Cum se face dragoste
Astăzi dimineaţă când m-am uitat pe blog am văzut că cineva ajunsese pe pagina noastră căutând următoarele cuvinte: „cum se face dragoste”.
M-am amuzat şi mi-am adus aminte cum cineva a ajuns pe pagina Părintelui Dorin şi a căutat „mihaela rădulescu goală”. Acum sincer nu cred că e de râs, pentru că eu sunt sigur că cel care a căutat „cum se face dragoste” sigur este un copil, nici măcar un adolescent, pentru că adolescenţii (cei peste 15 ani) au acces la foarte multe lucruri în ziua de azi şi sigur au văzut imagini care să le fi satisfăcut curiozitatea. E o gândire de copil să cauţi „cum se face dragoste” în loc să cauţi direct imagini şi filme, sau poate cel cu pricina a vrut să caute detalii tehnici şi senzualităţi.
Totuşi vă pot spune câte ceva despre cum se face dragoste.
Părintele nostru duhovnic ne spunea că trebuie să fii pregătit să faci dragoste ca şi cum ai fi pregătit de rugăciune: trebuie să fii treaz (nebăut), liniştit, împăcat cu soţia, bucuros şi fără gânduri rele şi fără să fii îmbuibat de mâncare multă. Căci stările pe care le au soţii în timp ce fac dragoste se transmit prin hormoni posibilului embrion care poate să apară. Părintele Arsenie Boca vorbeşte excepţional într-o carte a sa („Tinerii, familia şi copiii născuţi în lanţuri”) despre influenţa negativă puternică a alcoolului asupra sămânţei bărbatului şi mai apoi asupra copilului care apare în burta soţiei.
Vă pot spune că plăcerea relaţiei intime dintre un bărbat şi o femeie este dată mereu de Dumnezeu, deci nu este ceva aşa de la sine înţeles, nu este o plăcere care trebuie să existe dacă urmezi nişte paşi, ci o primeşti de la Dumnezeu. Tocmai de aceea nu stă în puterea soţilor de a se bucura şi a de simţi plăcere unul cu altul în timpul relaţiilor intime, ci şi bucuria şi plăcerea sunt de la Dumnezeu. Dar de fiecare dată când ai relaţii intime e altfel, câteodată mai frumos, câteodată mai puţin frumos. Chiar dacă soţii au reţinut câţiva paşi de a se bucura împreună în sânul relaţiilor intime, totuşi repetându-i vor vedea că nu obţin aceleaşi rezultate.
Aşa se face că a avea relaţii intime duminca, în zilele de sărbătoare sau în timpul postului, este de multe ori un eşec şi o pierdere de vreme şi se termină mereu cu mustrări de conştiinţă, cu sentimente de vinovăţie şi cu părere de rău.
Plăcerea şi bucuria relaţiei intime este dată de Dumnezeu soţilor pentru a-i apropia mai mult unul de altul. Astfel că soţul va asocia bucuria de a face dragoste şi cu persoana soţiei şi pentru asta o va iubi mai mult, la fel şi soţia. Dar veţi spune că e un egoism să-ţi iubeşti soţul sau soţia pentru că-ţi oferă plăcere. Da, este un egoism dar tocmai aici e marea taină a căsătoriei.
Deşi unul din soţi căută la celălalt plăcere totuşi are mereu în conştiinţă că din plăcerea aceasta comună poate apărea o fiinţă dragă, un copil extraordinar. Şi astfel presupusul act de egoism este trasformat de Dumnezeu într-un mare act de responsabilitate din partea soţilor, acela de a da naştere şi de a creşte un copil.
Astfel soţii care se feresc de responsabilitatea de a putea avea copiii (protejându-se) se arată ca fiind egoişti unul cu altul dar şi faţă de Dumnezeu, căci Dumnezeu a lăsat plăcerea de a face dragoste tocmai pentru ca soţii să fie atraşi să facă copiii. Aşa fiind, cei egoişti, cei care caută doar plăcerea vor primi roadele acestei plăceri stricăcioase care se trasformă în păcat, şi păcatul este vrednic de pedeapsă.
Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că Dumnezeu a lăsat relaţiile intime în primul rând pentru ca fiecare bărbat să-şi aibe femeia lui şi fiecare femeie să-şi aibe bărbatul ei, şi să nu caute în alte parte cu privirea şi cu pofta. Iar în al doilea rând pentru naşterea copiilor.
Vă pot spune din experienţă că bucuria de avea un copil e de mii de ori mai mare decât plăcerea relaţiilor intime. Nu se exclud una pe alta, ci se condiţionează. Dar când omul intervine în această condiţionare lasată în fire de Dumnezeu atunci suportă consecinţele.
Astfel soţii care se protejează o vreme, hotărând ei când să aibă un copil, află întristaţi că bebeluşul „nu vine la comandă”, nu vine când hotărăsc ei ci tot când vrea Dumnezeu. Dar dacă soţii n-au vrut să aibe un copil când a vrut Dumnezeu (în timp ce se protejau), acum nici Dumnezeu nu mai vrea să le dea copil când vor ei (când nu se protejează).
Cum se face dragoste ? Eu cred că dragostea se face în familie, între un soţ şi soţia lui, cu binecuvântarea lui Dumnezeu şi cu gândul mereu bucuros că roadele dragostei din intimitatea lor pot fi câţiva copilaşi frumoşi.
Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!”
(Claudiu Balan)
CarmenC
octombrie 30, 2008 @ 11:26 pm
Ai scris frumos dar prea scurt despre ceea ce inseamna dragostea in familie si aproprierea trupeasca a sotilor…..Cred ca ar trebui subliniat cel mai important lucru ..acela ca relatiile dintre soti trebuie sa fie doar martea si joia si in afara posturilor de peste an.Pentru ca a face dragoste nu inseamna a fii placere ci zamislire de prunci si de aceea odata ce femeia este insarcinata se inceteaza orice relatie….pentru ca restul dauneaza copilului pentru intreaga viata…Imi spunea un Sfant Parinte” unde sa mai pui apa cand galeata e deja plina?”.Sfantul Parinte Arsenie Boca a dat invataturi extraordinare depre aceste lucruri…dar cine are „urechi sa auda”……
Balan Claudiu
octombrie 31, 2008 @ 6:22 am
O sa mai scriem articole despre relatiile intime in familie si-n afara familiei, si mai ales o sa punem articole cu Parintele Arsenie Boca vorbind despre asta.
flinutz
decembrie 16, 2008 @ 12:51 am
Doamne ajuta!
Carmen, unde scrie ca dragoste se face doar pentru zamislirea de copii si nu si pentru placere?
Dar atunci cand faci dragoste cu sotul/sotia si iti face placere (normal, nu?!) si POTI zamisli un copil e pacat???
Sf. Apostol Pavel a spus ca: „Din pricina aprinderii,
fiecare sa-si aiba femeia sa.”
Cititi si cuvantul Sf. Ioan Gura de aur despre desfranare (referitor la cuvintele de mai sus ale Sf. Apostol Pavel).
Si inca ceva: poti cere unor tineri casatoriti sa faca dragoste martea si joia? Stiu ca asa este recomandarea dar pentru cine? Si care sunt exceptiile? Nu poti spune asta imperativ. Astazi, cand tinerii se casatoresc in jurul varstei de 25 de ani (cel putin) tu vrei ca din prima zi sa tina randuiala aceasta?
Cred ca era bine sa fi facut mentiunea ca exista si EXCEPTII si ca fiecare ar trebui sa-si intrebe DUHOVNICUL daca vrea sa urmeze o anumita randuiala…
felicitas
februarie 26, 2009 @ 9:52 pm
Pareri impartite, …. hmmm…. Carmen nu te supara dar sunt si Sf.Parinti ai zilelor noastre care spun ca daca nu ar exista placere, omul nu ar trece la facut copii asa ca o masina, pana la urma suntem fiinte umane, nu robotzei si nici ingerasi, si uneori mai invatam si din greseli, important e sa ne intelegem rostul nostru pe pamant si idealul Tainei Nuntii la care ne cheama Mantuitorul, dar este un drum anevoios de cele mai multe ori, cu pasi marunti spre acest ideal, nu putem sa inghitim cu totii ca haplea, fiecare are masura lui duhovniceasca. Si mai e ceva aici, intr-o relatie sau casatorie e vorba de 2 oameni si nu unul, si fiecare are asteptarile lui proprii, personale, necesitatile lui, nu sunt intotdeauna amandoi pe aceeiasi lungime de unda…. Cine are experienta de viata in 2 stie mai bine despre ce vorbesc
Iti recomand Par.Epifanie Crampeie de viata, Par.Paisie Aghioritul Viata de familie
nelu
februarie 28, 2009 @ 7:43 pm
nu poti lasa pt marti si joi daca sotia nu e de acord tu devii sfint si ea cauta in alta parte ce nu i oferi tu
florinm
martie 1, 2009 @ 10:42 pm
nici sotul nu devine sfant.
cum sa devina, cand si-a neglijat sotia?
opririle acestea trebuiesc facute de comun acord si in deplina cunostinta.
duhovnicul are un cuvant greu de spus, inainte de a lua o astfel de hotarare e bine ca sotii sa discute cu duhovnicul lor.
anastasia
iunie 25, 2009 @ 2:47 am
Iertati-mi comentariul; poate nu ar trebui sa citesc articole care se adreseaza oamenilor casatoriti cand eu sunt necasatorita, dar trebuie sa marturisesc un lucru… uneori descrierea la persoana I a fericirii pe care o are omul casatorit in intimitatea cu sotia poate fi foarte smintitoare. Cel putin, pentru mine asa este. mai ales ca incep sa iau in calcul si probabilitatea ca poate nu voi avea niciodata un sot.
Crina Ionescu
iulie 26, 2009 @ 12:51 pm
Este absurd sa afirmati ca exista o reteta de a face dragoste. Dragostea, actul intim este intim chiar prin numele sau si nu cred ca se face dupa o anume reteta. Imi spunea un preot din orasul meu, Dr Tr Severin, mai exact preotul Ghinea ca este un mare pacat sa facem dragoste daca nu vrem sa facem un copil si o facem numai de placere si deasemnea spunea ca este un mare pacat sa ai relatii intime cu sotul/sotia. De ce este un pacat, daca Dumnezeu asa a lasat? Un pacat sunt perversiunile sexuale si homosexeualitatea practicate de oamenii ce se pretind a fi oamenii lui Dumnezeu….
Dan
iulie 26, 2009 @ 2:56 pm
D-na Crina, cred ca ati inteles lucrurile gresit in privinta articolului. Nu a dat nimeni nici o reteta de a face dragoste, ci s-a aratat doar cadrul in care este normal sa aibe loc: in taina cununiei. Preotul respectiv bine v-a spus ca…caci casatoria nu este data pentru placere, ci este insotita de placere…ceea ce este cu totul altceva. Nu e pacat in sine faptul ca ne iubim trupeste sotul (sotia) ci faptul ca ne sustragem de la responsabilitatea de parinti. Si orice metoda contraceptiva este pacat impotriva Duhului Sfant, Datatorul de viata. O casatorie in care nu se doresc copii este una egoista, directionata prost doar pentru placere.
Adriana
iulie 26, 2009 @ 5:04 pm
Draga Crina,
Acum vad eu cine ti-a zis tie ca ar fi ” un mare pacat sa ai relatii intime cu sotul/sotia”: preotul Ghinea. Nu il cunosc pe acest parinte, dar inteleg acum supararea ta. Intreaba mai multi parinti si o sa vezi unde va inclina balanta. Si mai ales sa te rogi la Domnul Hristos si la Maicuta Domnului ca sa te invete puritatea trupului, inimii si mintii, atat inauntrul- cat si in afara casatoriei. Sa te rogi lui Dumnezeu sa iti indrume pasii catre parinti iscusiti, si sa-ti calauzeasca mintea catre scrieri intelepte, ca sa poti intelege bine cum stau lucrurile. Caci Domnul nu doreste inselarea nimanui, ci pe toti ii vrea in Adevar, in lumina invataturii Sale cele drepte. El nu a zis niciodata ca ar fi pacat ca sotii sa se bucure unul de altul, ci a zis ca:
„N-ati citit ca Cel ce i-a facut de la inceput i-a facut barbat si femeie?
Si a zis: Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup.
Asa incat nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu desparta.”
(Matei, capitol 19, 4-6)
Deci cei doi, in casatorie, nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup pe care omul nu mai are voie sa il desparta, caci sunt impreunati intr-un singur corp de Insusi Dumnezeu… Mare taina este aceasta si nu toti o inteleg… Asa cum nu toti inteleg cum Dumnezeu poate fi Unul singur in Treime…
Doamne ajuta!
Viorel
iulie 26, 2009 @ 9:28 pm
@Crina Ionescu
In opinia mea draga Crina ai inteles gresit spusele parintelui Ghinea. Casatoria are ca scop primordial nasterea de prunci. Aceasta este menirea omului pe pamant. Dumnezeu a instituit Taina Cununiei pentru ca acest lucru sa se faca cu binecuvantare. Modul cum se inmulteste neamul omenesc dupa cadere este lasat de Dumnezeu ca un pogoramant. Binecuvantare si blestem totodata(spun Sf. Parinti). Sa ne amintim cuvantul lui Dumnezeu adresat Evei: „In dureri vei naste prunci” si „Vei fi atrasa de barbatul tau”. Aceasta cale(prin pofta trupeasca) este aidoma dobitoacelor. Inainte de cadere Adam si Eva umblau goi prin Rai si nu se sminteau de asta pentru ca pur si simplu, in ei nu exista mecanismul poftei trupesti. Priveau unul la altul asa cum noi acum privim la o floare sau la un copac. Cum s-ar fi inmultit atunci neamul omenesc? Bunul Dumnezeu nu ne spune. Poate prin cuvant in Duhul Sfant asa cum s-a intrupat Mantuitorul. Nu stim. Asta a vrut sa spuna parintele, anume ca impreunarea dintre barbat si femeie este pacat intrucat este rodul poftei trupesti. Dar este pogoramant de la Dumnezeu. E suficient sa ne gandim la Taina Botezului care are ca scop principal tocmai stergerea pacatului primordial care se transmite urmasilor deoarece zamislirea este rodul poftei trupesti. Sa ne gandim ca Intruparea Mantuitorului s-a facut prin zamislire de la Duhul Sfant si nu prin unire trupeasca tocmai pentru a nu mosteni si pacatul in trup. Sa ne amintim ca este oprit de la Sfanta Impartesanie cel ce a avut relatie trupeasca cu mai putin de trei zile inainte. Sa ne amintim ca este oprit sa ai relatie trupeasca cel putin trei zile de la Sfanta Impartasanie. Ce se intampla daca faci invers? Te poti indraci. Oricum bine nu-ti este de loc si v-o spun din experienta proprie. Chiar daca nu te impartasesti direct cu Cinstitul Trup si Sange si mergi doar la Sfanta Liturghie nu va sfatuiesc sa mergeti „necurati” si nici dupa aceea pana in ziua a treia sa nu va „necuratiti” caci bine nu va este. Desigur ca suntem cu totii neputiinciosi si ispitele tari. Daca ni se intampla sa „cadem” cu sotul ori sotia din neputinta, ajungand la Sf Biserica sa ramanem in pronaos sau afara daca e cald si e sonorizare. Nu sarutam Sf. Icoane, nu luam Sf. Aghiazma si Sf. Anafora, Nu sarutam mana preotului. Cel putin trei zile. Apoi vom marturisi fapta la Sf. Spovedanie care este de dorit sa fie cat mai curand. Cei care se isotesc in Sf. Taina a Cununiei credinciosi fiind stiu toate cele de mai sus in amanunt si le respecta „din fire”. Avand ajutor Dumnezeiesc nu-i o problema a se infrana de la legatura trupeasca atunci cand Sf.Canoane o cer. Mai problematic este atunci cand unul este credincios si unul nu. Cazul celor care pornesc in viata fara Dumnezeu si cand unul din ei il „descopera” pe acesta(practic tot o lucrare de sus este). Atunci acesta are „de luptat” si cu necredinta partenerului de viata. Acesta trebuie sa procedeze cu discernamant, fara sa forteze cumva partenerul de viata in a respecta cu strictete invatatura de credinta (nu din nepasare ci din blandete stiind ca Dumnezeu nu umba cu barda in mana). In toate cele de mai sus se cere sfatul unui duhovnic incercat, citirea cartilor de invatatura duhovniceasca, rugaciune, si lucrarea tuturor faptelor credintei. Desi cum spuneam mai sus scopul Casatoriei este nasterea de prunci pentru neputinta trupului este ingaduita impreunarea trupeasca dar in conditiile amintite mai inainte, nu in perioade de post sau in sarbatori. Si atat cat o cere trupul caci si in cazul Cununiei poate exista desfranare(atunci cand unirea trupeasca se produce oricat de des si in orice conditii).
D
iulie 26, 2009 @ 9:50 pm
@Viorel – scopul cununiei nu este nasterea de prunci (aceasta este o binecuvantata consecinta). Scopul este ajutorul reciproc , stimularea reciproca in vederea mantuirii.
Viorel
iulie 27, 2009 @ 2:40 pm
@ D:
„Scopul principal al nuntii crestine, dupa porunca lui Dumnezeu(Facere 1,28;2,16-24) si dupa invatatura Bisericii Ortodoxe,este unirea prin iubire a celor doi soti in numele Domnului pentru nasterea de copii, spre inmultirea neamului omenesc. Apoi, ajutorarea sotilor intre ei, pentru usurarea vietii; infranarea trupeasca si evitarea desfraului si a imoralitatii in lume. Toate aceste scopuri sa fie spre preamarirea lui Dumnezeu(Invatatura de Credinta Crestin Ortodoxa, pag 487; Dictionar Teologic, Pr. I. Bria, 1981, pag.95-96).”
Ne vorbeste Parintele Cleopa vol. 5 Editura Episcopiei Romanului 1996, pag. 16
D
iulie 27, 2009 @ 5:42 pm
Definitia din dictionar este TOTALMENTE GRESITA .
P. Cleopa ,daca sustine si el acelasi lucru, greseste si dansul (dar conteaza si cui se adresa; unora poate e mai important sa le spui de copii)
Eu nu spun de la mine; nu-mi permit sa fac asta in problemele importante. Cerceteaza Sfintii Parinti si vei vedea. Poti incepe cu Sf.Ioan Gura de Aur – „Cateheze Maritale”. Sunt poate cele mai complexe si complete omilii cu privire la cununie si relatia dintre soti.
Dan
iulie 27, 2009 @ 5:47 pm
Mai baieti 🙂 , ati atins amandoi esenta spre care este orientata taina cununiei, si bine ati facut ca ne-ati amintit la toti…dar acum sa nu ne duelam in litera de lege. Nu are rost, ca s-a inteles ideea.
D
iulie 27, 2009 @ 6:40 pm
Tocmai ca nu e vorba despre litera legii ! Nu mai suntem sub legea Vechiului Testament cand nasterea de copii era esenta casatoriei. Acum mantuirea este pe primul plan. Hai sa privim mai in adanc, cum spunea p.Galeriu.
Viorel
iulie 27, 2009 @ 8:21 pm
@D
Asta e prea de tot. Daca dumneata stimate(a) D esti de parere ca Pr. Arhimandrit Cleopa Ilie a gresit atunci eu parasesc acest „duel” stupid. A spune asa ceva despre parintele Cleopa- unul dintre cei mai mari duhovnici ai neamului romanesc- este o blasfemie!
florinm
iulie 27, 2009 @ 8:33 pm
@Viorel, „blasfemie”? Nu crezi ca exagerezi putin mai mult? Asa intelegi tu ortodoxia – dai cu pumnul in masa si pleci nervos?
Ce crezi ca ar fi spus Pr. Cleopa despre sotii care nu puteau avea copii? Sa se opreasca definitiv, cumva, de la relatiile trupesti?
D
iulie 27, 2009 @ 8:45 pm
Frate ia-o usurel.
In primul rand am precizat ca este important si contextul in care a spus-o, si caror oameni s-a adresat.
In al doilea rand,lasa blasfemiile, caci ele privesc cele sfinte.
In al treilea rand, parintele Cleopa este un parinte imbunatatit, nu un sfant. Si chiar daca ar fi sfant (asta doar Dumnezeu stie deocamdata – cred ca esti de acord), afla ca sunt sfinti in istoria Bisericii care au gresit in anumite privinte,iar asta nu diminueaza sfintenia lor.
In al patrulea rand si cel mai important (si imi pare rau ca tu nu ai citit ce am scris), eu ti-am spus parerea Sf.Ioan Gura de Aur. Citeste omilia „La cuvintele apostolesti – Din pricina desfraului fiecare sa-si aiba nevasta lui”. Dupa aceea mai vorbim.
Viorel
iulie 27, 2009 @ 10:17 pm
@D
1)Daca ati fi urmarit cu atentie citatul ati fi observat ca prima referire pe care o face parintele Cleopa este la Sf. Sciptura. Dupa spusele dumitale Sf. Scriptura este gresita.
2)Daca nasterea de prunci si cresterea lor in spiritul moralei crestine nu este datoria de capatai a familiei crestine, atunci care e aceasta datorie? Am citit intr-o carte(daca o voi cauta in biblioteca personala o voi gasi) unde un parinte spunea asa: daca cei doi nu vor sa aiba copii atunci sa se opreasca si de la relatiile trupesti. Experienta de viata de 52 de ani, de tata a trei copii si bunic a doi nepoti imi spune ca are dreptate.
3)Chestia asta cu Parintii Sfinti care au gresit am mai auzit-o nu demult sub epitrahilul unui preot( el masina ea masina) caruia tocmai ma spovedeam. Dar parinte uite ce zice Sf. Parinte cutare despre subiectul acesta! Lasa-i pe Sfintii Parinti ca unii dintre ei au fost eretici! Ca 0,00000…..1% dintre ei au gresit in anumite privinte este adevarat, asta stiu si eu. Dar vad ca ideea aceasta capata capata consistenta tot mai accentuata, se raspandeste tot mai mult si coincide cu proorociile ce spun ca in vremurile din urma invataturile Sfintilor Parinti si ale Sf. Sinoade vor fi schimbate pentru a fi in acord cu invataturile lumii acesteia iar aceia(Sf. Parinti) contestati.
3)Parintele Cleopa a fost un om initial neinstruit si care a intrat in manastire de copil am putea spune. A invatat Teologie practicand-o. La trurma de oi a Sf. Manastiri Sihastria. Smerenia i-a fost dascal. Nu a fost auzit vreodata facand vreo afirmatie de la sine. Cand era intrebat ceva despre un anumit subiect, totdeauna respundea cu cuvintele unui Sf. Parinte, nu cu ale lui. Numele lui a fost, este si va fi in inimile multor generatii de oameni chiar daca nu va fi canonizat, lucru de care personal ma indoiesc. Cat priveste pleiada de teologi aparuti mai ales in ultimii ani si care au auzit de vietuirea monahiceasca doar pe net prin blogurile ortodoxe ce sa zic? Teologia doar invatata si netraita nu face doua parale. Cel mai mare teolog de sub ceruri e necuratul ca stie toata teologia pe de rost. La ce-i foloseste daca nu face voia Tatalui? Departe de mine gandul ca toti cei ce studiaza Teologia sau macar citesc si ei cate ceva vorbesc ce nu trebuie. Dar e dificil sa fac abstractie de fel de fel de doctori si doctoranzi in Teologie care s-au apucat sa scrie carti si sa dea sfaturi cu de la sine putere in domeniul sexului si al altor subiecte sensibile provocand sminteala multa in randurile celor ce-i asculta sau citesc. Se apuca sa faca dezlegari ale Sf. Canoane dupa a lor parere. Altii studiaza Ortodoxia pe la Sorbona, sare in apararea celor care se impartasesc la catolici si cel mai greu canon pe care l-ar putea primi ar fi acela sa studieze ortodoxia in tara( conform spuselor lor). Un altul, reputat profesor de teologie grec a venit in Romania acum ceva timp ca, impreuna cu alti „iluminati” de pe la noi sa ceara binecuvantarea Preafericitului Patriarh Teoctist pentru a infiinta o loja masonica. Si enumerarea poate continua. La ce bun? Imi cer iertare daca prin cuvantul meu am suparat pe cineva!
D
iulie 27, 2009 @ 10:44 pm
Degeaba te superi. Poate nu am fost destul de explicit cu o problema care mie mi se pare clara.
Bineinteles ca sotii trebuie sa aiba cati copii le da Dumnezeu,pe care sa-i creasca cum trebuie, ca rod al dragostei lor si dar al Domnului. Ceea ce am spus (citand din Sf.Ioan Gura de Aur, aspect pe care vad ca il eviti constant – vorbind in schimb,nu stiu de ce,despre doctoranzi si teologi) este ca totusi, cat ar fi ea de importanta, nu nasterea de prunci este scopul principal al cununiei, ci ajutorul reciproc in vederea mantuirii (care include,bineinteles,si nasterea de prunci). Acum e mai limpede?
Adriana
iulie 27, 2009 @ 11:40 pm
@D
Pentru mine este foarte limpede, chiar daca nu mie imi sunt adresate cuvintele. Dar stiind cat de greu ne punem noi doi deacord, inseamna ca este chiar asa cum zici 🙂
D
iulie 28, 2009 @ 5:18 am
🙂
Oricum ideea nu e ca am eu dreptate. Ma tot chinui sa repet ca nu sunt parerile mele.
milucrocodilu
august 24, 2009 @ 7:37 pm
D are dreptate.mintuirea e principalul scop al casatoriei,mintuirea sotilor.daca nu se poate casatoriti mai bine sa ramina singuri si sa-si afle calea spre propria mintuire.
D
august 24, 2009 @ 7:49 pm
Vezi tu , si treaba asta cu ramasul singur e cu dus si intors. Vorbeam odata cu un parinte imbunatatit si imi spunea: in manastire iti tai voia, in casnicie vrei-nu vrei trebuie de multe ori sa-ti tai voia. Singur insa esti de capul tau si faci ce vrei, ceea ce e destul de primejdios.
Loredana
august 26, 2009 @ 1:20 pm
Ce isneamna „dupa chipul si asemanarea noastra”?.
Pentru Dumnezeu suntem mai inainte de toate PERSOANE, si in al doilea rand femeie si barbat.
Scopul principal al casatoriei este ca cei doi sa se IMPLINEASCA CA PERSOANE (psihica, spirituala, fizica etc etc): sa relationeze, sa creasca in cunoasterea de Dumnezeu si cunoastere reciproca, sa se mantuiasca.
Pe urma vine relatia sexuala si nasterea copiilor, ambele avand o importanta deosebita.
Dragostea in casatorie este pentru IMPLINIREA CELUILALT si este insotita de placere si posibilitatea procreearii.
De asta spune apostolul ca unirea barbatului cu femeia este o taina…ca este icoana a unirii bisericii cu Isus.
Nu se gasesc nicaieri scrise in Sfanta Scriptura sfaturi cum sa faci, de cate ori, sau cati copii sa ai etc.
De ce? Pentru ca atunci cand cei doi sunt impreuna pana si Dumnezeu iese din camera si le respecta intimitatea.
Pentru ca fiecare trebuie sa urmareasca binele si implinirea celuilalt.
Metodios
octombrie 28, 2009 @ 3:46 pm
Parintele Arsenie Papacioc spunea foarte bine ca scopul casatoriei este stimularea reciproca in vederea mantuirii.Copiii apar ca o consecinta a dragostei celor doi,relatiile trupesti trebuie sa fie o consecinta fireasca a dragostei si nu un scop in sine.Cand este un scop in sine,cum se intampla azi,atunci e desfranare,deoarece nu mai are ca scop procreerea ci placerea fizica.Barbatul si femeia au fost facuti de Dumnezeu cu aceasta insusire de a sti cum sa se iubeasca,e in constiinta si sufletul nostru,dar datorita patimilor ce ne stapanesc,s-a pervertit aceasta insusire,iar astazi relatiile dintre barbati si femei nu mai sunt nici la nivelul animalelor,ci al dracilor,care urasc oamenii si vor sa ii distruga.Aceasta este calea cea mai sigura si rapida de a distruge sufletul omului,prin desfranare,iar asta se vede cu ochiul liber.Nu exista pangarire,umilire si traumatizare mai mare a sufletului,decat desfranarea.Deci,relatiile trupesti trebuie sa fie consecinta a dragostei,dar daca ei nu mai au dragoste,a cui consecinta sunt?Sunt consecinta mandriei si a urii,cei doi nu se mai iubesc nici pe ei insisi,si astfel se sinucid sufleteste si trupeste.Toti oameni cauta fericirea si implinirea,dar din pacate o cauta unde nu trebuie,in minciuna,si nu in ADEVAR,care este Hristos.Ei trebuie sa fie una in Hristos,dar ei sunt una in patimi,traiesc o unitate in singuratate.Deoarece ei sunt orbiti de patima grea a desfranarii,ei nu mai pot intelege nimic.De aceea si parintele Arsenie Boca explica chiar si in termeni medicali,sa se inteleaga cat mai bine.
Lucia
februarie 7, 2010 @ 5:18 pm
Draga Loredana,
Maica Siluana spunea frumos, undeva pe site-ul acesta, că sărutul este „un act liturgic”. Sărutăm, de fapt icoana chipului divin…
Nu prea aş crede că Dumnezeu „iese din cameră”, mai ales dacă are „în plan”, vreo pro-creare…
Nu cred că ar trebui să „iasă din cameră”, nici măcar atunci când facem orice altă faptă împreună… EL oricum e OMNIPREZENT, doar că noi mai uităm asta, din când în când …
Cât despre cei care au ales să trăiască împreună „ca frate şi soră” (sunt destule exemple prin Pateric)….cu siguranţă că şi în „intimitatea” lor se afla mereu, un „Al Treilea”, după modelul iubirii desavăşite a Sfintei Treimi.
Relativ la disputa de mai sus, conciliată cu fineţe de Adriana (căreia îi sunt datoare cu un „mulţumesc”, pentru un compliment (de care oricum nu mă simt vrednică), aducând – simultan – slavă Domnului pentru toate!), aş dori să menţionez că , într-adevăr,
toate cele 7 Sfinte Taine au ca scop principal mântuirea. Cununia are – printre scopurile „secundare” şi naşterea şi creşterea pruncilor întru Domnul…
Lucia
februarie 7, 2010 @ 5:43 pm
Sincer si plin de invataminte articol!
Sem
februarie 7, 2010 @ 8:15 pm
Dragoste se face dupa casatorie . Casatoriti-va virgini, urmati modelul familiilor cinstite , morale.
Lucia
februarie 7, 2010 @ 9:52 pm
Sem,
IDEAL ar fi să se căsătorească: nu doar virgini
(căci poţi fi virgină , dar… să ispiteşti o mulţime de bărbaţi,
sau poţi fi virgin, dar – în inima ta să fi poftit deja o mulţime de femei),
ci – mai ales – FECIORELNICI!!!
Asta-i lupta cea mai grea !!!
Saurian
februarie 8, 2010 @ 7:53 am
@lucian: nu cred. Când spui virgin în primul rând te gândeşti la virginitatea trupului pe când spui feciorelnic te gândeşti la virginitatea trupului şi a minţii. Şi cred că la asta s-a referit Lucia.
georgiana
februarie 21, 2010 @ 8:43 pm
ca de obicei….foarte frumos..imi place ce scrii tu aici.se vede ca si traiesti din ce zici
Ioana
iulie 9, 2010 @ 7:10 pm
Nu am eu experienta dar eu vad dragostea cam asa si asa mi-asi dori-o:oamenii care se iubesc,se iubesc cu sufletul,nu cu trupul.Ei se unesc in taina casatoriei in suflet si ei deja sunt un intreg sufleteste dar sunt despartiti trupeste(si cred ca legatura sufleteasca se va face dupa moarte,adica dupa ce cei doi oameni mor,sufletele lor se voi unifica si vor patrunde unul cu altul in totalitate asa cum cerneala se amesteca cu apa).Acum,cata vreme sunt in viata,daca vrei sa atingi sufletul persoanei iubite nu poti decat prin trup(pentru ca sufletul se afla in trup).Eu nu cred ca o atingere de exemplu pe buze e mai placuta decat una pe maini.Sufletul se afla peste tot in trupul nostru si oricunde ai atinge,atingi si sufletul.Cand te iubesti cu cineva si il mangai,trebuie sa te gandesti ca te apropii in modul asta de suflet.Unirea trupeasca sa fie doar o consecinta a iubirii pure si nu un scop iar copii care urmeaza trebuie sa se nasca in caldura si iubire atat de la mama cat si de la tata,in egala masura.Fiecare zi petrecuta alaturi de persoana iubita trebuie sa fie o zi sfanta,iar respectul nu trebuie sa lipseasca.Eu cred ca daca as avea iubit un baiat care sa faca asa cum am zis eu,de fiecare data l-asi ruga sa mergem la Biserica,sa ingenunchem amandoi si sa ii multumin lui Dummnezeu pentru iubirea nostra,pentru faptul ca am fost puri amandoi de la inceput si suntem in continuare,as plange de fericire si as incerca toata ziata sa-i multumesc si lui Dumnezeu si baiatului pentru iubirea noastra.
Saurian
iulie 9, 2010 @ 8:27 pm
Vai ce fire romantică şi visătoare eşti… 😀 Sper să nu te superi pe mine că nu am spus-o cu răutate. Oricum ceea ce spui tu în mesaj Ioana apare după vreo 30-40 ani de căsnicie şi cu mulţi pumni primiţi de către cei doi unul de la altul precum şi cu multe călcări ale orgoliului proprii. Să dea Maica Domnului să ajungi acolo! 😀
Claudiu-Razvan
iulie 9, 2010 @ 8:52 pm
e bine ca iti doresti sa ai impreuna cu mirele tau o viata frumoasa, insa nu trebuie sa uitam ca vom invia cu trupurile la inviere; cat de luminoase si duhovnicesti vor fi ele, cat de mult unirea va fi plenar duhovniceasca in Lumina neinserata a lui Dumnezeu va depinde de fiecare, fiecare mire si mireasa 🙂
ma bucur sa stiu ca mai sunt astfel de persoane, uneori credeam ca sunt prea ireal…dar Dumnezeu am credinta ca va darui tuturor cea mai potrivita cruce 🙂
Bucurie Ioana!
Cosmin P.
iulie 10, 2010 @ 6:58 am
Viorel are dreptate
[quote name=”D”]@Viorel – scopul cununiei nu este nasterea de prunci (aceasta este o binecuvantata consecinta). Scopul este ajutorul reciproc , stimularea reciproca in vederea mantuirii.[/quote]
Dragă D, Viorel are dreptate!
„Ajutorul reciproc, stimularea reciproca in vederea mantuirii” se poate realiza și în afara căsniciei, de exemplu între persoane de același sex; în schimb nașterea de prunci nu este binecuvântată decât în interiorul căsătoriei.
Citește textul slujbei Nunții din Molitfelnic sau Aghiasmatar și te vei convinge singur. 😀
D
iulie 10, 2010 @ 9:41 am
Pietene, n-o spun eu, o spune Sf.Ioan Gura de Aur. Asa ca daca ai ceva de reprosat, stii acum catre cine sa te indrepti.
Nu descoperim noi acum apa calda …
Guest
iulie 10, 2010 @ 12:27 pm
teoretic, ordinea „ierarhica” a scopurilor Cununiei ar fi:
I – mantuirea (scopul principal, comun si specific tuturor celor 7 Taine)
II a – ajutorul reciproc si
II b – nasterea de prunci (=> e un scop secundar sau „o binecuvantata consecinta”, nu absolut obligatorie !!!… Cei 2 soti se pot mantui si fara nastere de prunci (fie ca traiesc in feciorie – ca fratii, fie ca sunt sterili si apeleaza sau nu la adoptii etc)
Obs: notiunea de „binecuvantare” nu e tot una cu notiunea de „mantuire” (nu toate familiile binecuvantate de Domnul DUMNEZEU, cu multi copii, ajung la desavarsirea celei din care provenea – de exemplu – Sf Vasile cel Mare…)
omp
iulie 10, 2010 @ 12:30 pm
subsemnez comentariului de mai sus
😉 scuze !
Alexandru Barna
iulie 20, 2010 @ 3:37 pm
Creşteţi şi vă înmulţiţi
Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!
Poţi citi aceste cuvinte şi să înţelegi multe. O parte din cei care citesc (nu din cei care doar reproduc cuvintele) înţeleg că este vorba despre relaţia dintre un bărbat şi o femeie care trebuie să facă totul împreună. Să aibă copii, să se înmulţească, să umple pământul, să îl supună.
Alţii citesc numai partea cu stăpânirea. E bine să fii stăpân peste o astfel de planetă creată de Dumnezeu, să te hrăneşti din ea, să furi la nesfârşit din bogăţia ei fără să adaugi nimic. Să fii un beneficiar iresponsabil al locuirii pe pământ.
Există aici un cuvânt cheie. Înmulţirea şi umplerea pământului. Textul biblic nu spune cu ce, deşi oamenii azi înţeleg că e vorba exclusiv de copii. E vorba şi de copii, ca aşa au primit oamenii lege să existe pe pământ.
Dar înmulţirea la care Dumnezeu face apel se referă la har. Recitim textul şi vedem soluţia existenţei umane pe acest pământ: Creşteţi harul în voi şi îl înmulţiţi. Şi umpleţi pământul de harul lui Dumnezeu. Şi cu acest har, şi numai cu el, stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile / viaţa, ce se mişcă pe pământ şi din nou, numai cu acest har al Meu, stăpâniţi peste tot pământul… Altfel nu veţi putea, vă va stăpâni el pe voi. Copii pe voi, animalele, păsările pe care nu le veţi putea prinde în zbor…
E un gând personal. Nu ştiu dacă avea legătură cu subiectul relaţiilor dintre soţi, dar eu l-am pus aici…
Guest
iulie 20, 2010 @ 6:23 pm
cf. Sfintilor Parinti, „pamantul” = si trupul => „stapaniti pamantul” = si a ne stapanii pe noi insine, [i]a ne stapani propriul trup[/i], desigur si prin puterea harului…
Guest
iulie 20, 2010 @ 6:40 pm
gandul tau, Alexandru, a trecut demult si prin mintea Sfintilor Parinti: cresteti [i]in Hristos[/i] si va inmultiti ([i]ca si crestini[/i]), propovaduindu-L…
Vechiul Testament il prefigureaza pe Noul…
Adi
iulie 29, 2010 @ 7:15 pm
dragoste, ha imi provoaca durere altceva nu. Dragostea nu e spaţială si treaba cu cei 2 care devin fraţi din soţi stau şi mă intreb care era rostul să se casătorească daca aşa de puţin se iubesc patetic ,iubirea adevarată nici nu are nevoie de prezenţa persoanei pe care o iubeşti in lumea asta de ex daca moare soţia sau soţul in scriptură e permisă recăsătorirea aia mă face să zic acea iubire nu a fost iubire, a fost o atractie efemeră ,dacă ar fi iubire adevărată cel rămas singur ar murii singur.
Filofteia
iulie 30, 2010 @ 7:57 am
Adi,asa e,iubirea adevarata tine si dupa moarte.Dar…sunt unele lucruri legate de casatorie adaptate de catre parinti(prin diverse adunari si sfatuiri)la zilele noastre.Hai sa fim seriosi,cati barbati sau cate femei raman necasatoriti dupa ce le moare sotul?Foarte putini,cei care raman deobicei necasatoriti sunt cei in varsta,cei tineri tind sa isi refaca viata(tocmai pt ca in tinerete iubirea nu e tocmai iubire sufleteasca).In Biserica este admisa si a 2-a casatorie cu toate ca nici eu nu prea sunt de acord cu asta mai ales in cazul divorturilor facute din fita sau din simplul motiv ca unul din cei doi(deobicei barbatul,dar si femeia uneori)se plictiseste de celalalt.De ce ti-ai mai ales sa te unesti cu persoana respectiva daca nu esti capabil?La asta ar trebui sa se gandeasca tinerii…
Eu personal,daca as avea un sot care sa ma iubeasca si alaturi de el sa nu ma simt inferioara nici macar cu un grad(asa cum fac unii barbati chiar si multi ortodocsi)pt ca amandoi suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu,sa ma respecte,sa ma ajute si pe care sa il iubesc,alaturi de care sa formez acelasi trup si acelasi suflet format din parti egale,in cazul in care ar muri eu nu m-asi mai recasatori si as considera ca un astfel de barbat merita tot respectul si dupa moarte.Si pentru ca moartea este un lucru inevitabil,daca ar fi de acord si el ne-am ruga inca din timpul vietii sa murim amandoi odata ca sa evitam suferintele si ca sa stam in acelasi loc(sicriu,mormant)si dupa moarte.Eu asa as vedea lucrurile,dar fiecare om vede dragostea intr-un mod diferit.
Dan
iulie 30, 2010 @ 10:15 am
Adi si Filofteia, asa este ca iubirea adevarata tine si dupa moarte. Iubirea cere vesnicia, fie ca este iubirea de parinti, frati, prieteni sau de sot/sotie.
@Adi ai spus ca „in scriptură e permisă recăsătorirea”. Dar uite ce spune Mantuitorul despre asta: [i]”Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte de despărţire şi să o lase? El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început nu a fost aşa. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter.”[/i]
Deci nici Dumnezeu nu a lasat ca sotul sau sotia sa se poata recasatori, chiar si dupa moartea unuia dintre ei. Nu e firesc lucrul acesta si tu ai simtit foarte bine aceasta, pentru ca dragostea cere vesnicia si nu suporta pierderea celui pe care il iubeste.
@Filofteia, ai spus ca „In Biserica este admisa si a 2-a casatorie cu toate ca nici eu nu prea sunt de acord …”
In cazul acesta trebuie tinut cont ca Biserica face un mare pogoramant, datorita firii cazute a omului si care este inclinata mereu spre pacat, asa cum reiese si din intrebarea ta retorica „cati barbati sau cate femei raman necasatoriti dupa ce le moare sotul”?
Citez pentru o mai buna intelegere a lucrurilor:
„Biserica sustine ca a doua casatorie si a treia casatorie sunt tolerate numai din intelegere fata de slabiciunile omenesti (I Corinteni 7,9). Sfantul Vasile cel Mare (+ 379) randuieste prin canonul 4, ca cei care se casatoresc pentru a doua oara sa fie opriti de la Sfanta impartasire timp de unul sau doi ani, iar cei care se casatoresc pentru a treia oara sa nu se impartaseasca trei, patru, sau chiar cinci ani. Tinand seama ca aceste persoane erau oprite de la impartasire o vreme atat de indelungata, cele doua casatorii au ajuns sa poarte numele, la unii Sfinti Parinti, de desfranare. A patra casatorie a imparatului Leon al VI lea Filosoful a facut ca in anii 912-913 sa se tina un Sinod la Constantinopol, in urma caruia s-a emis un Tomos. Conform acestui Tomos, a doua casatorie este permisa doar in cazul mortii sau disparitiei fara veste a unuia dintre soti, dar nu echivaleaza cu prima casatorie. A treia casatorie, potrivit acestui Tomos, este acceptata cu urmatoarele conditii: daca cel ce vrea sa se casatoreasca a treia oara are 30 de ani si nu are copii, este oprit de la impartasire 3 ani. Daca persoana in cauza are copii, este oprita de la impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului 4 ani. In continuare se mentioneaza ca daca cel ce vrea sa se casatoreasca a trei oara are varsta de 40 de ani si nu are copii, sa fie oprit de la impartasanie timp de 4 ani, iar daca are peste 40 de ani si are copii, nu se poate casatori a treia oara.”
In cocluzie, este firesc ca cel care isi iubeste sotul/sotia sa nu se mai recasatoreasca sau sa caute alta iubire, dupa moartea sotului iubit, pentru ca iubirea nu se lasa la mormant ca o lumanare pamanteasca, ci se tine in inima cu flacara vie pana cand cei doi soti se vor intalni in lumea de dincolo, iar dragostea se va desavarsi si mai mult. Tin minte ca a intrebat cineva cum se vor mai recunoaste oamenii in imparatia cerurilor iar raspunsul a fost: dupa iubirea pe care si-au purtat-o pe pamant.
Iubirea adevarata nu este temporara si spatiala, ci mereu orientata spre vesnicie.
Irina
iulie 31, 2010 @ 10:53 am
Foarte frumos articol.
As vrea sa stiu daca se poate sa ma adaugati la sectiunea „Blog-uri si site-uri ortodoxe.”
Site-ul „Ortodoxia tinerilor”,deja se afla pe pagina mea.
adresa este: http://o-viata-frumoasa.blogspot.com
Bucurii intru Hristos!
vamesul
august 16, 2010 @ 9:17 pm
in concluzie
Am citit articolul initial cu mare placere. Simplu, direct la sufletul omului. Eu nu sunt cult, citit si inteligent, sfant si patruns de cele sfinte, asa cum sunteti voi.
Mi s-a facut scarba de toate comentariile voastre, fariseilor! Sunteti cu totii doar niste farisei, care scrieti doar ca sa fiti laudati cat de inteligenti si autostiitori sunteti voi.
Va veti primi rasplata…
Admin
august 17, 2010 @ 7:40 am
Frate Vames, adevarat ca fiecare isi va primi rasplata buna sau rea dupa cum i-a fost lucrarea. Asta numai Dumnezeu stie cu adevarat, pentru ca noi suntem de cele mai multe ori orbiti de propriul orgoliu si de celelalte patimi de care suferim. Daca insa te-au smintit cu ceva comentariile cititorilor de la acest articol, atunci este si o vina a administratorilor (adica a noastra), caci noi le-am gasit bune de cuviinta, si cu invataturi de folos, chiar daca s-au precipitat un pic spiritele.
De aceea iti cerem iertare.
Insa nu uita sa treci cu vederea si peste aceasta recomandare a noastra de mai jos:
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/02/20/vamesul-fariseu-sau-cum-ne-pre-facem-in-farisei-crezand-ca-suntem-vamesi/
Sa dea Domnul sa avem cu totii pocainta vamesului.
Guest
august 17, 2010 @ 2:10 pm
lila
septembrie 1, 2010 @ 10:59 pm
m-a uns pe suflet ce am citit de către voi
mă bucur că aveţi gândurile acestea înalte, frumoase. Doamne-ajută să le şi putem pune în practică. adică astfel de iubiri să existe şi să nu fie doar iluzii…
ştiu, sunt puţin mai suspicioasă… mă lupt uneori cu neîncrederea. sper că nu v-am tulburat… caut şi eu răspunsuri, ca tot omul 🙂 .
numai bine şi Doamne-ajută! 🙂
Guest
septembrie 2, 2010 @ 5:21 pm
:ooo: 🙁
Dragos
decembrie 10, 2010 @ 2:35 pm
intrebare
daca situatia socio-economico-profesionala nu permite(mai ales in conditii de criza economica si somaj accentuat) unui tanar sa se casatoreasca,ce are de facut?nu mai face dragoste niciodata?sau renunta la discernamant si se casatoreste ,face dragoste in mod "moral",face copii si apoi ce face?doarme sub poduri?cerseste?in conditiile in care nr somerilor ceste si banii sunt din ce in ce mai putini…totusi,viata ca sa existe are nevoie de un minim de bani,Dumnezeu iti da dar nu-ti baga in traista…ce solutie concreta are Biserica la aceasta problema pe care am descris-o?nu ar trebui sa se mai adapteze morala bisericii la posibilitatile crestinilor?inteb si eu…
Dragos
decembrie 10, 2010 @ 2:38 pm
daca 2 tineri nu se potrivesc "fizic",sexual si se casatoresc virgini,cand isi dau seama ca nu se potrivesc,ce fac?divorteaza sau isi continua casnicia,suferind de pe urma nepotrivirii?totusi,placerea sexuala e un dar dat de Dumnezeu omului,nu de Biserica…ce ziceti?intreb si eu…
cin
decembrie 10, 2010 @ 3:11 pm
Dragos citeste si comentariile caci si din ele aflii multe .uite ce spune cineva
teoretic, ordinea "ierarhica" a scopurilor Cununiei ar fi:
I – mantuirea (scopul principal, comun si specific tuturor celor 7 Taine)
II a – ajutorul reciproc si
II b – nasterea de prunci (=> e un scop secundar sau "o binecuvantata consecinta", nu absolut obligatorie !!!… Cei 2 soti se pot mantui si fara nastere de prunci (fie ca traiesc in feciorie – ca fratii, fie ca sunt sterili si apeleaza sau nu la adoptii etc).
Problema pe care o pui este o FALSA-PROBLEMA…
Claudiu
decembrie 10, 2010 @ 3:20 pm
Salut Dragos,
Ai pus multe intrebari care necesita raspunsuri ample fiecare in parte, dar o sa-ncerc in mare sa schitez un raspuns pentru fiecare:
a. Daca tinerii sunt saraci, ce sa faca? sa nu se mai casatoreasca? sa nu mai faca dragoste?
E simplu sa te casatoresti Dragos: mergi la starea civila depui actele, in cateva zile aveti certificatul de casatorie. Cu acel certificat mergi la biserica cu nasii, familia, prietenii si faci cununia. E scump sa faci nunta mare, ca-n povesti, cu sute de invitati. Dar o nunta nu e greu sa faci. Poti s-o faci si cu 30 de persoane, si chiar acasa, sau la un mic restaurant.
Cine constientizeaza consecintele sexului inainte de casatorie, si vrea sa fuga de consecintele lui nefaste si de pedeapsa lui Dumnezeu, atunci poate sa se casatoreasca si fara prea multi bani, si sa aiba si nunta frumoasa.
b.Daca 2 tineri nu se potrivesc "fizic", sexual, si se casatoresc virgini, ce fac divorteaza?
Nepotrivirea sexuala e o preconceptie nou aparuta si un mod gresit de a privi lucrurile. E ca si cum ai spune "eu nu ma potrivesc la caracter cu mama mea!". Mama ta e mama ta, si asa o sa ramana si o s-o iubesti asa cum e. La fel e si-n casatorie, probleme in cuplu n-apar din cauza nepotrivirii in pat ci din egoism, din cautarea placerii in mod excesiv de catre unul din ei.
Asta e ca si m-as desparti de sotia mea ca nu stie sa faca flotari 🙂
Serios acum. Problema nepotrivirii vine tot ca o consecinta a sexului inainte de casatorie. Tinerii care au avut mai multi parteneri inainte de casatorie, cand intra-n sanul familiei au anumite asteptari de la sotul/sotie lor, si compara mereu ce-au simtit inainte cu ce simt acum. De aici apar discutiile.
Cei care se casatoresc virgini au imprumatat preconceptia "nepotrivirii la pat" tot de la cei care au facut sex inainte de casatorie. E o falsa problema.
Totusi "performantele slabe" in pat pot proveni din mai multe cauze:
– masturbarea din adolescenta
– neinfranarea, dorinta de a face sex in continuu, fara perioade de abstinenta. Cand faci dragoste rar…apreciezi orice fel de performanta….
– accentul prea mare pe sexualitate.
Sexualitate nu defineste familia…nu este baza ei…desi este un factor important.
Simona
iulie 2, 2011 @ 4:41 pm
Eu cred ca dragostea se face ca in Cantarea Cantarilor, din Vechiul Testament 🙂 Mai frumos ca acolo probabil nu o sa poata nimeni descrie ce si cum. Asa http://www.bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/9/C%C3%A2nt%C4%83ri 🙂
Sorin
iulie 3, 2011 @ 4:51 am
Aş avea şi eu o întrebare deşi poate nu îşi are rostul. Spunea cineva că fetele nu sunt foarte dornice de lucrurile trupeşti ci mai mult le fac din cauză că insistă persoana iubită. Se aplică această regulă în general ( şi nu mă refer la cele care sunt dependente de dracul curviei )? Întrebarea e strict pentru fete.
Lilii
iulie 3, 2011 @ 9:04 am
Saurian,
Nu [b]chiar[/b] in toate cazurile,dar daca iei 10 fete care au avut relatii intime cu iubitii lor,8 din ele au avut din cauza presiunii anturajului,a iubitului sau din pura curiozitate.Nu stiu daca sunt sau nu sunt foarte dornice de relatiile intime,tot ce stiu e ca o fata poate rezista mult intr-o relatie cu un baiat,daca tine la el pe bune fara sa aiba relatii intime(mai ales daca este foarte tanara),in schimb daca e o „regula” care sa se aplice,este aceasta: cele care au avut relatii intime din curiozitate sau sub presiunea cuiva(a prietenilor,a iubitului) au ramas cu un „gust amar”.
E adevarat ca aproape niciodata fata nu face primul pas in chestia asta,ci baiatul.Aici ar fi mai multe variante de interpretare,una dintre ele fiind cea spusa de tine.
Simona
iulie 4, 2011 @ 10:32 am
@Saurian, bineinteles ca si fetele sunt dornice de „lucrurile trupesti” 🙂 Problema e ca pentru un baiat e mult mai usor cand vine vorba de sex, decat pentru o fata. Fetele au nevoie de siguranta, de comfort psihic, vor sa se simta iubite, sa fie imbratisate etc. Iar barbatii sunt mult mai putin pretentiosi din punctul asta de vedere. Dar in momentul in care un baiat si o fata se iubesc cu adevarat, el o sa se gandeasca nu doar la a se simti el bine, cum se intampla in multe cazuri, ci si la a-i oferi ei toata siguranta de care are nevoie. Suntem construiti diferit, n-ai ce sa faci. Barbatii se multumesc cu putin de obicei, iar femeile au nevoie de pachetul complet ca sa fie fericite 😛 Iar daca un barbat iubeste cu adevarat o femeie, nu o sa fie nici el fericit pana nu reuseste sa i-l ofere. Adica o sa se simta bine cand o s-o vada stralucind de multumire. Si o sa aiba rabdare, preferabil pana in noaptea nuntii, pt chestii trupesti 😛 Si pana atunci o sa-i demonstreze ca o iubeste pt ceea ce este ea, si nu doar pt sex.
Simona
iulie 4, 2011 @ 10:36 am
Ah, concluzia era ca nu exista femei care sa nu fie dornice de lucrurile trupesti, exista doar barbati care nu sunt capabili sa le faca sa fie dornice. Pana la urma si aici e vorba de o oarecare educatie si de vointa 😀
Lilii
iulie 4, 2011 @ 11:06 am
Simona: In mare parte sunt de acord cu ceea ce ai scris tu,in afara de un singur lucru:
„Barbatii se multumesc cu putin de obicei, iar femeile au nevoie de pachetul complet ca sa fie fericite.” Nu este chiar asa.Sau mai bine zis nu este [b]tot timpul [/b]asa ! Poate ca noi(fetele)suntem genul romantice,care vor luna de pe cer…dar crede-ma ca nici baietii care chiar iubesc si sunt sensibili(caci mai sunt si din acestia) nu se multumesc cu „putin”,iar cand spun „putin” ma refer in primul rand la implinirea sufleteasca,la fericire.
Fara sa fiu rea,parerea ma este ca baiatul/barbatul care se multumeste cu „putin” intr-o relatie,adica pentru el e suficient sa aiba o iubita sau o sotie care sa-i gateasca si sa traiasca cu ideea ca e casatorit,ei bine acei oameni nu prea sunt capabili sa iubeasca.
Pe de alta parte sunt si aceia care vad in casatorie si altceva decat „sa am alaturi pe cineva care sa-mi gateasca,cu care sa vorbesc si-s multumit”,care se casatoresc tocmai pt ca nu se multumesc cu acel „putin”,sunt oameni care gandesc ca daca sunt casatoriti le pot oferi fericirea deplina sotiilor(femeilor pe care le iubesc)astfel fiind si ei fericiti.:)
Lilii
iulie 4, 2011 @ 11:09 am
„Ah, concluzia era ca nu exista femei care sa nu fie dornice de lucrurile trupesti, exista doar barbati care nu sunt capabili sa le faca sa fie dornice”-Asa este si totusi,eu sunt de parere ca baietii(mai ales adolescentii,tinerii) sunt [b]mai dornici [/b]decat fetele.:DTe-ai gandit de ce relatiile se sfarsesc tocmai pe motivul ca fetele nu vor?De ce niciodata nu se sfarsesc pe motivul ca baietii nu vor ?:D(bineinteles,ca o asemenea relatie care se termina dintr-un astfel de motiv nu poate fi o relatie bazata pe iubire).
Sorin
iulie 4, 2011 @ 1:04 pm
„Ah, concluzia era ca nu exista femei care sa nu fie dornice de lucrurile trupesti, exista doar barbati care nu sunt capabili sa le faca sa fie dornice” Chestia asta mă face să mă gândesc la ce insinua unul că dacă unele fete nu vor să facă păcate împotriva firii e din cauză că n-a fost nimeni capabil care să le facă să fie dornice. Fără supărare dar cuvântul acest mi se pare că sună puţin a misandrie şi a curvie. Oricum, eu unul nu cred că aş vrea să mă căsătoresc cu o astfel de fată cu astfel de pretenţii.
Lilii
iulie 4, 2011 @ 2:57 pm
Simona: dorinta ar trebui sa provina din dragoste nu din faptul ca se gandeste(fata) ca nu simte placere.
Saurian: Acum,daca ar fi sa ne luam dupa realitatea pura(si cruda),cate persoane(indiferent daca-s barbati sau femei,presupunand ca sunt casatorite) pun pe primul loc sentimentele ce le-au avut/simtit si apoi placerea?Foarte putine persoane,din pacate.
Iar la faza cu pretentiile,atunci cand iubesti pe bune, nu esti chiar asa de pretentios/a si nici nu bagi de vina,pentru ca il/o iubesti si atat.:)
Sorin
iulie 4, 2011 @ 6:53 pm
@Lilii: Dacă ne vrem credincioşi atunci noi ar trebui să punem pe primul loc sentimentele. 🙂
Lilii
iulie 4, 2011 @ 7:29 pm
@Saurian: sunt perfect de acord cu tine.:)Consider ca orice om ar trebui sa-si puna pe primul loc sentimentele si sa-si asculte inima si constiinta in primul rand,iar apoi ceea ce spune X si Y.Pentru ca in fond,fericirea adevarata e cea spirituala/sufleteasca.:)
Simona
iulie 5, 2011 @ 11:38 am
@Saurian, „misandrie şi a curvie”? Acu sa inteleg ca insinuezi ca as avea ceva impotriva barbatilor si ca-s desfranata? Nu am nimic impotriva barbatilor, am ceva impotriva modului in care o mare parte dintre ei trateaza femeile. Deasemenea, cunosc persoane de gen masculin, impecabile. Ceea ce vroiam sa scot in evidenta este faptul ca in general barbatii se gandesc doar la ei cand vine vorba de sex si nu inteleg sau nu vor sa inteleaga nevoile femeilor. Pentru un barbat e foarte simplu, are nevoie de 5 minute ca sa se simta bine. Pentru o femeie e total pe dos. Aici „de vina” sunt organismele care-s foarte diferite. Cunosc o femeie care a facut pentru prima oara sex cu sotul ei, la 26 ani, si care e foarte fericita in casnicia ei, dar sex face doar pt nevoile sotului. Si sunt diverse astfel de cazuri. Nu incurajez deasemenea relatiile sexuale inafara casatoriei, incurajez in schimb educarea baietilor, pt ca oricat de anti ti s-ar parea, majoritatea nu stiu sa se poarte cu o femeie, oricat de mult ar iubi-o. Si asta efectiv nu ai cum sa imi demonstrezi ca nu e asa, pentru ca nu-ti vorbesc neaparat din experienta mea proprie, ci din zecile, chiar sutele de intamplari pe care le-am auzit, de la alte femei. Si iti garantez ca nu sufera niciuna de misandrie.
Cat despre curvie? Sa fim seriosi. Daca incurajez barbatul sa invete sa se poarte cu femeia pe care o iubeste si care il iubeste, inseamna ca incurajez curvia? Comportament care include de la un unct si relatia sexuala. Exista barbati care habar nu au cum sunt aranjate anatomic toate partile femeii si la ce foloseste fiecare in parte, si unii destul de inaintati in varsta. Nu incurajez nicio curvie, incuranjez barbatii sa invete sa faca dragoste cu alesele lor, nu cu 10 partenere.
Simona
iulie 5, 2011 @ 11:47 am
@Lilii, „dorinta ar trebui sa provina din dragoste nu din faptul ca se gandeste(fata) ca nu simte placere”. Da, intro lume ideala, in care baiatul e atent la toate chestiile de care are nevoie o femeie. Dar cand dragostea e prezenta, si dorinta e prezenta, si el habar nu are sa se poarte cu ea? Eu asta spuneam. Barbatii sunt foarte grabiti cand vine vorba de chestiile astea, iar femeile au nevoie de timp. Cu siguranta exista si exceptii, dar regula generala asta e. Si cand spuneam ca nu exista femei incapabile sa simta dorinta, ci doar barbati incapabili sa le faca sa o simta, ma refeream la doi oameni care se iubesc, evident, nu doi straini, random alesi de pe strada.
Cunosc destule cazuri de casnicii. Cunosc si cazuri de concubinaj dar alea fiind blamate aici pe site nu le mai aduc in discutie. Cazuri de casnicii care nu dau semne ca ar tinde spre destramare, in care sotia intretine relatii intime doar de dragul sotului. Acu, ca o fi si ea de vina ca ii e rusine sa discute cu al ei sot despre asta, dar cauza principala nu e faptul ca femeia e frigida, ci faptul ca barbatul e neatent si nu stie ce sa faca pentru a se simti amandoi la fel de bine. De aici se intra intrun cerc vicios care pe scurt se numeste lipsa de comunicare. El ar face orice daca ea i-ar cere, inclusiv sa aprinda lumanarele si sa faca bai lungi de-o ora etc, ei ii e prea rusine sa ceara sau se simte ofensata pt ca el nu face din proprie initiativa unele chestii si ca nu ii citeste gandurile, ca nu e tandru pentru ca asa ii e firea si nu ii aduce flori pt ca asa ii place lui etc etc etc si se lamenteaza amandoi. De vina e doar lipsa de informare, de comunicare, si nu vorbesc doar ca sa nu tac, ma bazez pe experientele traite ale unora.
Simona
iulie 5, 2011 @ 12:04 pm
Si Lilii, eu cred ca de vina e si faptul ca oamenii incep sa aiba relatii sexuale de foarte tineri. Pe vremea cand era mama de varsta mea, am auzit si eu povestiri cum ca atunci cand un baiat atingea mana unei fete, insemna ca o place, nu gluma. Si erau alte emotii si alte trairi, si existau valori. Si barbatii se dadeau peste cap ca sa cucereasca femeia pe care o placeau si eventual primul pas dupa ce reusea sa o faca sa se uite la el, era sa se gandeasca la casatorie. Si noaptea nuntii era o sarbatoare. Apoi cand azi majoritatea adolescentilor isi incep viata sexuala inainte de a deveni majori, cand sunt inca copii, ce valori mai au baietii? Din fericire pentru ei, au corpul construit de-asa natura incat nu o sa fie o problema tot maratonul asta. Si nu spun ca fetele ar fi mai breze, doar ca organismele lor is mai pretentioase. Asa ca traim intro lume in care e o foarte mare lipsa de valori, si ambele sexe sunt implicate, nu am dat vina pe niciun barbat, cum insinua Saurian. Vroiam doar sa scot in evidenta ca, repet, corpurile femeilor sunt mai pretentioase, dar toate-s functionabile, de unde dumnezlui a tras concluzia ca sunt anti-barbati si pro curvie. Interesanta deductie, dar nu se putea mai incorecta de-atat.
Administrator
iulie 5, 2011 @ 1:14 pm
Simona, eu cred ca totusi nu ai inteles bine cuvintele lui Saurian. Mi-e greu sa cred ca prin ceea ce a spus a insinuat ceva la adresa ta. Oricum, probabil ca va citi cele spuse de tine si va veni cu mai multe explicatii. Pana atunci te rugam sa nu o iei la modul personal. Noi banuim ca este vorba de o neintelegere a sensului de cuvinte.
Lilii
iulie 5, 2011 @ 5:09 pm
Simona:
Am citit ce-ai scris si am sa-ti raspund sub forma de schema:
1.Da, intro lume ideala, in care baiatul e atent la toate chestiile de care are nevoie o femeie. Dar cand dragostea e prezenta, si dorinta e prezenta, si el habar nu are sa se poarte cu ea? Eu asta spuneam. Barbatii sunt foarte grabiti cand vine vorba de chestiile astea, iar femeile au nevoie de timp.
Nu trebuie o lume ideala,este greseala noastra a fetelor ca ne-am obisnuit ca baietii sa se poarte oricum iar apoi spunem resemnate „apai ce?altii is mai buni..doar in basme”.Permite-mi te rog sa fiu un pic idealista,eu consider ca atunci cand chiarr iubesti nu iti mai faci griji ca „nu stie sa se poarte cu mine”,pentru ca totul vine din iubire,daca el te iubeste stie sa fie tandru,atent,etc..daca chiar te iubeste.
Sunt de acord ca barbatii sunt foarte grabiti la faza asta,dar daca el nu poate sa inteleaga ca ai nevoie de timp inseamna ca nu te iubeste.
Stii cum numesc eu lipsa de comunicare dintre doi soti?Singuratate in doi si crede-ma am vazut multe cupluri care traiesc „singuratate in doi”,dar nu inteleg de ce s-au mai casatorit acei oameni.Exista si cazuri in care a fost la inceput dragoste,iar apoi incet a disparut …dar de fapt nu a disparut,ci doar a fost acoperita de stres,probleme,etc.Aceea se numeste monotonie iar daca cei doi soti vor..pot iesi din starea aceea.
Lilii
iulie 5, 2011 @ 5:16 pm
2.Eu am inteles ce ai vrut sa spui,ce-ai vrut sa scoti in evidenta,dar eu cred ca atunci cand zicem ca barbatii „trebuie sa fie atenti la toate chestile care le vor femeile” gresim,pentru ca dam intr-un fel impresia ca barbatii trebuie sa fie niste servitori gata sa indeplineasca toate dorintele femeilor.Nu e asa,ca un barbat sa fie „atent” la toate dorintele sotiei trebuie sa ii simta sufletul,sa o simta cand e nemultumita,cand e trista,cand sufera,etc…iar pt asta nu trebuie decat sa o iubeasca.Ok,stiu sunt si situatii in care chiar se iubesc dar cum ziceam intervin alti factori externi,acolo dupa parerea mea nu exista numai un vinovat.
Sorin
iulie 5, 2011 @ 6:23 pm
După cum spunea şi admin eu nu te-am acuzat de nimic. Mă refeream la acest citat că mi se pare că tinde puţin spre acele 2 puncte (misandrie şi curvie) din motivele următoare:
1.) mi se pare că e prea mare accent pe partea sexuală. Spunea un părinte dintr-o carte ( din păcate nu mai ştiu ce părinte şi în ce carte ) de faptul că în ziua de azi se pune prea mare accent pe cum să atingi femeia ca să îi provoci o plăcere cât de mare în loc să se pune accentul pe iubirea dintre cei doi şi pe faptul că acest act până la urmă e o manifestare trupească a iubirii dintre cei doi. Mai departe nu mă avânt să mai vorbesc despre subiectul acesta ( deşi aş avea de spus mai multe ) deoarece nu mi se pare potrivit ca pe un site ortodox să purtăm discuţii despre sexualitate.
2.) vorba pe care ai spus-o tu are o formă arhicunoscută printre ceilalţi oameni: „Femeia e o vioară iar bărbatul e o maimuţă care trebui să fie învăţat să cânte la vioară”. Scuză-mă dar ţi se pare normal această asemănare? Tu pe scurt acuzi că femeilor nu le place actul sexual din cauză că bărbaţii sunt nişte… şi te las pe tine să completezi. Să înţeleg că ar trebui acum să citesc cărţi de sexualitate că să fiu destul de bun în pat pentru cea cu care mi-aş împarte viaţa? Şi sincer nu ţi se pare că ai mers cam departe cu aceste explicaţii? Adică eu unul îmi vine puţin să roşesc citind aşa ceva pe un site ortodox. Eu când am întrebat ce am întrebat nu m-am referit la cele care au nu ştiu câţi ani în care au avut relaţii sexuale ci la cele care sunt la început de drum. Şi în cazul celor care au avut relaţii sexuale m-aş referi dar la ele ar fi de luat cazul general ( adică când soţiile sunt mulţumite de soţii lor ). Dacă aş întreba ceva mai mult aş intra în lucruri mai particulare şi care totuşi sunt destul de intime. Încearcă să priveşti şi de cealaltă parte a problemei: ştii cât de mare e pentru un băiat atunci când îi e frică să nu fie îndeajuns de bun în pat pentru persoana iubită?
Sorin
iulie 5, 2011 @ 6:25 pm
După cum spunea şi admin eu nu te-am acuzat de nimic. Mă refeream la acest citat că mi se pare că tinde puţin spre acele 2 puncte (misandrie şi curvie) din motivele următoare:
1.) mi se pare că e prea mare accent pe partea sexuală. Spunea un părinte dintr-o carte ( din păcate nu mai ştiu ce părinte şi în ce carte ) de faptul că în ziua de azi se pune prea mare accent pe cum să atingi femeia ca să îi provoci o plăcere cât de mare în loc să se pune accentul pe iubirea dintre cei doi şi pe faptul că acest act până la urmă e o manifestare trupească a iubirii dintre cei doi. Mai departe nu mă avânt să mai vorbesc despre subiectul acesta ( deşi aş avea de spus mai multe ) deoarece nu mi se pare potrivit ca pe un site ortodox să purtăm discuţii despre sexualitate.
2.) vorba pe care ai spus-o tu are o formă arhicunoscută printre ceilalţi oameni: „Femeia e o vioară iar bărbatul e o maimuţă care trebui să fie învăţat să cânte la vioară”. Scuză-mă dar ţi se pare normal această asemănare? Tu pe scurt acuzi că femeilor nu le place actul sexual din cauză că bărbaţii sunt nişte… şi te las pe tine să completezi. Să înţeleg că ar trebui acum să citesc cărţi de sexualitate că să fiu destul de bun în pat pentru cea cu care mi-aş împarte viaţa? Şi sincer nu ţi se pare că ai mers cam departe cu aceste explicaţii? Adică eu unul îmi vine puţin să roşesc citind aşa ceva pe un site ortodox. Eu când am întrebat ce am întrebat nu m-am referit la cele care au nu ştiu câţi ani în care au avut relaţii sexuale ci la cele care sunt la început de drum. Şi în cazul celor care au avut relaţii sexuale m-aş referi dar la ele ar fi de luat cazul general ( adică când soţiile sunt mulţumite de soţii lor ). Dacă aş întreba ceva mai mult aş intra în lucruri mai particulare şi care totuşi sunt destul de intime.
@admin: mesajul de mai sus conţine cuvinte mâncate şi te rog să-l ştergi
Sorin
iulie 5, 2011 @ 6:32 pm
Dincolo de asta încearcă să priveşti şi de cealaltă parte a monezii: ştii cât de mare e presiunea pentru un băiat atunci când îi e frică să nu fie îndeajuns de bun în pat pentru persoana iubită? Prefer să mă opresc aici. Personal regret că am pus întrebarea deoarece mi se pare că s-au ajuns unele discuţii ce nu prea îşi au locul pe un astfel de site. Din punctul meu de vedere admin poate şterge tot de la întrebarea mea. Doamne ajută!
P.S: Regret sincer dacă prin ceea ce am spus te-am făcut să crezi că te-am acuzat de ceva.
Lilii
iulie 5, 2011 @ 7:09 pm
Saurian: „Să înţeleg că ar trebui acum să citesc cărţi de sexualitate că să fiu destul de bun în pat pentru cea cu care mi-aş împarte viaţa?” Nu ar trebui sa faci nimic,adica mi se pare o absurditate sa ne luam dupa sondaje,dupa parerile altora in subiecte ce ne privesc doar pe noi insine si pe persoana iubita.In fond,e vorba de intimitatea dintre doua persoane,o „chestie” in care nimeni nu ar trebui sa se bage ca musca-n lapte.Fiecare om este diferit in felul sau,fiecare simte diferit,fiecare actioneaza diferit,nu exista o regula la chestile ce privesc relatia cu persoana iubita.
„ştii cât de mare e presiunea pentru un băiat atunci când îi e frică să nu fie îndeajuns de bun în pat pentru persoana iubită? „-acea presiune(teama) exista la ambele persoane.;)
P.S.: La fel si din p.m.d.v. admin poate sterge tot ceea ce am zis.:)
Viorel Thuruczy
decembrie 12, 2011 @ 12:32 am
„Nu am eu experienta dar eu vad dragostea cam asa si asa mi-asi dori-o:oamenii care se iubesc,se iubesc cu sufletul,nu cu trupul.Ei se unesc in taina casatoriei in suflet si ei deja sunt un intreg sufleteste dar sunt despartiti trupeste(si cred ca legatura sufleteasca se va face dupa moarte,adica dupa ce cei doi oameni mor,sufletele lor se voi unifica si vor patrunde unul cu altul in totalitate asa cum cerneala se amesteca cu apa).Acum,cata vreme sunt in viata,daca vrei sa atingi sufletul persoanei iubite nu poti decat prin trup(pentru ca sufletul se afla in trup).Eu nu cred ca o atingere de exemplu pe buze e mai placuta decat una pe maini.Sufletul se afla peste tot in trupul nostru si oricunde ai atinge,atingi si sufletul.Cand te iubesti cu cineva si il mangai,trebuie sa te gandesti ca te apropii in modul asta de suflet.Unirea trupeasca sa fie doar o consecinta a iubirii pure si nu un scop iar copii care urmeaza trebuie sa se nasca in caldura si iubire atat de la mama cat si de la tata,in egala masura.Fiecare zi petrecuta alaturi de persoana iubita trebuie sa fie o zi sfanta,iar respectul nu trebuie sa lipseasca.Eu cred ca daca as avea iubit un baiat care sa faca asa cum am zis eu,de fiecare data l-asi ruga sa mergem la Biserica,sa ingenunchem amandoi si sa ii multumin lui Dummnezeu pentru iubirea nostra,pentru faptul ca am fost puri amandoi de la inceput si suntem in continuare,as plange de fericire si as incerca toata ziata sa-i multumesc si lui Dumnezeu si baiatului pentru iubirea noastra.”
SA LUAM AMINTE! FELICITARI, IOANA
Administrator
decembrie 12, 2011 @ 8:52 am
Cricri ne pare rau pentru tulburarea produsa de acel comentariu al lui Daniel care desi pare ontopic nu este deloc (pur si simplu acea intamplare nu pot sa o accept ca fiind adevarata ci fabricata pentru rating. Chiar daca ar fi adevarata ea nu are legatura cu esenta articolului. Si in plus acest ”caz” nu este unul reprezentativ ci doar unul extrem, daca intr-adevar ar fi adevarat).
Ideea este ca am sters comentariul, inclusiv comentariul tau de sesizare pe care l-am vazut abia acum, dupa ce a postat un comentariu si Viorelth.
preot Ioan
decembrie 2, 2012 @ 9:51 pm
Bine a zis Danion Vasile, ca in afara casatoriei nu poti face dragoste, ci doar sex. Si atunci cum ramanem? Cand ne indragostim, ce de fapt ne cucereste mai mult: fusta scurta, sau poate machiajul, sau coafura frumoasa?… Incearca sa te lipsesti de ele si vezi daca mai are pentru ce te iubi. O fata care se doreste a fi iubita, sa-si scoata in evidenta sufletul ei, pentru ca atunci cand va disparea frumusetea trupului, sotul tau sa nu fie in lipsa. Fa-l sa te iubeasca pentru calitatile sufletului, iar daca te iubeste pantru ca porti fusta scurta si esti machiata, nu ai decat sa-i cumperi si lui cate una… Eu cred ca esti mai de pret decat aceste nimicuri, ce ziceti?
Eugen
mai 18, 2015 @ 7:09 am
Buna ziua,
Ok daca am inteles bine dragostea si dorinta fata de sotia ta este in prim plan contopirea 2 trupuri 2 oameni care se iubesc si care pot da nastere la un copil mult dorit. Si cam aici se poate spune ca se inchide relatia sexuala. Daca faci dragoste dupa ce se naste copilul … si dupa timpul alaptarii ca nu avem voie in timpu respectiv … nu mai facem ca drept iubirii dintre doi oameni mai apare un copil … si daca o mai doresti pe sotie apoi mai faci inca unul ..si tot asa …ca daca te protejezi esti egoist si pacatos in fata Domnului .. inseaman ca dupa un copil sau doi trebuie sa ne orpim … e corect asa … ca posibilitatea financiara sa tii 10 copii e cam …
Singuru lucru pe care il vad eu faci un copil si apoi pur si simplu inchizi in tine dorinta de a face dragoste respectiv sexul cu sotia ca nu poti face copii pe banda la nesfarsit cu ce ii intretii …
Andrei Calin
mai 18, 2015 @ 4:40 pm
@Eugeniu
[i]Singuru lucru pe care il vad eu faci un copil si apoi pur si simplu inchizi in tine dorinta de a face dragoste respectiv sexul cu sotia ca nu poti face copii pe banda la nesfarsit cu ce ii intretii …[/i]
Lucru care de altfel este nesanatos si pentru minte si pentru corp, mai ales daca nu esti inca trecut de varsta de 20-30 de ani.