Creștinul muribund către sufletul său
”Scânteie de viață din focul ceresc,
Te du cât mai iute din trup pământesc.
Ba tremuri, ba speri, șovăiești și te-avânți,
Durere încerci, ori de moarte te-ncânți?
Nătânga mea fire, războiu-ți îngheață,
Și lasă-mă lin să adorm înspre viață!
Privește cum lumea se trage, se-adună,
Deschis este cerul, în ureche-mi răsună
Seraficul zvon de cântare mereu.
Întinde-ți aripa, zbori dus, nu e greu!
Morminte, acum unde-ți este izbânda?
Și unde-i, o, moarte, acum boldul tău?”
(Alexander Pope)
(Visited 10 times, 1 visits today)
