Cu ce măsura măsor aşa mi se va măsura

Am citit acum câteva zile o vorba foarte frumoasă pe care o spune Domnul Hristos:

„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.” (Evanghelia dupa Matei, 7,2)

Eu cred că atunci când Dumnezeu spune să nu judecăm pentru ca să nu fim judecaţi, se refera în primul rând la felul cum vom fi priviţi de ceilalţi oameni. Când eu am râs de altul, când l-am bârfit, când m-am bucurat că a greşit sau când l-am mustrat, atunci l-am judecat. Şi dacă l-am judecat, şi el nu va întârzia să mă atenţioneze când greşesc, să mă mustre când fac ceva rău sau să mă bârfească altora. Deci şi el mă va judeca.

E simplu. Eu n-am fost înţelegător cu el şi nu l-am iertat deşi e greşit, ci l-am judecat după criteriile conştiinţei mele. Şi el va face la fel cu mine.

Când o să fiu şi eu bun cu alţii, va rândui Dumnezeu ca-n viaţă să-ntâlnesc oameni care o să fie buni cu mine. Când o să-i judec mai puţin pe alţii, şi o să-nţeleg problemele şi neputinţele lor, atunci oamenii din viaţa mea vor fi şi ei înţelegători cu mine şi nu mă vor judeca.

Sunt lăsate lucrurile în aşa fel în lumea asta, încât atunci când eu sunt bun cu alţii defapt sunt bun cu mine. Când eu îi iert pe alţii de fapt îl înduplec pe Dumnezeu să mă ierte şi pe mine când voi greşi.

Dar când eu îi judec pe alţii şi nu-i iert, Dumnezeu mă lasă şi pe mine să greşesc, să cad în acelaşi păcat, să sufăr şi eu aceleaşi probleme ca să-l înţeleg pe cel pe care l-am judecat, iar pe viitor să nu-l mai judec.

Cum mă raportez eu la alţii aşa se vor raporta şi alţii la mine. Pe cât sunt de bun eu cu alţii aşa vor fi şi alţii cu mine (nu neaparat aceeaşi oameni). Dumnezeu ne face să ascultăm de poruncile Lui prin dorinţa de ne fi nouă bine.

Vreau să-mi fie mie bine atunci trebuie să fiu bun cu alţii. Sunt rău cu alţii atunci sunt rău cu mine, pentru că răul făcut mi se va-ntoarce cândva.

(Claudiu Balan)