este „Lumina lumii”. Sub brad găsim totdeauna cadouri, pentru a ne aminti că Dumnezeu ne-a dăruit pe Însuşi Fiul Său.
Acestea şi celelalte tradiţii legate de Naşterea Domnului au rolul de a ne conduce spre evenimentul unic din Betleem. Prin ele, putem fi contemporani cu păstorii şi cu magii, dacă înţelegem că bradul, Moş Crăciun, colindătorii nu sunt principalele motive ale bucuriei, ci sunt numai moduri de manifestare a acesteia, bucuria noastră fiind Naşterea lui Hristos.
„Hristos Se naşte. Măriţi-L!
Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L!
Hristos pe pământ, înălţaţi-L!”
Laura Stifter
Laura-optimista
decembrie 22, 2010 @ 12:17 pm
Doamne ajută!
Vă mulţumesc mult că aţi postat acest articol. 🙂 V-am spus, l-am scris acum câţiva ani (eram în clasa a XI-a) şi, când l-am recitit, mi-a părut un text destul de naiv… Mă bucur din tot sufletul că dvs. v-a plăcut. Reţin că l-am scris cu mult drag atunci, fără să mă gândesc că-l voi publica vreodată pe un site creştin.
Dumnezeu să fie cu dumneavoastră!
Laura
Laura-optimista
decembrie 22, 2010 @ 12:27 pm
Într-un cuvânt de învăţătură difuzat la postul de radio Trinitas, vrednicul de pomenire părinte Teofil Părăian ne sfătuia să-L primim pe Pruncul Iisus în casa inimii noastre care, pentru a fi vrednică de El, trebuie să fie construită pe nisipul răbdării şi pe temelia cea neclintită a credinţei, zidită din cărămizile faptelor bune, legate între ele prin smerenie şi având acoperişul dragostei.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
RDF
decembrie 23, 2010 @ 11:53 am
Doamne ajută! Drăguţ articol, dragă Laura! Deşi trebuie să recunoaştem că alături d emulte alte obiceiuri, împodobitul bradului e un obicei preluat de la catolici, suntem datori să acordăm un sens spiritual creştin-ortodox acestei tradiţii…Bomboanele, globurile, beteala strălucitoare reprezintă bucuria şi fericirea care trebuie să se reverse din sufletele noastre şi să inunde totul în calea lor, umplând de veselia Naşterii Mântuitorului toată natura…Iar împodobirea să aibă, aşadar, o valenţă asemuită cu îmbrăcarea noastră în curăţie, în bucurie…căci precum zăpada şi frigul de afară ÎNGHEAŢĂ ramurile bradului,, iar căldura din casele oamenilor îl face să ne dăruiască din parfumul său, tot aşa şi PĂCATELE NE ÎNGHEAŢĂ inimile noastre înăsprite, dar lepădarea de ele, înnoirea firii noastre ne face să împărtăşim şi altora din căldura sufletului nostru…Sărbători binecuvântate şi profunde tuturor! Doamne ajută!
RDF
decembrie 23, 2010 @ 11:54 am
"…sărbătorim acest eveniment minunat într-un anotimp neprielnic pentru colindatul din casă în casă." Mi-a plăcut mult ideea !:-x
Laura-optimista
decembrie 23, 2010 @ 10:25 pm
Draga mea, îţi mulţumesc mult pentru aprecieri. 🙂
Oricum, ceea ce ai scris tu despre semnificaţia creştină a tradiţiilor de Crăciun este incomparabil mai interesant decât ideile exprimate de mine în text. Nu m-aş fi gândit să interpretez aşa împodobirea bradului. Când am scris textul, eram într-a XI-a, ca tine, dar eram mai mică decât tine, pentru că am fost înscrisă mai devreme la şcoală… deci, am o circumstanţă atenuantă pentru faptul că am scris atât de naiv. 🙂 🙂
Abia aştept să mai vorbim, dragă Denisa! N-am mai intrat pe messenger decât câteva minute ieri, dar acum, fiindcă am intrat în vacanţă, sigur vom putea vorbi mai mult(am atâtea să-ţi povestesc şi îmi este foarte dor de tine).
Sărbători fericite! Să te bucuri, alături de cei dragi, de Naşterea Domnului şi să-ţi dăruiască Dumnezeu multe bucurii şi, aşa cum ne rugăm la sfintele slujbe, să-ţi împlinească toate cererile cele spre mântuire.
Domnul să fie cu tine!
Te îmbrăţişez cu mult drag,
Sora ta întru Hristos, Laura
Laura-optimista
decembrie 24, 2010 @ 9:46 am
Pentru copii
"-)emult, demult, odată, cum n-a mai fost nicicând,
la începutul lumii, când pe acest pământ
purta Sfânta Fecioară povara-i îngerească
şi căuta lăcaşul ca pe Iisus să-L nască,
găsi o stână veche c-o babă şi-un moşneag…
Prinsă-n dureri, Maria le adastă în prag.
Bătrânul, plin de spaimă şi îndărătnic foc,
vru să alunge maica, să nască în alt loc,
dar baba lui miloasă, cândva o mamă bună,
moşi pruncuţul care de raze-avea cunună.
Orbit de-nverşunarea de-a nu fi ascultat,
el, mâinile băbuţei din umeri le-a tăiat.
Dar, ce să vezi? Minune! Cu un fir de busuioc. Maria Preacurata i le lipi la loc,
Şi zise spre moşneagul privind acum supus:
– Fii milostiv, te-nchină, căci iată-L pe Iisus!
Din Duhul Sfânt născut e, între pământ şi stele,
să mântuiască lumea de chinuri şi de rele!
Atunci, văzând moşneagul că soaţa-i e întreagă
că stâna lui, Maria a fost să o aleagă,
şi prunc Iisus puţina-i avere s-o sfinţească,
jură ca acea dată prin chef s-o prăznuiască,
nicicând să nu mai fie răzbunător şi crunt
cu sufletul şi trupul bicisnic şi mărunt.
Aprinse-n curtea stânei crăci multe, de brădet,
şi dărui şi lapte, şi brânză, berechet!
Micului prunc îi dete un mieluşel sein,
iar mamei lui, ştergare de lână şi de in.
Din mâinile băbuţei, acum la locul lor,
rotunzi colaci ieşiră să intre la cuptor,
şi rumeni, dar şi fragezi, şi semănând nespus
cununii de pe capul pruncuţului Iisus.
Veniră slugi, prieteni, să sară peste foc
închipuind al horei rotund şi tainic joc
şi pentru că întruna strigau spre moş în cor:
– Crăci, crăci pe jar mai pune, de brad mirositor!
se-alese moşul nostru, mitic cioban străbun,
prin ani de străvechime, cu numele… Crăciun!
Iar cântecele care la stână s-au cântat,
la Naşterea cea Sfântă şi-n zări au colindat
rămase până astăzi în suflete merinde,
primiră acel nume simbolic de colinde.
Bun, Moş Crăciunul care, cândva a fost cioban,
şi-a-nvrednicit urmaşii ca la sfârşit de an
cu crăci de brad şi daruri, la toţi să ne-amintească
a Naşterii prea Sfântă serbare creştinească.
Dar mai ales copiii, aievea lui Iisus,
ar vrea mai puri să-i afle, şi de păcat presus!
Nu-L supăraţi pe Moşul! Fiţi buni şi învăţaţi
ca darul ce-L aduce, deplin să-L meritaţi!"
Sursa: http://www.ziarullumina.ro
Sărbători fericite tuturor!
Doamne ajută!