Sf. Grigorie Palama: “Toţi creştinii trebuie să se roage neîncetat”
Să nu socotească cineva, fraţii mei creştini, că numai cei sfinţiţi şi călugării sunt datori să se roage neîncetat şi totdeauna, şi nu şi mirenii. Nu, nu. Toţi creştinii îndeobşte sunt datori să se afle totdeauna în rugăciune. Căci Preasfântul F ilotei, patriarhul Constantinopolei, scrie în Viaţa Sfintului Grigorie al Salonicului că avea un frate iubit, numit Iov, om foarte simplu şi tare virtuos, cu care vorbind odată Sfântul îi grăi şi despre rugăciune şi despre datoria fiecărui creştin de rând să se nevoiască totdeauna la rugăciune şi să se roage neîncetat.
Căci Apostolul Pavel porunceşte tuturor creştinilor îndeobşte: „Rugaţi-vă neîncetat” (1 Tes. 5, 17). La fel zice şi prorocul David, măcar că era împărat şi avea toate grijile împărăţiei sale: „Văzutu-L-am pe Domnul înaintea mea pururea” (Ps. 15, 8), adică Îl văd în chip înţelegător prin rugăciune pe Domnul totdeauna înaintea mea.
Iar Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu învaţă pe toţi creştinii, spunându-le că trebuie să pomenim prin rugăciune numele lui Dumnezeu de mai multe ori decât răsuflăm. Şi spunând Sfântul către prietenul său Iov acestea şi alte multe, îi mai spuse şi că trebuie să dăm şi noi ascultare îndemnurilor Sfinţilor; şi că trebuie nu numai să ne rugăm totdeauna, ci să învăţăm şi pe toţi ceilalţi îndeobşte, călugări şi mireni, înţelepţi şi simpli bărbaţi, femei şi copii, şi sã-i îndemnăm să se roage neîncetat.
Auzind acestea, bătrânului aceluia, Iov, i se păru un lucru nou şi a început să se împotrivească şi să spună că, pentru a se ruga cineva, totdeauna trebuie să ñe dintre pustnici şi călugări, care sunt în afara lumii şi a grijilor din ea, şi nu dintre mirenii care au atâtea griji şi slujiri. Sfântul îi dădu iarăşi şi alte mărturii şi dovezi cu neputinţă de respins, dar bătrânul Iov nu se lăsă înduplecat. Dumnezeiescul Grigorie, ocolind vorba multă și cearta, tăcu și plecă la chilia lui, ca și bătrânul Iov.
Dar mai pe urmă când Iov se ruga în chilia lui singur, I se arătă îngerul Domnului trimis de Dumnezeu, care voiește mântuirea tuturor oamenilor; și după ce-l mustră mult că s-a sfădit cu Sfântul Grigorie și i s-a împotrivit în lucruri vădite, de care atârnă mântuirea creștinilor, îi porunci de din partea lui Dumnezeu să ia aminte bine în viitor și să se păzească să nu mai spună ceva potrivnic unui astfel de lucru prea folositor sufletului, pentru că se împotrivește voii lui Dumnezeu; nici cu mintea să nu mai voiască să primească vreun gând potrivnic sau să cugete altfel de cum i-a spus dumnezeiescul Grigorie. Atunci, acel prea simplu bătrân, Iov, merse îndată la Sfântul și căzu la picioarele lui, cerând iertare pentru împotrivirea lui, și-i dezvălui toate câte i le-a spus îngerul Domnului.
