Craciunul de azi si Craciunul de ieri
Nu mai e mult si sarbatorim Nasterea Domnului sau Craciunul. Multi vor fi plecati. Unde? La schi, in locuri unde sa doarma cat mai mult sau sa se indestuleze cu sarmale, fripturi, cu multe bucate de porc. Sarbatoarea trece doar prin trup.
Cei care raman acasa, nu vor sa rateze concertele, concursurile, premiile ce se acorda in aceasta perioada. Si asa se face ca putini din acesti oameni mai traiesc minunea nasterii tainice a Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria.
Oamenii alearga sa cumpere. Nu e nicio problema ca pierzi cateva ore bune in super-hipermarketuri. Important e sa fii in rand cu lumea. Iar daca nu faci acelasi lucru, e o dovada ca nu dai semne de progres. A ajuns sa fie mai fascinant sa asculti Stille nacht-uri si Jingle bells-uri in magazine. E prea obositor sa mai deschizi usa celor ce colinda si sa tot asculti aceleasi colinde.
Preotul nu mai este primit in casa, pentru a vesti Nasterea Domnului. Vine prea tarziu sau prea devreme. Ne deranjeaza. Ce pacat ca sunt din ce in ce mai putini oameni care sa iasa din casa si sa vada „pe unde a ajuns parintele“, asa cum faceau parintii si vecinii mei. Cat de mult mi-as dori sa-l mai aud pe tata spunand: „E pe la nea Ion”, adica la cinci case distanta de noi.
Nu mai avem gandul la a primi Sfanta Impartasanie de Craciun. In vechime, Postul Craciunului era respectat. Chiar daca se intampla ca porcul sa fie taiat in post, nu ne atingeam de carnatii trecuti printr-un fum statut, de slanina fiarta si usturoiata, de racituri… trebuia sa ne impartasim.
Ne preocupam prea putin de asemanarea cu Hristos. Ne interesam din timp de unde putem lua bradul de Craciun, carnea de porc, vinul si multe alte bunuri materiale si uitam sa primenim firea. Ne multumim ca avem numarul de telefon al parintelui si ca il putem suna atunci cand avem nelinisti. Nu mai putem sta in genunchi la spovedanie. Am uitat ca la marturisire Il avem de fata pe Hristos.
Chiar daca ne simtim nemultumiti de cat am postit, de cat ne-am rugat, de putinul bine pe care l-am facut, nu se compara cu dezgustul pe care ti-l produce o sarbatoare pentru care nu te-ai pregatit deloc.
Daca se vor gasi persoane care sa fie prezente de Craciun in biserica, bucurandu-se de Nasterea Domnului, e semn ca mai avem oameni vii.
Adrian Cocosila (Crestinortodox.ro)
Dehelean Cristian
decembrie 23, 2010 @ 8:30 pm
Deosebit,
Fara cuvinte, un articol excelent, care spune totul, foarte …la obiectul anilor nostrii si de luat aminte … .Multumesc!.
Saurian
decembrie 24, 2010 @ 7:14 am
În privinţa postului… poate mulţi nu vor fi de acord cu mine. În oraşe mari unde trebuie să lupţi în ultimul hal să supravieţuieşti nu ştiu cât de sănătos e acest post. Poate ar fi bine luat puţin exemplul catolicilor şi să se permită hrana cu lactate. Tot ce cumperi e otrăvit, modificat genetic, E-urizat şi plin de petrol ( margarină, îngheţata, etc. ). Iar dacă nu prea ai bani eşti forţat să cumperi o astfel de otravă. Viaţa noastră duhovnicească este doar de suprafaţă. Şi acum oare care e scopul acestui post de mâncare? Că să fim mulţumiţi că am postit? Măcar atunci când nu posteşti deşi trebuia, apare o căinţă ce îţi dezvoltă un minim de smerenie. Să nu se înţeleagă greşit: eu nu mă refer la cei care pot ţine post şi nu o fac din cauza poftei ci la familiile sărace care sunt forţate să cumpere mâncăruri slabe în vitamine şi bogate în otravă. Dacă ţinutul postului îţi trezeşte cât de puţin o mulţumire de sine sunt sigur că Dumnezeu nu va face o minune ca să nu funcţioneze otrava din mâncare asupra ta ( şi oare câţi nu au un minim de mulţumire de sine că au ţinut postu? ). Şi mie mi-e dor de vremurile demult când mâncai mâncare şi nu otravă. Mi-e dor şi de colindele ce se făceau la sate ( pe care niciodată nu le-am văzut pe viu ci doar la TV sau citind despre ele ) şi mi-e scârbă de duhul acesta profitor ce s-a băgat în inima copiilor ( şi a fost la fel şi când eram eu copil ) de a colinda cât mai multe case ca să primească cât mai mulţi bani. Nu ştiu ce s-ar putea face pentru a reveni la nevinovăţia de dinainte. Sau poate dintotdeauna lumea a fost la fel de rea iar nevinovăţia copilărească din noi făcea să pară mai curată în vremurile noastre de copii.
Oana
decembrie 24, 2010 @ 8:50 am
[b]"-)aca se vor gasi persoane care sa fie prezente de Craciun in biserica, bucurandu-se de Nasterea Domnului, e semn ca mai avem oameni vii."[/b]
Va indemn din inima sa mergeti la Sfanta Liturghie, de Nasterea Domnului!
Hristos se naste, mariti-L!!!
Oana
decembrie 24, 2010 @ 8:51 am
[b]"-)aca se vor gasi persoane care sa fie prezente de Craciun in biserica, bucurandu-se de Nasterea Domnului, e semn ca mai avem oameni vii."[/b]
Va indemn din inima sa mergeti la Sfanta Liturghie de Nasterea Domnului, Hristos se naste, mariti-L!
CristinaL
decembrie 24, 2010 @ 9:08 am
Doamne ajuta nu stiu cum este in alta parte dar la noi lumea asteapta cu mare bucurie ca preotul sa vina sa sfinteasca casele desii suntem la oras…Cat despre postul( care tocmai se incheie) cred ca ….fiecare il tine in masura in care poate si cum se poate ,cred ca este foarte de folos si sfatul duhovnicului deoarece este persoana care ne stie cu bune si rele ,care stie cel mai bine masura si ceea ce putem realiza (bineinteles in cazul in care suntem cunoscuti de dansul ). Deoarece suntem in ajunul Craciunului urez tuturor celor care intra aici un Craciun cu multe bucurii ,inpliniri si tot ceeace este de folos
Cracanatus Incultus
decembrie 25, 2010 @ 10:39 pm
Sa fie cum sinte fiecare
Nu vreau sa creez o discutie tip flame. Dar sunt o groaza de argumente (atat pro cat si contra) care ar trebui luate in considerare. Citii in articol ceva de genul ‘ne preocupam prea putin de asemanarea cu Hristos". Nu vreau sa fiu rau dar … c’mon, avand o personalitate ca a lui poti trai in ziua de azi? Sau e posibil sa traiesti vreodata? Suna frumos, nu zic nu. Daca ne-am comporta macar pe jumatate ca el lumea ar fi mai buna. Dar e un ideal doar. Sa nu ma intelegeti gresit. Suna frumos. Dar imposibil. Si sa nu spuna cineva ca, daca vrei poti. E fals.
Mai scria de faptul ca nu primi preotul in casa etc … De ce l-as primi? Nu se spune ca El e atotputernic, ca e peste tot? De ce as avea nevoie de un trimis special ca sa mi-l aduca in casa? Si sa imi mai ceara si bani pentru asta? PLS .. nu ma luati ca nu cere bani … E si mai fals 🙂
Ii respect pe oamenii care cred. Iti trebuie tarie de caracter sa poti crede in ceva. Dar sunt momente in viata cand te intrebi daca crezi in ceea ce trebuie. Si uneori constati ca NU. E valabil atat pentru voi, cat si pentru mine 🙂
Saurian
decembrie 26, 2010 @ 11:17 am
@Cracanatus Incultus: şi totuşi există preoţi ce nu cer nici un ban. Şi totuşi viaţa în Hristos e posibilă. În schimb e foarte grea din cauză că printr-o astfel de viaţă devii un om cu adevărat puternic ( o putere ce nu vine din forţă cât din personalitate ). Hristos nu a fost o persoană umilincioasă şi slabă ci o persoană puternică. Când iudeii au vrut să arunce cu pietre în El Hristos nu a fugit de ei ci a trecut drept prin mijlocul lor ( Persoana lui Hristos era aşa puternică încât nu îndrăzneau să-L lovească cu pietre ). Singurul moment în care am putea spune că Hristos a fost biruit a constat în Jertfa pe care Şi-a asumat-o iar răstignirea Sa a fost posibilă din cauză că a permis asta. El avea o misiune: să coboare în Iad şi din fundul iadului să biruiască răul ( din locul unde răul e cel mai puternic ). Ce ţi se pare aşa urât la a fi cu Hristos. Şi se poate. Sunt sfinţii care au ajuns aşa. Sfinţi de azi.
Andrei
decembrie 26, 2010 @ 12:57 pm
@Saurian:ai desavirsita dreptate,bravo! Laudat fie Domnul in vecii vecilor!!!