Cum sa-l iubesti pe cel de langa tine in mod practic?
Azi dimineata a trebuit sa plec la banca pentru a plati o scadenta, la fel ca tot omul indatorat cu ceva. Grabit sa intru in cladirea bancii, doamna de la usa ce se ocupa cu intretinerea curateniei, ma opreste politicos spunandu-mi ca banca inca nu este deschisa pentru lucrul cu publicul. Apoi isi relua sarguincios activitatea de curatat geamuri. Cei drept, asa era, caci ajunsesem cu zece minute mai devreme fata de ora deshiderii, asa ca mi-am luat locul de asteptare pe treptele de la intrarea in banca, fara sa carcotesc dar asteptand cu nerabdare un semn de buna-vointa din partea operatorului de ghiseu.
Plimbandu-mi privirea de colo-colo in timp ce asteptam pe scarile bancii, am realizat ca mai asteapta, la fel ca si mine, un domn de vreo 45 de ani impreuna cu fiul sau. Erau imbracati ca majoritatea romanilor cu traiul greu: simplu si curat, fara a iesi cu ceva deosebit in evidenta.
Intre timp, mai apare o doamna, grabita probabil ca si mine, si se propteste in usa bancii dupa ce primise aceleasi indicatii de la femeia responsabila cu curatenia. Dupa alte doua minute mai apar doua doamne la fel de grabite, imbulzindu-se la usa de intrare in banca. Vazand acestea, am facut si eu cei doi pasi care ma trimiteau de pe locul de asteptare chiar in spatele randului, si n-a trebuit sa stau prea mult la coada, caci frustrarile au inceput sa-si faca imediat efectul.
Nu au trecut decat cateva clipe in acest mod, pentru ca un operator bancar a facut in sfarsit semn sa intram in banca, si-atunci cu un start energic, doamnele s-au asezat repede in fata singurului ghiseu disponibil, insa fara a se mai uita daca cineva a venit cumva inaintea lor. Pe scurt, am avut parte de aceeasi scena clasica care m-a exasperat pana la refuz, si care a garbovit rabdarea atator oameni patiti ca si mine.
Ganduri iuti ca sagetile si ascutite ca sabia imi treceau vijelios prin minte: „De asta merg lucrurile prost in tara asta, si peste tot in lume. Ne gandim mereu mai intai la noi, iar la altul doar daca ne aducem aminte, sau doar daca avem toane. Mereu suntem grabiti sa rezolvam ceea ce este mai important pentru noi, dar fara sa ne gandim ca poate altii meritau acelasi lucru, dar inaintea noastra. Asa facem si acasa cu parintii, cu fratii, cu vecincii, si cu toti cei pe care ii avem langa noi:
Eu sa primesc atentie primul, ca mai apoi sa ofer buna-vointa celuilalt de langa mine.
Eu sa fiu respectat primul, ca mai apoi sa respect pe cel ce-mi ofera respectul.
Eu sa fiu ajutat primul, ca mai apoi sa ajut si eu. Eu, eu si doar eu pe primul loc, iar celalalt doar daca am timp si daca „mertita”. Toate acestea le facem in fiecare zi, cu toti cei de langa noi, fara sa ne gandim macar o clipa ca toti acestia merita sa fie respectati, ajutati, indragiti si intelesi, inaintea noastra.”
Daca v-au revoltat doamnele acelea care s-au asezat pe nedrept la ghiseu, adica inaintea celor intai veniti, atunci sa stiti ca asa facem cu totii in fiecare zi in ceea ce priveste iubirea de aproapele in mod practic. Ne punem pe noi, si problemele noastre inaintea altora care poate asteptau cu mult timp inainte noastra, la coada iubirii de aproapele.
Aceasta este apologia care am facut-o in mintea mea, doar in doua minute, atat cat durase operatiunea primelor doua doamne grabite, dupa care m-am asezat inaintea ultimei doamne grabite din fata mea, cu hotararea ferma ca daca va spune cumva ca era inaintea mea, atunci voi erupe din mine toata apologia dreptatii.
Dar, spre usurarea mea, doamna grabita ce a mai ramas la rand, nu a schitat niciun gest, iar eu mi-am vazut linistit de operatiune.
Dupa ce am terminat de facut plata, ma intorc spre iesire amarat de faptul ca a trebuit sa asist la aceeasi scena obositoare a nerabdarii, neatentiei si egoismului, dar spre surpinderea mea, il vad la sfarsitul cozii pe domnul acela modest, asteptand linistit impreuna cu fiul sau, ca si cum nimic nedrept nu s-ar fi intamplat.
Atunci, gandindu-ma la toata intamplarea, am inteles ce inseamna sa-ti iubesti aproapele in mod practic.
Eu am plecat tulburat de atata dreptate fara dragoste, iar domnul acela nedreptatit ca si mine, a ramas netulburat si bland, iertand din dragoste.
Cum credeti ca ar trebuie sa-l iubim pe cel de langa noi in mod practic?
(Razvan)
omp
mai 20, 2010 @ 12:05 pm
Multumim, Razvan, pentru exemplul greu (din pacate!) dar demn de urmat al domnului „netulburat si bland”!!
Mihai
mai 20, 2010 @ 12:41 pm
„Doamne aranjeaza-i pe toti, iar pe mine pune-ma deoparte”.Fericitul Paisie Aghioritul
cin
mai 20, 2010 @ 1:02 pm
file din patericul …mirenilor ….frumos!
Maria
mai 20, 2010 @ 3:56 pm
Razvan,
am fost si eu azi la o banca. in timp ce imi explica o doamna unele operatiuni, audin spate, la un ghiseu o voce de barbat revoltat la culme ca doamna de dincolo de geam nu l-ar fi tratat cu respect, ca :”l-ar fi vorbit pe la spate” cu colega de langa ea. Acuma, oameni bolnavi de neiubire exista, dar ce m-a surprins a fost ceea ce a spus, dupa interventia celui care asigura paza, sa lase vocea mai in jos, si sa nu isi verse astfel frustrarile – nu i-a spus chiar asa, dar omul cel nervos, spune: ‘nu vedeti ce arata si la televizor:-?.
ce legatura avea una cu alta?
avea, si inca mare legatura. comportamentul asta de „cocalar”, cum se spune, este unul invatat.
RDF
mai 20, 2010 @ 4:02 pm
Rabdarea e una dintre virtutile morale cardinale…Ne e pusa la incercare mai mereu, aproape in toate situatiile…Dar trebuie sa ne infrangem demonul nerebdarii si al exasperarii si, intorcandu-ne la cele Sfinte, sa-I multumim lui Dumnezeu ca ne-a invrednicit a avea rabdare…Noi,toti, trenuie sa avem rabdare, caci ,Doamne, multa rabdare ai cu noi si astepti sa ne indreptam! Tie Iti multumim! De pilda, eu sunt o fire energica, plina de viata, de idei,…dar imi place linistea, calmul…si am rabdare…Parintele duhovnic m-a invatat sa am rabdare prin simplul fapt ca imi tot repeta sa am rabdare!!! Ceea ce m-a ajutat! Desi uneori ma gandesc ca altii au si mai multa rabdare, e drept ca mi-o mai pierd…dar fata de cei de langa mine…am invatat sa am rabdare…
Adriana
mai 20, 2010 @ 10:47 pm
Si eu as dori sa stiu raspunsul la aceasta intrebare, cum sa il iubim pe cel de langa noi in mod practic.
Pana acum am inteles ca un raspuns ar fi rabdarea. Cum se poate invata rabdarea? Si ce este rabdarea? Discutiile in contradictoriu sunt lipsa de rabdare sau de iubire?
omp
mai 21, 2010 @ 8:14 pm
„dragostea indelung rabda”…
poate ca rabdarea implica si urmatorul fapt: sa nu ne asteptam (sa nu avem pretentia) ca „minunile” sa apara imediat, „la comanda”, ca nu cumva sa credem ca s-ar datora cumva vreunei vrednicii proprii, ci din dragostea discreta (smerita) a Domnului, Care stie cand sa intervina, la timpul necesar…
Nelu
mai 23, 2010 @ 8:48 pm
Frumoasa e smerenia omului smerit …frumoase sunt virtutile dobandite .
Dragoastea este cea mai mare dintre ele .
georgiana
mai 25, 2010 @ 8:41 am
Doamne ajuta! Sf Inchisorilor-Valeriu, spunea „nu va faceti iluzii despre om-caci cine face aceasta va suferi amar-insa IUBITI-L!” Acest tanar UCENIC AL ADEVARULUI indemna pe toti la iubirea in Hristos, in el insusi revarsandu-se valuri de iubire de la Domnul:”Prin Hristos iubesc pe toti. Este o cale atat de greu inteleasa si acceptata de oameni, dar SUNT CONVINS ca este singura care duce spre FERICIRE.”
DOAMNE IISUSE HRISTOASE PT RUGACIUNILE SF MC VALERIU REVARSA SI IN INIMILE SI SUFLETELE NOASTRE VALURI DE IUBIRE!AMIN.
Daniela
mai 25, 2010 @ 9:47 pm
Adriana..discutiile in contradictoriu sunt doar schimburi de opinii,ceea ce este important este faptul cum ele evolueaza,daca totul se rezuma la simple discutii sau se transforma intr-o adevarata cearta.
Eu sunt de parere ca ceea ce trebuie sa simtim pt aproapele nostru trebuie sa fie un amestec intre iubire si respect.
Catalin
mai 25, 2010 @ 9:47 pm
Daniela, inainte sa scrii un comentariu, mentionez ca am situatii dese cand ma simt ca autorul articolului…
Daniela
mai 25, 2010 @ 9:57 pm
Catalin..este bine sa ne regasim in povestile celorlalti pt. ca asa vezi situatiile din exterior, gasesti solutii si le intelegi mult mai usor.