Cum poate fi Biserica Trup al lui Hristos?

Am auzit cu toţii spunându-se că Biserica este Trupul Lui Hristos şi poate adesea n-am prins prea bine înţelesul acestei afirmaţii. Înainte de a încerca să desluşim puţin înţelesul tainic al Bisericii aş vrea să punctez câteva lucruri în legătură cu acest cuvânt.

Poate aţi observat că în scrierile teologice sau în articolele legate de credinţa ortodoxă cuvântul „biserică” se scrie uneori cu litera mare alteori cu litera mică. Atunci când găsim acest termen ca substantiv comun, scris cu „b” mic el se referă la clădirea de zid, la încăperea bisericii. Astfel sintagma „biserica parohiei mele” se referă strict la clădirea bisericii, care are o anumită arhitectură şi care poate fi foarte clar localizată în spaţiu.

Atunci când termenul este folosit ca substantiv propriu şi este scris cu „B” mare el se referă la comunitatea tuturor credincioşilor botezaţi. În acest caz termenul de „Biserica” sugerează denumirea unei instituţii. Astfel denumirea de „Biserica Ortodoxă Romana” desemnează comunitatea tuturor credincioşilor ortodocşi botezaţi de pe teritoriul României şi din diaspora. Denumirea „Biserica Ortodoxă Rusa” desemnează comuniunea tuturor credincioşilor din Rusia şi din întreaga lume. Deşi sunt autocefale (se guvernează singure) cele două Biserici sunt surori şi se ghidează după aceleaşi dogme, canoane şi norme de credinţă. Atunci când se foloseşte sintagma „Biserica Ortodoxă” ea denumeşte comunitatea tuturor credincioşilor ortodocşi botezaţi din întreaga lume, indiferent de naţie şi de poziţia lor geografică. Biserica Ortodoxă reuneşte în ea toată Bisericile ortodoxe surori din întreaga lume (din România, Grecia, Rusia, Bulgaria, Cipru, Serbia, Muntele Athos, etc).

Hristos este Trupul Bisericii Ortodoxe din întreaga lume.

Haideţi să ne gândim ce înseamnă acest lucru. Ce ne uneşte pe noi ortodocşii? Faptul că suntem botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi faptul că ne împărtăşim din acelaşi Potir, din acelaşi Trup al lui Hristos. Semnul real ca două Biserici sunt surori şi au aceeaşi credinţă este faptul că preoţii lor slujesc împreună Sfânta Liturghie, şi laolaltă cu credincioşii, se împărtăşesc împreună din acelaşi potir. Acesta este motivul pentru care nu veţi vedea niciodată preoţi ortodocşi slujind Liturghia cu preoţi catolici sau cu pastori protestanţi.

Dacă noi toţi, credincioşii ortodocşi, ne împărtăşim cu acelaşi Trup şi Sânge al lui Hristos înseamnă că Hristos este prezent şi în mine şi în Dan, şi în Iulia, şi în preotul din Cipru, şi în episcopul ortodox rus din America şi în toţi. Faptul că mii de biserici ortodoxe duminică dimineaţă au pe altarul lor Trupul Lui Hristos nu înseamnă că există mai multe persoane sau mai multe trupuri ale lui Hristos, şi nici ca Trupul Lui se împarte în mii de bucăţele. Hristos este prezent în mod real întreg în fiecare potir de pe fiecare altar, şi chiar în fiecare părticică din Sfânta Euharistie oferită credincioşilor.

Eu nu mă împărtăşesc cu urechea lui Hristos, Dan cu ochii Lui şi Iulia cu mâna, ci fiecare din noi primim pe Hristos întreg în mod real în noi.

Preoţii rostesc acest adevăr tainic la fiecare Sfânta Liturghie la una din rugăciunile spuse în taină în fata Sfintei Mese: „Se sfărâmă şi se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă şi nu se desparte, Cel ce se mănâncă pururea şi niciodată nu se sfârşeşte, ci pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte. „

Dacă acelaşi Hristos este prezent în mine, acelaşi şi în Dan, acelaşi în Iulia şi acelaşi în toţi ortodocşii, atunci înseamnă că Hristos ne uneşte pe toţi prin Trupul Lui. Acelaşi Dumnezeu lucrează şi în mine şi în Dan şi în Iulia, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: „nu mai trăiesc eu ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 2, 20).

Mântuitorul ne explică în Evanghelie printr-un exemplu foarte frumos cum ne adună El pe toţi laolaltă:

„Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit.” (Mat 23:37)

Şi iarăşi zice: “În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi.” (Ioan 14, 20).

Prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu în noi este reală, nu simbolică: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi, şi vom veni la el şi vom face locaş la el.” (Ioan 14, 23)

Dacă Dumnezeu e prezent în fiecare creştin botezat înseamnă că toţi avem ceva în comun, Cineva care ne uneşte spiritual, trecând barierele spaţiului şi al timpului. Hristos uneşte în sine nu doar pe creştinii botezaţi vii, ci şi pe cei adormiţi, care se bucură acum în rai.

Cei care prin faptele lor au ajuns în iad, au refuzat împărtăşirea cu Trupul lui Hristos, au refuzat lucrarea şi unirea Duhului Sfânt printre oameni. Până la judecat universală, noi fraţii lor, îi vom pomeni mereu în rugăciune pentru că Dumnezeu să-i scoată din iad. După a doua venire a lui Hristos, cei răi vor fi separaţi de Trupul Bisericii, ca unii ce au lucrat mereu dezbinarea între creştini, aducând celorlalţi multă suferinţă.

Mântuitorul ne uneşte nu doar prin Trupul Lui ci şi în Trupul Lui. Acesta este motivul pentru care construcţia bisericii, privită de sus, are forma crucii, pentru că noi toţi adunaţi laolaltă în interiorul ei să fim adunaţi de fapt în Trupul lui Hristos care a fost răstignit pe cruce şi care a înviat.

Faptul că toţi suntem reuniţi în acelaşi trup, arată că ne mântuim împreună, nu separat în mod egoist, ci unii pe alţii sprijinindu-ne pe drumul îngust şi greu care duce spre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

În concluzie, noi toţi creştinii ortodocşi suntem Biserica, adunaţi în Trupul lui Hristos. Hristos este în acelaşi timp şi capul Bisericii. Acesta e motivul pentru care în fiecare biserica ortodoxă este pictat Mântuitorul pe turla cea mare, sus, pictura fiind numită Pantokrator (atotputernicul).

Biserica – Trup al lui Hristos este un subiect foarte larg şi există chiar o disciplină teologică dedicată acestuia: Eclesiologia. În acest articol am incercat doar să schiţez în linii mari câteva idei. Sunt multe lucruri frumoase de discutat în legătura cu Biserica – instituţie divino-umană.

(Claudiu)

P.S: în figură puteţi vedea o suprapunere a planului de construcţie a bisericii peste crucea Mântuitorului, pentru a observa principiul după care sfintele locaşuri de cult se construiesc.