Noi creştinii trebuie să fim un exemplu de decență vestimentară pentru societate
Au trecut vremurile ploioase şi reci. A venit vara! Şi asta se observă uşor după căldura de afară dar şi după vestimentaţia oamenilor de pe stradă. În această minivacanţă de trei zile, închinată praznicului Pogorârii Duhului Sfânt, am stat mult pe-afară şi am resimţit puternic ispitele femeilor îmbrăcate provocator. Vara e lungă şi aş zice că a început în forţă… femeile dezgolindu-şi deja trupurile cu mult curaj şi uneori fără să le intereseze ce reacţii stârnesc.
Nu vreau să dau o tentă negativă subiectului, am discutat destul despre îmbrăcăminte, dar aş vrea doar ca noi creştinii să ne reamintim că trebuie să fim un exemplu al decenței în vestimentație pentru întreaga societate. În celelalte anotimpuri ale anului ne acoperim trupurile de frig şi mai toată lumea se îmbracă decent din constrângerea împrejurărilor meteorologice. Vara dispar limitările şi vestimentaţia unor persoane devine adesea smintitoare… iată de ce discuţia capătă o importanță aparte în această perioadă a anului.
Mi-aduc aminte când mergeam la Biserica Stavropoleos, duminică de duminică, acum câţiva ani, cum vedem foarte multe persoane, tineri sau familii de tineri în majoritatea lor, îmbrăcaţi decent dar modern şi frumos în acelaşi timp. Femeile şi fetiţele, chiar şi cele de 2-3 anişori, erau îmbrăcate cu rochii lungi peste genunchi, cu mânecile până la cot, dar colorate, largi şi vaporoase. Fără pantaloni mulaţi, fără decolteuri, fără bluze transparente, fără fuste scurte, nemachiate, lăsându-şi chipurile frumoase şi luminoase aşa cum le-a lăsat Dumnezeu. De bărbaţi nu mai era vorba… ei nefiind ispitiţi din fire de astfel de obiceiuri vestimentare.
La Stavropoleos ne cunoşteam toţi unii cu alţii, cel puţin din vedere, şi imediat cum o persoană străină intra în curte îmbrăcată mai puţin decent era ca oaia neagră, sau cel puţin aşa mi se părea mie. Se vedea foarte clar că era excepţia de la regulă şi cei care ar fi vrut să se integreze acelei comunităţi ar fi trebuit musai să se adapteze şi vestimentar… altfel nu s-ar fi regăsit în duhul comunităţii şi în scurt timp s-ar fi simţit excluşi.
Enoriaşii Bisericii Stavropoleos sunt un exemplu viu de creştini care se pot îmbrăca şi frumos dar în acelaşi timp decent.
Vă reamintesc că noi creştinii, următori ai lui Hristos, suntem lumina lumii şi dacă nici noi nu putem da exemplu de bună-cuviinţă şi moralitate lumii, atunci cine să dea?
Dacă şi femeile creştine se îmbracă în colanţi, rochii scurte şi cu decolteuri adânci, atunci ce să mai aşteptăm de la ceilalţi? Ce aşteptări să avem de la copiii noştri?… de la cei care vor forma societatea de mâine. Noi creştinii trebuie să fim „oaia neagră” a societăţii, opunându-ne smerit dar cu putere valului de indecență care a cuprins lumea. Credinţa noastră se descoperă cu adevărat în gesturile mici, în detalii… căci acela care este credincios în cele mici va fi şi în cele mari. Vestimentaţia decentă este o expresie firească a aşezării noastre sufleteşti. Creştinii nu au nevoie să-şi arate trupul pentru a primi aprecieri de la oameni, pentru că Duhul Sfânt este în inima lor şi le umple viața de bucurie.
Poate ştiţi, poate nu, poate aţi observat… iar dacă nu, vă vom spune-o noi: creştinii sunt analizaţi mult mai atent de cei din jur, în comparaţie cu alte categorii de oameni. Creştinul care dă exemplu greşit va fi pricină de îndreptăţire a altora spre păcat. Cel care arată bună-cuviinţă şi decență în comportamentul propriu este mustrare tacită a celor răi şi temei de schimbare în bine.
Decenţa creştinilor în îmbrăcăminte este un vot de blam subtil împotriva valului de sexualizare a lumii.
Vin vacanțele și poate unii din voi veți ajunge la o piscină, la un lac sau la mare pentru a vă bucura de o baie răcoritoare așa că amintiți-vă să vă îmbracați decent, fără a ispiti prin prezența voastră pe ceilalți din jur. Dacă Mântuitorul ne spune că la judecată vom da seamă de fiecare cuvânt rostit, să fiți siguri că vom da seamă și de fiecare gest al nostru.
Mă adresez în primul rând fetelor și femeilor creștine: Îmbrăcaţi-vă cu bună-cuviință!
E plină lumea de femei goale pe toate drumurile! E de ajuns sminteala creată de mass-media prin atâtea imagini sexuale! Am mai spus-o cu altă ocazie și vă reamintesc: băieții și bărbații sunt foarte poftitori și imediat se aprind când văd o femeie îmbrăcată sumar, provocator. Femeile îmbrăcate vulgar cresc tensiunea sexuală în trupurile bărbaților și la un moment dat aceasta va refula, împingându-i să săvârșească păcatul. Excepția o fac bărbații căsătoriți care vor ajunge în brațele soțiilor. Totuși și ei pot fi împinși spre păcat, forțându-și soțiile să aibe relaţii intime în zile de post, duminica sau în zi de sărbătoare.
Mai nou și unii bărbați se îmbracă indecent, purtând haine mulate, colorate, asemenea homosexualilor.
Totuși băieților și bărbaților creștini le reamintesc să-și păzească privirea și să nu poftească la femeile pe care le văd pe stradă, pentru că altfel au și săvârșit păcatul în inima lor și consecințele păcatului nu vor întârzia să apară. Dați slavă lui Dumnezeu pentru femeile frumoase pe care le vedeți, creaturi așa de minunate, și rugați-vă pentru sănătatea și mântuirea lor, trecând mai departe liniștiți, fără să poftiți. Învățați-vă ochii să nu privească la picioarele și sânii femeilor ci la chipul lor, sau evitați contactul vizual cu ele, mai ales vara, pentru că puteți fi ușor ispitiți.
Vin 3-4 luni de luptă duhovnicească puternică, atât pentru femeile creștine cât și pentru bărbați. Vara este perioada ispitelor și vor apărea mult mai multe „oportunități” de cădere în păcat. Tinerii, fără a mai fi ocupați cu școala, vor avea mai mult timp să se gândească la „metode plăcute” de petrecere a timpului liber.
Nu vă lăsați ispitiți de plăcerea păcatului… pentru că acesta vă desparte de Dumnezeu, și întristarea vă va cuprinde sufletele. Ancorați-vă bine viața în rugăciune, în participarea la slujbele Bisericii. Spovediți-vă mai des! Împărtășiți-vă cu Trupul și Sângele Domnului pentru a primi putere să treceți peste toate ispitele lumii! Feriți-vă de locurile și adunările unde ați putea fi ispitiți să cădeți în păcat.
Frumusețea adevărată vine din sufletul nostru, și nicidecum ca urmare a dezgolirii trupurilor. Și dacă uneori vi se pare că faceți notă discordantă în comparație cu ceilalți oameni, ascultați ce spune Domnul Hristos:
„Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.” (Ioan 15, 18-19)
(Claudiu)
P.S. Fotografia am luat-o de aici. Nu este de la Biserica Stavropoleos. Din păcate n-am gasit una să vă arăt.
SB
iunie 5, 2012 @ 9:53 am
Mulțumim pentru reîmprospătarea memoriei 🙂 E bine să ne mai aduceți aminte de astfel de lucruri prin articolele pe care le scrieți pentru că, deși citim azi, peste o perioadă ne lăsăm iarăși luați de valul lumii.
Administrator
iunie 5, 2012 @ 10:25 am
Cu plăcere! Mă simt nevoit să intervin cu ceva când văd vestimentația unor femei pe stradă… și în afară de rugăciune, singurul lucru pe care pot să-l mai fac este să mai vorbesc cu voi prin articole.
Ana
iunie 5, 2012 @ 3:51 pm
E bine ca ai intervenit din nou cu un articol legat de imbracamintea crestinelor. Anotimpul cald ne pune si noua parintilor multe probleme. Pentru o petrecere la scoala am vorbit cu alti parinti despre rochiile fetelor si m-am intristat sa aud ca le-au cumparat fetelor rochii minijup. E vorba de fetite de 12-13 ani. Am tacut caci mi-am dat seama ca mamele nu aveau nimic impotriva scurtimii. Totusi vorbind cu copiii mei despre astea mi-au spus ca de fapt in magazine nici [b]nu se gasesc altfel de rochii[/b]. Eu nici nu mi-am dat seama de asta, caci nu mai cumpar de mult timp rochii sau fuste din magazine.
Ma simt foarte obosita sa merg la cumparaturi de imbracaminte si incaltaminte. Preturi exagerate si produse „de unica folosinta”. Imi plac hainele simple cu croiala clasica, si care nu ies niciodata din moda:). De ani de zile insa nu mai gasesc astfel de haine asa ca trebuie sa le lucrez singura. Va amintiti de hainele bunicii care au ramas din generatie in generatie?
Voi fetele de pe aici, cum va descurcati cu rochiile, fustele, cu bluzele? Cum va imbracati cand mergeti la manastire?
SB
iunie 5, 2012 @ 5:06 pm
Ana, eu îmi găsesc rochițe decente și chiar la așa numitele magazine de firma (spre exemplu la Pull & Bear, cred ca și pe la Stradivarius sau chiar si la Berșka)… E drept, trebuie să cauți, dar de găsit se mai găsesc…
Ana
iunie 5, 2012 @ 6:35 pm
Chiar gasesti fuste si rochii lungi si largute?
SB
iunie 5, 2012 @ 6:45 pm
Nu știu dacă lungi până în pământ, dar ușor peste genunchi și decente sigur găsești (cred că se gasesc și mai lungi, până în pământ, dar nu prea mă uitat după ele).
Iar dacă prețurile ți se par prea mari, așteaptă reducerile, că sunt substanțiale de cele mai multe ori (cred ca la sfârșitul lui Iunie o să fie primul val de reduceri…)
Ana
iunie 5, 2012 @ 7:04 pm
usor peste genunchi:). Ei din acelea am mai vazut si eu. In biserica e greu sa merg cu o fusta usor peste genunchi. La manastire la fel. Chiar nu ma simt bine cu ele.
SB
iunie 5, 2012 @ 7:20 pm
🙂 înțeleg ce spui … poți încerca să cauți totuși, sunt șanse mari să găsești ceva. Am să mă uit și eu și dacă îmi sare ceva în ochi, am să-ți sugerez magazinul.
Dacă nu, mai poți încerca și pe la magazinele mai no-name…
Teodora
iunie 8, 2012 @ 2:08 am
Pentru mine constituie (inca) o enigma faptul ca oamenii nu inteleg ca feminitatea, frumusetea, eleganta, chiar si stilul, nu stau in a avea cat mai multa piele „la vedere”, ci dimpotriva… Multe fete si femei, mai ales, au impresia ca nu pot gasi haine care sa fie in acelasi timp si frumoase, haine care sa le avantajeze, dar in acelasi timp sa le acopere, sa fie decente.
Exista totusi o diferenta intre imbracamintea decenta si cea evlavioasa, dar nu vreau sa intru in detalii aici. O inima care e daruita lui Hristos nu va mai pune atata pret pe modul in care arata in exterior, pe modul in care este perceputa de oameni dpdv fizic etc. Insa cum majoritatea dintre noi nu am ajuns la o asemenea masura, avem nevoie de un anumit discernamant si de un echilibru pentru a fi in acelasi timp imbracati frumos, sa nu ne fie rusine sa iesim pe strada, dar in acelasi timp sa nu smintim. Pentru ca (acum vorbesc ca si fata) si baietii/barbatii pot sminti…si inca in ce masura! NU NUMAI barbatii au ispite cand vad femei imbracate provocator…si invers este valabil, mai ales de cand si barbatii insista parca in a se imbraca din ce in ce mai stramt, mai scurt etc.
Referitor la fuste, bluze, rochii (pentru Ana si SB)
Eu ma descurc binisor la capitolul asta 🙂 In general, modul in care ma imbrac pe strada, la cumparaturi, la plimbare, la facultate este [b]in asa fel incat daca as vrea sa ma duc in acel moment la o biserica sau manastire, nu m-as rusina![/b] Cu alte cuvinte,ma imbrac la fel peste tot (referitor la decenta). Consider ca Dumnezeu este pretutindeni si ca un crestin este acelasi in orice conditii.
Sigur ca, de exemplu, atunci cand merg la slujbe, incerc sa port culori mai sobre, haine cat mai simple, ceva care sa nu atraga atentia, nici macar intr-un mod curat, frumos. Fiindca oamenii trebuie sa vina acolo sa se roage, nu sa-mi admire mie vestimentatia. In rest, imi permit sa port si culori mai deschise, sa ma imbrac si in roz, portocaliu, galben, dar fara lucruri decoltate, transparente, scurte etc.
O problema pe care intr-adevar o am cu fustele si rochiile de vara este ca toate, dar absolut toate imi par transparente 🙂 mi s-a spus ca sunt un pic fixista la asta si cam exagerata, dar efectiv nu mai simt in largul meu. Si atunci am gasit o solutie: le duc la o croitoreasa si le pun la toate niste jupe „serioase” 🙂 Asa scap de stresul ca se vede prin material…
O alta dilema ar fi aceea ca majoritatea rochiilor lungi, deci acoperite in partea de jos, sunt „descoperite” in partea de sus (au bretele, spatele gol etc). De obicei port un bolero peste ele sau un o bluzita pe dedesubt, in functie de ce se potriveste.
Am cumparat mai demult o rochie lunga, de vara, care mi-a placut foarte mult, dar care era cam decoltata. Am dus-o la croitoreasa si mi-am modificat-o in partea de sus, adaugand material in asa fel incat problema sa nu mai existe 🙂
De asemenea, am anumite firme de la care cumpar, cu care m-am obisnuit, care stiu ca au un anume stil de vestimentatie, mai clasic.Unele,chiar daca sunt mai scumpe, merita toti banii. Hainele nu se deteriorizeaza (pe unele din ele le tot port de 4-5 ani sau mai mult si nu dau semne ca s-ar fi uzat intre timp!)
Solutii exista intotdeauna, e nevoie numai de vointa si putina creativitate. Ma gandeam foarte serios la a-mi cumpara o masina de cusut si a invata sa-mi croiesc propriile haine. Pe langa faptul ca ar fi o activitate placuta, mi-as putea facea hainute exact asa cum imi plac,cum propriile „standarde” si nu as mai pierde atata timp ratacind prin magazine.
Teodora
iunie 8, 2012 @ 2:16 am
PS: referitor la ce a spus SB, legat de reduceri…Intr-adevar, am gasit si eu de nenumarate ori haine de firma, destul de scumpe, care erau reduse cu 50-75%. Deci, pe unele le-am cumparat la un sfert de pret.De multe ori mi-am luat haine de vara toamna tarziu, tocmai pt ca…erau reduse f mult. Si le-am purtat vara urmatoare:) De fapt, de cele mai multe ori, haine ieftinite sunt cele [i]out of season[/i], dar nu vad deloc o problema in asta, probabil si pt ca mi-am facut un obicei din asa ceva.