Cum scap de ispita de a mânca mult ?
Dacă pentru tinerele fete, hainele frumoase şi cosmeticile sunt o ispită, pentru tinerii băieţi eu cred că ispita o reprezintă maşinile, mâncarea şi băutura.
De multe ori mi s-a părut că mămânc mult, ridicându-mă sătul, sau prea sătul de la masă. De multe ori am mâncat de plăcere şi nu de nevoie. De multe ori caut mâncăruri bune şi savuroase, şi nu mă mulţumesc cu o mâncare simplă. Îmi pare rău că fac asta. Ştiu că mă depărtează de Dumnezeu. Ştiu că lăcomia pântecelui (a mânca de plăcere) este mama tuturor răutăţilor şi că această patimă îmi stă în fiecare zi în cale şi nu mă lasă să fiu liber. Cad iar şi iar în aceeaşi greşeală: mănânc prea mult.
Ştiu că sunt mulţi tineri care-L cunosc pe Dumnezeu şi merg la Biserică şi se luptă cu ispita asta zilnic. Eu de vreo 2 ani încoace, aproape la fiecare masă mi se pare că mănânc prea mult şi nu sunt chibzuit.
Ispita mâncării e foarte perfidă pentru că noi nu putem trăi fără mâncare, ci trebuie să păstrăm un echilibru între a flămânzi şi a te umfla de mâncare.
Iată câteva idei prin care puteţi să mâncaţi mai puţin, pe care eu le-am încercat pe pielea mea:
- primul şi cel mai bun leac împotriva lăcomiei este postul. Eu de obicei ţin post miercurea şi vinerea şi-n toate cele 4 posturi din an. Chiar dacă vroiam să mănânc multe bunătăţi în post, nu prea putem pentru că mâncărurile fără lapte, carne şi ouă sunt foarte sărăcăcioase şi inconsistente. Nu erau prea multe de mâncat într-o zi de post.
- al doilea pas este rugăciunea adresată lui Dumnezeu. La începutul anului acestuia L-am rugat pe Dumnezeu de mai multe ori să mă ajute să mănânc mai puţin. Şi m-a ajutat mult, acum sunt mai slab cu 5-6 kg.
- al treila pas este să ne obşinuim să măncăm regulat şi nu haotic. E bine să mâncăm de trei ori pe zi, şi la ore fixe. Când am mâncat regulat mi-a fost foame mai rar şi am rezistat mai mult timp fără să mă gândesc la mâncare.
- al patrulea pas este să renunţăm la câte puţin din ceea ce mâncăm zilnic şi să mai dăm şi celor necăjiţi, şi aşa vom învăţa să ne mai abţinem cât de puţin, cât se poate.
- al cincilea: să ne mărturisim păcatul acesta al lăcomiei pântecelui pentru ca Dumnezeu să ne ierte şi să ne ajute să fim liberi, prin energia (harul) Lui .
Acestea sunt câteva sfaturi, dar cel mai bine este să cereţi sfatul părintelui duhovnic la care vă mărturisiţi.
Îmi pare rău că nu pot vorbi cu Dumnezeu din cauza mâncării. Dacă aş fi liber de stomac tare m-aş bucura lângă Dumnezeu şi lângă familie. Sper să vă bucuraţi şi voi de simplitatea şi smerenia care vin din a mânca mai puţin.
(Balan Claudiu)
Monica
februarie 14, 2009 @ 7:54 pm
si fetele sunt tentate sa manance mult, neputandu-se abtine uneori!
georgiana
februarie 21, 2010 @ 9:17 pm
pffff….si eu am problema asta….sper ca se va rezolva cumva…ca e tare greu…te simti ca un sac plin fara niciun rost pe Pamantul asta.doar acela de a-l umple mereu…
Ionutzu18
august 24, 2010 @ 9:59 am
Georgiana, e o greseala. Daca te simti ca un sac, asta nu inseamna ca nu ai nici un rost pe pamant. Am observat de mai multe ori ca dai majoritatii pacatelor o gravitate mai mare decat o au ele.
Guest
august 24, 2010 @ 11:01 am
Eu am observat ca-mi amintesc de mancare si-mi este foame mai des atunci cand nu am nimic de facut, motiv pentru care ii sfatuiesc pe cei care au aceasta problema sa-si stabileasca ore fixe la care sa manance, iar daca li se face foame inainte, sa-si gaseasca o ocupatie care sa le tina mintea ocupata. Ca sa nu mai manance mult la masa, sa-si puna de la inceput mai putina mancare in farfurie iar daca simt nevoia de a mai manca ceva in plus, sa-i reziste, gandindu-se ca mananca ca sa traiasca nu traiesc ca sa manance. Intr-adevar este o patima si ca oricare alta dauneaza si sanatatii. Doamne ajuta!
Guest
decembrie 29, 2010 @ 4:08 pm
Deoarece sunt pofticioasa, iar in familia mea se mananca destul de mult,eu am avut intodeauna problema cu mancatul. Au fost perioade in care am mancat cat trebuie, am facut sport, am avut un program alimentar destul de sanatos, chiar si slabisem si ma simteam foarte bine si eram cu gandul la Dumnezeu. Insa de jumatate, am avut niste greutati, apoi a inceput scoala( sunt clasa a XII-a) si am zis sa nu ma infranez la mancare ca doar trebuie sa invat. Asta este o mare greseala deoarece am inceput sa mananc fara limita ,sa nu-mi mai pese si sa am dezamagiri din ce in ce mai mari. Ma simt greoaie, ma apuca lenea adesea si sfarsesc prin a plange..Si mai este o problema: am prins un prost obicei de a manca noapte.La inceput stateam noaptea pana tarziu ca sa invat, ma fortam sa rezist noaptea ptr. a mai citi cate ceva si de aceea ori mancam ceva,ori beam cafea.Si asa am pierdut noptile, ma trezeam dezamagita si fara chef de nimic.Acest obicei mi-a intrat in obisnuita, incerc sa nu mai stau noaptea tarziu, ma culc pe la 12:oo, insa ma trezesc instantaneu noaptea pe la 3 si ma duc la frigider.In acele moment nu-mi dau seama ce fac, insa dimineata imi pare rau si zic ca nu voi mai face asa pentru ca ma voi indeparta de Dumnezeu si voi deveni asemenea unui animal. Cu toate acestea, nu am gasit taria sa spun:"stop" si sa ma restabilesc…Totusi, sper ca Dumnezeu imi va da putere sa-mi revin!
Laurentia
martie 23, 2011 @ 3:28 pm
Infranarea ii subjuga pe demoni!
Of!Citeam pe acest site ca "Cel mai mare pacat este…pacatul meu!" si asa si este.Stai linistita draga Anonim si eu la randul meu ma regesesc fff mult in tot ceea ce ai marturisit tu.La randul meu am perioade cand gasesc puterea de a cere ajutorul Iubitorului de Oameni si in acelasi timp sa trec de perioada cea mai critica(primele3 zile).E un lucru dovedit p propia-mi piele, ca dak reusesti sa stai de-o parte de abuzurile alimentare makr in primele 3 zile,stomacul se redreseaza si incepe sa nu mai fie asa de "pretentios-cantitativ".Asta vara am slabit cca12kg dupa ce mi-am marturisit pacatul ,iar preotul meu duhovnic mi-a dat un canon exceptional :"-)a-ti silinta sa mananci sanatos si ai rabdare!".Va rog credeti-ma k toata vara au rasunat aceste cuvinte si efectiv imi pierea pofta de mancare,atat de mult ce a contat un sfat p kre poate k si inainte mi l-a mai dat cineva…dar nu era preotul meu duhovnic si mai ales nu era o ascultare.Foarte important acest lucru!dar timpul trecea,eu m-am angajat iar datorita stresului si oboseli am inceput treptat sa ma refulez in mancare…a urmat tristetea…deznadejdea si din pacate impietrirea inimii(care pot sp k e cea mai dureroasa).Momentan pot spune ca sunt in acea faza de "redresare",imi este greu trebuie sa recunosc,dar m-am spovedit si nadajduiesc in Domnul ca-mi va ajuta sa fac ascultare si de ce nu,"sa ma pot bucura de simplitatea si smerenia ce vine din a manca mai putin";asa cum afirma dl.Balan Claudiu. Domnul cel Bun sa ne ajute tuturor in lupta cu patimile amintindu-ne ca: "Infranarea ii subjuga pe demoni", "A face voia Tatalui este mancarea cea adevarata"!Doamne ajuta!:-)
Ana
martie 23, 2011 @ 5:49 pm
anafura si agheasma
Anonim
[quote]Acest obicei mi-a intrat in obisnuita, incerc sa nu mai stau noaptea tarziu, ma culc pe la 12:oo, insa ma trezesc instantaneu noaptea pe la 3 si ma duc la frigider.In acele moment nu-mi dau seama ce fac,[/quote]
[b]Trebuie sa ne facem obiceiul bun de a incepe ziua cu rugaciune si apoi sa luam anafura si agheasma.[/b] La noi in casa copii stiu ca duminica bucataria este inchisa pana venim de la biserica si in restul saptamanii chiar daca stau si invata dupa 12 noaptea, nu mananca, nu beau apa ptr ca a inceput o alta zi. O sa-ti fie mai usor sa te infranezi la 3 noaptea, daca iti faci un obicei de a incepe ziua cu anafura si agheasma.
La noi in casa cine se trezeste primul scoate vasul cu anafura si sticla cu agheasma pe masa. Dumnezeu sa-ti ajute
Ana
martie 23, 2011 @ 5:51 pm
Laurentia, oho, puternic ai spus despre infranare. Dumnezeu sa ne ajute
elena-46
martie 24, 2011 @ 12:08 am
Dai vointa,iei putere.Incepe,prin a-ti dori sa tii acest post,vei fi asaltata de zeci de ganduri-pro si contra(razboiul nevazut),adauga rugaciune-caci fara ajutorul lui Dumnezeu nimic nu putem;si te vei bucura de aripile care t-i le da postul in urcusul desavarsirii,spre mantuire.Si multe alte descoperiri Dumnezeesti-care iti vor hrani sufletul,in asa masura ca vor fi adevarate cuvintele Mantuitorului:"nu numai cu paine va veti hrani ,ci si cu tot cuvantul care iese de la Domnul"(pofta de mancat ,transform-o in pofta de citit cuvintele sf parinti),si asta numai in Hristos si in Biserica,si inca ceva-numai Biserica Ortodoxa lucreaza tainele.Te vei bucura de sf spovedanie,sf impartasanie…Doamne ajuta!
Anca
mai 7, 2011 @ 4:56 pm
Spune nu !!
"Îmi pare rău că nu pot vorbi cu Dumnezeu din cauza mâncării." Pentru Bucuria noastra, pentru Bunul Dumnezeu spune: "Nu!!"
Lili
mai 7, 2011 @ 9:24 pm
"chiar daca stau si invata dupa 12 noaptea, nu mananca, nu beau apa ptr ca a inceput o alta zi."
Poftim?:-)
Cu alte cuvinte,daca la bietul copil i se face sete la 3 noaptea si doreste un pahar cu apa pt ca se deshidrateaza(si cred ca orice om rational stie unde duce deshidratarea) nu-i dati voie sa bea acel pahar cu APA pentru ca "a inceput o alta zi":-?Sau am inteles eu gresit?
Saurian
mai 8, 2011 @ 4:56 am
@Lili: de ce contrazicem obiceiurile ortodoxe frumoase având ca argument situaţii excepţionale ce nu se întâmplă în 99% din cazuri? Eu unul consider că e de folos copiilor să sufere puţină sete şi foame prin astfel de posturi mai ales băieţilor care se vor cocoşi în familie ( îmi permit să spun asta căci sunt şi eu băiat şi am şi eu aceleaşi pretenţii ) deoarece azi ne înfrânăm de la apă iar mâine de la curvie ( şi doar băieţii ştiu cât de puternic poate fi acest război ). Oricum orice post ar trebui să se facă într-o familie unde e multă dragoste şi înţelegere căci dacă e puţină habotnicie în părinţi atunci copiii când vor creşte vor fugi de Biserică considerând-o un jug.
Iar cu mâncarea am şi eu probleme. E drept că eu acasă nu prea puteam mânca orice mi-aş dori şi mi-am format nişte pofte iar ajungând la facultate şi fiind susţinut financiar mai bine ca acasă am cam băgat în mine. Iar în stări de depresie sau de stres simt nevoia să mănânc ceva mâncare mai grasă şi normal că pun kilograme pe mine. E destul de greu să fii gras mai ales că unii răutăcioşi mai fac şi glume pe seama ta ( la care mai adăugăm o scădere a respectului de sine când vezi cât de gras eşti şi probleme de sănătate ce pot apărea la un moment dat ).
Admin
mai 8, 2011 @ 5:22 am
Lili credem ca este o mare diferenta intre a invata copilul sa se infraneze in limitele varstei si vointei lui fata de [i]"nu-i dai voie sa bea acel pahar cu APA"[/i]
Iar din textul Anei nu rezulta ca si-ar fi fortat copiii sa se infraneze. Deci, ne intrebam de unde a aparut interpretarea de "fortare/deshidratare":-?
PS: cand o mama spune "copiii", acei copii pot avea si 2-3 ani, dar pot avea si 20-30 de ani. Deci intreaba-o pe Ana ce varsta au copiii ei ca sa te lamuresti mai bine. 🙂
Lili
mai 8, 2011 @ 9:53 am
Saurian
"E destul de greu să fii gras mai ales că unii răutăcioşi mai fac şi glume pe seama ta ( la care mai adăugăm o scădere a respectului de sine când vezi cât de gras eşti şi probleme de sănătate ce pot apărea la un moment dat."
Stiu f. bine ce probleme poate avea un tanar din cauza mancarii(nesanatoase sau in plus) am avut si eu la un moment dat astfel de probleme.Dar eu vorbeam de APA.:-)
Admin: Copiii aceia pot avea si 15 si 25 si 30..:-) nu are importanta varsta,sa fim seriosi este vorba de APA…mi se pare absolut nesanatos sa ii zici cuiva "nu ai voie sa bei apa"…
stiu asta pt ca o data mi s-a facut rau tocmai pentru ca nu am baut apa(era noapte) am zis lasa ca e tarziu,nu ma trezesc acum,beau maine dimineata…si dimineata abia m-am putut pune pe picioare,crede-ma nu este o situatie ce apare doar in 1% cazuri,ci apare f des.
Adica mi se pare ciudat daca copilul/adolescentul/tanarul se trezeste la 3 noaptea dupa un pahar de apa(nu un litru..) un pahar…sa nu aiba voie sa bea,ma rog,asta-i parerea mea.:-)
Daca si de la apa trebuie sa ne infranam…apai atunci…in fine.
O zi cat buna!
Lili
mai 8, 2011 @ 10:48 am
P.S.: Iertati-ma dar eu astfel de lucruri nu le pot intelege si nici nu am de ce sa ma chinui sa le inteleg.Eu stiu ca am fost educata sa cred in Dumnezeu si sa incerc pe cat posibil sa fac bine si nu rau la oameni si mie(caci in fond asta-i pacatul,sa faci ceva ce dauneaza oamenilor sau tie insuti/insati).Atat:-).Am zis mai demult ca nu voi mai scrie pe acest site,dar nu stiu ce mi-a venit de totusi am mai scris,chiar regret.Puteti sterge toate comentariile,mi-e indiferent.
Ana
mai 8, 2011 @ 1:07 pm
Infranarea
Lili, asa cum spuneau Saurian si Admin mai devreme, trebuie sa ne respectam traditia noastra ortodoxa.
Eu nu mai am copilasi de 2-3 ani, ci sunt maricei (cred ca sunt si mai mici decat tine si mai mari).
Atat mama cat si bunica mea au fost femei simple credincioase si prin ele am invatat si noi copiii, infranarea de la mancat si bautura dupa 12 noaptea. La bunica era chiar mai frumos ptr ca ea respecta slujbele bisericii manca cel tarziu la ora 7.30pm si apoi se inchina si se culca. A doua zi se trezea la 3-4 dimineata, tot asa cu rugaciune si apoi anafura si agheazma. Bunicul la fel. Pe mine cel mai mult m-a uimit infranarea bunicului, caci pe bunica o stiam foarte puternica. Bunicul insa mi-a dat cea mai mare lectie de credinta in Hristos. Orice se intampla in jur era "cu ajutorul Domnului", "-)in voia Domnului", "-)omnul a dat".
Cand animalele din ograda se imbolnaveau, tinea post negru, adica nu manca si nu bea pana cand apareau stelele pe cer. Asta era bunicul, asa era bunica si asa si mama. Daca tie sau altcuiva i se pare grea infranarea de la mancare sau lichide, il inteleg foarte bine. Eu am avut in jur oameni puternici care au trait intr-o perioada diferita. Am vazut la ei, si cu ajutorul Domnului duc si eu mai departe prin copiii mei.
[b]Lili, nu este usoara infranare, ci este imposibila.[/b] De-a lungul timpului am observat ca fara rugaciune, nu e posibila. Noi ducem mereu un razboi nevazut si din cauza asta lupta cu poftele noastre pare asa de grea.
Dumnezeu sa-ti ajute
Lili
mai 8, 2011 @ 2:09 pm
Dna Ana,
Normal ca daca parintii dumneavoastra se trezeau la 3-4 dimineata si aveau alt program era ceva obisnuit sa nu mai manance si sa nu mai bea dupa o anumita ora,de fapt nu este sanatos sa mananci noaptea,dar eu vorbeam de lichide,de apa,care e element primordial al vietii,oare doctorii gresesc cand ne spun ca e f daunator sa nu bem 2 litrii de apa pe zi? Organismul deshidratat duce la imbatranire prematura si la alte boli care se vad doar cu trecerea anilor,eu chiar nu vad sa scrie undeva ca trebuie sa te ifnranezi de la APA(cafea,ceaiuri,sucuri..asta-i altceva) dar apa este absolut necesara oricand si face bine oricand.
Nu vreau sa dau impresia ca sunt adepta a mancatului mult,nu dimpotriva,am avut mari probleme din cauza ca aveam o alimentatie nesanatoasa, in prezent am renuntat de tot la carne,din diferite motive,unele de sanatate iar unele fiindca am eu anumite principii.
Nu suuport chestia cu gratarele,care din pacate ia amploare in Romania…:sad: dar consider ca e sanatos sa bei lichide(apa)cat mai des.:-)
Lili
mai 8, 2011 @ 2:09 pm
infranezi*
Saurian
mai 8, 2011 @ 3:05 pm
@Lili: uneori e nevoie de înfrânare şi de la apă. Trupul este foarte, foarte viclean şi de aceea trebuie să fim foarte duri cu el. Toate aceste sfaturi date de doctori ( cu lipsa de calciu, cu a bea lichide multe etc., etc., etc. ) sunt afişate atât de mult de mass-media pentru a ne slăbi în credinţă. Un post cu rugăciune şi în Hristos nu va dulce la boală. Încearcă să priveşti totul din punct de vedere duhovnicesc. Tu spui că nu ai băut noaptea apă din lenevie apoi ţi-a fost rău. Oare nu a fost din cauză că Dumnezeu a vrut să-ţi tragă un semnal de alarmă în privinţa leneviei? Spunea IPS Serafim Joantă de o femeie din Germania de azi ce lucrează într-o fabrică şi care în Postul Mare nu mânca nimic altceva decât pâine uscată şi apă şi asta doar după 18. Păr. Porfirie zicea că atunci când omul este sănătos se poate orice mâncare, oricât de proastă să se transforme în orice are nevoie organismul deoarece Duhul Sfânt viază în organism. Totuşi, dacă sunt cazuri de oameni care ţin posturi grele şi ajung în spital, aceasta e din cauză că acel om nu-L avea pe Duhul Sfânt în el ( avea undeva o patimă, o mândrie foarte subţire, etc. ) iar Dumnezeu permite să ajungă în spital pentru a se smeri. Pentru noi doi care suntem mai necredincioşi, care toată viaţa noastră am trăit în regulile doctorilor, nu e sănătos să ţinem posturi negre cum e în cazul bunicilor şi mamei Anei deoarece există în noi multă mândrie şi necredinţă, dar pentru acei oameni ce trăiesc într-o altă lume, într-un alt univers, un univers în care totul e condus şi trăit în Hristos lucrurile stau altfel. În general, să ştii că un om în care viază Hristos trăieşte într-un alt Univers decât cel în care trăim noi. Lui nu i se aplică legile oamenilor din ziua de azi. El vede totul din jurul său în altă lumină, comunică cu fiinţe pe care noi nu le putem observa şi are experienţe pe care noi nu le putem înţelege ( să-ţi dau şi un exemplu personal – sper să mă ierte Dumnezeu dacă mă laud – dar mie la început mi se părea ciudat când citeam la Sfinţi că Psalmii sunt foarte dulci. Mie mi se păreau plictisitori şi foarte duri cu toate acele blesteme. Mai nou în schimb am ajuns să simt o dulceaţă citind Psalmii şi parcă abia aştept să încep să-i citesc ). Părerea mea personală e că această informaţie despre ce sfătuiesc doctorii ne face foarte mult rău în sensul că noi nu am mai trăit într-un mediu plin de Hristos ci în unul ateu în care Dumnezeu e legile naturii şi de asta nici nevoinţele nu le putem face la măsura celor dinainte iar dacă încercăm să forţăm nota ajungem la spital din cauza necredinţei şi a unei trăiri bolnave în Hristos.
Lili
mai 8, 2011 @ 3:17 pm
Ceea ce zici de medicina si de medici este f. adevarat,din pacate.Uneori medicii in loc sa dea omului cat mai multe sanse de viata si de vindecare de multe ori ii zice "-)aca nu faci asa mori" scurt pe 2 si la obiect.Plus ca mie mi se pare ca medicamentele care sunt date si recomandate de ei fac mai mult rau decat bine,mi se pare asa de urat ca in loc sa le dea oamenilor tratamente naturiste,bazate pe anumite plante,legume,etc…ei dau numai chimicale si toxine,ca noh din alea ies banii,e trist ca s-a ajuns sa se faca orice si sa se dea orice doar pt a iesi banul.Mie de exemplu mi s-a torait cate proteine are carnea si ce greseala as face daca as rennunta la ea si am renuntat inlocuind-o cu seminte si diferite cereale care au aceleasi protenie si sincer simt diferenta,dar in bine!
Ana
mai 8, 2011 @ 5:52 pm
mancare si apa
Lili, bunicii mei (nu parintii)se trezeau la ora 3-4 dimineata. De altfel la tara toti oamenii se trezeau asa, si cred ca cei care au animale si care lucreaza campul, se trezesc si acum foarte devreme. Odata cu cantatul cocosilor:-). Parintii mei incepeau serviciul la 6 si se trezeau la 5.
Cand m.am referit la mancare sau la post negru era vorba si de apa. Postul nu tine numai de mancare ci si de apa.
Ti-am pus o intrebare mai devreme, legat de postul in familia voastra sau de pregatirea pentru mersul la biserica. La voi se manananca sau se bea apa dupa 12 noaptea?
Lili
mai 8, 2011 @ 6:06 pm
Ma scuzati,nu cred ca am vazut intrebarea.
De mancat nu se mananca dupa 12 noaptea,de fapt nu se mananca dupa ora 8.Mai sunt zile in care mama vine mai tarziu de la servici si dureaza uneori pana pregateste cina si atunci se intampla sa mancam pe la 7:30 cam asa.Dar dupa ora 8 nu se mananca.
Apa,eu cel putin am avut cazuri in care m-am trezit noaptea si am fost in bucatarie dupa un pahar de apa.:-)
Ana
mai 8, 2011 @ 6:30 pm
Dar daca bei apa dupa 12, mai iei dimineata anafura sau daca mergi la biserica iei sfanta impartasanie?
Inteleg ce spui legat de apa.
Lili
mai 8, 2011 @ 6:43 pm
Da,iau sf.impartansanie.Nu mi se intampla in fiecare noapte sa ma trezesc sa beau apa,de obicei am grija in timpul zilei sa ma hidratez sau daca nu inainte sa ma culc,foarte rar(aproape niciodata) ma culc dupa 12 noaptea.
Lili
mai 8, 2011 @ 6:45 pm
Cu mancarea am intotdeana grija,deoarece am avut si inca mai am probleme cu stomacul,au fost 9 luni una dupa alta in care m-a durut zilnic stomacul din cauza alimentatiei proaste+stres+ca sunt genul de persoana care se enerveaza destul de des si mi s-a facut cam praf stomacul,a trebuit sa schimb total regimul de alimentatie,sa renunt la multe alimente,printre care si carnea.
Ana
mai 8, 2011 @ 8:07 pm
Lili, scuze, nu am inteles. Deci bei apa dupa 12 si apoi iei sfanta impartasanie sau iei anafura? La asta ma refeream.
Doamne ajuta
Lili
mai 8, 2011 @ 8:22 pm
Atunci cand stiu ca merg sa ma impartasesc si ca iau anafura nu beau si nu mananc nimic in dimineata aceea(respectiv cu o noapte inainte) dar am spus ca sunt dati in care uneori noaptea imi este sete si merg sa beau un pahar de apa,dar am grija ca atunci cand stiu ca a2a zi ma voi impartasi sa nu trebuiasca sa beau apa sau sa mananc ceva in dimineata aceea(noaptea precedenta).
In general atunci cand am o perioada stresanta la scoala imi dereglez orele la care in mod normal as manca,sau uneori uit sa beau suficienta apa in acea zi si ma trezesc noaptea deshidratata,etc..
In special in perioada aceasta am cea mai mare problema cu stomacul din cauza stresului si a nervilor pentru ca sunt in saptamanile cu teze…si sunt total bulversata de gandul "nu iei nota mare", "profesorul X o a ne distruga pe toti la teza,maine" "oricat invat nu e suficient" etc…sper ca dupa ce vine perioada de "libertate"(after teze) isi va reveni si stomacul meu la normal.:-)
Saurian
mai 9, 2011 @ 4:30 am
@Lili: să-ţi dau un sfat cu şcoala şi anume să nu te stresezi că nu merită. O spune cineva care vreo 12 ani era primul din clasă şi care a realizat că în viaţa de adult notele la şcoală nu te ajută cu absolut nimic. Totul ţine de ceea ce ştii şi ceea ce eşti capabilă să faci în mod practic.
CriCri
mai 9, 2011 @ 5:58 am
subscriu la sfatul lui Saurian ca nu trebuie sa acordam chiar atat de mare atnetie notelor din scoala. in plus, acum sunt si eu profesoara si nu vreau sa distrug pe nimeni:-), chiar daca se intampla cateodata sa dau subiecte mai dificile, o fac de cele mai multe ori pt ca nu imi dau seama ca sunt atat de dificile, nu o fac din rea intentie. 🙂
Guest
mai 9, 2011 @ 8:12 am
Doamne ajuta,eu am gastrita la stomac de foarte mult timp din aceasta cauza mi-a fost foarte greu sa ma abtin de la a manca sau a bea apa noaptea insa incetul cu incetul cu ajutorul Domnului si fetitei mele am invatat si acest lucru ,spun si cu ajutorul fetitei deoarece ea abia anul acesta face 7 ani si este stiut faptul ca pana la aceasta varsta copii pot sa se cuminice la Sf Liturghie fara sa manance ,(nu puteam eu ca mama sa mananc si ea sa se uite la mine ).Desii a fost o perioada mai grea incetul cu incetul cu rugaciune ,la inceput am incercat doar duminica si in sarbatori apoi ne-am obisnuit si in celalalte zile ,acum stim (eu si copiii ca nu sepoate incepe ziua fara anafura si ahiazma sitot fetita este cea careinsista sipe langa tatii -este acea legatura tata fiica ),chiar daca am acele probleme cu stomacul cred ca este bine de a tine aceasta randuiala ,nu ma simt deloc mai rau ,as putea spune ca am invatat sa ma contr-olez putin si cred ca ma simt inca mult mai bine ,iertare daca se pare ca m-am bagat putin in discutia altora nu vreau sa deranjez ,prin ceea ce am scris azi am dorit sa subliniez ca este placut ca in toate sa fie un program ,fiecare are pe cineva care intr-un fel ii disciplineaza , unii poate invata mai devreme altii casi in cazul meu invata un pic mai tarziu cred ca inportant este ca lectia sa fie invatata (este un pic mai…dureros sa inveti odata cu copiii sau chiar de la ei dar ce poti sa mai zici ?Eu nu stiu alceva sa spun decat MULTUMESC DOAMNE PENTRU TOT CEEA CE PRIMESC IN DAR SI IERTARE PENTRU TOT CEEA CE FAC GRESIT.
Este doar una din lectiile care le-am invatat de la copii ar ma fii inca foarte multe insa ma opresc ,Albinuta
Simi
mai 9, 2011 @ 10:33 am
Draga Lili chiar imi pare rau ca treci prin asa ceva, si esti stresata de scoala.Si eu am avut probleme de acest gen. si de la o farmacie mi s-a dat ceva medicament pe atunci numit Malucol.Dupa ce il luam imi trecea durerea de stomac.Dar era in perioada examenelor si a bacalaureatului si durerea de stomac era pe baza de stres.Si ar trebui sa iti faci un program de mancare.Si iar iti spun ca nu sunt de acord cu scoaterea definitiva din alimentatie a carnii.Iti doresc sa treci peste toate problemele cu bine.
Si daca ai invatat pana acuma bine de ce sa nu inveti si de acuma inainte bine?Nu sunt de acord cu Saurian ca nu trebuie sa ne stresam cu scoala.
Si pe langa asta totul tine de autocontrol.Trebuie sa gandesti pozitiv ca totul va fi bine si vei lua nota mare, nu sa apleci urechea la alti colegi.Tu stii ca ai invatat asa ca….bafta.
Mie imi place un proverv: Cand ai facut totul bine si din suflet asteapta rezultatul linistit si cu speranta.
Lili
mai 9, 2011 @ 11:48 am
Multumesc pentru sfaturi:sad: Inteleg Saurian ceea ce spui,da,stiu de fiecare data cand iau o nota proasta ma gandesc "nu conteaza nota,conteaza cat stiu" dar devin si mai suparata pentru faptul ca ma gandesc ca tocmai pt ca stiu nu meritam nota aceea…:|
Nu este vorba de note in principal..este vorba de parerea profesorilor,nici mie nu-mi place lupta asta pentru note parca am fi in jungla…de la note porneste totul invidia,rautatea in clasa si eram la inceput f. vulnerabila la aceste lucruri..la chestile de genu’ "lasa sa nu o ajutam ca e desteapta si stie.. " si cand se intampla sa iau o nota care sa nu fie 10 sau 9 atunci bineinteles ca incepeau falsele compatimiri de genul "Vaii,nu credeam ca tocmai tu vei lua asa o nota,dar ce-ai facut?vai cand am auzit nu mi-a venit sa cred" si tampenii din astea,cred ca mai rau mi-am facut pt ca am pus toate acestea la suflet..plus dezamagirea pe care am simtit-o cand luam cate o nota proasta..s-au tot adunat..
Dar intr-un fel in situatia aceasta mi s-a potrivit vorba "ce nu te omoara,te face mai puternic" am inceput sa nu mai fiu asa vulnerabila la atacurile celor din jur,sa incerc sa ma abtin sa le raspund la comentariile rautacioase pt ca atunci eu as fi zis 2 vorbe,ei inca 10 si tot asa…nu am fi ajuns nicaieri.
Plus ca din pacate am un profesor care trece valoarea unui om prin prisma nr. de carti pe care le-a citit,ceea ce mi se pare atat de gresit..Slava Domnului ca profesorul acela nu este la o materie f importanta din care sa dau bac ca altfel sincer nu stiu ce m-as face…
Simi,am scos carnea din alimentatie in principal pentru ca atunci cand mananc carne imi lucreaza stomacul mai greu si ma simt un pic mai rau.
subscriu la sfatul lui Saurian ca nu trebuie sa acordam chiar atat de mare atnetie notelor din scoala-Chiar as va am profesoara !
Din curiozitate,ce materie predati?
Simi
mai 9, 2011 @ 12:31 pm
Bine atunci Lili.Numai sa suplinezi cum trebuie carnea, sa nu cumva sa cazi in cealalta parte.Tu ai nevoie de energie pt. scoala si invatatura.Si roaga-te sa iti ajute Domnul sa treci cu bine peste examene.Vorbesc din experienta, ca el astepata sa il rugam doar si ne va ajuta sa fim bine si sanatosi sa ducem la indeplinire toata sarcinile pe care le avem (sa scapi cu bine de examene si sa iti croiesti drumul mai departe).
Lili
mai 9, 2011 @ 12:45 pm
Multumesc mult Simi pentru incurajari !Iti doresc si eu de asemenea numai bine!:-)
CriCri
mai 9, 2011 @ 4:50 pm
pt Lili
prefer sa nu dau chiar asa de multe detalii despre mine, oricum, e o materie de real, si cum tu Lili vrei sa dai la litere cred ca m-as numara printre profesorii care nu au ce face si ii streseaza pe copiii de la umana cu subiecte total nerelevante pentru viitorul lor:-). nu mai spun ca sunt convinsa ca si unui elev de la umana ii prinde bine sa stie ceva mate, fizica, chimie, info.
ideea mea era ca ar trebui sa te gandesti la profesori ca la niste oameni din carne si oase, care au fost si ei stresati si poate mai sunt stresati cu examene. nu sunt nici pe departe inamicii elevilor.
am gasit de curand fraza asta:’I met the enemy and the enemy is us.’ Cred ca si prin abordarea gresita/prapastioasa a unui examen/test/referat noi ne facem rau singuri. Trebuie calm, incredere, curiozitate, munca si rugaciune si toate devin mai usoare. Incearca sa abordezi temele si tezele ca si cum ai fi zece ani mai tarziu. Ce ai vrea sa iti ramana peste zece ani din subiectul/teza cu pricina? stii cum se spune, cultura este ceea ce iti ramane dupa ce ai uitat tot.
Si inca ceva, sincer, esti acum abia la inceputul unei munci sustinute, iti trebuie energie si forte pentru poate inca zece ani de studii(depinde ce o sa iti placa sa faci dupa facultate), nu trebuie sa iesi din liceu ‘worned out’. ai drum lung inainte. nu spun sa nu iti pese de ce note iei, ci ca e utila o anumita distantare si un anume pragmatism ce s-ar putea sa te ajute pe termen lung. cred ca nu are sens sa te consumi sau sa iti doresti sa iei o nota buna doar ca sa fii mai buna decat colegii tai sau ca sa iti impresionezi profesorii, trebuie sa inveti pentru tine si pentru ca sa iti inmultesti talantii ce ti i-a dat Dumnezeu.
Lili
mai 9, 2011 @ 5:38 pm
Multumesc pentru sfaturi!:-)
Of,materiile de real…:-mate…vai…acum imi amintesc zambind de acele momente dar atunci aproape plangeam,preferam orice dar sa nu dau teza la mate.
Sunt constienta ca trebuie sa invat pentru mine,doar ca ideea e ca sunt unii profesori care pur si simplu nu vor sa vada elevul dintr-o alta prisma decat cea a notelor si cea a nr de carti citite,eu de f mult timp am renuntat sa mai incerc sa fac pe un anumit profesor sa ma vada si sa vada elevii printr-o alta prisma decat cea a notelor de 10…
Am cunoscut persoane care aveau 10 pe linie,dar nu aveau fond bun,iar pararea mea este ca [b]valoarea adevarata [/b]a unui om nu sta in hainele sale,in bijuteriile sale,in masina sa,nici macar in nr. de carti citite,sunt la filologie stiu ca e important sa citesti,dar atunci cand citesti(mai bine spus atunci cand faci ORICE) fa acel lucru pentru tine,nu pentru ca "asa trebuie"…este o diferenta imensa intre a-ti da seama ca e important sa ai un anumit vocabular,o anumita cultura si intre a judeca un om sau a-l subestima din punctul de vedere a cartilor citite sau a culturii ce-o are.
"cultura este ceea ce iti ramane dupa ce ai uitat tot"-foarte adevarat !:-) Imi aminteste de o carte ce am citit-o mai demult in care un personaj spunea "banii,averea,masina iti pot fi furate,dar invatatura si ceea ce detii tu nu ti le poate fura nimeni,acelea sunt ale tale".
Multumesc mult!:-)
"cred ca m-as numara printre profesorii care nu au ce face si ii streseaza pe copiii de la umana cu subiecte total nerelevante pentru viitorul lor:-)" sa stiti ca am observat ca din orice lucru daca tu ca persoana vrei poti sa iei ceva bun,indiferent ce inseamna acel "ceva bun"..
de exemplu imi aduc aminte acum cativa ani cat ma chinuiam la mate sa invat anumite teoreme,anumite formule,sa le aplic etc..
iar saptamana trecuta am avut pregatire pentru un concurs cu clasa,culmea la matematica!:-) Si a trebuit sa rezolv un exercitiu nu foarte complicat,dar pentru un filolog sa zicem putin mai "neobisnuit" l-am rezolvat in intregime corect si dupa aceea am zambit cand mi-am amintit cat ma chinuiam in generala cu acel mod de rezolvare.
Lili
mai 9, 2011 @ 5:47 pm
Am observat mai ales in ultimii ani lupta aceasta dintre elev si profesor,elevul considerand profesorul "cel mai groaznic om de pe planeta pus sa chinuie bietul elev"…e gresita conceptia asta si multi elevi o au deoarece considera ca si profesorul duce aceeasi lupta cu elevul,da si profesorii duc o lupta cu elevii,doar ca o altfel de lupta,profesorii duc o lupta cu elevii pentru a-i indruma spre cunoastere,pentru a le arata adevaratele valori,prin materia ce o predau profesorii incearca sa duca elevii pe un drum spre adevaratele valori,indiferent ce materie este profesorul duce aceeasi "lupta",la muzica spre a le arata muzica adevarata si de calitate,la desen pentru a le arata adevarata arta(pictura,in special),la romana la fel,la mate la fel,orice materie indiferent ca e umana sau reala duce elevul spre aceeasi cale,spre drumul cunoasterii adevarate si a aprecierii adevaratelor valori,dar despre aceste lucruri discutam daca doriti la alt articol deoarece din pacate iarasi am deviat putin de la subiect.
Saurian
mai 9, 2011 @ 6:19 pm
@Lili: "profesorii duc o lupta cu elevii pentru a-i indruma spre cunoastere,pentru a le arata adevaratele valori". Îmi pare rău să te dezamăgesc dar nu e chiar aşa. Majoritatea profesorilor îşi fac materia doar că să aibă nişte bani. Să ştii că un profesor care face ce spui tu va atrage elevii în jurul lui şi lor le vor place materia. Majoritatea profesorilor nu le mai pasă de elevi. Ei doar vor să-şi predea materia şi gata. Mai sunt cazuri şi mai urâte ( poate te vei întâlni cu ele la facultatea ) când profesorii se răzbună unii pe alţii prin elevi. Adică dacă tu te duci la ceva olimpiadă sau ceva concurs şi eşti studentul îndrumat de profesorul X, te vei trezi că profesorul Y va fi super dur cu tine şi va căuta să-ţi găsească nod în papură din cauză că e invidios pe profesorul X.
Eu când îţi spuneam faza cu şcoala nu mă refeream la ideea utopică de a învăţa pentru tine şi nu pentru şcoală. Majoritatea lucrurilor ce înveţi la şcoală sunt false sau nefolositoare în viaţa de zi cu zi ( evoluţionismul, teoriile despre univers, fizica clasică ce mai nou e depăşită de fizica cuantică, chimia pe care sincer nu ştiu la ce o foloseşti practic etc. ) aşa că doar dacă îţi place foarte mult să studiezi, să aprofundezi ceva anume fă-o. Dar nu uita să te bucuri şi de tinereţea asta ce nu va mai reveni. Mai ieşi pe afară, prin parc, bucură-te de întâlnirile cu natura, cu prietenii, ascultă o muzică bună, ascultă liniştea. Şcoala să o faci doar ca să o treci şi atât. Dacă îţi pui problema să lucrezi ceva în domeniu gândeşte-te clar care e vocaţia ta şi ce vrei să faci, ce vrei să lucrezi? Şi pune accent pe chestia asta. Vrei să fii ceva traducătoare? Atunci apucă-te să traduci tot felul de texte singură ca să devii o traducătoare foarte bună. Vrei să scrii cărţi? Apucă-te de capul tău să citeşti mult şi să scrii mult. Află ce vrei şi ce îţi place şi pune accent pe asta. Şcoala s-o consideri ca ceva ce vrând-nevrând trebuie s-o duci câţiva ani în spate iar după aceea nu vei avea nevoie de ea. Ţi-o spune un om care a păşit în lumea adulţilor şi vede că nimeni nu prea dă doi bani pe ce faci la şcoală.
Să-ţi dau şi un exemplu concret. Fratele unei prieten a terminat energetica şi nu şi-a găsit nimic în domeniu. S-a apucat apoi vreo 2-3 ani să studieze de pe google despre reţele, să-şi facă ceva portofoliu şi s-a angajat ca administrator de reţea fără să aibă studii de specialitate. Sau sunt cazuri de oameni ce termină automatica şi nu-şi găsesc de muncă în timp ce altul care a trecut prin facultate ca prin apă şi lucrează ca mare programator din cauză că a pus accent pe ceea ce îi place şi ce îi aduce bani.
Probabil mulţi nu vor fi de acord cu mine dar în ziua de azi învăţământul este la pământ şi atât timp cât în şcolile noastre învăţăm minciuni sau lucruri nefolositoare n-are rost să mai punem accent pe şcoală. Şi repet, că şi eu în liceu eram destul de disperat după note şi am făcut-o degeaba. Ce rezolvi că stai toată ziua la studiat şi ajungi la automatică, la politehnică ( ca cel mai greu profil la cea mai grea facultate ) ca apoi din cauză că te-a părăsit iubita să te sinucizi? Ce rezolvă acei oameni? Mă uit şi la colegii mei de facultate ce au vreo 19 ani ( eu sunt cam la a doua facultate ) şi cum sunt ori stresaţi de facultate în ultimul hal, ori sunt prea preocupaţi de distracţii şi nu mai fac nimic. Şi ce vor fi cu aceşti oameni când vor întâlni lumea reală? Cum se vor descurca? De asta îţi spun: mai du-te la mănăstiri, mai fă ceea ce îţi place şi las-o mai moale cu facultate. Chiar nu se merită.
CriCri
mai 9, 2011 @ 6:27 pm
da, am deviat de la subiect putin, ideea era ce facem din cauza stresului cu scoala si se intampla cateodata sa mancam mai mult si la ore nepotrivite.
succes mult:-). acum cred ca nu e asa important sa citesti multe, ci e important CE citesti. poate mai putin dar de calitate.
eu la scoala mea ‘ideala’ as da lectura ‘obligatorie’
http://www.fericiticeiprigoniti.net
si toate cartile scrise de acesti prigoniti. nu e intamplator ca Memorialul durerii este subintitulat ‘o istorie care nu se invata la scoala’.
Lili
mai 9, 2011 @ 6:47 pm
Ai dreptate Saurian,mersi f mult de sfaturi.Din pacate sunt f multi profesori asa cum i-ai descris tu,dar sunt si profesori care chiar incearca sa indrume elevii.
"Vrei să fii ceva traducătoare? Atunci apucă-te să traduci tot felul de texte singură ca să devii o traducătoare foarte bună. Vrei să scrii cărţi? Apucă-te de capul tău să citeşti mult şi să scrii mult. Află ce vrei şi ce îţi place şi pune accent pe asta".Sincer,cam fix intre aceste 2 lucruri ma "lupt"…"Află ce vrei şi ce îţi place şi pune accent pe asta"->asta incerc sa fac si sper sa reusesc.
Letanico
mai 9, 2011 @ 8:43 pm
@Saurian
Bună Saurian!
Știu că ești bine intenționat însă aș vrea să ai mai multă grijă la sfaturile pe care le dai să nu fie cumva interpretate greșit de cineva mai tânăr care "răsfoiește" saitul. Eu îți înțeleg punctul de vedere însă mă îndoiesc că acea cunoștință pe care ai menționat-o ar fi putut lucra fără studii de specialitate cum spui tu dacă n-ar fi avut diploma de la energetică. Așa că vezi tu, studiile sunt importante chiar dacă nu te îndrumă imediat în direcția specializării. Drept dovadă, chiar și tu te afli la a doua facultate. Este bine să pui accent pe ce-ți place, să te rupi de lanțurile sistemului și să ai mintea deschisă spre oportunități noi, însă să nu subestimăm școala. De altfel,"multă știință apropie pe om de Dumnezeu, puțină știință îl îndepărtează și de știință și de Dumnezeu"(Pr. Arsenie Boca)
Doamne ajută!
CriCri
mai 9, 2011 @ 11:39 pm
pt Saurian
din pacate marii programatori sunt si cei inlocuiti cel mai repede, parca vazusem undeva o statistica despre faptul ca informatica e breasla in care nu se prea poate iesi la pensie pentru ca tot timpul ies lucruri noi si daca nu te pui la punct, esti inlocuit imediat cu un tanar ambitios dispus sa isi lase chiar si facultatea pentru cativa banicei in plus. cand spui ca acei programatori care trec ca gasca in apa prin facultate, fac ce le place la servici,nu sunt perfect de acord, stiu multi informaticieni plictisiti de proiectele la care lucrau si trebuiau sa stea la serviciul respectiv de dimineata pana seara. mai aveau foarte putin timp sa citeasca o carte, despre viata de familie ce sa mai zic, cand sa mai cunosti pe aleasa inimii daca stai toata ziua la servici. erau un fel de scalvi mai mult sau mai putin fericiti. cred ca firmele acestea care angajeaza tineri fara diploma scot bani mult mai multi decat credem noi de pe seama lor. in loc sa plateasca un programator in State cu… platesc mult mai putin pe un roman care nici nu are diploma(ca sa il poata tine si in sah ). Inteleg ce spui ca facultatea nu ne pregateste neaparat pentru ce o sa lucram dar cred ca rolul facultatii nu este sa ne dea mura in gura ce o sa facem mai tarziu ci sa ne arate cum se invata, cum se abordeaza o problema de specialitate riguros, cum sa putem repera din ce domeniu e o anumita problema, ne da o cultura generala in domeniul de specialitate. Cu alte cuvinte, facultatea ar trebui sa iti dea cutitul de taiat, painea trebuie insa sa ti-o gasesti tu, zi de zi, lucrand, invatand in fiecare zi chestii noi si adaptandu-te.
E foarte important pentru un tanar sa isi vada de studii si sa nu renunte la facultate. nu ii schimba pe oameni cu nimic in fata lui Dumnezeu o diploma insa iti netezeste calea in viata si asta nu e putin lucru.
CriCri
mai 10, 2011 @ 12:04 am
tot pt Saurian
Am observat o masura diferita in a judeca profesorii si informaticienii care lucreaza din facultate: ‘Majoritatea profesorilor îşi fac materia doar că să aibă nişte bani.(..)Sau sunt cazuri de oameni ce termină automatica şi nu-şi găsesc de muncă în timp ce altul care a trecut prin facultate ca prin apă şi lucrează ca mare programator din cauză că a pus accent pe ceea ce îi place şi ce îi aduce bani.’ ambele categorii lucreaza SI pentru bani(CA NOI TOTI) dar informaticienilor cu pricina le mai si place ce fac, spre deosebire de profi. singura mea observatie e ca profii lucreaza pe bani mult mai putini.
Apoi, sa imi fie cu iertare, or fi niste profesori care actioneaza asa cum spui la olimpiade dar la cele la care am participat eu, am fost intotdeauna apreciata dupa munca mea. De altfel, stiam ca la olimpiada se corecteaza lucrarile fara sa se cunoasca numele elevilor, deci cum ar putea sa se razbune profii unii pe altii? recunosc scrisul elevilor proprii, sa zicem, dar pe al celorlalti? la o olimpiada nu sunt elevi doar de la doi profi.
"Probabil mulţi nu vor fi de acord cu mine dar în ziua de azi învăţământul este la pământ şi atât timp cât în şcolile noastre învăţăm minciuni sau lucruri nefolositoare n-are rost să mai punem accent pe şcoală.(…)Ce rezolvi că stai toată ziua la studiat şi ajungi la automatică, la politehnică ( ca cel mai greu profil la cea mai grea facultate)."
Recunosc ca sunt multi profesori care astazi nu isi fac datoria in Romania, poate din ignoranta, nepricepere sau pur si simplu din nepasare. Totusi, de dragul catorva profesori tare buni(atat profesional cat si ca oameni) pe care i-am avut si in gimnaziu si in liceu si in facultate si care sunt inca in invatamant, trebuie sa protestez la afirmatia de mai sus.
Sunt absolut inmarmurita de lipsa de reactie a profesorilor la introducerea educatiei sexuale in scoli, la fumatul elevilor din pauze, la multe altele dar asta e alta mancare de peste.
Inteleg ca ai vrut sa ii spui lui Lili ca nu are motive sa fie atat de stresata cu scoala acum si ca trebuie sa mai iasa si cu colegii/colegele, sa se bucure de primavara. Sunt absolut de acord cu asta. Noi toti trebuie sa ne bucuram de primavara si tinerii de 17 ani indeosebi:-). Ia sa nu mai scriem noi pe blog si sa mergem la plimbare.
Saurian
mai 10, 2011 @ 6:29 am
@Letanico: motivul pentru care fac a doua facultate e mai mult personal ( n-are nici o legătură cu şcoala ). Şi sunt de acord cu tine că la ora de faţă facultatea o faci doar pentru diploma aia ( să aibă şeful o bază legală să-ţi dea mai mulţi bani ). Eu mă refeream în primul rând la cei care pun în centrul vieţii lor şcoala aşa cum am făcut-o eu. Mie îmi place mult programarea şi matematica. Poate aş fi ajuns undeva dacă aş fi pus mai mare accent pe aceste două şi nu pe toate materiile. E drept că la mine au fost mai multe probleme ( să spunem că învăţam doar să am note bune la şcoală şi fără vreun scop să pun accent pe ce-mi place ceea ce insist că nu e normal ). Tot ce am încercat să spun prin mesaj e că mai important e să punem accent pe materia ce ne place şi restul să învăţăm doar cât să trecem clasa pe de o parte iar pe de altă parte să încercăm să nu neglijăm copilăria şi adolescenţa din cauza şcolii. Vârsta asta e cea mai liberă şi plină de energie şi ar trebui s-o folosim pentru a cunoaşte frumuseţile din ţara asta, pentru a ne bucura curat şi frumos de viaţă. Iar în privinţa celor ce caută scuze ce am postat sunt sigur că ori citeau ce am scris, ori nu şi tot făceau cum doreau ei.
@CriCri:Acum să-ţi răspund ţie că mesajul tău e mai lung. În programare e adevărat că sunt şanse mici să ajungi la pensie tocmai din cauză că domeniul acesta e într-o schimbare continuă. Şi sunt şi eu împotrivă celor ce-şi înşeală familia cu munca. Ce am spus de oameni care au învăţat programare fără să puncă accent pe şcoală a vrut să sublinieze că în zilele de azi nu se mai pune aşa mare accent pe şcoală ( şi o spun asta din cauză că sunt mulţi care gândesc cum gândeam şi eu şi anume că dacă e cel mai bun la învăţătură îşi va găsi uşor de lucru. Nu e deloc aşa. ).
Nu ştiu cum e la tine dar eu de exemplu am prins olimpiada pe şcoală şi acolo cam ştiu profesorii la cine corectează lucrările. Sau de exemplu la sesiunea de comunicări ştiinţifice din politehnică la faza locală sunt studenţii ce îşi prezint proiectul iar profesorii sunt juriul şi care dă note şi pune întrebări. Îţi dai seama în cazul acesta că un profesor poate căuta să pună o întrebare încuietoare studentului.
Am mai spus-o şi în primul mesaj: există profesori de vocaţie şi care îşi fac treaba din dragoste dar, aşa cum am menţionat, aceşti oameni nu "chinuie" elevul/studentul ci dimpotrivă, îl atrage, îl face să iubească acea materie. Dacă toţi profesorii ar fi aşa atunci e normal că şi ei ar preda lucruri interesante, noi şi practice iar şcoala şi facultatea ar fi de un mare folos ( măcar că te-ar cultiva şi ţi-ar lumina mintea ).
Şi o ultimă observaţie menită pentru toţi. Când spun să lase mai moale şcoala nu mă refer să o facă asta pentru a trândăvi sau a face cine ştie ce păcate. Un creştin nu poate trândăvi, nu poate pierde timpul deoarece creştinismul, dragostea, e dinamică, e veşnic mişcătoare. Dacă spuneam să lăsăm mai moale şcoala ( pentru că dincolo de materia ce se predă fără rost şi profesorii slabi nu am discutat încă despre otrava ce se predă acolo cum e educaţia sexuală, evoluţionismul, astronomia greşită etc. ) o ziceam doar în sensul a pune accent pe lucrurile mai importante. E primăvară şi e normal şi sănătos să ieşim afară şi să mergem prin pădure. Dar trebuie şi să muncim şi anume să muncim ceea ce ştim că ne foloseşte. Creştinul trebuie în orice face să dea mărturie că e al lui Hristos. Iar dacă pierdem timpul, ce mărturie dăm?
Admin
mai 10, 2011 @ 7:10 am
Copii, va rugam sa discutati pe clubul de prieteni daca aveti sa va spuneti lucruri care deviaza de la subiect prea mult. E mult mai usor de discutat acolo si va puteti spune gandurile in liniste.
Ramona
august 23, 2012 @ 12:55 pm
Multumesc pt sfaturi,foarte frumos articolul si util..