Crucea de pe autocarul echipei de fotbal Steaua București

Pentru că mâine sărbătorim Înălțarea Sfintei Cruci aș vrea să mai vorbim puțin despre simbolismul ei, dar de data aceasta într-un mod mai neconvețional.

Acum câteva zile am aflat că pe autocarul echipei de fotbal Steaua București este afișată o cruce mare. M-am mirat la început și în același timp m-am bucurat că într-o lume secularizată mai există oameni care au puterea să-L mărturisească pe Hristos.

Ca să înțelegeți mai bine de unde vine mirarea mea vă voi da câteva detalii.

De câțiva ani fotbalul a început să fie o industrie care învârte foarte mulți bani și care atrage în mrejele ei milioane și milioane de spectatori, la care se alătură mii de companii din toată lumea care vor să-și expună brandul sau produsele în fața unui public așa de larg.

Boom-ul acesta mediatic al industriei fotbalului se datorează răspândirii pariurilor sportive dar și dezvoltării tot mai largi a mijloacelor de comunicație și transmisie a partidelor de fotbal (prin televiziune, internet, pe telefonul mobil, pe ipad-uri, pe ecrane gigant, pe televizoare afișate în mediile publice, etc.). Concomitent cu acestea s-a dezvoltat peste noapte și o adevărată industrie mediatică specializată pe sport, de fapt pe fotbal (sportul cel mai îndrăgit) apârând foarte multe portaluri de sport, site-uri web, bloguri, televiziuni sportive, radiouri sportive, etc.

Pe baza acestor premize interesul pentru fotbal în rândul populației a crescut destul de mult în ultima perioadă. Unde există un interes foarte mare apare și o piață pe care se pot câștiga mulți bani.

Astăzi fotbalul este un mare business care cointeresează și aduce la aceeași masă reprezentați din domenii variate: federația de fotbal, președinți de cluburi, reprezentanți UEFA, directori de companii, directori de televiziuni, primari, prefecți, reprezentanți mass-media, designeri, fotografi, organizatori de evenimente, programatori și dezvoltatori web, reprezentanți din turism (hoteluri și restaurante), tipografii, edituri, etc., toți având același interes: profitul.

Un meci de fotbal nu mai este de mult doar o simplă partidă în care câștigă cine dă mai multe goluri ci a ajuns un adevărat spectacol mediatic. Este ușor să ne dăm seama de acest lucru dacă ne aducem aminte de finala campionatului european din acest an când jucătorii Italiei și Spaniei erau filmați cu elicopeterul încă de când erau în autocar și până când au intrat la vestiare.

Orice detaliu dintr-o partidă de fotbal la nivel înalt este bine gândit și nu se tolerează greșeli, pentru că acestea de multe ori pot aduce mari pierderi de imagine și bani.

Într-o astfel de lume Gigi Becali are curajul să pună pe autocarul echipei sale Crucea lui Hristos. Într-o lume puternic secularizată cum este cea a fotbalului, în care identitatea vizuală e echipei trebuie să fie impecabilă, pentru a se constitui într-un adevărat motor de marketing pentru magazinele sportive, crucea lui Hristos poate „deranja” multe inimi și bineînțeles poate scădea încasările la bugetul echipei.

Într-o lume a fotbalului în care clipurile publicitare sunt futuriste, folosind cele mai sofisticate efecte speciale, Crucea lui Hristos poate părea pentru unii un element grafic învechit și neavând nicio legătură cu fotbalul.

Becali n-a ascultat de sfaturile reprezentanților de marketing și nici gura lumii, ci în inima lui știe că fără Dumnezeu nu poți face nimic.

Gestul lui are un simbolism cu atât mai puternic, în condițiile în care în România ultimilor ani s-a discutat intens despre scoaterea din școli a icoanelor și Crucii lui Hristos, simboluri grafice care chipurile ar putea deranja copiii sau i-ar forța să aibă anumite alegeri de credință în necunoștință de cauză.

Gigi Becali, pe lânga o serie de fapte care-i nu fac cinste și pe care nu vreau să le discutăm aici, are meritul de a fi printre puținele persoane publice din România care în ultimii ani L-au mărturisit pe Hristos la televizor și în toată mass-media fără nicio rușine. Ca să vedeți că este așa, gândiți-vă câte persoane publice ați auzit la televizor în ultimii 5 ani menționând numele lui Hristos? Eu nu mi-aduc aminte de nimeni. Absolut nimeni.

Se mai găsește câte cineva să-L pomenească Lui Dumnezeu, dar pe Hristos foarte foarte rar, și asta pentru că nimeni nu poate rosti numele lui Hristos decât în Duhul Sfânt, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel.

Nu este Becali modelul creștinuluui desăvârșit, dar este un om curajos căruia nu-i este frică să-și mărturisească încrederea în Dumnezeu. Nu se rușinează cu numele lui Hristos, așa cum facem mulți dintre noi în public!

Pare nebun în fața lumii, pentru că este singurul care mai înțelege că Dumnezeu este implicat în tot ce facem și nimic nu se mișcă fără voia Lui.

Becali nu este nebun pentru Hristos dar cu siguranță este un nebun care-L mărturisește pe Hristos. Știu, are păcate multe… se laudă cu milostenia… trăiește în lux…știu toate astea, dar peste toate acestea este și sincer: merge la Sfânta Liturghie, se spovedește, postește, își crește copiii în frica Lui Dumnezeu, nu-și înșeală nevasta, și pune mereu victoriile mari pe seama lui Hristos, iar uneori înfrângerile pe păcatele lui și ale echipei. Iată ce a spus după o victorie a Stelei în Europa League:

„Noi suntem creștini ortodocși, suntem aleșii lui Hristos. Nu se putea Hristos să lase astăzi niște creștini, de fapt miei din turma Lui, săptămâna asta făra apă, fără nutreț…că vorbesc în parabole…Așa că n-am avut nici un fel de frică. Când mai aveam câte-o emoție îmi spuneam în gând: „De ce te temi de Mine? De ce ? N-ai încredere necredinciosule? Și-atunci îmi venea inima la loc.”

Nu e ușor să rămâi ancorat în viața Bisericii în condițiile în care ești un om foarte bogat, celebru, înconjurat de atâtea ispite… Nu-l judecați! Este în putința Lui Dumnezeu să-l mântuiască și pe el așa cum îi mântuiește și pe alți bogați, care de altfel ar intra foarte greu în împărăția cerurilor.

Haideți să luăm ce-i frumos de la fiecare!

De ce nu-L mărturisesc conducătorii țării noastre pe Hristos așa cum Îl mărturisește Becali? De ce nu merg președintele și primul-ministru la Sfânta Liturghie? De ce nu-i vezi închinându-se în fața unei icoane? De ce nu vorbesc niciodată de Dumnezeul nostru, Cel Căruia noi românii ne închinăm de două mii de ani? De ce nu-și aduc aminte că Ortodoxia este identitatea poporului român, și nicidecum un detaliu nesemnificativ al vieții noastre?

Îndrăznesc să spun că Becali are ceva din curajul Sfântului Ștefan cel Mare.

Când văd oameni care au curajul să-L mărturisească pe Hristos într-o lume care se rușinează permanent de numele lui Dumnezeu, de frică să nu fie înfierați, acuzați sau dați la o parte, mă gândesc cu bucurie că poate în următorii ani va veni la conducerea țării un român credincios și mărturisitor.

Gândiți-vă cât de mult s-ar schimba țara noastră dacă președintele ar fi un creștin adevărat!

Comentează cineva din Clubul Steaua că Becali a pus crucea pe autocar? Nicidecum, n-au curajul. Ar comenta cineva dacă președintele țării ar propune în Parlament afișarea unei icoane cu Hristos în toate instituțiile țării? Nu cred.

Ce mare lucru ar fi dacă președintele României ar susține în Parlament sus, tare și cu credință promovarea unei legi anti-avort! Legea n-ar fi propusă de un deputat, sau un senator, ci de însuși omul ales de milioane de cetățeni ca să-i reprezinte în Parlament. Ce mare lucru ar fi dacă președintele României ar participa duminică de duminică la Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală! Ce exemplu frumos ar da!

Autoritatea cu care este investit un conducător îi oferă multe privilegii, și prin ea se pot face lucruri mari.

Sfântul Constantin a pus Crucea Domnului pe scuturile de luptă ale soldaților săi! Becali a pus crucea pe autocarul echipei sale de fotbal. Și unul și altul recunosc prin gestul lor puterea Sfintei Cruci.

Crucea e mustrare pentru mulți! și din acest motiv se rușinează de ea.

Crucea e putere a lui Dumnezeu pentru toți cei ce cred în ea!

(Claudiu)