Cum i-am învățat pe copiii noștri să stea doar o oră pe zi pe telefon

Sunt tată a trei fete în vârstă de 9, 13 si 15 ani și aș vrea să vă las câteva sfaturi din experiența noastră de familie. Nici noi ca părinți nu sunt modele de urmat și nici copiii noștri nu sunt modele pentru alții, dar ne străduim să trăim, pe cât se poate, după voia lui Dumnezeu.  Vă voi povesti care este experiența noastră cu copiii legat de telefoane, televizor, calculator și internet, poate vă va fi și vouă de folos.

Deși trăim ancorați în viața Bisericii copiii noștri au în mare aceleași ispite ca și ceilalți copiii. Au fost de mici atrași de ecrane și dacă n-am fi știut din conferințele domnului Virgiliu Gheorghe care sunt efectele expunerii timp îndelungat la ecranele telefonului, televizorului r și calculatorului, am fi fost probabil mult mai îngăduitori. Și ne-am fi trezit probabil astăzi cu probleme serioase în comportamentul lor.

Televizorul

Ne-am ghidat după sfatul medicilor că până la 2 ani copii nu trebuie expuși deloc în fața ecranelor. În casă noi nu am avut televizor și nici cablu tv, și asta a rezolvat pe termen lung cel puțin 50% din problema dependeței de ecrane. De ce? Lipsa televizorului a păstrat o atmosferă de liniște și pace între noi, și ne-a încurajat mereu spre a sta împreună. Se întâmplă adesea mai ales seara să stăm toți 5 să vorbim, să ne jucăm, să râdem, să facem planuri. Copiii au învățat că în timpul liber petrecut în casă (stăm în apartament) pot să se joace unii cu alții, să citească, să coloreze, să cânte, să ajute la treburile din casă, să doarmă, să asculte muzică, să facă sport (în casă, da! 🙂 ),  să se joace cu pisica, să-și cheme prietenele și să se joace cu ele etc.  Fetele s-au învățat cu liniște în casă și între noi. Le-am văzut că-și doresc adesea să aibă zilnic un timp de relaxare și de liniște, stând singure. Televizorul dimpotrivă te-nvață să ai mereu zgomot pe fundal. Te încurajează să fugi de tine însuți.  Fără televizor, și cu liniște în casă, fetele au învățat să petreacă timp și cu ele însele, să nu fugă de sufletul lor.

Să nu credeți că la noi în casă e raiul pe pământ. Se ceartă și ele, se hârjonesc, ne supărăm și noi pe ele, le mai pedepsim. E ca-ntr-o familie normală. Avem zile mai bune și zile mai rele. Avem zile de pace și zile cu tulburări… nu mari, slavă lui Dumnezeu. Suntem și noi păcătoși și le-am învățat și pe ele păcatele noastre, dar totuși suntem mulțumiți de ele, într-o lume cu atât de multe ispite, mai ales pentru copii și tineri. Avem și noi neputințe, au și ele… Nu suntem perfecți și nici ele nu sunt perfecte. Nu uitați cuvântul Sfântului Sofronie Saharov:

„… Oricât veți căuta preotul cu har, comunitatea perfectă, nu îi veți găsi… așa cum nu veți găsi nici căsătoria impecabilă, nici copilul ideal. În Biserică nu intri într un partid în care începi să judeci și să împarți dreptatea. În Biserică ești într o corabie cu oameni bolnavi care s au salvat din mare… „

Dacă aveam televizor, sunt sigur, pentru că am crescut copil fiind cu televizorul mereu deschis în casa părinților, ar fi fost mult mai atrase de el și ar fi stat gură cască ore-n șir.

Televizorul deschis mereu în familie „dă tonul” relațiilor din casă și restul activităților din timpul liber se vor desfășura în jurul lui. Învățați de mici cu un ecran imens care te ține „hipnotizat” ar fi devenit în viitor  mult mai dependente de telefoane. Majoritatea programelor tv sunt din punctul nostru de vedere nocive pentru educația copiilor, și în dezacord cu învățăturile creștine. Există și excepții, dar sunt foarte rare.  Astăzi au trecut atâția ani și vedem cu fetele noastre trăiesc bucurându-se de timpul liber petrecut în casă, fără să aibă nevoie de televizor, deși când ajung la bunici mereu sunt cu ochii căscați în televizoare.

Da, când erau mai mci le mai puneam și noi desene animate pe Youtube, 30 de minute pe zi sau poate o oră, dar nu mereu. Sau le puneam pe telefoanele noastre desene, dar nu mult.

Când au crescut am început să ne uităm împreună pe internet la câte un film ales de noi.

Telefonul

Nu mi-am închipuit ce efecte benefice mari poate oferi viața fără televizor pe termen lung în educația unui copil. Vă recomand cu mare căldură să încercați să trăiți fără televizor!

Ce am câștigat? Timp petrecut cu copiii noștri, și copiii puțin mai atenți la viața lor interioară.

Haideți să vă spun când au apărut telefoanele în viața lor. Au apărut de când am început să le lăsăm singure să meargă la școală, la activități, la pregătire, în parc cu alți copii și la bunici. Ca să câștigăm și noi părinții un plus de libertate de mișcare și să nu fim mereu nevoiță să-i ducem și să-i aducem am început să-i lăsăm singuri să se miște, cam din clasa a 2-a pe fiecare. Bineînțeles ca am vrut să știm ce fac, unde sunt și cât stau și de aceea am zis că le este necesar un telefon. Totuși, eu n-am crescut așa, și părinții aveau încredere în mine și eu ascultam de ei. Din cauza necredinței noastre în purtarea de grijă a lui Dumnezeu le-am dat telefoane cu butoane începând din clasa a IV-a pentru cea mare, și a II-a pentru cea mijlocie și clasa I-a pentru cea mică. Telefonul cu butoane e foarte neatractiv pentru copii, așa că nu pot face mare lucru cu el. Pot suna și da sms-uri, și se pot juca râma pe el… și cam atât. Dar își face excelent treaba. Ne sună oricând și noi le sunăm oricând. Totuși ele se rușinau la școală uneori când trebuiau să scoată telefonul pentru că erau alți copiii care aveau smartphone. Dar au trecut și peste asta, s-au adaptat.

A venit pandemia în 2020. Aici am lăsat garda jos, pentru că fetele cele mari ne-au convins că au mare nevoie de un telefon smart pentru a-și face lecțiile, pentru că trebuie să lucreze pe Google Classroom, pe Meet și pe Whatsapp cu tot felul de grupuri de la școala și cu alte site-uri. Am acceptat dar cu o condiție. Le-am cumpărat telefoane Samsung cu sistem de operare Android și le-am spus că au voie maxim 1h și 15 minute zilnic pe el. La sfârșitul săptămânii le luam telefonul și verificăm din Setări- Confort digital cât au stat în fiecare zi. Duminica este zi fără telefon. E ziua Domnului, e zi de stat în familie și de petrecut împreună cu oamenii. Așa că dacă depășeau 7h și 30 de minute pe cele 6 zile din săptămână, în zilele ce urmau le confiscam telefon corespunzător cu timpul stat peste. Au stat 4 ore peste, atunci 3 zile fără telefon. Le luam telefonul de tot și-l înapoiam când se termina pedeapsa. În acest caz sufeream și noi că nu mai puteam vorbi cu ele, dar trebuia să ne ținem cu dinții de această regulă strictă.

În timp am ajuns să negociem forțați de insistențele lor… Le puneam să facă treabă prin casă că să-și recupereze telefonul mai repede. Le spuneam că dacă citesc extra și mai ales cărți de folos sufletesc pot să-și câștige timp și să-și anuleze pedeapsa mai repede. A fost o perioadă interesantă dar neeficientă pentru ambele tabere.

Apoi le-am instalat Google Family Link, o aplicație gratuită instalată pe telefonul meu ca tată (tot Samsung cu sistem Android), care îmi permitea să le pun o limită, eu am ales 1h și 15 minute pe zi. După ce le expiră timpul, ecranul se închide, aplicațiile dispar și copilul mai poate doar suna și da sms. Atât. Adică telefonul smart se transformă într-un „telefon cu butoane” după expirarea timpului. Avem mai mult de 1 an de zile de când folosim această metodă și toată lumea e mulțumită.

Noi putem vedea oricând cât timp au stat pe telefon, ce aplicații au folosit și dacă au nevoie le putem acorda și timp extra. La orice aplicație pe care o instalează ne cer acordul, iar noi putem să le blocăm jocurile sau aplicațiile nocive. Putem să limităm timpul pentru fiecare aplicația sau joc. Fetele noastre nu au voie cu Tik-tok pe telefon, au doar 15 minute pe zi pe Youtube, și tot 15 minute maxim pe Instagram pe zi.

La un moment dat din cauza unor fapte de neascultare frecvente le-am spus că dacă nu-și schimbă comportamentul, le reduc timpul la doar o oră pe zi. Și așa am și făcut.  Totuși chiar dacă telefonul după o oră se-nchide ele pot asculta muzică la căști cu ecranul închis, și asta le-a mai îndulcit „restricția”. Sunt și ele mulțumite că au mereu telefonul la ele, că pot suna pe oricine fără limită de timp, că pot să-și dea sms-uri la orice oră fără restricție, că pot merge pe stradă cu căștile în urechi și că pot asculta muzică în cameră fără să deranjeze penimeni. Nu se mai rușinează că au telefoane cu butoane și oricum majoritatea colegilor nu știu că ele au restricția asta.

Fetele ne povestesc că sunt colegi care stau 7-8 ore pe zi pe telefon sau chiar cazuri extreme de 12 ore pe zi din care majoritatea timpului pe Tik-Tok.  Acum realizează că e nociv pentru sănătatea minții unui om să stai așa mult pe telefon.

Dacă le-am fi dat din prima telefonul inteligent fără limită, și ele ar fi stat ore-n, iar apoi după ceva timp să le punem restricțiile, ar fi fost mult mai greu să le accepte, și s-ar fi revoltat puternic. Dar pentru că așa am început cu această regulă, ele sunt fericite și au acceptat situația ca pe un firesc.

Vă recomand prin urmare să amânați cât mai mult momentul în care să îi dați un telefon copilului. Și dacă va fi nevoie, atunci dați-i un telefon cu butoane. Și abia din clasa a V-a, le puteți da un telefon inteligent dar cu restricție. Musai cu restricție din prima. Și veți vedea că vor fi mulțumiți și totul va merge bine.

Da, fetele mai “fura” sau cer telefoanele noastre uneori, dar nu cunosc pinul si doar cand il gasesc deblocat sau cand suntem noi de acord au șansa să mai stea pe el.

Calculatorul şi laptopul

Fetele nu au calculatorul său laptopul lor personal. Pot folosi laptopurile doar în sufragerie sau într-un loc unde pot fi văzute, pentru a nu avea nimic de ascuns. Regula e valabilă şi pentru noi părinţii, nici noi nu avem nimic de ascuns la ce facem la calculator. Laptoptul îl pot folosi pentru şcoala după ce au cerut acordul. Laptopurile sunt parolate şi au nevoie de noi să introducem parola ca să poată intra. Asta le face imposibil să intre când noi nu suntem acasă.

Prin urmare accesul la ecrane este restricţionat pentru a nu deveni dependente şi a nu primi influenţele negative din mediul online. Totuşi avem permanent deschidere şi flexibilitate faţă de ele pentru nevoile lor şi mai facem derogări. Se mai pot uita la câte un film, un meci sau serial dar de comun acord cu noi.

Cam asta e situaţia ecranelor în familia noastră. Noi ca părinţi suntem mulţumiţi şi mulţumim Domnului pentru această stare de echilibru. Ştim că se poate şi mai bine dar se poate şi mult mai rău. Cei care ne cunosc știu că nu suntem perfecți și nu suntem nici pe departe o familie model, deși eu adesea dau sfaturi, dar încercăm să trăim după poruncile Domnului în lumea aceasta.

Gândurile de mai sus luaţi-le că o situaţie particulară a familiei noastre și nu ca reguli stricte. Trebuie găsit punctul de echilibru şi pacea în fiecare familie, dar cu accentul pus pe împlinirea poruncilor lui Dumnezeu și pe sănătatea sufletească şi trupească a familiei.

Ce se poate face acolo unde deja copiii sunt dependenţi de telefon, telefon său calculator?

Se poate limita accesul treptat prin diferite programe, dar asta împreună şi cu discuţii serioase cu copilul. Exemplele pozitive de la alte familii din jur ajută foarte mult. Discuţiile cu duhovniciul, medicii, psihologii şi alte persoane specializate la fel pot fi de mare folos.

Ajuta mai ales propunerea unor activităţi extra ca se le umple copiilor timpul. Fetele noastre fac handbal de la 5 ani şi merg de 3-4 ori pe săptămână la antrenament. În ultimii ani au făcut fluier, pian, chitară, pictura, şi altele pe care nu mi le mai amintesc. Temele făcute serios iarăşi umplu timpul cu folos. Taberele la care au participat şi ieşirile permanente în aer liber sunt iarăşi de mare folos pentru educaţia lor. Sportul a fost o altă portiţă de salvare în educaţia fetelor noastre. Sportul e sănătos, le ajuta pe fete să fie disciplinate după un program bine stabilit, dar le şi învaţă munca constantă şi serioasă. Le-am dat libertate să plece singure de acasă la bunici, la bibliotecă, în parc, la colegi și asta le ajută pentru că au alternative de a-și petrece timpul liber.

Nu vă abandonați copiii în fața ecranelor! Va veni o zi când vă vor mulțumi pentru asta!

Luptați să-i salvați acum indiferent cât de adâncă e dependența lor. Se poate și mult mai rău. Dependența înseamnă depresie, deznădejde, boală psihică și boli trupești.

Rugați pe Domnul Dumnezeu să vă salveze copiii și vorbiți cu ei, și faceți tot posibilul să le oferiți variante de petrecere a timpului liber.

Partea tehnică:

Cazul 1. Părintele are telefon Android și copiii tot Android. Atunci folosiți aplicația Google Family Link din Magazin Play.

Cazul 2. Părintele are telefon iPhone și copiii au telefoane Android. Atunci folosiți aplicația Google Family Link din App Store-ul Iphone-ului.

În ambele cazuri trebuie să le faceți copiilor conturi de Gmail. Nu funcționează Google Family Link cu conturile de Gmail primite de copii în pandemie de la școală. Faceți alte conturi doar a lor.

Cazul 3. Și copilul și părintele au telefoane iPhone. Folosiți aplicația Parental Control App – OurPact din App Store.

• Tutorial pentru instalarea aplicației Google Family Link.
• Tutorial pentru instalarea aplicației Parental Control App.

Ambele aplicații pot contrala și tabletele de la Samsung și respectiv Android.

Dacă aveți de exemplu un singur copil, puteți să-i adăugați și telefonul și tableta pe Family Link și să-i setați acolo limite.

Autor: Claudiu Balan