Caută articole în site » Caută articole în site »

Campanii

Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu

 Euharistia continua Ziua Creatorului

Atunci când ne dăm silinţa să pătrundem în tainele creaţiei, trebuie s-o facem având o motivaţie duhovnicească, să renunţăm la obişnuinţa de a ataca cu îndrăzneală orice idee despre Dumnezeu şi despre lume, de a gândi în deşert şi fără evlavie. Buna cuviinţă e imperativă într-o teologie a creaţiei care nu vrea să se reducă la o ştiinţă lumească ce explorează universul doar folosindu-se de raţiunea căzută.

E obligatoriu să renunţăm la orgoliul ce ne face să credem că putem vorbi despre orice şi oricum. O conştiinţă învăluită de smerenie ne ajută să cinstim prin tăcere multe lucruri care sunt mai presus de cunoaşterea noastră analitică şi discursivã. Contemplarea creaţiei cere un apofatism, o experienţă a lumii ca şi creaţie a lui Dumnezeu, în care complexitatea interrelaţionării elementelor din creaţie nu poate fi abordată de o minte liniară, oricât de pătrunzătoare ar fi raţionamentele noastre.

Ratiunile dumnezeieşti ale lucrurilor, legătura paradoxală a celor contrare din creaţie, care asigură deodată unitatea şi diversitatea lumii, păstrând distinctiile fãrã separare. nu pot fi sesizate printr-o cunoaştere discursivă chiar dacă aceasta e justificată printr-o legitimitate academică şi o competenţă ştiinţifică. Există ceva lăuntric, ceva interior şi profund în fiecare lucru care nu se lasă smuls prin erudiţia afişată cu aroganţă şi autosuficienţă. Idolatria conceptelor înlăntuite în stufoase demonstratii ne orbeşte, făcându-ne să rămânem exteriori faţă de profunzimea ascunsă a creaţiei.

Sfinţii Părinţi au insistat mereu că apofatismul creatiei trebuie să fie coordonata majoră a preocupărilor noastre cosmologice. „Căci cine dintre marii înţelepţi, încrezându-se în uneltele rationale si bizuindu-se pe dovezile care nu există, va putea, folosindu-se de ratiune, să cunoască, să spună si să înfăţişeze măretia lucrurilor? Cine va putea să cunoască raţiunile sădite în fiecare dintre lucruri de la începutul existenţei lor, raţiuni după care este fiecare şi-si are natura şi a primit forma şi chipul şi compunerea sa şi are putere şi lucrează si pătimeşte?... Cine cunoaşte raţiunile lucrurilor aşa cum sunt şi se deosebesc si au o stabilitate nemiscată după fire şi o mişcare neschimbătoare între ele, având în mişcare stabilitatea şi în stabilitate mişcarea, lucru atât de uimitor?...

Încercând să cercetăm raţiunile acestora sau a vreuneia din acestea, rămânem cu desăvârşire neputincioşi şi muti în explicate, neavând pe ce să ne rezemăm' cu siguranţă mintea, afară de puterea dumnezeiască”.

Cosmosul e unitar printr-o împreună stabilitate a ratiunilor opuse. Raţiunile sunt distincte. după fire. dar ele sunt ţinute împreună. Formând cosmosul unitar. După fire, raţiunile sunt stabile şi distincte, dar sunt unite printr-o relaţie dată de modul mişcării lor.

Modernitatea a renunţat la apofatismul contemplării creaţiei, impunând praxisul ca si criteriu al adevărului. Adevărul este totdeauna un lucru concret. În societăţile pragmatice a gândi. a pune problema unei finalităţi transcendente. a le întreba asupra sensului lucrului făcut sunt acţiuni inutile. Reprezintă o pierdere de timp care va afecta reusitele şi succesele imediate.

Francis Bacon a proclamat că a şti înseamnă a putea, iar de atunci cunoaşterea va însemna tot mai mult o dominare, o posesie. Omul modern cunoaşte doar posedând, luând în stăpânire realitatea cognoscibilă. A cunoaşte înseamnă azi a domina. Cunoştinţele determină un activism prin care putem cuceri întreaga realitate. Este o perspectivă diferită faţă de viziunea tradiţională. Înţelegerea şi cunoasterea profundă aveau un înţeles contemplativ. Pentru Părinţii Bisericii fi cunoaşte cu adevărat înseamnă zi contempla lumea cu sensurile ei nebănuite, ancorate în Dumnezeu.

Cunoaşterea înseamnă dragoste, nu dominare. Cunoaşterea contemporană este mult diferită faţă de perspectiva contemplaţiei propovăduite de Părinţii Bisericii. „Astăzi noi cunoaştem cu mâinile. În modemitate cunoaşterea considerată obiectivă presupunea înlăturarea tuturor factorilor subiectivi.

Astăzi vrem să stim şi să înţelegem totul. Atunci când avem un lucru credem că-l cunoastem, îti cele din urmă cunoaşterea transformându~se în dominare”. Acest activism ne produce spaimă faţă de profunzimea din noi însine. Ne e teamă să ne punem întrebări fundamentale, să găsim motivaţii adâncii pentru gândurile si faptele noastre. Fugind de noi însine ne înstrăinăm de semnificaţia adâncă a vieţii, crezând că problemele pot fi rezolvate prin economie si politică.

Astăzi trăim o viaţă mediatizată, o viaţă exterioară faţă de noi înşine, faţă de problemele intrinseci şi concrete ale noastre. Aceasta se reflectă şi în faptul că singuratatea a devenit o tortură pentru omul contemporan. lată cum descria, cu pertinenţă, Moltmann această stare a omului contemporan: „Există un refugiu în acţiunea socială si în practica politică pentru că oamenii nu se suportă pe ei înşişi. De aceea ei nu pot rămâne singuri.

Singurătatea devine o adevărată tortură. Tăcerea este insuportabilă, izolarea Fiind trăită ca o moarte socială. Praxisul social si angajamentul politic ne vădesc slăbiciunea. ele neputand fi remedii pentru cei ce nu se pot asuma pe ei înşişi. Cel care vrea să-şi umple propriul vid încercând să-l ajute pe altul nu-şi va răspândi oare propriul său vid? Numai cel care a obtinuta-libertatea interioară poate să elibereze şi pe alţii, împărtăşindu-se cu adevărat de suferinţa lor".

Asistăm astãzi la o inversiune a experientei mistice. Astfel odinioară monahul se retrăgea în pustie. fugind de lume pentru a afla Adevărul. Astăzi omul contemporan plonjează în lume, pentru a nu căuta Adevărul. Dacă odinioară ascetul doritor de desăvârşire se lupta cu demonii în pustie pentru a-l face loc lui Hristos în viata lui, astăzi ar fi necesar să ne întoarcem către pustiul din noi înşine şi să ne strãduim a ne face părtasi la biruinţa lui Hristos.

Dobândirea libertăţii lăuntrice permite exersarea stării de jertfelnicie care-l responsabilizează pe om nu doar fată de semenii săi, ci si faţă de cosmos, omul fiind un adevărat preot al creatiei. Nu putem reduce sintagma omul-preot al creaţiei la 0 simplă formulă teoretică a cărei repetare să o transforme într-un cliseu îndepărtat de experienta practică. Preotia implică în primul rând dobândirea unei stări lăuntrice de jertfă, prin care slujitorul devine o ardere de tot bineplãcută înaintea lui Dumnezeu. În această stare interioară de jertfă curată, dorul de Dumnezeu prinde rădăcini în noi, se ramifică şi se concretizează într-o strădanie permanentă de a trăi prin Hristos: cum spun Sfintii Părinţi, de a vedea cu ochii lui Hristos, de a auzi cu urechile lui Hristos, de a gusta cu gura lui Hristos.

Această dorinţă nestăvilită de a-L resimti pe Hristos ca o prezenţă permanentă şi efectivă, care să ne prezinte şi să ne reprezinte în fata lumii contribuie la ascuţirea conştiinţei profetice ce ne fereşte de monotonia şi formalismul unui ritualism lipsit de fecunditatea Duhului.

Numai dobândind o asemenea stare lăuntrică putem resimţi preoţia omului în raport cu creaţia, menirea lui de a deveni un foc nemistuitor care să ardă din dragoste pentru Dumnezeu şi care, cu o conştiinţă a slujirii jertfelnice , să-şi transfigureze fiecare gest într-un act ritualic care permite aducerea întregii creaţii ca o jerftă bineplăcută lui Dumnezeu. Puterea de a mulţumi lui Dumnezeu, de a contempla creaţia prin ochii lui Hristos ne ajută să unificăm liturghia interioară din inima noastră cu liturghia cosmică.

(Adrian Lemeni - Sensul eshatologic al creaţiei, Editura ASAB)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont

Revista Creatorul Universului

100 de pagini full-color glossy în format A4 cu o calitate grafică foarte bună.
Detalii aici.

Formular login

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Linkuri

 

   Portalul Doxologia

Colțișorul meu de rugăciune

Fapte ale demnității românești