Creștinii sunt nebunii lumii

Pentru a intelege mesajul acestui articol, va rugam sa urmariti filmuletul cu pictorul cel nebun, pana la capat…

Crestinii sunt in ochii oamenilor din lume, la fel de nebuni ca si acest pictor. Sau, poate mai nebuni.

 

 

In ochii lumii, crestinismul este frumos cand vorbeste despre iubirea aproapelui si iertare, dar este nebunie cand vorbeste despre iubirea dusmanilor.

In ochii lumii, crestinismul este frumos cand vorbeste despre dragostea dintre un barbat si o femeie, dar este nebunie cand vorbeste despre feciorie si fidelitate chiar si in ganduri.

In ochii lumii, crestinismul este frumos cand vorbeste despre despre misiune sociala si acte de caritate, dar este nebunie cand vorbeste despre Dumnezeu si viata de veci.

Nu! Sa nu vorbesti lumii despre Dumnezeu si despre diavol,  despre rasplata si osanda vesnica ca atunci esti nebun…ca si pictorul nostru pana inainte sa intoarca tabloul.

Dar pictorul stia ce face. Pictorul isi vedea linistit de treaba in dansul lui nebun, caci el avea in minte un un mesaj cu sens precis si o incarcatura enorma, usoare de inteles daca privesti invers de cum vede lumea si pana la capat. Lumea care privea la pictor, inselata de aparente, ce parere credeti ca avea despre acesta, vazandu-l cum picteaza? …un scrantit la minte, un sarit de pe fix…un ratat. Asa suntem noi crestinii in ochii celor fara Dumnezeu: ratati, ciudati, prosti, creduli, manipulati, indoctrinati, ba chiar redusi mintal.

Dar uite ca vine si clipa de final, cand totul ia o turnura neasteptata pentru spectatori si atunci ce sa vezi… Pictorul nu era nebun, ci ne-buna era privirea spectatorilor.

Tot asa, nu crestinii sunt adevaratii nebuni, ci lumea care ii priveste stramb, caci in mintea stramba si lucrul drept se stramba. Cei care ii judeca pe crestini sunt spectatorii crestinismului, cei care deschid Biblia cu superficialitate, cei care se plictisesc sa vada filmuletul istoriei pana la capat, la fel ca si filmuletul cu pictorul. Si este drept, ca daca nu privesti pana la capatul propriei vieti si pana la capatul acestei lumi, crestinismul nu are sens, la fel cum nici tabloul pictorului nu are sens daca nu este privit pana la capat. Insusi Apostolul Pavel ne spune asta:

„Dacă morţii nu înviază, să bem şi să mâncăm, căci mâine vom muri!” (Corinteni 1, 15: 32)

Dar uite ca exista un capat al timpului, si acela este vesnicia. Uite ca toate se vor intoarce la sfarsitul veacurilor cu susul in jos: moartea se va preface in inviere, si rasul nebunilor in plans fara sfarsit. Uite cum totul, dar absolut totul are un sens doar in persoana lui Hristos Dumnezeu, Cel care este ratiunea de a fi a tuturor lucrurilor.

Insa crestinii, de la Hristos si pana la sfarsitul veacurilor sunt considerati nebunii lumii, pentru ca lumea este nebuna. Iata cum Pictorul universului, a ajuns de rasul lumii nebune si osandit la moarte pe cruce. Nici crestinii nu sunt scutiti de aceeasi judecata a lumii, caci nu este sluga mai mare decat stapan, precum Insusi Hristos marturiseste. Ceea ce i-au facut Lui ni se face si noua la scara mai mica sau mai mare, in functie de timpuri si de oameni.

Dumnezeiescul Apostol Pavel, cel a carui convertire este nebunie de necrezut, stia prea bine lucrurile acestea. Dupa ce a propovaduit Evanghelia Dreptatii prin cetati, piete si uliti nenumarate, dupa ce a vorbit cu mii si mii de oameni, fie ei dregatori, invatati, oameni simpli, pescari, temniceri sau capetenii de osti, iata ce spune:

„Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.

Căci scris este: „Pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor şi ştiinţa celor învăţaţi voi nimici-o”. Unde este înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia?

Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii.

Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune, Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie.

Dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înţeleaptă decât înţelepciunea lor şi ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor.(Corinteni 1: 18-25)

(Visited 46 times, 1 visits today)