Credința în Dumnezeu nu înseamnă: „Eu cred că Dumnezeu există”
Poate ați auzit că sunt persoane care nu frecventează slujbele Bisericii care spun uneori: „eu cred în Dumnezeu… am credința mea”. Poate chiar și noi am mai spus-o mai demult în fața altora că suntem credincioși. Dar oare ce înseamnă să fii credincios?
Uneori rămânem cu falsa impresie că a fi credincios înseamnă să crezi că Dumnezeu există. Dar oare directorul / proprietarul unei firme îi poate considera pe angajații săi credincioși doar pentru că aceștia cred că el, angajatorul lor, există? Ce înseamnă să fii credincios patronului tău, sau directorului tău, șefului tău? Înseamnă să-i fii loial, să-l urmezi în toate, să-i fii alături, să-l ajuți, să asculți de ordinele și recomandările lui, să-i urmezi planurile…
Eu am lucrat într-o companie mare unde nu l-am văzut niciodată pe proprietar. Am auzit de el, numele lui era pe buzele multora, am citit despre el, dar față-n față nu l-am văzut niciodată. Oare el m-ar fi apreciat ca salariat doar pentru simplu fapt că eu eram ferm convins că el există, sau m-ar fi apreciat pentru ceea ce fac?
Bineînțeles că nu am niciun merit doar pentru că am convingerea că el există și nu este doar un mit. Voi fi apreciat abia atunci când voi ajuta compania cu fapte clare, când voi împlini munca pe care sunt dator s-o împlinesc pentru răsplata pe care o primesc lunar,
La fel este și în Biserica noastră: credința în Dumnezeu nu înseamnă a crede că Dumnezeu există, căci dacă ar fi așa atunci diavolul este unul dintre cei mai mare creștini, el simțind pe pielea lui consecințele existenței lui Dumnezeu, Cel ce l-a pedepsit aruncându-l în cele mai de jos ale iadului. Diavolul crede cu tărie că Dumnezeu există și este foarte inteligent, ca înger primind multe daruri de la Dumnezeu la începutul lumii, doar că le-a folosit în mod greșit.
A fi credincios lui Dumnezeu înseamnă să-I asculți toate sfaturile, să-I împlinești toate poruncile, să contribui alături de El la ajutorarea celorlalți.
A crede în Dumnezeu înseamnă să te bazezi pe el în viața de zi cu zi, înseamnă să-I ceri ajutor, să-i aștepți intervenția, înseamnă să te raportezi la El personal. A crede în Dumnezeu înseamnă a crede și în ce spune Dumnezeu, nu doar în ce este Dumnezeu. De fapt dacă cei ce pretind că ei cred în existența lui Dumnezeu, ar ști că Dumnezeu este în esență iubire, și existența Lui este o continuă împărtășire a Harului Său către toate făpturile create, și mai ales către oameni, cei ce poartă chipul Lui, atunci poate n-ar mai fi așa de sigur pe afirmația lor.
A crede în Dumnezeu înseamnă a da credibilitatea faptelor Lui și vorbelor Lui… care de fapt este una și același lucru, căci tot ce Dumnezeu zice și face în același timp. Cine este acela, păcătos fiind și plin de rele, care are curajul să spună că el crede în Dumnezeu?
„Credinţa într-un Dumnezeu, Dumnezeul cel Unul, Viu şi Adevărat este credinţa celui umil şi înţelept. Nu este credinţa celui mândru, a cărui mândrie îl face nesocotit. Aceasta deoarece el se zeifică pe el însuşi sau o altă creatură de-a Creatorului şi nicidecum pe Creator.
Cu cât omul este mai umil, cu atât el este mai înţelept. Cu cât el este mai arogant, cu atât e el mai nerod. Dumnezeu dă discernământ celui umil pentru ca acesta să ştie şi să înţeleagă, dar El se opune celui mândru. Cu cât cel umil trăieşte mai mult în pace cu Dumnezeu, cu atât Dumnezeu îl înzestrează cu discernământ. Şi discernământul este lumina ce duce la Dumnezeul cel Unul, Viu şi Adevărat. Binecuvântaţi sunt cei ce au discernământul de a vedea vremelnicia lumii şi nimicnicia omului. Binecuvântaţi sunt cei ce se simt mici şi neînsemnaţi pentru că Dumnezeu îi va ridica la cunoaşterea supremă, la cunoaşterea existenţei şi măreţiei Dumnezeului celui Preaînalt.
Aceasta este credinţa voastră, purtători de Hristos, şi a voastră, cei mai umili şi deci cei mai înţelepţi. Lăsaţi să fie aceasta şi credinţa copiilor voştri din generaţie în generaţie până la sfârşitul veacurilor. Aceasta este Credinţa Ortodoxă mântuitoare, care nu a fost niciodată ruşinată. Prin această credinţă au fost salvaţi strămoşii voştri. Cu adevărat, aceasta este credinţa poporului ales, a acelora ce poartă icoana lui Dumnezeu în ei înşişi. La Judecata înfricoşată ei nu vor fi ruşinaţi în faţa îngerilor şi a celor drepţi. Dimpotrivă, ei vor primi slavă şi vor fi numiţi cei binecuvântaţi.” (Sf. Nicolae Velimirovici)
Credința ortodoxă este credința sfinților, a celor care au împlinit tot ceea ce Dumnezeu le-a poruncit, și așa au devenit prieteni și apropiați ai Celui Preaînalt, iar noi ne rugăm lor să-L roage pe Stăpânul să fie milostiv cu noi.
Credința sfinților este credința celui care nu mai pune condiții, primind poruncile lui Dumnezeu ca lumină și viață, ca Adevărul care ne va elibera din propriile noastre patimi.
Credință în Dumnezeu are tot cel care face voia Tatălui nu Cel ce abordează existența lui Dumnezeu în discuții. După faptele lor în veți cunoaște! După faptele noastre ne vedem credință.
Uitați-vă la tot ceea ce faceți în fiecare zi și așa vă veți vedea credința.
Fiecare păcat acceptat conștient este o deteriorare a relației tale personale cu Dumnezeu, este o întoarcere a spatelui tău către Hristos. Păcatul este o dovada neînțelegerii Evangheliei lui Hristos…
A crede în Dumnezeu înseamnă a fi cu Dumnezeu, a-L avea în inimă permanent, a-L cunoaște prin Duhul Sfânt și a fi învățat chiar de El spre toate faptele cele bune.
Te consideri credincios? Vei fi abia atunci când pe parcursul unei zile nu vei pune în practică gândurile spre păcat pe care le vei primi. Orice acceptare conștientă a păcatului este o apropiere de diavolul, cel ce în mod conștient, liber și plin de mândrie refuză întoarcerea către Dumnezeu.
Orice acceptare a gândului bun și punerea lui în practică este o cheamare a Duhului Sfânt în inima ta.
Cred Doamne și mărturisesc că Tu ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu Celui Viu, Care ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu!
(Claudiu Balan)
cristina
ianuarie 9, 2016 @ 11:46 am
Am un prieten care spune ca daca nu ti-ai propus sa devii sfant inseamna ca esti ateu, si trebuie sa ai macar bunul simt sa spui ca nu crezi in Dumnezeu in loc sa minti. Are dreptate? Daca nu incerc sa devin sfanta inseamna ca sunt atee? Eu nu mai inteleg ce inseamna a crede si ce inseamna a fi ateu. Multumesc.
cristina
ianuarie 9, 2016 @ 3:09 pm
Am un prieten care spune ca daca nu esti vreun sfant, si cineva te intreaba daca crezi in Dumnezeu, ar trebui sa raspunzi sincer ca nu. Conform viziunii lui, din lucrurile pe care mi le-a spus, daca nu esti sfant inseamna ca esti ateu. Eu nu prea inteleg. Are dreptate? Cand un om e ateu?
Ludmila Doina
ianuarie 9, 2016 @ 7:13 pm
[b]”Credință în Dumnezeu are tot cel care face voia Tatălui nu Cel ce abordează existența lui Dumnezeu în discuții.”[/b]
Asa este. Nu putem sa reducem credinta la nivel de discutie; cred ca trebuie sa o ridicam la nivel de TRAIRE
Doamne ajuta
sharbinsk
ianuarie 9, 2016 @ 8:49 pm
De ce nu-l întrebi pe el daca spusele lui se bazează pe învățături Biblice și ale Sfinților Părinți și pe care concret autorul,editura, pagina, sau e o părere proprie ?
Sfânt în ce religie ?
Că au mai fost unii care s-au crezut sfinți și li s-a dat apă la moară de către oameni și ei erau de fapt înșelați din India până-n Pustia Egiptului și alte zone de mare asceză doar pentru că s-au nevoit fără cercetare și după șoaptele potrivnicului.
Și lui Sai Baba i se zice „sfântul” de către o anumită categorie de oameni…
Destul îi este omului să se mântuiască dacă e să și atingă măsuri înalte, mila lui Dumnezeu cu el, într-adevăr te sfințești când te împărtășești dar una e să fi sfințit, prea sfințit și alta e să fi sfânt care presupune deja cununa mântuitoare pe care o primește omul doar după Judecata de Apoi când nu mai există ispitire.
Sfinții nu s-au considerat niciodată ca atare ci au trăit fiecare clipă ca un prezent continuu față către față cu Hristos.
[i]„Dacă nu ți-ai propus să fii sfânt ești ateu”[/i] e din ciclul judecățile omului nu sunt totuna cu judecățile Lui Dumnezeu, sigur că scrie la carte că „nimic necurat nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu”, dar asta nu înseamnă că toți care n-au intrat au fost niște atei prefăcuți creștini.
constantin1993
ianuarie 10, 2016 @ 5:20 am
@cristina.b
Ateu este acea persoană care, bazată pe cunoașterea științifică și pe interpretarea materialistă a fenomenelor naturii, neagă existența lui Dumnezeu sau a altor divinități și luptă cu argumente științifice împotriva religiei; persoană care nu are nici o credință religioasă.
Ori pe tine dacă te întreabă cineva ce religie ai și tu ii răspunzi că ești ortodoxa sau catolica , tu din start crezi în Dumnezeu sau într-o divinitate.
Prietenul tău exagerează, doar pt că nu putem atinge perfecțiunea de a fi sfinți, asta nu înseamnă că trebuie sa negam existenta lui Dumnezeu.
Nu suntem toți la fel, nu putem fi toți medici, avocați, ingineri, bancheri, politicieni sau sfinți.
cristina
ianuarie 10, 2016 @ 8:51 am
Am intrebat pentru ca am tot citit ca nu e bine ca o persoana credincioasa sa se casatoreasca cu cineva ateu si nu inteleg prea clar ce inseamna ateu. Am intalnit si persoane care mi-au spus ca sunt atee pentru ca atunci cand sunt alaturi de cineva vor sa faca asta pentru binele persoanei respective nu pentru a se mantui ei.
constantin1993
ianuarie 11, 2016 @ 8:11 am
Cristina, ca o completare a ceea ce a spus sharbinsk, în rai au intrat și oameni care nici măcar nu au fost botezați, iar primul om care a intrat în rai nu a fost nicidecum un sfânt, ci un tâlhar (cel care a fost răstignit lângă Iisus)
Roxana
ianuarie 11, 2016 @ 10:23 am
@ cristina.b
Ateu esti cand cineva te intreaba „Tu crezi in Dumnezeu”? si tu raspunzi: „Al cui”?
Draga Cristina.B esti si tu atee intr-o anumita privinta, pentru ca probabil nu crezi in Allah, Visnu, Siva, Horus, Odin, Isis, Loki, etc.
Chiar daca sunt fara niciun Dumnezeu, ateii au si ei valori cum ar fi dragostea, familia, demnitatea, etc.
Punctul de vedere ateu este ca in general nu este bine ca ateii sa se casatoreascu cu credinciosii, pur simplu pentru ca exista niste diferente in viziunea lor asupra vietii, care pot face o relatie de lunga durata improbabila. Oamenii in general, tind sa „faca casa” cu persoane care impartasesc aceleasi valori si care privesc spre acelasi viitor.
Crestinii iubesc pe Dumnezeu mai mult decat isi iubesc familia. Acest lucru nu prea convine ateilor deoarece, in relatii aftective, nu ai parte decat de suferinta cand pui pe primul plan un om pentru care tu esti prioritatea a doua.
Crestinii il baga pe Dumnezeu/ Hristos in casnicie si in pat. Ateii cred ca o casatorie este facuta de soti, iar imixtiunile din afara ei (Dumnezeu, societate, moda, etc.) nu duc decat la esecul acesteia.
Crestinilor li se spune si cred ca cei care nu au credinta si nu primesc botezul nu se mantuiesc (adica se duc in Iad). Ateilor, in general, nu le place ca persoana iubita sa creada asa ceva despre ei.
Crestinii le citesc Biblia copiilor lor pentru a-i invata ca pe lume exista monstrii si ca exista valori ca ascultarea, credinta, smerenia si umilinta. Cand au toate acestea, copii afla ca Dumnezeu ii apara de monstrii.
Ateii le citesc carti ca Harry Potter pentru a-i invata ca pe lume exista monstrii si ca exista valori ca prietenia, curajul, demnitatea, sacrificiul. Cand au toate acestea, copii afla ca monstrii pot fi ucisi.
Acesta nu este, bineinteles, o lista exhaustiva, dar prezinta unele dintre cele mai importante motive pentru care ateii evita o casnicie cu credinciosi.
cristina
ianuarie 11, 2016 @ 12:56 pm
Multumesc pentru raspunsuri. Mai am cateva intrebari legate de Taina Nuntii:
1. Am inteles ca prin nunta sotii devin una din punct de vedere sufletesc. Asta inseamna ca daca unul dintre soti e necredincios si ar ramane asa toata viata, atunci nu s-ar mantui niciunul?
2. Daca in cadrul savarsirii Tainei Casatoriei unul din soti este prezent doar formal si nu-l prea intereseaza ce se intampla acolo, se considera ca si acela si-a luat un angajament in fata Lui Dumnezeu?
3. In cazul in care dupa nunta unul din soti ar comenta despre cat de idioata si stupida i se pare casatoria in biserica si ca ar fi trebuit sa se rezume la acte, atunci se considera ca cei doi mai sunt casatoriti religios?
sdaniel
ianuarie 11, 2016 @ 5:04 pm
@Cristina.b
Eu cred destul de mult in iubire si mi se pare mai importanta (existenta ei) decat diferentele etnice sau culturale. Dimpotriva, aceste diferente sunt un mare avantaj pentru viitorii vostri copii; ei pleaca din start cu avantajul cunoasterii a doua culturi (etnice, religioase etc.).
Intr-adevar, sunt si unele viitoare divergente de depasit, cum ar fi cele enumerate de Roxana. Probabil primul obstacol este ca el sa accepte o sotie crestina (daca am inteles corect, tu esti deja de acord).
Radu
august 26, 2017 @ 8:11 am
Buna ziua! As avea un sfat sau o sugestie sa va dau sau cum sa zic… nici nu stiu, pt ca se poate ca sa interpretati gresit ceea ce urmeaza sa va zic si anume:
1. Fiti un om CONSTIENT si cu o BUNA VOINTA, independent de orice INTERPRETARE UMANA SAU SCRISA DE OM, precum Biblia/Coralul/etc…
2. IUBITI NATURA care este tot ceea ce va inconjoara, RESPECTATI-O SI SUSTINETI-O.
3. DIN PACATE TOATE RELIGIILE LUMI, au creat conflicte mari intre ele, au creat semne de intrebare fara raspuns si au dus la inbacsirea si indoctrinarea unor oameni cu mesagele lor!!!
4. NU ICERCATI sa fi-ti mai presus decat NATURA(PAMANTUL-UNIVERSUL), aceste minunate elemente create de un fenomen minunat si extraordinar(cum vreti voi sa ii spuneti, D-zeu/Alah/Iehova/BIG-BANG/MILKY-WAY/UNIVERS/etc…) . Din pacate pt cei care NU VOR SA RECUNOASCA SI NU INTELEG CUM AM APARUT NOI PE PAMANT, SI CE INSEAMNA BINE/DRAGOSTE/IUBIRE in afara de acest Dumnezeul biblic(creat de om) – VA ROG FRUMOS INFORMATIVA!!! NU VA LIMITATI PUTERIILE SI GANDURILE DOAR INTR-UN LUCRU(biblie/coral/religii/biserici)!! VA ROG INFORMATIVA!!! CITITI!!
Ar mai fi multe lucruri interesante si pozitive de spus, dar probabil cu alte ocazii! 🙂
VA DORESC TOT BINELE DIN LUME SI SA TRITI INDEPENDENT SI IN PACE!
Radu
august 26, 2017 @ 8:19 am
Salut la Casatorie! Parerea mea, DUPA CE TE-AI INFORMAT, fa ce iti spune inima si nu aceste ….. religii! Ai binecuvantarea mea ca este in regula sa te casatoresti cu cine vrei!!
Claudiu Balan
august 28, 2017 @ 11:30 am
Radu, tu ne îndemni să trăim independent, dar mintea și inima mea vrea să afle cine a creat totul? Cine a făcut râul, ramul, soarele, luna, universul, pe mine, pe tine, frunzele, aerul, legile fizicii, matematica, excepționala ordine din creație.
Tu poate nu crezi într-o ființă spirituală mai presus de tine, dar asta nu înseamnă că poți fi neglijent cu privire la lumea în care trăiești. Cine a creat mediul în care tu și noi trăim? Cum s-a creat? Cine a pus vocea conștiinței în om? Cine a pus dorința de ordine și frumos în om?
Care e sensul vieții mele? Care e senesul vieții noastre? De ce există moartea? De ce există degradare și transformarea la nivelul materiei?
Tu vrei doar să ne bucurăm de un Dar (lumea în care trăim), dar eu vreau să-L văd pe Dăruitor!
d
septembrie 21, 2018 @ 9:57 pm
Claudiu,
spui: „dar mintea și inima mea vrea să afle cine a creat totul? Cine a făcut râul, ramul, soarele, luna, universul, pe mine, pe tine, frunzele, aerul, legile fizicii, matematica, excepționala ordine din creație.”
Nu ti se pare ciudat sa vrei sa stii tot felul de lucruri inainte de a sti cine esti, cel care vrea sa stie?!
Societatea te-a educat sa percepi viata si identitatea ta din perspectiva materiala= esti nascut intr-o lume creata inaintea ta, ai un corp [limitat in timp si spatiu] care adaposteste o minte care inmagazineaza memorii si de aici sperante si temeri. Mintea de asemenea genereaza constiinta. Mi-a scapat ceva? Toate cunostiintele ulterioare [incluzand cele despre sine, lume si Dumnezeu- cele trei mari componente ale oricarui sistem filozofic si religios] se bazeaza pe fundatia asta pe care o luam ca adevar absolut. Insa sunt unii care pun la indoiala realitatea asta, unii care au invatat sa elimine imaginarul/iluzoriul si sa aiba curajul sa priveasca in fata ceea ce ramane, cu o minte clara si in deplina sinceritate fata de sine. Eu fac parte din astia si pot sa confesez ca nimic nu pot sa spun cu certitudine despre mine altul decat ca ‘sunt’. Ce sunt nu stiu insa stiu ca tot ce imi vine in minte nu este ‘al meu’. ‘Al meu’ este doar ceea ce pot controla cu desavarsire si asta se reduce la faptul de netagaduit ca sunt. Nu numai ca pot sa afirm asta dar nu am de ales- nu pot spune la nici un moment ca ‘nu sunt’ [insa pot vedea tot ce nu sunt si astfel nega identificarea cu orice ce vine din minte]. In esenta ‘eu’ nu exist decat ca un gand aparent. In realitate ‘eu’ exist ca si constiinta impersonala si impartiala care lasa totul sa vina si sa treaca fara atasament. Din perspectiva asta nu sunt diferit de Dumnezeu.