Cu Tine Doamne nimic nu e prea greu, nimic nu mă poate doborî!

Hristoase, vreau să fii Mirele sufletului meu. Ştiu că nimeni nu ne vrea împreună, ştiu că lumea îi dispreţuieşte pe cei pe care tu i-ai ales să-Ţi slujească trup şi suflet, ştiu că trebuie să calc pe tot, pe păcatele mele, pe mândria mea, să-i dau la o parte chiar şi pe oamenii din jurul meu, câteodată, dar pentru Tine, Doamne, nu e prea mult.

Uneori îmi vine să urlu. Nu e uşor, Iisuse, dar nu pot fără Tine. Vreau să nu ne despărţim niciodată şi dacă îmi vei da putere, căci eu singură nu pot face nimic, voi fi în stare să îi înving pe toţi cei care încearcă să mă despartă de Tine. Aşa cum Tu ai călcat peste moarte. Dragostea Ta pentru mine, o păcătoase fiinţă umană, în mod paradoxal nu se va sfârşi niciodată, şi nici a mea pentru Tine, Hristoase, căci dragostea nu cade niciodată, nu este învinsă: Tu, Doamne, ai plămădit-o. Nu mi-ar ajunge nici milioane de ani să Îţi mulţumesc pentru toate, şi să mă rog Ţie, Doamne. De aceea vreau să rămân cu Tine pentru vecie ca să vorbesc cu Tine, Hristoase, aşa cum am făcut în fiecare zi de viaţă pe pământ, şi să Te văd pentru totdeauna, şi să nu mă mai satur, şi nimic să nu ne despartă. Nici lumea, nici pământul, nici neputinţa trupului meu, nici invidia celor care nu au parte de o dragoste aşa de frumoasă. Nimic. Eu şi ceilalţi oameni, toţi uniţi cu Tine, prin legătura iubirii.

Doamne, ajută-mă să las tot deoparte, şi cinstea lumească, şi goană după deşertăciuni, şi viaţa în desfrâu, şi egoismul, şi avuţiile deşarte, ca să îmi găsesc cu adevărat pacea, pacea şi bucuria şi toată viaţa mea în Tine, Hristoase. Să las toate, să mă lepăd de tot, chiar şi de mine însămi, şi să merg în calea Ta, sub pavăză şi binecuvântarea Ta, Doamne al meu. Sunt în stare, Doamne, să renunţ la tot şi să mă dedic Ţie, căci privilegiul de a Te fi cunoscut m-a marcat pe toată viaţa mea. Vreau ca nimeni să nu reuşească să rupă firul acela nevăzut care mă leagă pe veci de Tine, Doamne, căci depind de el ca un prunc de cordonul ombilical prin care este legat de mama Sa.

Doamne, ajută-mă să fiu unită cu ceilalţi oameni, cu fraţii mei intru fire, neam şi credinţa, cu cei de aproape cu mine, cu cei credincioşi şi cu cei necredincioşi, cu cei ce mi-au făcut bine şi cu cei care m-au duşmănit, şi totuşi să rămân una, Să fim eu şi Tu, Doamne Sfinte, pentru totdeauna, iar cine vrea să ne despartă să nu biruiască în veci.

Cu Tine, Doamne însă, nimic nu e prea greu, nimic nu mă poate doborî, şi Îţi mulțumesc pentru acestea şi pentru toate. Chiar dacă nu mă mai rog aşa de uşor că la început, chiar dacă am primit deseori batjocuri şi ocări pentru dragostea de Tine, chiar dacă trăiesc în lumea aceasta, care pe zi ce trece începe să-mi fie potrivnică, chiar dacă trăiesc în mijlocul unui iad şi împart aceeaşi odaie cu duşmanul, locuind alături de fiinţele pe care la urăsc cel mai mult pe lume, şi sunt nevoită să suport atâta îndrăzneală şi împotrivire fie şi numai pentru o rugăciune, cu Tine, Iisuse drag, viaţa mea e un rai, pentru că Tu, Doamne, eşti întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu.

Am realizat că pot răzbi, pot învinge numai prin cruce, căci Tu Hristoase l-ai învins pe vrăjmaşul prin smerenie, prin jertfă, prin Cruce. Ajută-mă, Doamne să îmi răstignesc patimile şi păcatele, că făcându-mă părtaşă la patima Ta, să înviez şi eu. Dăruieşte-mi harul Tău! Când Îl am, Dumnezeule, simt că nu mai am nevoie de nimic lumesc, numai de Tine: mă simt atât de bogată… deşi nu o merit… Hristoase Doamne, pomeneşte-mă şi pe mine păcătoasă, şi nu mă lepăda de la viaţa veşnică!

Acestea aveam să Îţi spun, Iisuse al meu. Îmi voi continua acum drumul prin lume, dar neîncetat Te voi purta în gând şi în inimă. Fii cu mine mereu şi mă ocroteşte, şi ia-mă cu Tine în Împărăţia Cerească!

Amin.

(Cristina)