Crestinul modern si calea mantuirii
Pe scena mantuirii noastre, se perinda de ceva vreme incoace un soi de crestin mai deosebit, ce a dobandit o intreaga armata de adepti. Acesta este Crestinul Modern.
Crestinul modern este cetatean de onoare al acestei lumi, stimat si indragit de aproape toata suflarea. El citeste cu drag din vietile sfintilor, si culege tot ce-i mai digerabil pentru stomacul lui sensibil, care in general are indigestie duhovniceasca la nevointa trupului si la iertarea aproapelui. Vietile sfintilor sunt frumoase si fermecatoare, insa nu putem sa luam prea multe din exemplul lor caci au trait in niste vremuri demult apuse iar acum trebuie sa ne adaptam la cele actuale. De aceea sfaturile legate de grija trupului nu se pot aplica, intrucat atenteaza la imaginea generala a Crestinului Modern. El trebuie sa fie fresh, mereu in ton cu moda, si fiecare petic de asptect exterior ingrijit cu mult sarg. De aceea, are o mare nedumerire si nu intelege care e legatura dintre frumusetea exterioara si cea interioara, dintre trup si suflet, si cum se influenteaza unul pe altul.
Il vadesti pe crestinul modern destul de usor, caci e bun prieten cu tine pana ii faci atingere la ambalajul stralucitor, iar daca il atingi un pic mai apasat, sa-i afli continutul, tipa, sare si se vaita caci bubele de dupa ambalaj isi cer dreptul. Ohhh…de ne-am ingriji sufletele cum isi ingrijeste crestinul modern trupul, fiarele pamantului s-ar culca la picioarele noastre si ar manca din mana noastra fara sa se teama. Asa sfintenie am agonisi.
Crestinul modern nu se mai plimba doar cu Barca lui Hristos, caci aceasta nu-i satisface pe deplin asteptarile, ci mai are inca o barca, una stilata si cocheta: barca lumii. Lui i se par interesante ambele barci, fiecare cu plusuri si minusuri, si se plimba adesea cu un picior intr-una si cu un picior intr-alta. El este plin de „pace” caci are socotelile incheiate cu sine insusi. Se gandeste in sinea lui ca poate sa mearga linistit pe drumul mantuirii, in timp ce gusta pe saturate din toate placerile lumii.
Cand face cate o boacana si intristeaza pe cineva, crestinul modern nu-si cere iertare, ci isi cere scuze. Pentru el, cuvantul iertare este vechi si demodat, de aceea trebuie uitat, iar a cere scuze este mult mai pe intelesul semenilor.
Crestinul modern nu judeca pe nimeni, nici macar pe sine. De aceea nici nu prea are ce sa-si reproseze. Lui ii place calea de mijloc, cea lumeasca nu cea duhovniceasca, care este cea mai sigura dealtfel…pentru a nu-i trezi constiinta bine-nteles. Din Sfanta Scriptura intelege ce vrea si aude numai ce-i place. Astfel se minte singur si-si trage presul de sub picioare, iar „bobul lui (de credinta) se preface in taciune, crezandu-se grau nedreptatit”. Din Biserica ar scoate unele invataturi ce i se par prea invechite si la care nu le vede rostul pentru lumea actuala. De ceea ce zic sfintii parinti nu prea-i place sa faca pomenire, dar in schimb citeaza cu bucurie „descoperirile stiintifice” ale savantilor certati cu Dumnezeu, nu insa si cu Darwin.
Se faleste cu lucruri desarte si de nimic, dar cand trece prin fata bisericii ii este rusine sa-si faca cruce in timp ce este insotit de cineva cunoscut, iar daca mananca cu necunoscuti la masa, nici nu se gandeste sa multumeasca lui Dumnezeu in vreun fel.
In rarele momente de mare insufletire el viseaza sa patimeasca pentru Dreapta Credinta si sa fie un mucenic al lui Hristos, dar nu este in stare macar de cele mai elementare nevointe: infranarea pantecelui de la imbuibare si a gurii de la vorba rea. Pentru aceasta isi doreste o mucenicie glorioasa, dar una care sa fie moderna ca si el. Eventual sa moara repede, fara prea multe dureri.
Prefera intamplari duhovnicesti senzationale si nu s-ar da in laturi de la a primi vreo vedenie, pentru intarirea credintei sale.
Crestinul modern are incredere in Dumnezeu, dar are incredere si in sine insusi, adica dumnezeul al mai mic, caruia ii slujeste mai tot timpul. El stie ca a reusit destule lucruri bune in viata, de aceea trebuie sa isi puna increderea in sine pentru un succes garantat, si nu doar in puterea nemarginita a lui Dumnezeu.
De obicei, dupa o isprava duhovniceasca, sau cine stie ce capat de bine savarsit ce a fost intins din mana Domnului cu mare mila, crestinul modern se indulceste cu gandul ca mult bine a facut si ca va primi cununi deosebite pentru aceasta. De asemenea, cade usor la lauda si se aprinde iute la dojana.
Insa cel mai bine il cunosti pe crestinul modern citindu-i prospectul cu ingrediente de pe ambalajul vietuirii:
multumire si indreptatire de sine, comoditate, si mandrie cat cuprinde.
Asadar, sa luam seama ca „Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu si lui mamona.” (Ev. Matei 6:24)
none
iulie 21, 2009 @ 10:19 am
nu vad cine l-a postat dar e un om destept. clar ……
mai dureros este ca m-am regasit . Nici nu stiam ca asa sunt dar am deschis ochii . Vezi ca ne folosim unii de altii in calea noastra ? Intr-adevar sa crezi si sa nu cercetezi ca totul este adevarat , toata ortodoxia noastra e autentica ca e izvorata de Adevar. Multumesc !
Catalin
iulie 21, 2009 @ 12:53 pm
Cred ca cei mai multi dintre noi ne regasim in descrierea din acest articol…
maria
iulie 21, 2009 @ 4:17 pm
Numai cine nu vrea sa recunoasca, nu se poate regasi aici.E adevarul gol-golut!Dumnezeu sa ne ajute sa ne indreptam si sa devenim crestini placuti Lui!
florinm
iulie 21, 2009 @ 7:41 pm
Autorul a omis ceva foarte important:
„Crestinul modern” se roaga putin, mult prea putin.
Si inca ceva: cei care ne recunoastem in descrierea din articol – cati dintre noi chiar facem ceva pentru indreptarea noastra?
Domnul sa ne ajute sa punem inceput bun!
Razboi întru Cuvânt » Al
iulie 21, 2009 @ 8:01 pm
[…] Crestinul modern si calea mantuirii […]
İulia
iulie 21, 2009 @ 9:02 pm
E cea mai tare postare de pana acum,ma regasesc perfect aici si cred ca fiecare dintre noi se regaseste aici(poate maı exista totusi oameni care nu sunt chiar asa)..dar eu cu sıguranta sunt una dintre acele persoane care sta momentan pe amndoua barcile..
denisa
iulie 22, 2009 @ 9:19 am
Doamne ajuta!
Da, asa este! Eu sunt cea despre care se vorbeste mai sus!
Dar ce trebuie sa fac pentru a nu mai fi asa?
Tiberiu
iulie 22, 2009 @ 11:45 am
Autorul are o mare dreptate.Eu ma regasesc intre acesti crestini moderni si imi pare rau..
Mircea Suta
iulie 24, 2009 @ 6:41 am
Dragii mei,
Din pacate si eu ma vad pe mine insumi in aceasta sumbra descriere…Nu sunt pe deplin constient ca eu netrebnicul si pacatosul, un nimic ce sunt, rastignesc si acuma pe Hristos, Izvorul Vietii vesnice, Tiitorul Vietii, Dumnezeu care a creat lumea-numai cu cuvintul a zis si s-a facut, pe Hristos Iisus Dumnezeul cel Atotputernic si Sfint ! Eu rastignesc pe Dumnezeu cu pacatele mele !
Am vazut filmul Patimile lui Hristos si mi-au dat lacrimile de mila fata de Mintuitorul ! Dar vedeti ca nu-mi dau lacrimile de pocainta si nici de mila cind pacatuiesc rastignind pe Hristos ! Cit de orb sunt Doamne ! Scoate-ma din intunericul inimii mele impietrite ! Scoate-ma Doamne cu mina Ta cea tare din mocirla patimilor si a iubirii de mine insumi ! Iarta-ma Doamne Iisuse Hristoase ca te-am rastignit pe cruce cu pacatele mele si ajuta-ma Tu ca sa nu Te mai rastignesc !
Pentru ca plata pacatului este moartea ! Dar moartea in pacat inseamna iad. De aceea din marea Sa Dragoste pentru noi, ca sa ne dea sansa de pocainta si de rai, Domnul Iisus Hristos ia si acum pacatele noastre asupra Sa iar pacatele-L rastignesc pe cruce. Acesta este Adevarul-Taina care se intimpla, ascuns vederii noastre !
DOAMNE MINTUIESTE TOATE SUFLETELE ! STIU CA TU POTI PENTRU CA TU ESTI DUMNEZEU CARE TOATE LE POATE ! AMIN !
mircea…
cata
iulie 25, 2009 @ 9:06 pm
si eu m-am regasit din pacate 🙁
Adriana
iulie 26, 2009 @ 12:25 pm
Lucrarea Sfantului Duh in lume nu a incetat niciodata…
Dan
iulie 26, 2009 @ 2:46 pm
…si nici nu va inceta pana la sfarsitul veacurilor.
Adriana
iulie 27, 2009 @ 11:47 pm
Din fericire 🙂
Slava Domnului care ni L-a trimis de la Tatal!
Ioan,mult păcătosul
septembrie 17, 2009 @ 11:35 pm
Iubiţii mei,să facem ceea ce ne învaţă Sfânta Scriptură:căutaţi mai întâi Împărăţia Lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga vouă.AMIN.
ilieradu
decembrie 5, 2009 @ 2:45 pm
foarte bun articolul! asta sunt si eu credinciosul modern ma cred smerit dar cand ma critica cineva sar in sus! grea lupta cu mandria asta eu am ajuns sa ma mandresc si cu faptul ca merg la biserica…si ma cred mai credincios ca alti! foarte bun acest site! sa va ajute bunul DUMNEZEU sa scrieti si in continuare! iar pe noi sa ne ierte si sa ne ajute in lupta noastra cu patimile caci fara ajutorul LUI nu putem!
amalia
iunie 13, 2010 @ 2:32 pm
asa este ,noi crestinii de azi am ,,inventat,, ortodoxia secolului 21 pe care am adaptat o dupa bunul nostru plac la neputintele si patimile noastre astfel incat sa ni se para ca suntem buni crestini in contextul societatii actuale.PRIVEGHEATI NEINCETAT CACI MIRELE INDATA VA VENI !