Cum să-ți alegi soțul sau soția?
Mi-am amintit zilele astea o rugăciune a băieţelului meu de 5 ani, de pe vremea când eram însărcinată cu ultimul copilaş. Timotei, căci aşa se numeşte băieţelul, îşi dorea tare mult să ne nască frăţiorul de ziua lui. În faţa icoanei Mântuitorului, sta şi se rugă: ”Doamne, te rog ajuta pe mama să nască cu bine. Nu când vrem noi, Doamne, ci când vrei Tu. Adică de ziua mea.” Prin pronie divina, voia băiatului a coincis cu voia Domnului, astfel că frăţiorul s-a născut exact atunci când el împlinea cinci anişori.
Mă gândeam cât de mult ne asemănăm şi noi cu acest copilaş. Adică formal zicem că vrem să se facă voia Domnului, dar în realitate vrem să ni se îndeplinească cererile cu orice preţ. Ba mai mult, dacă vedem că lucrurile nu intră pe făgaşul dorit de noi, intervenim prin fel de fel de mijloace ca acest lucru să se îndeplinească.
Dumnezeu ar vrea să dea curs rugăminţii noastre, dar când vede că noi nu suntem siguri că asta vrem, atunci ne lasă libertatea să acţionăm aşa cum dorim. De asta, se întâmplă de multe ori, să auzim “M-am rugat înainte de asta şi uite, tot nu mi-a mers bine”. Şi cu inima întristată ne tot întrebam de ce trebuie să suferim, de ce Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunile…
Vedem adeseori femei tineri suferind mult în urma unei căsnicii eşuate. Vedem tineri terminând o facultate, și nu ştiu pe ce drum să o ia, dându-şi seama că poate au făcut o alegere greşită. Vedem că deciziile pe care le-am luat rugându-ne înainte au avut o finalitate tristă, dureroasă.
În general, multe lucruri se pot schimba uşor: alegerea unei meserii, alegerea unei case, alegerea unor prieteni. Un singur lucru nu se mai poate schimba uşor: alegerea unui soţ. Căci o astfel de alegere se face, de obicei, pe viaţă. O astfel de alegere se face cu discernământ, cu rugăciune, cu lăsare în voia lui Dumnezeu. O astfel de alegere se face cu conştiinţa că se face odată pentru totdeauna. Şi când gândeşti aşa, ar trebui să acorzi o atenţie deosebită acestei alegeri.
Ştiu, e greu. E dureros de greu să te laşi în voia lui Dumnezeu, mai ales când aceasta diferă de a ta. E dureros să vezi cum trebuie să renunţi la visurile tale, la bucuriile tale ca să se facă voia lui Dumnezeu. Dar oare aşa e?
Oare Dumnezeu, dacă te încrezi în El şi te laşi în voia Lui oare nu îţi va da toate darurile sale cele mai bune şi frumoase? Oare tu, părinte fiind, dacă îţi va cere copilul tău un peşte oare îi vei da un şarpe? Cu siguranţă că nu. Dar dacă copilul tău, care se lăsă în grija ta va întinde mânuţa ca să culeagă mătrăguna oare îl vei lăsa? Cu siguranţă că nu, chiar dacă acest lucru îl va face să plângă pe moment. Probabil şi copilul tău i se va părea că mămica lui e rea, nedreaptă că nu i da voie să culeagă bobițele negre şi aşa strălucitoare, şi care seamănă cu murele. Abia când va trece momentul şi va creşte va realiza cât de bună a fost mămica că nu i-a dat mătrăguna.
Aşa e şi în viaţa duhovnicească. Dumnezeu, cel care ne-a creat din iubire, ne-a pregătit o serie de bunătăţi. Pe care doreşte să ni le dea. Şi pe care ni le da, dacă le cerem atunci când avem nevoie. Şi nu atunci când credem noi că avem nevoie. E ca în cazul banilor. Cu toţii ştim cât de importanţi sunt banii în societatea în care trăim. Dar gândiţi-vă ce s-ar întâmpla dacă o sumă mare de bani ar ajunge pe mâna unor tineri, sau a unor copii de generală. Sau pe mâna unor oameni bolnavi psihic, fără discernământ. I-ar risipi fără folos. Tinerii i-ar folosi spre patimi, copii i-ar transforma în jucării, poate iar şi rupe. Alţii i-ar face să zboare, că avioanele. Şi în cele duhovniceşti suntem, de multe ori copii.
Şi Domnul ne dă darurile Sale după măsură staturii noastre duhovniceşti. Ni le da cu grijă ca să nu ne vătămam. Iar dacă le primim cu răbdare, atunci când consideră necesar, vedem că Domnu-i boier mare. Dă din belşug şi nu aşteaptă mai nimic de la noi. Decât să-L ascultăm, să-i împlinim poruncile şi să ne lăsăm în grija Lui. Oare nu aşa ne purtăm şi noi cu pruncii noştri? Oare nu le dăm tot ce-i mai bun, fără să le cerem nimic în schimb? Singura dorinţă pe care o avem e că ei să ne asculte, să fie cuminţi. Dar şi dacă-s neascultători le dăm. Căci aşa face un părinte iubitor. Doar că atunci mai aplică şi nuiaua.
Dacă ajungem să înţelegem că Domnul ne dă doar ce-i mai bun, oare de ce nu avem puterea să ne lăsăm în grija Lui? Să îl lăsăm pe El să aleagă înţelept în locul nostru şi pentru binele nostru. Pentru că dacă noi vedem limitat, El este omniprezent. Dacă noi înţelegem limitat, El este omniscient (atotcunoscător).
Îmi aduc aminte de o istorioară, petrecută într-un sat din munţii Apuseni cu mulţi ani în urmă. Era un tânăr credincios, care dorea să se însoare. Fete nemăritate erau o mulţime în sat, dar pe care s-o ia? S-a tot gândit vreme îndelungată, apoi ce-a socotit. “Doamne, iată, eu vreau să mă însor. Dar, Te rog, să îmi alegi Tu fata care-i potrivită să-mi fie mireasa. Doamne, să se facă voia Ta. Şi ca să înţeleg şi eu, nepriceputul voia Ta, voi pune un semn. Acolo unde se va opri căruţa cu calul meu, acolo să fie casa în care stă mireasa rânduită mie”.
Zis şi făcut. Băiatul se ridică de la rugăciune, înhamă calul şi porni cu căruţa prin sat, lăsând hamurile lejer, pentru că animalul să poate merge în voie. Dar, iată că spre surprinderea băiatului, calul se opri în faţa unei căsuţe mici, sărăcăcioase, în care locuia o fată orfană. Băiatul când a văzut asta, a lovit uşor calul şi acesta a plecat mai departe. Iar când calul a ajuns în faţa casei unde locuia fata care îi era dragă băiatului, acesta a tras uşor hăţurile iar calul s-a oprit. “Îţi mulţumesc, Doamne că voia Ta coincide cu voia mea. Fii Binecuvântat.” A urmat apoi o nuntă ca-n poveşti. Viaţa care a urmat după ce nunta s-a terminat a fost însă una brăzdată de lacrimi, nemulţumiri, frustrări. Datorită legilor nescrise ale satului, din acea vreme, soţii nu s-au despărţit, dar viaţa lor era departe de a fi una frumoasă, liniştită, după voia Domnului.
Vedeţi, aşadar, ce se întâmplă când nu lăsăm voia Domnului să se împlinească? Când ne impunem voia noastră?
Iar acum, la încheiere o să vă mai spun o istorioară, petrecută de data asta chiar pe plaiuri moldovene.
Era un tânăr credincios, care dornic şi el să se însoare se tot ruga Domnului să-i găsească mireasa. Tânărul făcea parte din Oastea Domnului şi acolo-i obiceiul ca înainte de a lua o hotărâre aşa mare, tinerii să se consulte cu fraţii bătrâni, care văd lucrurile mai detaşat, nu au ochii acoperiţi de vălul negru al îndrăgostelii (sau săptămâna oarbă, cum o mai numesc bătrânii). Ei, în urma sfătuirii cu bătrânii, tânărul cere Domnului un semn: prima fată care va intra în Biserică, aceea îi va fi sortită să-i fie mireasa.
După o perioadă de rugăciune, iată că se grăbeşte seara să ajungă la vecernie înaintea tuturor ca să vadă care fata va veni prima. Îndată după ce el soseşte, iată vine o faţă împreună cu mama ei. Fata era oarbă şi era adusă de mama ei. Tânărul se întristează, şi se roagă să se repete semnul dacă e voia Domnului. Şi iată că timp de trei săptămâni la rând, aceeaşi faţă împreună cu mama ei, vin primele la vecernie. Văzând că atâta coincidenţă nu poate fi decât voia Domnului, băiatul se duce la fată şi la mama ei şi îi cere mâna fetei. Urmează apoi o nuntă frumoasă, ostăşeasca. („Ostaşii” au un mod aparte de a petrece nunţile). Minunea cea mare s-a petrecut în timpul Taine sfintei Cununii, atunci când preotul rosteşte cuvintele ”Se cununa Roaba Lui Dumnezeu (X) cu robul lui Dumnezeu (Y)”. În clipa când cununiile au împodobit capul tinerei mirese, un val gros s-a ridicat de pe ochii ei şi fata a început să vadă!
Mai e necesar să vă spun bucuria care a cuprins întreaga Biserică? Să vă spun emoţiile celor doi? Să vă spun de lacrimile care brăzdau obrazul miresei celei de două ori fericite? Familia a avut o viaţă tihnită, armonioasă. Au născut prunci mulţi (probabil că acum se bucură şi de nepoţi, dacă nu chiar şi strănepoţi).
Dragii mei, mare-i puterea ascultării. Mari sunt bucuriile cu care răsplăteşte Domnul sufletul ascultător!
(Loredana Popovici)
Claudiu Balan
februarie 6, 2013 @ 8:13 am
Răspunsul întrebării din titlu e simplu: Lăsându-vă viața în mâinile lui Dumnezeu. Rugându-L pe Dumnezeu să vă scoate în calea vieții persoană pe care El o consideră potrivită pentru voi.
Boitos
februarie 6, 2013 @ 8:32 am
Asa cred si eu ca si tine Claudiu.
Sa aleaga Domnul ce crede ca ne este bun pt noi.Pt ca noi nu putem alege ceea ce este mai bun pt noi orice am face.De multe ori cand credem ca am ales ce e mai bun alegem de fapt ce e mai rau.
Dar daca ne rugam , postim, stam pe langa Domnul atunci are El grija noastra.
ionela
februarie 6, 2013 @ 8:46 am
Minunat articol.Va multumim mult.
Ana
februarie 6, 2013 @ 9:43 am
Loredana draga, tu ai un dar al scrisului oarecum asemanator cu al parintelui Dimitrie Bejan. [b]Treci omul prin tot felul de emotii:)[/b]. Multumesc.
M-a busit rasul la inceputul articolului, si am tresarit de bucurie atat la intrarea fetei oarbe in biserica cat si la insanatorirea ei. Mare minune.
Da, noi nu ne lasam in voia Domnului. Cerem, ne rugam in asa fel ca sa se faca voia noastra.
Jamille
februarie 6, 2013 @ 4:45 pm
,,O astfel de alegere se face cu discernământ, cu rugăciune, cu lăsare în voia lui Dumnezeu.” => Cum se face că unii care nici nu fac multe rugăciuni pe zi şi îşi amintesc de Dumnezeu poate o dată pe săptămână, au parte de familii fericite, de prietene/prieteni, soţi/soţii, iar cei care se roagă de mult timp şi au lăsat totul în „voia lui Dumnezeu” nu au primit absolut nimic nici în ziua de astăzi? ,,Dumnezeu ne-a pregătit o serie de bunătăţi. Pe care doreşte să ni le dea. Şi pe care ni le da, dacă le cerem atunci când avem nevoie. Şi nu atunci când credem noi că avem nevoie.” => De ce când ai nevoie de ceva acum, şi nu peste un an, nu-l primeşti? Când ţi-l doreşti din tot sufletul şi ştii că acel lucru îţi va aduce bucurie. De ce Dumnezeu nu ţi-l dă?
Ana
februarie 6, 2013 @ 8:39 pm
Jamille, ceea ce spui tu referitor la cei care s.au rugat mult si nu au primit nimic, e asemanator cu rugaciunea acelui copil: „Nu când vrem noi, Doamne, ci când vrei Tu. Adică de ziua mea.” 🙂
Cu fiecare Domnul are un plan.
[b]Nu stim noi cum v-a fi viata celor care au trait fara credinta si care au o viata frumoasa, prietenii etc. Trebuie sa ajungem in vesnicie sa ne convingem daca felul lor de trai, are plata si in Cer. [/b]
Eu nu am auzit de nici un sfant sa fi avut in viata asta trai linistit. Ba din contra. Daca ne uitam la inchisorile comuniste, deci la cei contemporani cu noi care au trecut prin chinuri mari ptr credinta in Hristos, o sa ne lamurim ca numai prin suferinta ajungem la adevarata fericire.
Scriindu-ti tie mi-am raspuns si mie. Si eu ma trezesc ca ma rog mai mult atunci cand am o durere sau o dorinta. Poate rugaciunea noastra ar trebui sa fie cu durere si fara sa avem dorinte proprii. Nu sunt la masura asta. Dumnezeu sa-ti ajute tie sa fii.
Marian
februarie 6, 2013 @ 8:47 pm
DOAMNE AJUTA!
Frumos ceea ce a scris Loredana. Sunt de acord cu ceea ce a scris Claudiu si Simona.
Din experienta mea pot spune ca datorita vietii agitate, problemelor de serviciu si nu numai, am uitat sa zambesc, sa rad, sa glumesc, sa vorbesc, etc…Toate acestea au dus la o problema de „SANATATE FAMILIALA”, problema cu care deocamdata, ma lupt singur.
De la inceputul anului, an in care mi-am propus sa fac o schimbare radicala in viata mea, schimbare a stilului de viata.
La inceptul anului am fost la Manastirea Prislop, un loc in care timp de 2 ore cat am stat acolo m-am simtit ca un nou nascut.
Am inceput sa citesc. Acum citesc cartile Parintelui Arsenie Boca: „O Viata inchinata schimbarii vietii noastre” si „Ridicarea Casatoriei la inaltimea de Taina”.
Am inceput sa ma las in voia Domnului si in increderea Lui, in ceea ce El Imi va da si oferii si sper ca sa pot sa reusesc sa ma las cu totul.
Simt cum incet-incet ma simt altfel, dar mai am mult pana la regasirea mea, pana la optimismul incurabil care il aveam si care il insuflam si celor apropiati mie.
Comentariul meu poate e putin egoist si se refera mai mult la mine, dar cunsoc atatea peraone si cred ca mai sunt si altele care se regasesc in ceea ce am scris eu.
La finalul primei mele postari, multumesc celor care intretin aceasta pagina si turor care scriu aici.
Imi cer scuze pentru anumitele greseli scapate.
Marian,
DOAMNE AJUTA!
albinuta
februarie 7, 2013 @ 6:12 am
Doamne ajuta,acest articol mi-a adus aminte de felul in care mi-am ales sotul ,poate intr-o zii o sa povestesc ceva despre acest eveniment ,vine intr-un moment putin mai special pentru familia noastra ,citindu-l mi-a trecut prin fata momente frumoase,nu pot decat sa spun MULTUMESC ,ma bucur nespus de mult doamna Loredana ca mereu ne scrieti cate un articol menit sa incurajeze ,Dumnezeu sa va trimita tot ce va este de folos
Boitos
februarie 7, 2013 @ 6:24 am
Asa este Marian.Cateodata este f greu sa fi optimist cand toata lumea face presiuni asupra ta si cand iti dau in cap cu tot felul de probleme.
Dar noi astia , numai pe Dumnezeu il avem langa noi.El ne ste suferintele , necazurile, problemele, si numai El ni-i le poate rezolva bine.
Orice am face noi nu e bine pt ca El lucreaza pe termen lung.Noi putem gandi doar ca : ce bine ar fi daca as avea un sot ( sotie), poate ca as avea cu cine sa impart si necazuri si bucurii.
Dar poate ca maine nu mai gandim la fel, si ajungem sa ii multumim pt ceea ce avem acum.
Si atunci cum poate El sa umble dupa ale noastre?
Pana la urma ar trebui sa ii multumim ca nu ne-a ascultat rugamintile ( asa cum mai fac eu cateodata ).
Boitos
februarie 7, 2013 @ 6:25 am
Am uitat sa intreb ceva pe admin.
Pe unde e Saurian? Ca nu il mai vad pe aici.
Boitos
februarie 7, 2013 @ 6:35 am
Jamile, vreau sa iti spun atat.
Cred ca atunci cand esti in necaz, probleme este f greu.
De multe ori Dumnezeu nu iti da ceea ce ceri exact atunci, dar iti da puterea sa trece peste probleme, si nimeni altcineva nu iti poate da asa ceva.
De multe ori cand ma simt apasata, vorbesc cu El si ii spun:
,,Stii ceva, suntem numai noi doi , adica Tu si cu mine, poti sa ma ajuti cu treaba asta?
Adica nu ca nu poti, daca ai vrea sa faci bine sa ma ajuti.Nu ca nu cred ca nu poti sa faci orice , dar problema este daca merit sa ma ajuti.
Si daca suntem numai noi doi, eu fac ce pot aci pe pamant, acum, Tu fa de acolo ce poti , astfel incat sa rezolvam treaba.
Nu de alta, dar stii Doamne ca numai la tine iti spun toate si numai tu stii cum e aici si cum imi este .”
Si pe urma ma simt asa de bine ca parca toata grija i-am trimis-o Lui.
albinuta
februarie 7, 2013 @ 6:53 am
Jamille ,referitor la intrebarea ta am citit undeva nu mai stiu exact unde (cine stie poate sa intervina )ca persoanele care nu se rog ,nu cred in Dumnezeu ,sunt lasate in pace de cel rau ,nu primesc prea multe incercari deoarece ele nu trebuie sa fie „luate de la credinta lui Dumnezeu „(nu stiu exact exprimare )pentru ca oricum nu cred in El,in ajutorul Lui .,asta pe de o parte ,apoi Dumnezeu vede ca ei nu cred ,nu se roaga ,gandeste-te cum ar fii sa primeasca mereu incercari ,sa fie lasati”sa astepte „ani indelungati fara sa primeasca ceea ce-si doresc .Sa nu crezi ca nu au si ei incercari ,nu-ti imagina ca primesc totul „pe tava „,Dumnezeu stie cand si cum sa daruiasca fiecaruia . Sa incercam sa luam mareu partea buna a lucrurilor .
Apoi spuneai : De ce când ai nevoie de ceva acum, şi nu peste un an, nu-l primeşti? Când ţi-l doreşti din tot sufletul şi ştii că acel lucru îţi va aduce bucurie. De ce Dumnezeu nu ţi-l dă?.Eu cred ca atunci cand primesti ceea ce ai cerut si a trebuit sa astepti si un pic mai mult (un an ,zece ) in primul rand in timpul care trece incerci sa te rogi mai mult ,sa faci fapte bune ,intr-un cuvant in acest timp nu se urmareste alceva decat apropierea de Dumnezeu ,lepadarea de pacate (atat cat se poate ),si crede-ma bucuria e muuult mai mare primindu-l atunci cand Dumnezeu STIE ca avem neaparat trebuinta .
Nu stiu cate ai inteles din ceea ce am scris (adevarul este ca nici eu nu am stiu sa ma exprim prea bine )insa te rog sa faci un mic exercitiu .Poate ca tu i-ti doresti ceva acum ,ceva ce i-ti aduce bucurie ,roagat-e pentru aceasta chiar daca sa spunem te-ai mai rugat si pana acum sau chiar daca te rogi de un an ,in timp urmareste-te si pe tine ,vezi ce poti sa faci pentru sufletul tau ,nu stiu daca crezi ca-ti este mai usor ficseaza-ti un anumit timp in care esti dispus sa astepti sa primesti asa ceva (depinde de ceea ce ceri )si vezi ce se intampla .Stiu poate parea o prostie daca vrei razi daca vrei uita insa pe mine asta sa ajuta sa nu deznadajduiesc sau chiar daca totusi se intampla mereu spun am spus ca astept atatia ani(la mine este vorba de ani si inca muuulti )iar eu renunt cand nici macar nu a terecut jumatate din timp .Incearca orice crezi tu ca te ajuta sa nu deznadajduiesti ,iar daca este ceva bun ,ceva care ai neaparat nevoie nu se poate sa nu primesti si inca insutit ,ceva foarte frumos ,cum nici macar nu visai ,important este sa avem NADEJDE ,CREDINTA SI RABDARE de astepta .M-am intins iaras prea mult sper ca nu am plictisit si uita daca ceea ce am scris pare o nebunie
Boitos
februarie 7, 2013 @ 7:17 am
La mine treaba asta cu anii nu prea a functionat.Adica si eu mi-am fixat un nr de saptamani, luni, apoi ani.Si de fiecare data se rezolva alta problema nu ceea pt care ma rugam, si iara eram deznadajduita.
Dar asa cum spui si tu Albinuta, cateodata trebuie sa astepti multi ani, multi de tot.Cateodata le pierzi sirul, de cand ai inceput sa te rogi pt ceva si tot nimic.
Acuma am schimbat placa.Ma rog altfel si stiu ca Dumezeu ma aude, si mai stiu ca in locul acelui lucru pe care astept sa mi-l dea, imi da putere sa le duc pe toate.
ionela
februarie 7, 2013 @ 7:18 am
pentru Marian M
Bine ai venit! La ce te referi cand zici ,,Sanatate Familiala” ?
Razvan - Gabriel Boboc
februarie 7, 2013 @ 9:26 am
Am gasit un text din Cararea Imparatiei care sper sa fie lamuritor pentru Jamille si poate la acesta se referea si albinuta:
Nouă, toate necazurile ne vin de la greşeli, nu de la Dumnezeu. El numai le îngăduie şi spală cu ele vinovăţiile noastre. Oamenii însă tare greu pricep că îndreptarea prin necazuri dovedeşte nu părăsirea lui Dumnezeu, ci milostivirea Lui. Ba chiar prin aceea ştim că Dumnezeu are grijă de noi, dacă vom avea necazuri. Fiind atotbun şi atotînţelept, ne poartă de grijă şi ne spală, cu milostivire, ori vrem, ori nu vrem, ori pricepem acum, ori vom înţelege pe urmă. Căci: “Dumnezeu este îndelung răbdător şi mult milostiv, dar nepedepsit nimic nu lasă”. El aşteaptă o vreme să vadă: ne grăbim noi cu pocăinţa de bunăvoie sau nu; învăţăm din necazurile altora sau aşteptăm să ne spargem şi noi capul de ele, ca şi ei?
Dumnezeu vrea să ajute pe toţi, dar nu toţi primesc purtarea Sa de grijă. Aşa se face că sunt oameni păcătoşi care n-au necazuri. Pe aceştia i-a lepădat Dumnezeu. Căci ştiindu-le firea, precum că nu au leac şi nu pricep nimic din ocârmuirea Sa, îi lasă în păcatele lor. Aceştia sunt cei de care zice David că: “N-au nici o suferinţă până la moarte şi sunt plini de sănătate; cu oamenii la ostenele nu iau parte şi nu sunt supuşi la bătăi ca ceilalţi oameni. Râd de toată lumea şi grăiesc de sus. Iată, necredincioşii huzuresc în lumea aceasta şi-şi adună bogăţii”. Aşa încât mulţi din neştiinţă: “Râvnesc soarta (pământească a) necredincioşilor, văzând propăşirea păcătoşilor”; dar când înţeleg “sfârşitul păcătoşilor” – iar aceasta le vine numai când intră la “Altarul Domnului” – abia atunci nedumerirea li se împrăştie. Căci la Altarul Domnului, unde: “se află ascunse toate comorile cunoştinţei şi ale înţelepciunii”, în Iisus Hristos adică, ei află că: “Pentru vicleşugul lor îi pune Dumnezeu pe căi alunecoase şi-i lasă să cadă în prăpastie şi ajung la pustiire”.
Nu fericiţi, aşadar, pe cei ce n-au necazuri în lumea aceasta. Căci, cunoscându-i Dumnezeu că n-au minte să-l înţeleagă căile, nu le mai rânduieşte o îndreptare prin încercări în lumea aceasta, ci osânda în cealaltă. Iată de ce: Dumnezeu preamilostivul, chiar şi când osândeşte la iad tot milostiv se dovedeşte şi ca un mai-nainte ştiutor din veci a toate, nu le trimite necazuri pe potriva păcatelor lor, căci mândria lor cea peste măsură de mare nu rabdă nicidecum umilirea încercărilor. Dimpotrivă, încercarea lui Dumnezeu de a-i spăla prin necazurile cele fără de voie, lor li s-ar întoarce tocmai pe dos. Căci ei, iubind mai tare mândria şi slava deşartă a vieţii acesteia, decât smerenia şi supunerea lui Dumnezeu, tocmirea nebună a minţii lor îi aruncă în deznădejde, din care fac cel mai mare şi mai de pe urmă păcat în lumea aceasta: sinuciderea, omorârea de sine. Ori toate celelalte păcate, ce le-ar putea face omul, adunate la un loc, sunt mai mici decât acesta singur. De aceea, din milostivire mai presus de înţelegere pentru mulţimea neputinţei lor, nu-i bagă Dumnezeu în cuptorul smereniei, că nu rabdă neghina o probă ca aceasta, ci vor merge în osândă, dar nu în osânda cea mai mare, ca ucigaşii de sine. “Deci dacă cineva, păcătuind în chip vădit şi nepocăindu-se, n-a pătimit nimic până la moarte, socoteşte că judecata lui va fi fără milă acolo.”
Marian
februarie 7, 2013 @ 9:32 am
Buna Ionela,
Cand spun „SANATATE FAMILIALA” ma refer la problemele care apar in cuplu de-a lungul timpului din cauza celor de zi cu zi.
Aceasta expresie am auzit-o la parintele de la Biseria Draganescu si mi-a placut foarte mult, mai ales in contextul in care a fost tinuta aceea predica.
Numai bine,
albinuta
februarie 7, 2013 @ 9:34 am
Multumesc Razvan ,la asta ma refeream ,cu siguranta aceasta este cartea
albinuta
februarie 7, 2013 @ 10:05 am
Mi-a placut ceea ce ai scris Marian,mult ajutor de la Dumnezeu in lupta pentru”SANATATEA FAMILIALA „.Ar fii intradevar foarte frumos ca aceasta lupta sa fie data de ambii membrii ai familiei insa eu cred ca important este ca sa fie in orice moment cineva care lupta ,astazi esti tu, maine sotia ,poimane cine stie poate ca sunteti amandoicei care „munciti „pentru „insanatosire „
Mai scrie-ne despre tine si familia ta (cand ai timp)ca scri taare bine
Marian
februarie 7, 2013 @ 11:13 am
Multumesc Albinuta pentru aprecieri.
O sa mai scriu cu siguranta, mai ales cand in naumite teme de discutie ma regasesc sau le pot comenta.
Numai bine,
Jamille
februarie 7, 2013 @ 5:40 pm
Pentru Simona: ,,Cateodata trebuie sa astepti multi ani, multi de tot.Cateodata le pierzi sirul, de cand ai inceput sa te rogi pt ceva si tot nimic.” Degeaba primeşti mai târziu…nu e la fel de mare bucuria…e o „bucurie” oarecum întârziată, şi se spune că Dumnezeu niciodată nu întârzie la rugăciuni. De ce la unele persoane întârzie atât de mult…? Fie şi în cazurile destul de speciale şi grave, când un copil are leucemie şi totuşi ca el mai sunt 1000000 în această ţară… Dumnezeu de ce nu îl vindecă? Cu toate că părinţii se roagă, merg la Sf.Moaşte, au nădejde şi nu există zi în care să nu plângă… Unde e Dumnezeu în astfel de situaţii? Unde e? Merită un copil nevinovat să păţească aşa ceva, să sufere? Ce vină are el? Ce vină are familia? De ce Dumnezeu nu dă nici măcar explicaţii pentru unele lucruri care ni se întâmplă (rele) ? Eu nu sunt revoltată, sunt mâhnită doar şi mintea mea e tulburată tocmai pentru faptul că nu primesc de la Dumnezeu unele răspunsuri…
Ana
februarie 7, 2013 @ 9:51 pm
Jamille
„Dumnezeu de ce nu îl vindecă? Unde e Dumnezeu în astfel de situaţii? [b]Unde e? [/b]Merită un copil nevinovat să păţească aşa ceva, să sufere? Ce vină are el?”
Dumnezeu este acolo unde este suferinta. Nu putem noi sa stim de ce un copil moare chiar daca parintii s-au rugat.
Insa noi stim ca sunt mii de situatii in care oamenii se vindeca din boli incurabile, mortale. Nici astea insa nu ni le putem explica. De cate ori auzim de astea dam slava lui Dumnezeu? Nu prea. Ne bucuram, ne uimim si trecem mai departe. Asa cum nu dam slava lui Dumnezeu cand suntem sanatosi.
Nu fi mahnita. Roaga-te cu mai multa indarjire. Parintii bisericii ne spun ca [b]nu exista rugaciune pe care Dumnezeu sa nu o asculte. [/b]
Boitos
februarie 8, 2013 @ 6:22 am
Pt. Jamille:
Nu stiu de ce Dumnezeu nu da fix atunci cand cerem ceva.
Daca as-i fi stiut ti-as fi spus, si mi-as fi raspuns si la intrebarile mele.
Dar un simplu lucru stiu: trebuie sa ne acceptam soarta: adica daca e sa avem necazuri, vom avea.Daca e sa fie bucurii vom avea.
Buna sau rea e ceea ce ne da Dumnezeu.
Batranii nostrii aveau o vorba : daca asa a dat Domnul, asa va fi .
Nu putem sa schimbam nimic din ceea ce avem inaintea noastra (necazuri sau bucurii) trebuie sa trecem prin ele.
Ca trebuie sa ne rugam ca si Dumnezeu sa fie atunci langa noi , asta depinde de fiecare din noi.
Eu de multe ori am incercat sa schimb ceva si de fiecare data nu a iesit bine.
Probabil ca vei auzi de multe ori lucrul asta dar, cateodata ni se pare chiar nostim (intr-un fel fac haz de necaz) ma rog , postesc, dar tot nu mi-i se intampla ceea ce imi doresc.Si atunci imi spun ca Dumnezeu ma pune la incercare, ca daca El mi-a dat asta pe cap atunci tot El mi-o si ia, si iara ma ambitionez si o iau de la capat si is curioasa ce va face Domnul cu rugaciunile mele pt un anume lucru.Si am aflat : imi da puterea sa duc lipsa de acel lucru, sa nu ii simt atat lipsa.Si imi doresc sa ma rog mai mult.
Sunt convinsa ca e greu cu un asemenea copil ( atat pt el cat si pt parintii lui ), dar trebuie sa treaca ei impreuna cu Dumnezeu prin furtuna, sa accepte ceea ce sa va intampla, orice va fi.
Chiar si pt asta trebuie sa ne rugam Domnului sa ne de-a putere sa ducem ceea ca va veni, orice.
Boitos
februarie 8, 2013 @ 6:25 am
Pe mine f mult m-au ajutat sa citesc (pe langa Acatiste si alte rugaciuni ) Psalmii lui David, Biblia, si Cartile lui Iov, a lui Iona, a lui Tobit, …mai sunt cateva , dar le-am uitat numele.
Ca sa am raspuns la intrebarile mele.
ginel
februarie 8, 2013 @ 8:21 am
Jamille nimeni nu este nevinovat ,chiar si un copil .Copii poarta pacatele parintilor si ale bunicilor.Cum poate fi un copil sanatos cand este conceput in pacat ,in afara casatoriei ,in zile de post ,si nu in ultimul rand atunci cand parintii nu au fost curati.Daca o sa citesti aceasta carte ,Tinerii, familia si copii nascuti in lanturi ,o sa intelegi multe lucruri
LoredanaPopovici
februarie 8, 2013 @ 10:32 am
[quote name=”rr”]Jamille nimeni nu este nevinovat ,chiar si un copil .Copii poarta pacatele parintilor si ale bunicilor.Cum poate fi un copil sanatos cand este conceput in pacat ,in afara casatoriei ,in zile de post ,si nu in ultimul rand atunci cand parintii nu au fost curati.Daca o sa citesti aceasta carte ,Tinerii, familia si copii nascuti in lanturi ,o sa intelegi multe lucruri[/quote]
cred ca faceti o confuzie. Copilul nu este vinovat de pacatele parintilor, el nu va rapunde ptr ele in fata lui Dumnezeu. Copilul suporta [b]consecinta[/b] pacatelor parintilor. Asa cum parintii ne transmit gena lor, prin care le mostenim culoarea ochilor, a parului, anumite naravuri sau inclinatii.Astfel daca tata e beat in momentul conceptiei,creste semnificativ riscul de a avea un copil bolnav.
De asemenea e adevarat, ca punctul cel mais sensibil al mamei e copilul ei.De aceea Domnul o atinge uneori tocmai acolo. Si am cunoscut multe cazuri cand suferinta copilului bolnav a apropiat-o pe mama de Dumnezeu.
Noi nu intelegem lucrarile lui Dumnezeu din cauza neputintelor noastre.Pentru ca il reducem pe Dumnezeu la noi.Ne asteptam sa aiba acelasi tip de gandire. Dar cum gandirea Lui e mult superioara si intelegerea noastra limitata ajungem adeseori in situatia sa nu intelegem de ce ni se intampla anumite lucruri. Si culmea, e ca insistam sa le intelegem cu orice pret. Si daca nu ne sunt descoperite, pentru ca oricum nu le-am intelege si am emite judecati deplasate, atunci ne intristam si il mai si acuzam pe Dumnezeu de nedreptate.
Ne invartim mereu in acelasi cerc vicios din cauza neputinte noastre.
Boitos
februarie 8, 2013 @ 8:31 am
Iarta-ma , rr, dar este prea dur sa spui cuiva in fata ca un copil in aceste clipe , asa bolnav poarta pacatele cuiva, sau a facut el ceva pacate.
Chiar daca o fi asa, sa presupunem ceva absurd, Dumnezeu iarta si pe cei mai mari pacatosi, si ii vindeca, si ii ajuta sa treaca prin toate.
Daca nu ar fi asa chiar nu as vorbi , dar am vazut multe lucruri la viata mea, care mi-au schimbat la 180 grade conceptia despre viata, despre ceea ce imi doresc, si cum sa ma comport cu lumea.
Revin, eu sustin ca trebuie rugaciune ca sa ne lasam in grija Domnului, si ne rugam mult, sa ne ajute sa trecem peste toate (bune si rele).
Plus de asta am citit undeva ca daca parintele este rau si a facut rele, iar fiul este bun , atunci se va rasplati fiecaruia dupa faptele sale.
Iar daca un om isi intoarece fata catre Dumnezeu ( oricat de rau ar fi acel om ) si Dumnezeu e cu el , peste tot.
Citeste cartea lui Iona si vezi ce se spune la sfarsit:
,,Iar Domnul a zis: „Tie ti-a parut rau de un vrej, pentru care nu te-ai ostenit, si nici ca l-ai crescut, si care intr’o noapte a crescut si intr’o noapte a pierit.
Dar Eu, cum sa nu crut Ninive, cetatea cea mare, in care locuiesc mai mult de o suta douazeci de mii de oameni care nu-si cunosteau dreapta sau stanga? si vitele lor multe?…”
Razvan - Gabriel Boboc
februarie 8, 2013 @ 8:38 am
Jamille, nu stiu eu daca sunt in masura sa dau sfaturi, sunt plin de patimi si de pacate, dar cred ca e bine sa te problematizezi, sa intrebi, chiar sa ‘te iei la cearta cu Dumnezeu’ si, cu rabdare, El iti va da raspuns la framantarile tale. Nu stiu daca e bine sa stai pasiv si sa iti accepti nepasator soarta pentru ca noi, ortodocsii, nu credem in predestinare. Dar aceasta ‘cearta cu Dumnezeu’ poate sa mearga pana la un punct, adica sa ai tot timpul in minte faptul ca El este creatorul tau si tu nu ai nici un drept sa Il judeci. Dumnezeu nu este nedrept, dar ingaduie anumite lucruri pentru indreptarea oamenilor. Gandeste-te ca poate din acei 1000000 de copii de care ziceai tu ca sufera in aceasta tara, 90% dintre ei ajungeau dependenti de droguri, criminali, pedofili sau cine stie mai ce (si e chiar plauzibil sa fie asa, stiind in ce lume traim). Dar asa ei se duc direct in Rai. Si ce reprezinta oare 5 ani sau 10 sau 20 de ani de suferinta in fata fericirii vesnice? Ce inseamna 5 ani in fata infinitului? Cred ca o lume in care toti oamenii ar fi sanatosi nu e nicidecum o lume ideala. As spune chiar, cu riscul de a gresi, ca o astfel de lume s-ar apropia mai mult de iad. Pentru ca doar in suferinta omul e sincer cu el insusi si cu Dumnezeu. Starea de normalitate nu prea ajuta pentru ca asa e firea umana – nu te doare nimic, nu ai nici un necaz, deci poti face ce vrei.
Spui ca Dumnezeu intarzie la rugaciunile noastre. Dar si aici sunt multe aspecte. Oare noi stim sa ne rugam? Eu cred ca nu. Nu e de ajuns sa enumeri un sir de cereri in fiecare seara si sa astepti sa se implineasca. Sunt lucruri mult mai subtile. Dar avem cazul unor sfinti care se rugau si primeau pe loc ceea ce doreau pentru ca stiau cum sa se roage. Pe de alta parte de unde putem sti noi, avand mintea limitata, ca e bine sa primim un anumit lucru acum sau maine sau duminica la ora 4. Dumnezeu, in atotstiinta Sa, stie mai bine cand sa ne dea acel lucru, cand suntem cei mai pregatiti pentru a-l primi sau cand e cel mai prielnic moment din viata noastra. Chiar daca noua, dupa ce am primit acel lucru, ni se pare ca a fost ‘cu intarziere’, sunt convins ca nu este asa si de asta ne dam seama mai tarziu daca avem ochi.
Doamne ajuta!
ginel
februarie 8, 2013 @ 9:38 am
Simona nici nu pun la indoiala ca Dumnezeu iarta si pe cei mai mari pacatosi ,dar pentru asta acei pacatosi mai inainte de orice trebuiesc sa constietizeze pacatul ,apoi sa il regrete si apoi urmeaza restul.Imi pare rau daca am parut cam dur ,dar trebuie sa fim realisti ,trebuie sa intelegem ca orice suferinta este consecinta a unui pacat.Daca stam si ne punem intrebarea ” cu ce a gresit acel copil ” inseamna ,ca ,inca nu constietizam pacatul,si implicit nu poate veni iertarea si vindecarea
Jamille
februarie 8, 2013 @ 9:39 am
Pentru Răzvan:
,,Gandeste-te ca poate din acei 1000000 de copii de care ziceai tu ca sufera in aceasta tara, 90% dintre ei ajungeau dependenti de droguri, criminali, pedofili sau cine stie mai ce (si e chiar plauzibil sa fie asa, stiind in ce lume traim). Dar asa ei se duc direct in Rai. „=> puteau să ajungă Sfinţi. Iar unii care mor bolnavi, nebotezaţi, nu se duc în Rai. Sunt cazuri şi cazuri.
,,Oare noi stim sa ne rugam? Eu cred ca nu. Nu e de ajuns sa enumeri un sir de cereri in fiecare seara si sa astepti sa se implineasca. Sunt lucruri mult mai subtile.” Nu e vorba de un şir de rugăciuni/cereri Răzvan, chiar dacă spui „Facă-se voia Ta şi nu a mea” e ca şi cum ai spune degeaba, nu vei şti niciodată de ce Dumnezeu a voit aşa şi nu altfel, nu vei şti din ce cauză nu ţi-a dat ceea ce i-ai cerut, nu vei şti nimic. Iar Ortodoxia e…adevărul nu? Hristos a spus: ,,Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine”. Care…adevăr? Dacă Dumnezeu nu îţi arată nimic clar, dacă nu îţi dă nici cel mai mic semn că îţi ascultă rugăciune, dacă El nu îţi dă vreo explicaţie concisă în legătură cu ceea ce ţi se întâmplă…Care adevăr?
ginel
februarie 8, 2013 @ 9:47 am
Jamille cum adica Dumnezeu nu ne arata nimic clar ? cum care adevar ? El nu este ambiguu..ne arata si adevarul si claritatea ,doar ca noi nu vrem sa vedem..suntem atat de prinsi in pacat incat nu mai vedem .
Jamille
februarie 8, 2013 @ 10:02 am
Nu mai vrem să-l vedem? Ba eu chiar vreau.
mihaela G
februarie 8, 2013 @ 10:23 am
Buna, Jamille :). In urma cu un an, daca nu ma insel, am citit o povestioara despre judecatile lui Dumnezeu, iar azi am regasit-o. Acesta este link-ul http://blog.pustniculdigital.info/articole/65/
Razvan - Gabriel Boboc
februarie 8, 2013 @ 10:57 am
Pentru Jamille:
,,puteau să ajungă Sfinţi. Iar unii care mor bolnavi, nebotezaţi, nu se duc în Rai. Sunt cazuri şi cazuri” – e adevarat, sunt cazuri si cazuri, dar si cu cei nebotezati are Dumnezeu un plan, stie cineva ca nu se mantuiesc?
,,Nu e vorba de un şir de rugăciuni/cerer i Răzvan, chiar dacă spui „Facă-se voia Ta şi nu a mea” e ca şi cum ai spune degeaba, nu vei şti niciodată de ce Dumnezeu a voit aşa şi nu altfel, nu vei şti din ce cauză nu ţi-a dat ceea ce i-ai cerut, nu vei şti nimic. Iar Ortodoxia e…adevărul nu? Hristos a spus: ,,Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine”. Care…adevăr? Dacă Dumnezeu nu îţi arată nimic clar, dacă nu îţi dă nici cel mai mic semn că îţi ascultă rugăciune, dacă El nu îţi dă vreo explicaţie concisă în legătură cu ceea ce ţi se întâmplă…Care adevăr?” – Adeavarul nu e un ce e un Cine, Adevarul e Hristos. Dar El nu poate sa ni se descopere pana nu ne curatim de patimi; chiar aseara am fost la o conferinta foarte interesanta cu un parinte care spunea ca noi ne facem niste idealuri false, ne credem intr-un anumit fel si avem o anumita conceptie despre ortodoxie care nu sunt in cele mai multe cazuri adevarate, avem niste imagini false si iti poti da seama daca esti pe drumul cel bun in momentul in care te jigneste sau te raneste cineva si cum reactionezi in acel moment. Daca te mahnesti si te intristezi, inseamna ca nu ‘esti’ (legat de ce spune Mantuitorul – Eu sunt Cel ce sunt). Dar cel mai bine este sa vorbesti cu duhovnicul aceste lucruri, este singurul in masura sa iti raspunda la intrebari, iar in taina spovedaniei poti descoperi si voia Domnului, caci spune parintele Rafail Noica ca primul cuvant care iese din gura parintelui duhovnic dupa ce ti-ai marturisit pacatele este direct de la Dumnezeu. Deci ai grija ce il intrebi si tine minte PRIMUL cuvant pe care il spune. Dar si aici, cred ca depinde de duhovnic.. Ideea e ca toate lucrurile se leaga intre ele si mantuirea nu se obtine usor, calea e stramta si grea.. altceva nu ma pricep ce sa mai spun..
Dumnezeu sa nu lumineze!
Boitos
februarie 8, 2013 @ 12:00 pm
Prea ne bagam noi in treburile lui Dumezeu, prea il ispitim sa ne arate ce si cum, cand vrem noi.
Adica de parca s-ar fi inversat ceva: El sa ne raspunda la intrebarile noastre, dar cum vom raspunde noi la ale Lui ?
Aveti credinta, v-ati rugat, Il iubiti?
Adica sa Il iubim mai mult pe El decat viata oricui altcuiva , mai mult decat pe familia noastra, si sa avem incredere in El.
Sa ne supunem poruncilor Lui, si sa acceptam ceea ce ne da.
Asta nu inseamna ca sa nu luptam cu toate armele Lui impotriva raului.
Ana
februarie 8, 2013 @ 6:41 pm
Jamille
[quote]Dacă Dumnezeu nu îţi arată nimic clar, dacă nu îţi dă nici cel mai mic semn că îţi ascultă rugăciune, dacă El nu îţi dă vreo explicaţie concisă în legătură cu ceea ce ţi se întâmplă…Care adevăr?[/quote]
[b]Cum nu-ti da nici cel mai mic semn? Uite, existenta ta, varsta ta si toate intrebarile astea si raspunsurile. In ele sunt semne?:)[/b] Dar acum depinde sub ce forma vrei semnul si ce fel de semn.
[b]Si daca chiar vrei semn i-ati un canon, fa un acatist la Maicuta Domnului caci Domnul raspunde prin Ea, tine postul acesta si ai sa primesti sigur semn. Dar e lupta. De tine depinde daca vrei semnul. [/b]
Maica Domnului sa-ti ajute
PS: Ai duhovnic?
Jamille
februarie 9, 2013 @ 4:07 pm
Pentru Ana:
Da, am duhovnic. Dar relaţia mea cu Dumnezeu [implicit cu duhovnicul] s-a rupt.
Ştiu că e vorba de o luptă, dar…în ce fel depinde de mine „semnul”?
Ana
februarie 9, 2013 @ 5:21 pm
Relatia ta cu Dumnezeu nu este rupta. Ai o durere doar. [b]El vine mereu si bate la usa si de tine depinde daca ii dai sau nu drumul.[/b] Nu exista pacat pe care Domnul sa nu-l ierte. Vezi David care a scris Psalmii (Psaltirea), insuflat de Duhul sfant, cat de pacatos a fost. A facut si desfrau si crima mare. Ce e mai rau de atat. Si cu toate asta se tanguieste la Dumnezeu „Duhul tau ce-l sfant nu-L lua de la mine”. Deci cu toate pacatele lui, inca mai avea Duhul sfant. Si tot David cere iertare de pacate. [b]Citeste psalmul 50 de vreo 3 ori. Gaseste un colt linistit si mangaieti sufletul cu asta. [/b]
Mergi la duhovnic si vorbeste despre durerea ta clar. Eventual sa-ti dea dezlegare sa mergi la alt duhovnic. Ai nevoie de mangaiere. Roaga-l pe Dumnezeu sa te indrume intr-un loc bun. Plange-ti durerea la un duhovnic si nu sta asa. Fara povatuitor nu poti merge mai departe. Vrajmasul abia asteapta sa ne incolteasca atunci cand nu avem duhovnic. Si bun rau sa stii ca duhovnicul te are in rugaciunea lui.
Ortodoxia e frumoasa. Bucura-ti sufletul.
Maica Domnului sa te ocroteasca
Cristiana
februarie 9, 2013 @ 11:40 pm
[b]@Jamille[/b] te-ai gandit vreodata ca prin neimplinirea si durerea din tine Dumnezeu e Cel care iti vorbeste, si tu Il cauti de fapt undeva sus, prin rugaciuni care-L pun cumva si la distanta?
Gusta linistea inimii tale, ascult-o fara alte griji ca pe un copil mic cu toate intentiile si dorintele, nemultumirile si bucuriile, asculta-i bataia cu simtul in care ai tine pe brate un prunc.
Daca poti face acest lucru ziinic macar 10-15 minute, poate privind si la chipul lui [b]Hristos[/b] din icoana, in aceeasi tacere, cu gandul ca El[b] iti simte tulburarile si durerile in felul in care le traiesti tu, nu le judeca, nu le departeaza, ci le imbratiseaza si le-ar potoli pe masura ce Ii permiti, linistindu-te, sa patrunda in duhul tau[/b], vei vedea ca vrea sa iti daruiasca tot ce Ii ceri cu prima ocazie in care Il lasi sa respire astfel. De aici cat de simplu se urnesc si decurg toate de la sine…
[b]cu bucurie[/b], de la un om destul de experimentat in deznadajduire 🙂
Cristiana
februarie 10, 2013 @ 12:48 am
as mai adauga ca Hristos nu implineste, se incapataneaza a-Si oferi darurile doar in conditia in care Ii permitem sa-I observam candoarea si interesul cu care ni le ofera. Si acea stare nu poate fi decat linistindu-ne, smerindu-ne, intelegandu-ne ca fara El suntem asa cum suntem, simtim ceea ce simtim. Pacatoasa care mult a iubit pentru ca mult i s-a iertat, mult a lasat sa priceapa…
La rand, am plans si urlat in deznadajduirea aflarii unui sens macar, constienta de auzul si neimplicarea Lui, dar inconstienta de zambetul cu care Hristos imi urmarea fiecare gest pana a ma linisti si intelege ca cel mai important lucru in rugaciunile adresate eram Eu si nu rezolvarile cerute. Pe masura ce m-am straduit sa-L rog fel de fel de cereri, S-a incapatanat sa-mi ofere cel mai mic semn de raspuns. Ma tinea cat sa respir. A venit si clipa cand am simtit ca le las balta toate, nemaiputand duce nimic. Si am inteles: ,,Nu asta cauti tu, tu Ma cauti pe Mine!”. Acum cad, gresesc, uit, dar lucrurile s-au schimbat in intelegere mult pentru zambetul cu care Hristos stiu ca ne urmareste continuu, la orice moment si asteapta sa pricepem ca nu-L intereseaza decat relatia noastra cu El…
Cristiana
februarie 10, 2013 @ 12:54 am
restul vin de la sine…
Jamille
februarie 10, 2013 @ 10:33 am
Ok..Mulţumesc Ana şi îţi mulţumesc şi ţie Cristiana.
Astăzi am fost la Biserică după atâta timp.
Ce am simţit? Nu pot descrie..Vreau doar să mă ridic..
Nu am avut curajul de a vorbi cu duhovnicul, deşi se uita mirat şi probabil aştepta să mă duc la el.
Dar…în fine..
Într-o zi o să înţeleg că toate îmi sunt îngăduite dar nu toate îmi sunt de folos…
I.S.N.
februarie 12, 2013 @ 10:03 am
Stiu ca nu are legatura directa cu articolul dar as vrea sa stiu:ce este Oastea Domnului? Am citit si auzit tot felul de pareri contradictorii si’s confuz.
Jamille
februarie 12, 2013 @ 3:16 pm
http://ro.wikipedia.org/wiki/Oastea_Domnului
Ana
februarie 13, 2013 @ 8:28 am
Jamille
[quote]Ce am simţit? Nu pot descrie..[b]Vreau doar să mă ridic[/b]..[/quote]
[b]Mesajul tau mi-a facut bucurie! Minunat ce ai gandit. Se vede ca sufletul tau tanjeste dupa ce este bun. Frumos!![/b]
Dumnezeu sa-ti ajute sa te tii pe Cale. Roaga-te Domnului sa-ti dea cuvant sa poti merge la duhovnic si sa-ti dea si puterea sa primesti orice iti v-a spune. Spune.i insa duhovnicului ca ai fost in ispita si ca ai nevoie de ajutor. Roaga-l sa te inteleaga.
[i]Bate fierul cat e cald[/i], spune o vorba romaneasca. Sa-l bati nu gluma, caci mai ales acum vrajmasul o sa caute sa te scoata din cele bune. Nu te lasa:)
Maica Domnului sa te ocroteasca
Jamille
februarie 13, 2013 @ 12:56 pm
Ana, cum putem lua legătura în privat? Aş dori dacă se poate să vorbim.
Mulţumesc.
Ana
februarie 14, 2013 @ 10:21 am
Jamille spune-i Adminului (lui Claudiu sau lui Dan) sa-ti dea mailul meu.
Jamille
februarie 14, 2013 @ 3:36 pm
ok.
Andreea
iunie 11, 2013 @ 11:11 am
Intr-adevar, alegerea sotului sau a sotiei trebuie sa ramana in seama lui Dumnezeu. Dar nici noi nu trebuie sa fim nesimtitori. Uneori, inima ne spune cine este alesul, dar mai trebuie si interventia lui Dumnezeu, ca sa ne dea un semn.
Ramona
decembrie 1, 2013 @ 6:45 pm
Buna. Sunt si eu noua pe aici si imi place foarte mult acest site. Am o intrebare referitor la ce am citit mai sus, de unde stim cand am intalnit persoana potrivita?
Dan Sorin
decembrie 1, 2013 @ 7:17 pm
Nu ai de unde să știi deoarece nu există așa ceva. Cu toții suntem oameni și nu roboței așa că totul ține de a ne suporta unul pe altul. Tot ce poți să faci e să fii atentă să nu nimerești cu un om care să nu te respecte sau care să nu fie o persoană foarte integră ( toată acea îndrăgosteală va dispărea în câțiva ani și atunci mulți sunt șocați cu cine se trezesc că au rămas ).
Ramona
decembrie 1, 2013 @ 7:41 pm
Foarte adevarat. Cred ca 5 ani au fost destui incat sa realizez cu cine „m-am trezit langa mine”. Nu sunt casatorita. Sunt doar intr-un impas in care nu stiu ce sa fac pentru ca el nu impartaseste aceeasi dragoste fata de Dumnezeu ca si mine. Si nu e doar atat. Dar, cu toate acestea referitor si la campania „Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie” eu am decis de ceva vreme ca vreau sa ma pastrez, strict din punct de vedere religios. Si totusi mai e langa mine, desi nu intelege rostul oricum. Ideea este ca nu stiu ce sa fac. Sa ma casatoresc cu el sau nu. Oare o sa gasesc mai ales in zilele noastre un baiat care sa astpte pana la casatorie? Din aceasta cauza intrebarea mea, de unde stim care e persoana potrivita? Pe care ne-a urzit-o Dumnezeu?
Iuliamaria
decembrie 1, 2013 @ 7:51 pm
@Dan-s: Există „persoana potrivită” şi chiar „persoana ideală”, dar nu cu sensuri generale ci cu sensul că pentru fiecare dintre noi, o anumită persoană poate să fie persoana potrivită, ideală nouă, dar aia nu însemană că e universal ideală, potrivită.
Adică prin simplul fapt că ai spus că Mony trebuie să aibă grijă să-şi aleagă o persoană integră, care să o respecte, într-un fel ai dat definiţia persoanei potrivite în viziunea unei fete.
@Mony: Trebuie răbdare, la unii apare acea persoană, la alţii, Dumnezeu a stabilit ca vieţile lor să aibă alte traiectorii. Tu ştii dacă eşti sigură de caracterul acelui băiat, dacă te vezi ani de zile, o viaţă, trăind alături de el.
Ramona
decembrie 1, 2013 @ 9:27 pm
Multumesc pentru raspunsuri, dan-s si Iuliamaria. 🙂
sharbinsk
decembrie 1, 2013 @ 10:43 pm
[quote]Din aceasta cauza intrebarea mea, de unde stim care e persoana potrivita? Pe care ne-a urzit-o Dumnezeu?[/quote]
Acu la drept vorbind nu cred că Dumnezeu urzește două persoane una pt alta, pt că ar însemna să-i predestineze pe tineri și să le anuleze voința.
Probabil că trebuie văzut cât de mult e dispus el să urmeze o viață creștinească sau cât de receptiv este să învețe.
Ca orice om are limitele personale, rămâne de văzut dacă e blasfemiator, dacă e de acord cu nunta creștină, botezul eventualilor copiii, dacă e dispus să participe Dumninică de Duminică la Biserică sau măcar să nu-ți scoată ochii pt că tu vrei să mergi.
Dacă are alergie la icoane la fum de tămâie și la acatistele aranjate pe marginea mesei.
Ce e foarte important e să-l duci dacă poți la duhovnic, cel puțin așa am auzit că au făcut unele femei,înainte de nuntă și pe unele le-a ajutat să-și facă o părere duhovnicul.
Evident, să nu pară că-l iei cu forța sau că-l constrângi, ci să înțeleagă că e foarte important pt tine, pt viitorul relației și apreciezi asta.
Chiar știu o femeie care a făcut copil în afara cununiei și a reușit într-un final să-l aducă pe bărbat la duhovnic.
N-o judec și nici nu încurajez sexul premarital ci vroiam să dau un exemplu că prin rugăciune multă se pot aduce oamenii la Biserică, chiar căzuți în păcate grele.
Dacă el va observa o influență benefică asupra ta din partea bisericii, adică să te vadă calmă și liniștită după ce participi poate va trage să vină și să afle mai mult.
Ai o șansă să te iubească dacă zici că nu te repezește în relație.
Trebuie să ai multă răbdare dacă vrei ca el să ajungă la același iubire față de Dumnezeu ca și tine, că oamenii au grade duhovnicești și de înțelegere diferite.
Dan Sorin
decembrie 2, 2013 @ 5:59 am
Se poate șterge aceste mesaj că am scris unele greșeli.
Boitos
decembrie 2, 2013 @ 6:49 am
Mony, daca nu are aceasi dragoste fata de Dumezeu ca si tine,nu inseamna ca nu este un om bun.Dar…nu inseamna ca este potrivit ca sot al tau.
Adica poate ca este portivit numai ca prieten , nu ca si sot.
Pt a-l lua de sot , trebuie sa indeplineasca niste caracteristici, si sunt convinsa ca tu deja le stii la el.
Intrebarea care se pune este: daca merge la Biserica, daca se spovedeste, daca incearca sa posteasca,daca face fapte bune, cum isi respecta parintii, relatia cu ceilalti oameni, daca se gandeste sa aveti copii cat o sa vi-i de-a Domnul,daca vrea sa faca abstinenta in casatorie ( in caz de sarcina, boala ).
Deci toate aceste intrebari trebuie sau ar trebui sa le discuti ( si sa vezi ) cu el inainte de casatorie.
,,eu am decis de ceva vreme ca vreau sa ma pastrez, strict din punct de vedere religios. Si totusi mai e langa mine, desi nu intelege rostul oricum.” – cum adica nu intelege rostul?
Aici nicium nu pot intelege eu.
Scuza-ma , dar atunci nu prea are treaba cu Biserica si cu viata crestina
,,Oare o sa gasesc mai ales in zilele noastre un baiat care sa astpte pana la casatorie?” – ce-i asa de mare grozavie ca nu gasesti un baiat asa cum vrei, iti dedici viata in altceva.
Decat cu unul cu care nu te potrivesti din punct de vedere sufletesc, atunci mai bine singura.
Dan Sorin
decembrie 2, 2013 @ 9:46 am
[quote name=”Simona”]
,,eu am decis de ceva vreme ca vreau sa ma pastrez, strict din punct de vedere religios. Si totusi mai e langa mine, desi nu intelege rostul oricum.” – cum adica nu intelege rostul?
Aici nicium nu pot intelege eu.
Scuza-ma , dar atunci nu prea are treaba cu Biserica si cu viata crestina
[/quote]
Păi nu are. A și specificat asta Mony. Tot ce face, face pentru ea.
Dan Sorin
decembrie 2, 2013 @ 9:44 am
Mony, acum am observat cel de-al doilea mesaj al tău. Ai mare, mare, mare grijă în legătură cu băiatul ăsta. Primisem pe acest site un link cu un caz cu o femeie credincioasă care s-a căsătorit cu un bărbat care era necredincios dar a avut răbdare cu ea să nu aibă relații trupești decât după căsătorie. Cam așa cum descrii și tu situația. Ideea e că după căsătorie femeia s-a trezit la un moment dat că soțul dorea să facă tot felul de perversiuni sexuale. Săraca era șocată și nu știa ce să facă. Ar fi trist să ajungi și tu în acea postură.
Iar în legătură cu întrebarea dacă mai găsești băieți care să aștepte până la căsătorie ți-aș sugera să nu îți faci griji. Până la sfârșitul veacurilor nu vor lipsi cei credincioși așa că nici astfel de bărbați nu vor lipsi. Crede-mă că dacă vrea Hristos să te căsătorești cu cineva din China va aranja să te întâlnești cu acel om. La El nu există distanțe, nu există toate aceste bariere ce le avem noi oamenii. Singura Lui barieră este libertatea noastră și hotărârea noastră de a ne lăsa cu totul în mâinile Lui.
Felul în care te exprimi arată că nu ai fi atât de legată de acest băiat și că unul din motivele pentru care rămâi cu el e că îți e frică că nu vei mai găsi pe altcineva. Să nu fie acesta motiv. Încearcă să discuți cu anumiți Părinți mai sporiți care să îți dea un sfat. Sunt două posibilități în cazul tău: ori ești nehotărâtă deoarece ți-e frică de pasul căsătoriei, ori o parte din tine consideră că omul nu este îndeajuns de bun pentru a întemeia o familie și atunci ar trebui să fii foarte atentă la ce faci. Cred că nu ar strica să vorbești cu duhovnicul tău ( dacă ai unul ) sau cu ceva preot mai sporit. Dacă ești din București aș putea să te pun în legătură cu un preot căsătorit și care este foarte bun la a da sfaturi ( o prietenă care nu e prea credincioasă a ajuns și ea la acest preot și a avut multe gânduri de laudă în legătură cu sfaturile ce le-a primit de la sfinția sa ).
Boitos
decembrie 2, 2013 @ 11:15 am
Daca tot ce face face pt ea, atunci intr-o zi sa va satura si de ea, si ce ramane?
Nimic.
Daca e asa, sincer, eu nici 3 zile nu l-as tine langa mine, dar 5 ani.
Probabil biata Mony s-a gandit ca se va schimba sau ca va incerca sa il atraga catre Biserica.M-as mira.
Boitos
decembrie 2, 2013 @ 11:23 am
Nu cred ca Mony este nehotarata in cazul casatoriei, numai ca vrea sa faca pasul asa cum vrea ea.Si daca a pus anumite pretentii , acuma, e mai ciudat de realizat.
Trebuia sa puna pretentiile de la inceput sa vada ce reactie are tanarul, sa vada cat rezista, cum se comporta.
In orice caz ea a nu cada in deznadejde, in suparare, intr-o casnicie finalizata cu divort, etc.Pt ca mai important ca toate este sufletul, cu acela sa nu faci compromisuri si sa nu il vinzi nimanui.Pt ca mai important decat omul de langa tine este sufletul tau.
Speram ca Bunul Dumnezeu sa o tina pe calea cea dreapta si stramta.
florin m
decembrie 2, 2013 @ 12:32 pm
@Mony
Intrebarile astea ar trebui sa le pui in primul rand duhovnicului tau, pentru ca el te-ar ghida cel mai bine si de el trebuie sa faci ascultare (dar nu-ti face griji, nu-ti va spune chiar cu cine sa te casatoresti..).
In afara de duhovnic, pentru ca ai intrebat si deja ai primit niste raspunsuri, imi permit si eu unul.
Trebuie, pentru inceput, sa stii ca exista, oho… si tineri credinciosi (doar cu numele, evident, dar e greu sa-i deosebesti de ceilalti, pentru ca la „aratare” pot fi foarte evlaviosi, politicosi etc.) foarte capriciosi si cu care cu greu ai putea intemeia o familie… Trebuie sa cunosti omul indeaproape, sa privesti in sufletul lui, sa-l analizezi in cunostinta de cauza, in urma unor discutii, teste etc…
Ar fi ideal sa ai un viitor sot care sa te si iubeasca (asa cum pare ca te iubeste al tau – daca nici pe tine nu te preseaza pt relatii intime, nici la altele nu apeleaza pt asta) si sa fie si credincios, sa va puteti ruga impreuna etc… Dar daca te iubeste cu adevarat, poate deveni si credincios.
Ati putea sa va opriti mai mult pe langa biserici, cand iesiti la plimbare. Daca sunt deschise, chiar sa intrati, sa va inchinati, sa sarutati icoanele… Nu este nimic senzational aici. Daca intra si el si face ca tine, e foarte bine. Dar daca nu face intocmai, inca nu e totul pierdut. Dupa ce iti clarifici tie unele lucruri, poti aduce in discutie frumusetea credintei, importanta credintei si a Bisericii in viata noastra, a fiecaruia si a tuturor. Lasa-l sa te cunoasca si in felul acesta, sa vada cata dragoste este in tine. Si daca nu te apreciaza asa si nu stie ce are de pierdut daca te pierde, atunci nu trebuie facut o tragedie dintr-o eventuala despartire.
Dar de ce sa ne gandim la despartiri de la inceput, cand poate chiar exista o sansa? Mai bine sa ne pregatim noi cat mai bine, atat pt casatorie, cat si pentru viata, pentru noi insine si pt ceilalti, cunoscandu-ne pe noi cat se poate de mult si ramanand in Hristos si in Biserica Sa, participand la Sfintele Taine, spovedindu-ne, impartasindu-ne…
Adesea ne uitam atat de mult la celalalt, dar la noi plecam privirea mai putin. Sa ne intrebam:
1. De ce ii cer eu celuilalt lucrul asta? Sunt eu, oare, atat de credincios? Sau, macar vreau sa devin un om care sa faca Voia Domnului?
2. Daca eu sunt atat de bun sau am astfel de nazuinte frumoase, de ce iubitul meu/iubita mea n-ar merita o sotie/un sot ca mine? Sa-i cercetam, asadar, scopurile si ce-l motiveaza in viata – poate vom fi placut surprinsi de ce vom descoperi.
3. Il / o iubesc suficient de mult, incat sa ii rabd defectele / neputintele care vor iesi la iveala dupa casatorie? Trebuie stiut ca dupa casatorie la ORICE om (inclusiv la [i]mine[/i]) ies la iveala defectele, iar calitatile se cam.. estompeaza. Dragostea creste si scade, apoi iarasi creste – mai frumoasa – doar cu ajutorul Lui Dumnezeu. Sa discutam cu cel/cea cu care vrem sa intemeiem o familie lucrurile astea, sa-i spunem despre importanta iubirii si cum numai Iubirea (adica Dumnezeu) o poate intretine vie, adevarata, frumoasa.
4. Sunt eu pregatit sa devin sot / sotie, sau pretind doar celuilalt sa fie cat mai bun, ca sa am eu cu ce ma mandri, iar la mine nu prea am pretentii?
Toate cele bune in Hristos iti doresc,
Florin
Stefan Viorel Cristian
decembrie 7, 2013 @ 10:50 pm
“Ati putea sa va opriti mai mult pe langa biserici, cand iesiti la plimbare. Daca sunt deschise, chiar sa intrati, sa va inchinati, sa sarutati icoanele… Nu este nimic senzational aici. DACA INTRA SI EL SI FACE CA TINE, E FOARTE BINE.”-da, dar s-o faca din propia vointa si nu datorita celor vazute la @Mony. Daca ea ar incerca sa-l determine prin fapte sau vorbe sa urmeze acest drum (de-a da dovada de credinta, mergand mai des la biserica si inchinandu-se icoanelor) posibil sa se bucure pentru prezent dar nu si pentru viitor si am sa va explic de ce. Am citit cu ceva timp in urma un material legat de idealizarea iubirii. “A idealiza inseamna a impune obiectului exterior o identitate cu o masiva reprezentare interna. Atribuind persoanei idealizate mai multe calitati pe care cel indragostit aproape are o nevoie vitala sa le vada in celalat pentru a putea sa fie demn de iubirea sa. De aceea construieste o falsa identitate, deseori imaginata mult timp, de dinainte chiar de a intalni o persoana de care sa se poata indragosti. Cand aceasta forma de imaginatie, idealizare se confrunta cu realitatea apare dezamagirea.”. Probabil teama aparitiei unei astfel de confruntari urmata de dezamagire ii face pe multi din oameni de a merge pe principiul de a mai da de la ei zicand in anumite cazuri de nemultumire “hai, treaca de la mine”. Pe de-o parte e bine de a mai renunta la anumite pretentii, dar poate ati auzit de vorba aceea “azi o picatura, maine alta…si uite asa se umple paharul”. Consider ca ar fi mai bine ca acel “pahar” sa se umple inainte de casnicie si nu dupa. Asa deci, trebuie bine analizata aceasta situatie.
Ioana
octombrie 25, 2016 @ 11:33 am
Este in regula sa ma casatoresc cu un baiat care are probleme de sanatate?Nu ii pun in pericol viata, numai ca nu poate face tot ce ar face unul normal.
Dan Tudorache
octombrie 25, 2016 @ 1:17 pm
Doamne ajută, Ioana!
Întrebarea aceasta nu cred că-și are rostul pe această platformă.
Te rog să nu mă înțelegi greșit. Nu întrebarea este problema, ci cui o adresezi pentru a cere un sfat cu privire la decizia de căsătorie.
Această întrebare se cuvine a fi adresată părinților tăi și duhovnicului tău. Părinților tăi pentru că e normal să le prezinți situația și să știi dacă îl acceptă pe acest băiat sau nu în viața lor…. ca să știi și tu ce îți poți asuma mai departe. Și ar trebui să-l întrebi și pe duhovnicul tău, ca să te lămurească ce înseamnă viața cu o persoană cu handicap… pentru că deși nu ai spus explicit că despre asta ar fi vorba… se deduce așa din afirmația „numa ca nu poate face tot ce ar face unul normal”.
Prin „Probleme de sănătate” se pot înțelege multe. Probleme de sănătate fizică? Psihică?
Nu este nevoie să detaliezi însă încerc să te ajut să înțelegi că un sfat în acest sens îl poate da doar o persoană care cunoaște foarte bine părțile implicate: atât pe tine, cât și pe băiatul respectiv. Și acest lucru nu se poate face într-un spațiu public. Altfel sunt șanse foarte mari să primești un sfat prost, dat cu toate bunele intenții, dar pe care tu să-l urmezi și să-ți ratezi anii tinereții.
Tot ce pot spune la modul general este că nu sunt încurajate căsătoriile cu persoane schizofrenice (probleme de sănătate psihică) sau cu persoanele cu handicap care nu pot întreține relații intime. Lucrurile acestea le-am aflat de la duhovnicul meu, dar nu am regăsit în sensul acesta vreo scriere pentru că nici nu am căutat.
Oricum, ideea este să pornești de la părinți și duhovnic și să expui problema în toată complexitatea ei, cântărind totul, mai ales pe termen lung.
Indiferent însă de sfaturile primite, este esențial să-ți răspunzi cu sinceritate dacă poți duce o viață întreagă o astfel de situație, pe care nu o poți schimba. Pentru că in general, problemele de sănătate care nu se pot rezolva… crează o uzură psihică care poate dărâma sufletește dacă nu ai o disponibilitate de jertfă permanentă.