Cum ne sunt gândurile, aşa ne este şi viaţa

Inceput de post… Maica Domnului ma priveste inlacrimata din icoana, iar sufletul meu slabanogit de atatea pacate si neputinte, plange si el cand intalneste atata curatie ce transpare din sfanta icoana. Ma tot framant de ceva timp ca viata mea e aceeasi, ca nu reusesc sa schimb mare lucru, ca zac in aceleasi neputinte. Si ma intreb de multe ori „Dar ce faci tu, ca sa schimbi ceva in viata ta duhovniceasca?”A-ti constientiza neputintele si pacatele, e un prim pas, insa nu poti ramane la simplu stadiu de constientizare, caci asta inseamna sa ramai in noroi.

Marturisirea lor, ar trebui sa ne scoata din noroi, caci asa cum frumos il cita cineva de pe site pe Pr.Sofronie Saharov, caruia o tanara dezjnadajduita i-a cerut cu multa durere: „Parinte, rugati-va pentru mine ca sunt…in noroi” acesta i-a spus: „Nu i nimic sora, din noroi cresc nuferii!”.

Asa ar trebui sa se intample si cu noi in urma marturisirii pacatelor noastre, sa putem spune ca si proorocul David: „Stropi-ma-vei cu isop, si ma vei curati. Spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi”. Insa nu intotdeauna se intampla asa, fie din prea putina noastra credinta, fie din asa zisa neputinta a noastra de a lupta cu pacatele, caci este scris in Sfanta Scriptura „In lupta voastra cu pacatul, nu v-ati impotrivit inca pana la sange” (Evrei, 12,4).

Acum ceva timp, am gasit la pangarul unei biserici, o carte intitulata „Cum iti sunt gandurile, asa iti este si viata”, a Staretului Tadei, de la Manastirea Vitovnita, care m-a facut sa constientizez cat de putina importanta acordam noi gandurilor noastre, cu cata usurinta primim orice gand in mintea noastra, ca apoi, atat de usor acesta sa incolteasca in inima noastra sentimente de ura, de deznadejde, de mandrie, de invidie, etc. Cu cata usurinta dam frau liber buzelor pentru a rosti cuvinte desarte, de viclesug, si mai ales de clevetire la adresa aproapelui nostru.

Si toate acestea le marturisim la Sfanta Spovedanie, fara prea multa pocainta ulterioara, caci, asta e, suntem pacatosi si neputinciosi, si ne apropiem apoi de Sfantul Potir, sa-L primim pe Cel care s-a jertift pentru iertarea pacatelor noastre. Si daca ne amintim cuvintele rostite de preot dupa Sfanta Impartasanie: „Iata s-a atins de buzele voastre, va sterge faradelegile voastre si de pacatele voastre va va curati”, nu putem sa nu ne gandim cat de curate trebuie sa fie buzele noastre, atunci cand Îl primim pe Hristos.

In Pateric e scris ca s-a dus cineva la Cuviosul Pimen  si l-a intrebat: „Parinte, cum se rasplateste raul cu rau?”, la care Cuv. Pimen i-a raspuns: „Frate, raul cu rau se rasplateste intai in gand, si dupa aceea in priviri, si apoi in cuvant si la urma in fapta”. Intai in gand, pentru ca toate ale omului pornesc de la gandul lui. Si a mai spus Cuviosul Pimen ceva insemnat: „Daca inlaturi insa, raul din gand, la celelalte nu mai ajungi.”

Tot in Pateric e scris ca cineva a intrebat un Parinte „Ce sa fac, ca mi vin in minte tot felul de gandurie rele?”, iar Parintele i a raspuns: „Opreste vantul!”. Fratele insa, l-a intrebat: „Cum sa opresc vantul? Nu pot opri vantul!”. Atunci, parintele i-a spus: „Asa cum tu nu poti opri vantul, si nici eu, asa nu putem opri gandurile rele sa nu vina, dar altceva putem sa facem, si anume cu un gand bun sa inlaturam gandul cel rau”.

Pr. Teofil Paraian spunea intr una din predicile sale: „Daca vrei sa rezolvi ceva in viata ta, trebuie sa iti randuiesti bine mintea, sa iti randuiesti bine gandurile, sa nu primesti gandurile cele rele. In Filocalie e scris ca in inima iubitoare de osteneala, gandul cel rau nu ramane, asa cum nu ramane focul in apa. Din asta putem vedea ce asezare avem – daca in minte raman gandurile cele rele, atunci inseamna ca inima nu-i iubitoare de osteneala, nu i invatata cu cele bune ca sa le izgoneasca pe cele rele”.

Sa nu ne amagim ca nu pacatuim cu gândul, caci insusi Iisus Hristos l-a condamnat pe bogatul care voia sa-si largeasca hambarele sale, si sa adune bogatiile lui, nu pentru ca a facut ceva rau, ci pentru ca a gandit ceva rau, numindu- l pe el nebun – „Nebune, in aceasta noaptea vor cere de la tine sufletul tau. Si cele ce ai pregătit ale cui vor fi?”

Spune la randul sau Parintele Arsenie Boca: „Dupa cum stiti, una din incheierile rugaciunilor pe care le zice preotul la Sfanta Liturghie, spune: „Ca Sfant esti Dumnezeul nostru si intru Sfinti te odihnesti”. Bagati de seama, deci, ca Dumnezeu, Unul in fiinta si intreit in persoane, Se odihneste intru sfinti! Ce inseamna aceasta? Aceasta inseamna ca in pacatosi Se chinuieste! Cat se chinuieste Dumnezeu intr-o daramatura de om. La cata umilinta supun oamenii chipul si asemanarea lui Dumnezeu”.

Nu putem ajunge noi la masura Sfintilor, insa putem incerca „sa postim de ganduri”, asa cum spunea Staretul Tadei, „sa luam aminte la minte”, asa cum spune Parintele Teofil, inlaturand astfel orice gand rau, si in incercarea noastra de a ne curata mintea si sufletul, ii putem da prilej lui Dumnezeu sa-si odihneasca macar o geana in noi.

Maica Domnului sa ne fie mijlocitoare in acest post pentru schimbarea gandurilor noastre!

(Cabira)