Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

În concepţia marelui istoric al religiilor Mircea Eliade, definiţia cea mai completă şi cea mai potrivită a fiinţei umane este aceea de fiinţă religioasă (homo religiosus), de fiinţă care simte nevoia de a se raporta, într-un fel sau altul, la Divinitate. De aceea, chiar şi în preistorie, atunci când oamenii nu-L cunoşteau pe Adevăratul şi Unicul Dumnezeu (sau, mai corect spus, Îl cunoşteau puţini dintre ei) , simţeau nevoia de a I se închina şi, neputându-L găsi, idolatrizau lumea creată. Ateii... au şi ei un mod de raportare la Dumnezeu, căci precum afirma un filosof modern, ignorarea, refuzul de a adresa un salut celui de lângă tine este, de fapt, o formă de comunicare (evident, una negativă), deoarece, prin acest gest, îi transmiţi interlocutorului tău un mesaj - faptul că prezenţa lui îţi este indiferentă, sau chiar te deranjează.

Cei care-L neagă pe Dumnezeu Îi transmit, prin atitudinea lor, faptul că şi-ar dori ca El să nu existe, dar, în adâncul finţei lor, Îi mărturisesc existenţa, Îi simt prezenţa, pentru că, în caz contrar, nu ar fi atât de vehemenţi în negarea Sa. Nu are niciun sens să negi neexistenţa... este ilogic. Ce sens ar avea ca noi să ne consacrăm ani întregi din viaţă dovedirii inexistenţei lui Moş Crăciun? :)) Nimeni nu ar fi dispus să facă aşa ceva, pentru că neexistenţa lui Moş Crăciun este o certitudine.

În schimb, aşa-zişii atei scriu cărţi, se nevoiesc ani întregi pentru a încerca să demonstreze inexistenţa Divinităţii. De ce oare? Nu cumva motivul acestei atitudini de negare vehementă a lui Dumnezeu este tocmai o dovadă a credinţei lor ascunse, nemărturisite, pe care ei încearcă s-o stingă, s-o elimine din sufletele lor. Vor să se convingă pe ei înşişi că Dumnezeu nu există pentru că, precum afirma F. M. Dostoievski, prin personajul său Ivan Karamazov, dacă Dumnezeu n-ar exista, totul ar fi permis. Cred că "un ateu este o persoană, care speră că Domnul nu va face nimic spre a-i tulbura necredinţa".

Apoi mă întreb, tot în legătură cu ateii: de ce oare se definesc prin ceea ce neagă, iar nu prin ceea ce afirmă (căci termenul "ateu" se traduce prin sintagma "fără Dumnezeu" )? De ce nu-şi spun... "raţionalişti", sau "modernişti" ş. a. m. d. şi din ce motiv, în locul tuturor acestor denumiri, au ales-o tocmai pe aceea de "atei", arătând astfel faptul că principala lor preocupare este negarea lui Dumnezeu? Dacă aceşti semeni ai noştri ar avea cu adevărat convingeri trainice, pozitive, dacă şi-ar fi găsit sensul existenţei, s-ar defini printr-un cuvânt, care să indice ideile pe care le promovează, iar nu tocmai adevărul pe care vor să-l nege cu orice preţ. Ce sens ar avea ca noi, creştinii, să ne numim... "neislamici", sau "antiezoterişti" etc? :)

Aceste denumiri ar desemna una dintre caracteristicile noastre pentru că, într-adevăr, nu aparţinem religiei islamice, suntem împotriva ezoterismului etc, dar nu ne-ar defini în totalitate, nu ar defini principala noastră însuşire - aceea de credincioşi ai lui Hristos. De fapt, ateismul este o altă credinţă, opusă tuturor celorlalte religii, iar aderenţii acestei noi religii Îl neagă pe Dumnezeu tocmai pentru că nu vor ca El să existe şi încearcă, prin această atitudine, să-L determine pe Dumnezeu să plece din viaţa lor. Având o concepţie pesimistă de viaţă şi necunoscând răspunsuri pentru problemele existenţiale, îşi stabilesc drept unică preocupare negarea convingerilor altora.

Desigur, aceasta este o opinie personală, care probabil că nu corespunde decât parţial realităţii, mai ales pentru că doar Dumnezeu cunoaşte în totalitate sufletul fiecăruia şi cauzele ce stau la baza acţiunilor noastre. De asemenea, n-aş vrea să generalizez, fiindcă există, în mod sigur, atei care-L caută pe Dumnezeu şi ar dori din tot sufletul să poată crede, dar, precum scria IPS Bartolomeu Anania, ei caută o dovadă incontestabilă în favoarea credinţei şi, asemenea lui Toma, sunt ispitiţi să exclame în privinţa adevărurilor revelate: "e prea frumos ca să fie adevărat!". Poate că ateii care-L caută în mod sincer pe Dumnezeu, Îl neagă tocmai pentru a-L găsi, tocmai pentru a se asigura că niciuna dintre ipotezele de care ei se tem nu este adevărată. Probabil că ateii din această categorie procedează asemenea celor care, pentru a afla răspunsul corect dintr-un test grilă, elimină pe rând toate variantele, alegând-o pe aceea, care este imposibil de contestat.

Cu toate acestea, cred că unii dintre adepţii ateismului se pot încadra în definiţia pe care am citat-o mai sus (o persoană, care speră ca Dumnezeu să nu-i tulbure necredinţa) şi tocmai denumirea de "atei" demonstrează credinţa lor tainică în Dumnezeu pe care, probabil, nici ei n-o conştientizează. Aceste persoane, simţind în mod natural nevoia de a crede în ceva, de a se închina, cu dragoste, unei fiinţe perfecte şi atotputernice, îşi creează forme de pseudoreligiozitate, arătând astfel adevărul cuvintelor psalmistului, potrivit căruia Dumnezeu "a pus în noi şi gândul veşniciei", ne-a dăruit sentimentul religios. Nevoia de sacru face parte din conştiinţa umană, afirma Mircea Eliade şi, din acest motiv, nu există nicio persoană fără religie. Cine nu a aderat la nicio religie fie se află într-o permanentă căutare (ca în cazul unora dintre teologii din istoria Bisericii noastre, precum Sf. Justin Martirul, sau Fer. Augustin), fie neagă cu înverşunare existenţa lui Dumnezeu şi-şi creează pseudoreligii, fie se încred în superstiţii ilogice şi anacronice, pe care nimeni nu ar trebui să le mai ia în considerare.

Astfel, orice fiinţă umană simte în mod natural (chiar şi fără să conştientizeze acest fapt) nevoia de a crede într-o religie, de a stabili o relaţie personală cu Dumnezeu. Astfel, în zilele noastre, ca şi în orice altă epocă istorică, religia este prezentă în viaţa cotidiană, fiind practicată în diverse forme. Problema este, în opinia mea, faptul că... nu toate religiile sunt adevărate, nu orice formă de credinţă religioasă îl poate pune pe om în legătură cu Dumnezeu. Cei care neagă unica religie a mântuirii - cea creştină - aleg alte credinţe şi practici prin care, în concepţia lor, se poate intra în legătură cu Divinitatea.

Întrebarea este dacă orice credinţă şi practică religioasă ne poate pune în legătură cu Adevăratul Dumnezeu, Cel al credinţei creştine. Potrivit adepţilor relativismului religios, toate religiile sunt la fel de adevărate :) au aceeaşi valoare, ducând către acelaşi scop: comuniunea cu Dumnezeu, Care este unic. În aparenţă, această ideologie este cât se poate de corectă şi... democratică, dar, întrucât este inacceptabilă concepţia conform căreia Dumnezeu le-ar fi putut revela oamenilor idei contradictorii (pentru că în diversele religii ale lumii există şi idei contradictorii), devine foarte clar faptul că doar una dintre religiile lumii este revelată, celelalte fiind doar creaţii omeneşti, încercări ale oamenilor de a-L căuta pe Dumnezeu.

Din acest motiv, Domnul Iisus Hristos, ştiind că ucenicii Săi îşi pot pune întrebarea care dintre religii este cea adevărată (sau, mai corect, religia în totalitate adevărată, căci adevăruri combinate cu minciuna se găsesc în multe religii şi sisteme filosofice), a răspuns, o dată pentru totdeauna, tuturor acestor pseudoprobleme: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine"(Ioan14,6). Domnul Hristos NU S-a autocaracterizat prin cuvintele "Eu sunt un adevăr relativ, alături de altele şi o cale", ci ni S-a revelat drept "Calea, Adevărul şi Viaţa", ceea ce înseamnă că El este Unicul Adevăr absolut, singura cale ce duce la mântuire şi Viaţa cea adevărată.

Creştinismul, învăţătura adusă în lume de către Însuşi Dumnezeu întrupat este unica religie mântuitoare. Indiferent de diversitatea credinţelor care au apărut şi vor mai apărea în lume şi în pofida celor care vor continua (ignorând evidenţa) să susţină că religia este inutilă sau că toate religiile sunt la fel de corecte, credinţa cea adevărată va exista, se va răspândi şi va fi păstrată, cu ajutorul harului divin, de toţi aceia, care acordă mai multă încredere cuvintelor lui Hristos, decât raţiunii omeneşti.

Multă bucurie!
Laura Stifter

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Revista Creatorul Universului

Pr. Crăciun Opre

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Tabere

Pr. Crăciun Opre

Pelerinaj Israel (24 feb.- 1 martie 2019). Asociația Ortodoxia Tinerilor în colaborare cu Basilica Travel.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia 

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești