Cum să se poarte băiatul faţă de fată
„Să-i spui c-o iubeşti, fără să te temi că vreodată se va răsfăţa sau se va folosi în chip rău de vorbele astea. Femeile necuviincioase, care se duc cu unul şi cu altul, e firesc să se resfeţe la auzul unor asemenea cuvinte. O fată bună, însă, nu numai că nu se va înfumura. Ci se va şi smeri.
Arată-i că-ţi place mult să stai cu ea, că preferi să rămâi acasă de dragul ei, decât să te întâlneşti cu prietenii tăi. S-o cinsteşti mai mult decât pe prietenii tăi, mai mult chiar şi decât pe copiii voştri. Şi pe aceştia de dragul ei să-i iubeşti. Dacă face ceva bun s-o lauzi şi s-o admiri.
Dacă va cădea în vreo greşeală, s-o povăţuieşti şi s-o îndreptezi într-o manieră delicată. Să faceţi rugăciuni împreună. La Biserică să mergeţi amândoi. Dacă se întâmplă să vă afle sărăcia adu-i aminte soţiei tale că Sfinţii Apostioli Petru şi Pavel, care sunt mai presus de toţi împăraţii şi bogaţii, şi-au petrecut viaţa în foame şi în sete.
Arată-i că niciun necaz din viaţă nu este înfricoşător, fără doar să ne împotrivim lui Dumnezeu şi voii Sale.”
(Sf. Ioan Gura de Aur)
Valentin
noiembrie 13, 2009 @ 9:53 pm
Ce frumooos!
Dan
noiembrie 13, 2009 @ 10:24 pm
Cat de cuprinzator in cateva cuvinte. Asa sa facem.
stefania
noiembrie 13, 2009 @ 10:28 pm
da frumos dar foarte putini baieti se comporta cum ar merita cu fetele la locul lor
Dan
noiembrie 13, 2009 @ 10:37 pm
Nadejde Stefania, nadejde. Domnul iti va randui un baiat bun care sa te iubeasca asa cum esti, si cu care sa mergi impreuna pe drumul mantuirii. Rabdarica…
florinm
noiembrie 13, 2009 @ 10:39 pm
Cati baieti/fete vor o asa dragoste, cand se vor casatori? (caci la urma urmei, cuvintele de mai sus au fost scrise pt cei casatoriti, putand invata de aici, cele pentru ei, si cei ne-casatoriti)
Domnul sa va ajute pe toti, sa va gasiti drumul in viata, sa va doriti intai a face voia Domnului! De unde stiti care e aceea? Biserica invata asa: participati la Sfintele Taine, intariti-va credinta si apoi la acestea doua adaugati faptele bune, care nu trebuie sa lipseasca nici ele.
cin
noiembrie 13, 2009 @ 10:43 pm
Chiar ca e frumos!…Multumesc Bunului Dumnezeu pentru tot…. si pentru amaraciunea prin care am trecut…Iti multumesc Doamne ,chiar daca nu cu toata inima…caci stiu ca si aici a fost voia Ta!
stefania
noiembrie 13, 2009 @ 11:13 pm
am rabdare dar pentru unii le este mult mai usor si parca Domnul le randuieste toate si poate altii au mai multe calitati si credinta,insa nu vreau sa fiu negativa ci realista ,probabil celor care le merge rau sa inteleg e ca ne indepartam de biserica si de Dumnezeu,dar cand vin probleme si poate esti la locul tau,ce poti face?cat poate duce un om, cum sa nu cada in dejnadejdie,in intristare,mangaierea cand vine?nu e chiar asa usor,e bun situl dar sunt si care le merg rau de cand sau nascut ,acestia ce vina au,e usor sa dai un sfat dar mai gru e de practicat
florinm
noiembrie 14, 2009 @ 12:15 am
Stefania,
poate suna prea teoretic ce-ti spun, dar fiecare avem o cruce pe care trebuie sa ne-o purtam. Crucea aceasta cuprinde toate cele pe care trebuie sa le corectam, sa le invatam, sa le facem ca sa ne invrednicim de Rai – acesta este scopul vietii: mantuirea.
Imi imaginez ca acestea le stii, deci voi fi un pic mai practic. Dreapta credinţă nu este o filosofie interesantă care se poate adapta anumitor împrejurări. E un adevăr de neclintit, fiecare dintre noi avem acest „aluat” înăuntrul nostru de la Sfântul Botez şi trebuie să ne dăm silinţa să-l creştem, căci acesta (credinţa) ne hrăneşte duhul (adica sufletul) şi ţine legătura cu Domnul. În afară de aceasta, avem multe „ajutoare” de partea noastră, în lupta cu încercările vieţii.
Spunea un părinte, într-o predică, despre aceea că mulţi tineri sunt supărati din diferite motive, unul din ele fiind că nu găsesc fete vrednice cu care să se căsătorească. În acelaşi timp, sunt atâtea tinere frământate că nu îsi găsesc perechea potrivită pentru a întemeia o familie. Ar trebui să I se ceara ajutorul Domnului mai mult, si al sfinţilor Săi. Mergeti la sfintele moaste si vă veti convinge că sfintii ne dau exact ajutorul care ne trebuie. Exact atunci când nevoia e mai mare, când rugăciunea e mai stăruitoare, când te faci mai mic, chiar atunci vine ajutor de la Domnul si de la Sfintii Lui.
Ai văzut, Stefania, că suntem mulţi care susţinem cam acelasi lucru simplu: să nu deznădăjduiţi, cei singuri, ci să vă rugaţi mai mult, tot mai mult, fără să vă pierdeţi nădejdea. Că şi singurătatea asta are rostul ei şi e bine să profitaţi de ea. Crucea de care spuneam la inceputul comentariului nu ne este data peste puterile noastre. Atata tot ca noi trebuie sa o acceptam, sa o ridicam şi să ne-o asumăm, căci numai prin ea ne mântuim.
Doamne, ajută!
ana
noiembrie 14, 2009 @ 8:51 pm
Vreau sa-i felicit pe cei doi baieti care au postat,au vorbit foarte frumos si vreau sa-i spun Stefaniei ca puterea rugaciunii este foarte mare,orice i-am cerut lui Dumnezeu prin rugaciune mi-a daruit indiferent cat de greu a fost lucrul cerut,uneori era imposibil de rezolvat unele lucruri dar Dumnezeu le randuia pe toate,in afara de un singur lucru.I-am cerut lui Dumnezeu in mai multe randuri un baiat bun si la locul lui dar sunt in continuare singura si sunt convinsa ca acest lucru se va intampla candva,doar ca Dumnezeu considera ca nu este inca vremea,asa ca Stefania coninua sa-I ceri lui Dumnezeu cu incredere ceea ce-ti doresti si crede ca se va intampla si Dumnezeu te va ajuta,nu-ti pierde niciodata increderea in Dumnezeu,el este intotdeauna alaturi de noi,El e singura persoana de care putem fi siguri ca ne iubeste cu adevarat.Eu am aceasta incredere pentru ca lucrurile cerute de mine lui Dumnezeu s-au implinit chiar si mai tarziu dar s-au implinit si nu o sa-mi pierd niciodata increderea in Dumnezeu.
D
noiembrie 14, 2009 @ 8:55 pm
El ne iubeste mai mult decat ne iubim noi insine. Pentru asta ar trebui sa-l avem mereu in minte si inima,si nu neaparat (cred eu) pt. ca ne indeplineste cererile.
cornelbogdan01
noiembrie 15, 2009 @ 11:11 am
nu te cunosc,dar am citit acest frumos cuvant de invatatura.imi place,si eu cred ca asa trebuie sa fie intr-o familie crestin ortodoxa.ceea ce este mai greu in ziua de azi,sa gasesti o fata credincioasa si la locul ei.si ce frumos e sa sti ca ai pe cineva care se gandeste in fiecare zi la tine,daca iti este bine etc.dar dumnezeu le oranduieste pe toate si ne da fiecaruia dupa puterea credintei lui.
D
noiembrie 15, 2009 @ 12:45 pm
Ia citeste ce s-a postat pe forumul acesta, sa vezi cate fete se plang ca nu mai gasesc baieti crednciosi si la locul lor. 😉
@ADMIN – ma gandesc la modul SERIOS daca nu ar fi cazul , daca lumea este de acord,si pentru cine este de acord, sa inlesnesti cumva contactele intre cei de pe forum; nu stiu, eventual inceput cu schimbul de adrese mail. Sunt destui dintr-o parte si din alta care cauta ortodocsi si se plang ca nu mai sunt. Cine stie …
Ce zici ?
Oana
noiembrie 15, 2009 @ 5:04 pm
Dar hai mai bine sa nu ne mai inchidem in noi, sa vedem sfarsitul lumii, „ca nu mai exista baieti ortodocsi, fete cuminti, oamenii buni”, ci sa fim noi insine prietenosi, sa fim deschisi. Dumnezeu randuieste pentru fiecare pe cineva, doar ca nu avem rabdare si credinta puternica.
D
noiembrie 15, 2009 @ 5:38 pm
Ai dreptate, dar e mai greu practic … caci daca am avea nu credinta puternica, ci doar cat un graunte de mustar, am muta si muntii, nu ? – cu atat mai mult ne-am putea gasi un sot/sotie credincios/credincioasa.
Eu ma gandeam la noi, astia caldicei; cei cu credinta puternica se descurca … 😉
culy
noiembrie 15, 2009 @ 8:17 pm
Incerc sa raspund Stefaniei printr-un cuvant din Sfanta Evanghelie, cu o frumoasa pilda data de Mantuitorul Hristos la tamaduirea acelui orb din nastere; dupa ce a facut tina si a uns ochii orbului zicandu-i sa mearga sa se spele in scaldatoarea Siloamului, Iisus a fost intrebat: Doamne, dar cine a gresit, de s-a nascut orb? Acesta sau parintii lui? Iisus le raspunde ucenicilor: Nici acesta nu a gresit si nici parintii lui, ci pentru ca intru el sa se arate lucrarile lui Dumnezeu.
Astfel, cei de care zici tu, ca le merge rau de cand s-au nascut, daca au nadejde sunt sigur ca Dumnezeu li se va descoperi. Insa le trebuie nadejdea. Doamne ajuta tuturor!
bianchina
noiembrie 15, 2009 @ 10:14 pm
@D,
s-ar putea sa fie o idee buna ce propui tu, de ce nu? Pana la urma, chiar daca cei care cauta nu-si vor gasi perechea mult dorita printre forumistii acestui site, poate se vor alege cu niste prieteni, ceea ce n-ar fi rau.
admin
noiembrie 15, 2009 @ 10:17 pm
daca cineva vrea adresa altcuiva si celalalt e de acord cu asta, o poate face trimitand un email la ortodoxia.tinerilor@yahoo.com
D
noiembrie 15, 2009 @ 11:07 pm
@bianchina – Pai mi se pare nitel cam ciudat: in acelasi „spatiu” sunt fete care se plang ca nu gasesc baieti crestini, si invers. N-ar fi normal sa incerce sa se cunoasca, dar tot spun ca vor sa intalneasca si n-au de unde sa-i ia ?
Nu se stie niciodata … poate vom fi invitati la vreo cununie …
carla
noiembrie 16, 2009 @ 11:48 am
@D,
este o idee foarte buna, caile Domnului poate se unesc pe acest site.
suntem ff multe fete care cautam baieti crestini, este chiar ciudat ca nu ne intalnim desi ne rugam pentru asta tinem canoane si nu ne pierdem speranta desi timpul cam trece si fara sa vrem suntem singuri la o anumita varsta. Asta este o realitate.
Doamne ajuta!
bianchina
noiembrie 16, 2009 @ 12:07 pm
@D, asa m-am gandit si eu 🙂
R
noiembrie 16, 2009 @ 5:39 pm
Foarte frumos ati vorbit aici despre acest frumos subiect!
Intradevar e greu sa gasesti fata care sa nu fie usuratica si sa aprecieze eforturile tale. Noi baietii suntem mai sensibili poate ca ele, dar o aratam mai greu numai noi stim ce e in sufletul nostru. Adevarata prietenie apare atunci cand amandoi lasa de la ei cate putin. Cu o fata trebuie sa te porti frumos pentru ca ele au o caracteristica speciala: sunt datatoare de viata cel mai frumos si sublim lucru posibil. Chiar daca unele pateaza cinstea si onoarea femeii in general sa nu disperati. Eu cred ca sunt o multime de fete extrem de speciale, dar care ca si noi baietii nu stiu cum sa procedeze pt a se apropia de cv astfel incat sa nu fie inteleasa gresit si nici sa dea peste un baiat care nu ar respecta-o. Asa ca purtati-va frumos cu ele, fie ele copile mici, domnisoare, femei, mame.
R
noiembrie 16, 2009 @ 5:39 pm
Era sa uit. Sa le iubiti mult si sa fiti iubiti!
cristina
noiembrie 16, 2009 @ 11:45 pm
@admin alta sugestie in afara de mail catre ortodoxia.tinerilor@yahoo.com…?…poate unii nu indraznesc..sau se afla in dilema pe cine sa contacteze..(mai degraba indrazneala ar fi un motiv..)
oricum; in legatura cu subiectul: fratilor …e de bine! faptul ca lumea isi mai pune intrebari si inca mai sunt oameni care se straduie sa fie placuti Domnului, e un semn de bun-augur si un motiv pentru care Dzeu nu prapadeste o data lumea asta care se tavaleste in noroiul poftelor… 🙂 deci se adevereste inca o data veridicitatea celor 3 arme cu care omul a fost inzestrat..credinta..speranta si iubirea! si nu in ultimul rand…ortodoxia trebuie traita! a fi crestin inseamna a trai ca un crestin…nu este o alegere a religiei cum se vehiculeaza in societatea laica…ci e un mod de viata si un mod de trecere prin acest stadiu de „pre-viata” sa-l numim…ca daca suntem gasiti pe placul Domnului..avem parte si de viata cea adevarata..spor duhovnicesc si intarire tuturor!
cabira
noiembrie 20, 2009 @ 4:09 pm
Cristina, stii ce spunea Sf. Apostol Pavel, in Epistola I catre Corinteni:
„Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.”
Am fost placut surprinsa sa gasesc pe marturiile de la nunta unei prietene cuvintele Sf. Apostol Pavel:
„Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată.”
Oare suntem noi capabili sa iubim astfel?
Cred ca se poate doar iubind cu iubirea lui Hristos…
Cred ca de multe ori idealizam persoana pe care o asteptam, si nu spun asta in ideea ca nu ar mai exista printre noi fete sau baieti credinciosi.
Problema cred ca e alta – cati dintre noi mai sunt dispusi sa se sacrifice pentru cel iubit, sa nu l judece atunci cand greseste, sa nu se manie, sa nu fie egoist?
Cum ar fi daca dragostea noastra nu ar cadea niciodata?
Ar trebui sa reinvatam sa iubim, in primul rand de la Hristos, si unii de la altii, caci asa cum spunea IPS Bartolomeu Anania: „Niciodata pentru nimic in lumea aceasta nu este prea tarziu, pana in clipa in care ti ai dat duhul”, amintind de talharul de pe cruce care in ultima clipa si a cerut iertare lui Hristos, si a obtinut o, cu el deschizandu se Raiul.
Nu uitati ca Dumnezeu ne poarta de grija tuturor si stie cel mai bine ce i este de folos fiecaruia si cand este pregatit sa primeasca.
Doamne ajuta!
stefania
noiembrie 23, 2009 @ 11:17 pm
va rog foarte mult daca imi puteti da adresa unde scrie in amanunte cum trebuie sa se comporte baiatul cu fata,am citit demult in amanunte dar nu gasesc ,va multumesc
eugen-ionut
noiembrie 29, 2009 @ 11:04 pm
Fragmentul e cumva luat din cartea „Problemele vietii”?
Un fragment, despre frumusetea femeii, din cartea „Problemele vietii”, Sfantul Ioan Gura de Aur Despre frumusețea femeii .
georgiana
martie 6, 2010 @ 2:47 pm
Mi-as dori si eu sa ma casatoresc cu un asemenea baiat!! Doamne ajuta
moroșanu
martie 6, 2024 @ 8:07 am
Vezi mai întâi dacă ești pregătită să primești acest DAR de la Dumnezeu, iar, dacă nu, vezi de ostenește cu smerenie pentru acesta! Ceea ce vrem noi se leagă intrinsec cu ceea ce merităm noi, toate ne vin cu măsura aceasta. Eu mi-s tată de fete și mereu le-ndemn așa.
Octavian Paler, marele eseist și romancier, spunea așa: Niciodată să nu ceri mai mult decât poți tu să oferi… Dacă urmezi acest principiu, apoi toate celelalte de folos se vor adauga!
Pace și bucurii…