Credinţa este doar pentru bătrâni şi bolnavi ?!
Aşa se aude prin popor, de la unii ce nu trec pe la Biserică, se zice că Biserica şi credinţa sunt doar pentru bătrâni şi bolnavi, că tinerii n-au ce căuta pe acolo, ca tinerii trebuie „sa-si traiasca viata”, iar mai la batranete au timp si de biserica… Părerea asta e „întărită” pe faptul că-n unele Biserici majoritatea celor prezenţi sunt de vârstă înaintată, şi doar pe ici pe colo câte un tânăr, doi.
Am avut bucuria, de când stau în Bucureşti, să merg la Biserica Studenţilor (Sfântul Grigorie Palama) din Regie, exact din curtea Politehnicii. O biserică extraordinar de frumoasă, construită pentru tineri şi pictată dumnezeieşte. Aici duminică dimineaţa la Sfânta Liturghie biserica e plină ochi numai cu tineri. şi când zic numai cu tineri zic peste 99% dintre cei prezenţi sunt tineri studenţi care stau în cămine sau prin Bucureşti. E o încântare să participi la o liturghie, unde cei pe care de obicei îi vedeam umplând barurile şi restaurantele, acum stau şi se roagă bucuroşi în faţa lui Dumnezeu. Eu când am fost prima oară nu-mi venea să cred ce frumos este…
Prima oară am fost acum o lună cred şi biserica era neîncăpătoare iar afară erau alţi tineri care ascultau slujba în curte. Era o mulţime de maşini parcate, şi când am ajuns îmi dădea sentimentul că se-ntâmplă ceva important… Cu adevărat se-ntâmpla ceva unic, Dumnezeu era prezent în Biserică prin toţi tinerii, Hristos Domnul îi chemase la el pe copiii Lui.
Printre cei de acolo erau şi foarte mulţi tineri care aveau copii, tineri care nu mai erau studenţi dar care s-au îndrăgostit de preoţii de acolo şi de atmosfera de familie, şi nu se pot despărţi niciodată.
Parohia noastră, biserica unde mergem în fiecare duminică cu mult drag este Biserica Stavropoleos, acum mai nou Mănăstirea Stavropoleos. Cel mai uşor aş putea carcateriza această parohie ca fiind o mare familie. Aici toată lumea se cunoaşte cu toată lumea, aici totul e în rânduială, aici cântarea e dumnezeiească (cel mai frumos cor psaltic din ţară), aici slujbele sunt dumnezeieşti, predica e foarte actuală….parcă totul e desăvârşit.
Biserica e plină de tineri, dar spre deosebire de Biserica Studenţilor aici sunt şi foarte multe familii tinere, de 25 – 30 de ani, care vin cu bebeluşii şi cu copilaşii la Biserică. Într-o duminică normală aici se împărtăşesc cel puţin 15-20 de copii, uneori mult mai mulţi, mai ales când e mai cald afară. Duminica asta când am fost, deşi erau sub zero grade afară, iar biserica fiind mică era neîncăpătoare, în curte erau o grămadă de copiii în cărucioare sau jucându-se, pentru că în biserică nu se mai putea intra. Tinerii părinţii şi copiii aşteptau afară la -3 sau -4 grade cel puţin 2 ore pentru a asculta slujba şi apoi pentru a-i împărtăşi….E o minune…
E ceva dumnezeiesc…. Şi cei mici şi cei mari suferă frigul, dar suferă cu mare folos….. toţi îl aşteaptă pe Hristos, toţi ştiu că jertfa lor nu e în zadar…
De asta zic eu că Biserica nu este doar pentru bătrâni şi bolnavi. Eu am două exemple de Biserici unde tinerii şi copiii sunt majoritatea covârşitoare a enoriaşilor, şi numărul lor e mereu în creştere. Şi-i văd că vin cu mare bucurie, îi văd cum Dumnezeu şi Biserica e parte foarte importantă a vieţii lor.
Site-urile ortodoxe sunt pline de mii de vizitatori, forumurile la fel, librăriile de cârţi ortodoxe sunt luate cu asalt de tineri şi se vând zeci de mii de cărţi duhovniceşti. Site-ul www.crestinortodox.ro a avut peste un milion de vizualizări în luna decembrie, ajungând ca în noaptea de Ajun să aibe 76000 de vizitatori. Un stadion plin de tineri au intrat pe un site să asculte colinde, să afle despre Naşterea Domnului, să discute….
Venim la Biserică ca într-o mare familie ca să ne bucurăm, să cerem ajutorul, să ne vindecăm…
Venim la Dumnezeu pentru ca la El suntem acasă !
(Claudiu)
Ioan
ianuarie 25, 2009 @ 8:29 pm
a
Ioan
ianuarie 25, 2009 @ 8:59 pm
Impresionant,minunat si nemaipomenit acest articol scris din inima de un tanar, Claudiu.Nu sant tanar ,nici din Bucuresti si nu am privilegiu sa ascult cel mai frumos cor psaltic din tara.Dar ma bucur nespus pentru ca exista si astfel de tineri .Aceasta e adevarata Romanie pe care o iubim.Spuneam deunazi ca daca preotii ar face slujbele si ar tine randuiala Ortodoxa pe de-a intregul ,ca la carte nu ar mai sta nimeni acasa la Sf.Liturghie.Si iata cu bucurie se adevereste.Tinerii il cauta peste tot pe Dumnezeu ,rusine din partea noastra daca le dam altceva in loc.Intr-o dimineata am intrat sa ma inchin in biserica ,unde locuiesc ce se afla langa o scoala si minune ,in fata fiecarei Icoane se afla cate un copil de scoala cu ghiozdanelul in spate .Mi-au dat lacrimile .Da, aceasta este adevarata ROMANIE ORTODOXA pe care o iubim…
Claudiu
ianuarie 25, 2009 @ 11:16 pm
Tare bine ne este noua romanilor ca avem Sfanta Liturghie, ca avem inca pe preoti care se roaga pentru noi….
Aveti dreptate domnule Ioan, daca toti preotii ar sluji dumnezeieste bisericile ar fi neincapatoare. Unele deja sunt…
Ioan
ianuarie 26, 2009 @ 3:19 pm
Bine zici frate Claudiule ca inca avem preoti,pentru ca poate nu stii ce lupte se dau ca sa nu avem adevarati slujitori ai altarului si nu stii cu cata perversiune sant indepartati,exilati din mijlocul romanilor.De cine ?De catre cei care ne invata „sa traim bine” si fara preoti…Spun aceasta pentru ca iata s-au organizat concursuri de exilare a preotilor,cei mai buni si cei mai tineri fiind trimisi in Europa de nord,cu familiile in orase unde au maxim 10 -15 enoriasi ,unde se chinuie impreuna cu familiile lor fiind inselati ca duc o viata pe care in Romania nu au sansa sa o duca.Pentru ca fiind cu adevarat buni nu sant doriti in mijlocul celor care au alte interese…
Balan Claudiu
ianuarie 26, 2009 @ 4:42 pm
Nu m-am gândit niciodată la asta, ca preoţii buni sunt trimişi în străinătate la parohii foarte foarte mici, căutând o viaţă mai bună. Poate nu sunt aşa buni dacă ei caută mai întâi confortul personal…
florinm
ianuarie 26, 2009 @ 10:07 pm
Claudiu, nu e chiar asa (Poate nu sunt aşa buni dacă ei caută mai întâi confortul personal)…
Cunosc si eu un preot foarte bun, care a vrut sa isi faca treaba sa de slujitor al Domnului intr-un sat cu 80 de familii (acolo i s-a propus, acolo a acceptat). Era (si este) foarte ravnitor, comunicativ, deschis – un om deosebit, gata oricand sa ajute pe oricine. Salariul sau era de 290 lei net. La biserica, abia ii veneau in sarbatorile mari 5, maxim 10 persoane la biserica, aici incluzandu-i si pe sotia si pe copilul lor si pe cantaret. Imi spunea, anul asta: „de Sf. Marie am avut 6 persoane in biserica, in afara de mine”.
O mare parte dintre persoanele din localitatea respectiva sunt in varsta (cam 50%), copii erau foarte putini.
Duminica si in zi de sarbatoare oamenii se duceau la camp, imi spunea parintele, cu durere, ca „eu merg dimineata la 7.30-8.00 la biserica si ei merg cu sapa in spate la camp, bate clopotul degeaba, ca ei nu aud”.
Daca nu era un om devotat, care se preocupa de oamenii sai, mai ziceam…
Si cati bani a pus de la el acel preot… Insa cat sa o fi tinut asa? Nici slujire, nici venituri. Avea un baiat care in 2-3 ani merge la scoala, aveau si ei nevoie de lucruri, de un trai cat de cat acceptabil…
In plus, precum am spus, in ciuda eforturilor sale, de fapt contrar eforturilor sale, unii au inceput sa il barfeasca. Incepuse sa mearga la masluri, la nunti si alte „servicii” in alte parohii, fiind invitat de preotii de acolo, care il vedeau cum o duce si cata dorinta are.
Si cand ai in fiecare duminica la slujba aceeasi baba surda, pentru cine slujesti?
Astfel, cu 2-3 luni in urma, a aflat ca sunt niste posturi libere prin Grecia si a fost foarte bucuros, a vorbit cu PS si a plecat acolo. Eu l-am inteles.
Ioan
ianuarie 30, 2009 @ 7:47 pm
În lucrarea sa „Împotriva lui Vigilanţiu” din anul 406, Sf. Ieronim vorbeşte din nou despre obligaţia slujitorilor altarului de a trăi continuu în înfrânare. El afirmă că aceasta este practica Bisericii Orientului, a Egiptului şi a Scaunului Apostolic al Romei, unde sunt acceptaţi numai clerici necăsătoriţi şi înfrânaţi sau, dacă au fost căsătoriţi, au renunţat mai întâi la viaţa matrimonială (P.L 23,340-341).
În „Apologeticum ad Pammachium”, Sf. Ieronim afirmă că înşişi apostolii erau „vel virgines, vel post nuptias continentes” (ori feciorelnici, ori trăind în înfrânare după căsătorie) (CSEL 54, 386) şi că „Presbyteri, episcopi, diaconi aut virgines eliguntur aut vidui aut certe post sacerdotium in aeternum pudici” (prezbiterii, episcopii şi diaconii sunt aleşi sau feciorelnici, sau văduvi, sau cei care după preoţie trăiesc în mod sigur, permanent în castitate).Din pacate Eva cea veche daca nu e schimbata cu cea Noua ,Sf. Fecioara ,adica curatia feciorelnica ,cam greu…De aceea la Sfintele Manastiri este altceva…
Ioan
ianuarie 30, 2009 @ 8:10 pm
Si un preot este om si el sarmanul cu grijile si necazurile lui pe cre fiecare le are,mai ales daca alege sa aiba si familie.Va recomand cu multa caldura cartea” Tatal meu preotul care sa urcat la cer”, daca nu ati citit-o cumva…