Cum recunoşti imediat un creştin?
Asupra apropierii de Hristos, proba care nu înşealã, criteriu definitiv este buna dispozitie. Numai starea de fericire dovedeşte că eşti al Domnului.
Virtuosul ĭmbufnat nu e prietenul Mântuitorului, ci jinduitorul după diavol. Ascetul artagos nu e autentic. Existã mijloace obiective, in artã, de a recunoaşte autenticul şi de a da deoparte copia. Pentru a deosebi creştinul de caricatura ori imitatia sa, nu existã procedeu mai sigur decât a cerceta dacă postulantul este sau nu vesel sau multumit.
Dacă ipochimeul (persoana) e intolerant ori morocanos, ori agitat, ori malnnur, ori necajit, nu e creştin, oricât de perfect de fidel ar fi virtutii. E virtuos, dar nu e creştin. Creştinul e liber, aşadar fericit. Acesta este si sensul genialei si inspiratei fraze a lui Kirkegaard: „contrariul păcatului nu e virtutea, contrariul păcatului e libertatea”.
Vämile vãzduhului sunt numeroase. Aici, pe pământ, la vama care nu poate fi înşelatã, proba constă în starea de fericire. Virtuosul neîrnbtãnzit nu ştie şi nu poate rosti „dulce Iisuse“, căci toata sfera dulceţii îî este straina, inaccesbila, şi uită că jugul Domnului e blând si povara Lui uşoară.. Poate că din Evangllelia dupa Matei, la Predica de pe munte, s-au pierdut unele rânduri ca acestea: ,,Aţi auzit că s-a spus celor de demult: „sã nu sãvârşiti păcate, a şi păcatuit in inima sa”.
Sau dacă ne hrănim numai cu ceai şi iaurt, şi totuşi inima ne este plină de otrava, apoi vai de ceaiul şi de iaurtul acela, că mai bine am consuma numai fleici în sânge (spre scandalul rabinilor) şi am bea vârtos (spre indignarea pastorilor) şi n-am avea parte cu cei ce dau zeciuialã din izmã, strecoară ţânţarul, văd paiul din ochiul vecinilor şi umblă îmbrăcaţi în caftane lungi.
(Nicolae Steinhart – „Jurnalul Fericirii”)
Laura-optimista
decembrie 19, 2010 @ 10:19 am
Aţi postat încă un text minunat!
Să ne ajute Dumnezeu să reţinem, să păstrăm în sufletele noastre, în orice împrejurare, aceste cuvinte ale părintelui Nicolae Steinhardt: "Creştinul este liber, aşadar fericit". Bucuria duhovnicească, "optimismul creştin"(cum prefer să numesc această virtute, după expresia IPS Bartolomeu) este unul dintre semnele distinctive ale adevăraţilor creştini. Habotnicii, fariseii zilelor noastre, chiar dacă vorbesc despre Hristos şi poruncile Sale, îşi vădesc superficialitatea, prin atitudinea lor nepotrivită cu învăţătura lui Hristos, care este "evanghelie"(veste bună), deci aducătoare de bucurie.
De aceea, de câte ori întristarea ne va copleşi inimile, de câte ori această ispită ne va încerca sufletele, spre a le îndepărta de Hristos, să ne rugăm Mântuitorului nostru să ne umple de bucurie sfântă şi de lumină, ca să rostim împreună cu Psalmistul: "Veniţi să ne bucurăm de Dumnezeu şi să-I strigăm lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru".
Doamne ajută!
Hristos în mijlocul nostru!
marius
decembrie 19, 2010 @ 3:47 pm
Un frumos buchet de colinde ortodoxe (382 de colinde) il puteti descarca de aici:
http://www.postaonline.ro/ctglfuxq3dat/Colinde.zip.html
Fisierele sunt valabile timp de 10 zile, transmiteti si altora link-ul
Doamne ajuta!
v Anghelos
v Ansamblul Cununita
v Ansamblul Folcloric Tara Vrancei
v Brasov
v Corala Trinitas
v Corul Euterpeison
v Corul Madrigal
v Cristian Pomohaci
v Maria Butila
v Grup Psaltic Deisis
v Grupul Coral Flori de iarna
v Harmonia
v Hermina Zakarias
v Nicolae Furdui Iancu
v Nicolae Muresan
v Pastorala
v Sava Negrean
v Ioan Berci
v Symbol
v Teofania
v Veta Biris
v Ionut Fulea
geo
decembrie 21, 2010 @ 12:45 pm
Doamne ajuta. Din acest text reiese ca eu sunt o caricatura a crestinului, de fapt eu personal stiam, insa mai asteptam o aprobare si iat-o ca a venit. MA iertati
Daniela
martie 29, 2014 @ 10:13 am
asa este
Stefan Viorel Cristian
martie 29, 2014 @ 2:25 pm
„Asupra apropierii de Hristos, proba care nu înşealã, criteriu definitiv este buna dispozitie. Numai starea de fericire dovedeşte că eşti al Domnului.”- asadar ferice de cei ce se duc prin cluburi si pun mana pe bulane, fumeaza, se imbata, chefuiesc, baga bani in sutiene, se innjecteaza s.a.m.d. caci fericirea si zambetele lor dovedesc credinta lor in Dumnezeu. Pe cand tinerii calugari carora majoritatea le lipseste simplul zambet de pe fata si stau cu privirea in pamant aceia sunt jinduitori dupa diavol, asa e?
Meiloiu
martie 29, 2014 @ 6:21 pm
Exista o bucurie , o fericire lumeasca si una duhovniceasca.
Stefan Viorel Cristian
martie 29, 2014 @ 7:28 pm
Eu as fi spus altceva (care poate are aceeasi destinatie): ca indiferenta omului fata de raul intampinat in viata asta materiala l-ar ajuta sa infrunte cu usurinta ispitele/incercarile si sa se apropie de Dumnezeu. Actual multi din cei ce ma cunosc mi-o iau in nume de rau ca nu-mi e frica de viitor, ca am inceput a lupta mai putin pentru el si ca-mi sunt aproape indiferente pierderile materiale/financiare de care pot sa am parte de-a lungul vietii. Uneori chiar ma amuz pe seama unora ce incearca de zori sa-mi faca un rau, sau care incearca a ma convinge de a ma lua de mana cu d…u ca a-mi asigur un viitor stralucit. Singurul lucru pentru care mai lupt cu astfel de oameni este justetea, deoarece de credinta mea in Dumnezeu nici n-au cum sa se atinga.