Doamne, ce bine e să fii oaspetele zidirii Tale : vântul bineînmiresmat, munţii care tind spre cer, apele ca nişte oglinzi nemărginite în care se răsfrâng aurul razelor şi curgerea lină a norilor. Întreaga fire şopteşte tainic, toată e plină de mângâiere, păsările şi dobitoacele poartă pecetea iubirii Tale. Binecuvântat este pământul cu frumuseţea cea degrab trecătoare care deşteaptă dorul de veşnicul locaş unde întru nestricăcioasă frumuseţe se aude cântarea: Aliluia! (Condacul al II-lea din Acatistul de mulțumire ”Slavă lui Dumnezeu pentru toate”)

Pentru a putea lăsa un comentariu la acest articol trebuei să te înregistrezi. Creaţi un cont