Cum se împacă Ortodoxia cu acumularea de bogății? Iisus a iubit sărăcia și a propovăduit-o!

Duminică dimineață, 31 decembrie 2023, mergeam spre Mănăstirea Putna la liturghie și treceam cu mașina împreună cu familia mea prin satul Bivolărie și am observat deodată pe partea stângă foarte multe mașini parcate. Era aproximativ ora 9 dimineața și era ciudat să le vezi pe marginea drumului național. Ce ne-a atras atenția și mai mult e că erau numai automobile scumpe, de aveai impresia că e un parc auto cu mașini de lux. Ne-am dumirit rapid, era parcarea din fața bisericii penticostale, și oamenii erau veniți la slujbă.
Da, bucovinenii sunt oameni harnici și serioși, ba și foarte credincioși pe deasupra, dar imediat mi-a revenit în gând de la lucrarea mea de licență din facultatea de economie: cum se împacă acumularea de bogății cu creștinismul? Sau mai corectă întrebarea ar fi așa: Cum se împacă Ortodoxia (dreapta credință) cu acumulare de bogății?
Dacă i-am întreba pe unii dintre protestanții, ne-ar răspunde că bogăția este un semn al binecuvântării lui Dumnezeu peste viața omului. Dar este oare așa?
Nici cu noi ortodocșii nu mi-e rușine, că și noi avem de toate… Mulți dintre noi epatăm cu case, mașini, bijuterii, haine, telefoane, tehnologie, vacanțe exotice, afaceri prospere, etc.
Bogăția în Vechiul Testament
În înțelegerea oamenilor din Vechiul Testament, bogăția era un semn al binecuvântării lui Dumnezeu. Dar atenție, o bogăție acumulată fără hoție, fără vărsare de sânge, cu muncă și răbdare, cu cinste și mereu împlinind voia lui Dumnezeu. Altfel mai de vreme sau mai târziu venea pedeapsa lui Dumnezeu asupra celor acumulate prin nelegiuiri.
Psalmistul David spunea: „Fericit bărbatul care se teme de Domnul; întru poruncile Lui va voi foarte. Puternică va fi pe pământ seminţia Lui; neamul drepţilor se va binecuvânta. Slavă şi bogăţie în casa lui şi dreptatea lui rămâne în veacul veacului.” (Psalmul 111, 1-3)
Așa se face că Iov era foarte bogat și era cel mai cinstit om din vremea lui. Avraam avea averi impresionante și a fost considerat unul dintre cei mai bogați oameni ai timpului său. Iosif este vândut ca un sclav și ajunge în Egipt cu mâna goală și apoi prin ajutorul lui Dumnezeu, în câțiva ani, devine mâna dreaptă a lui Faraon, cel mai bogat și mai puternic om din țară, după rege. Iacov de asemenea își face avere la socrul său Laban prin ajutorul lui Dumnezeu care mereu a fost de partea lui. David, este luat de la oi și este pus rege peste Israel de Domnul, și ajunge să fie și el bogat și puternic, pentru credincioșia lui înaintea lui Dumnezeu. Solomon a fost un rege bogat și puternic, cunoscut pentru înțelepciunea sa și pentru construirea Templului din Ierusalim.
Dar odată cu venirea coborârea din cer a lui Dumnezeu pe pământ, această înțelegere limitată asupra vieții se lărgește extraordinar. În Vechiul Testament oamenii nu aveau conștiința clară asupra vieții veșnice, nu știau nimic despre înviere, nu mai vorbeau aproape deloc despre raiul pierdut. Viața și binecuvântarea ei erau aici pe pământ, iar după moarte sufletul se sălășluia în Șeol. Iată ce spunea cel mai înțelept om de pe pământ, Solomon, despre cum și-a trăit viața:
1 Grăiam inimii mele: «Vino să te ispitesc cu veselia şi să te fac să guşti plăcerea!» Şi iată că şi aceasta este deşertăciune.
2 «E nebunie!» am zis despre râs. Şi despre veselie: «La ce poate să folosească!»
3 Am cugetat apoi în inima mea, să desfătez trupul meu cu vin – pe când cugetul meu umbla după înţelepciune şi cerceta nebunia – până ce voi vedea ceea ce este bun pentru fiii oamenilor să facă sub cer în vremea vieţii lor.
4 Am început lucrări mari: am zidit case, am sădit vii,
5 Am făcut grădini şi parcuri şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori;
6 Mi-am făcut iazuri, ca să pot uda din ele o dumbravă unde creşteau copacii;
7 Am cumpărat robi şi roabe şi am avut feciori născuţi în casă, asemenea şi turme de vite, şi oi fără de număr, mai mult decât toţi cei care au fost înaintea mea în Ierusalim.
8 Am strâns aur şi argint şi număr mare de regi şi de satrapi; am adus cântăreţi şi cântăreţe şi desfătarea fiilor omului mi-am agonisit: o prinţesă şi alte prinţese.
9 Am fost mare şi am întrecut pe toţi cei ce au trăit înaintea mea în Ierusalim şi înţelepciunea a rămas cu mine.
10 Şi tot ceea ce doreau ochii mei nu am dat la o parte şi n-am oprit inima mea de la nici o veselie, căci inima mea s-a bucurat de toată osteneala mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată munca mea.
11 Apoi m-am uitat cu luare aminte la toate lucrurile pe care le-au făcut mâinile mele şi la truda cu care m-am trudit ca să le săvârşesc şi iată, totul este deşertăciune şi vânare de vânt şi fără nici un folos sub soare. (Eclesiastul 2, 1-11)
Pentru că altă viață nu știau, oamenii deși credincioși Domnului, trebuiau să se bucure cât pot ei de acestă viață, în mod cinstit și bine plăcut lui Dumnezeu.
Bogăția în Noul Testament
Venirea Domnului Iisus Hristos deschide Împărăția Cerurilor pentru toți oamenii. Lărgește la infinit perspectiva vieții umane și o deschide spre veșnicia infinită a vieții cu El. Toată lucrarea de mântuire a Domnului Hristos, învierea Lui și înălțarea la ceruri arată drumul pe care fiecare om îl va parcurge de acum înainte.
A trăi doar pentru aici pe pământ, de acum înainte, când ușa Împărăției Cerurilor este deschisă permanent, și Tatăl ne cheamă din ceruri la El, este o nebunie (vezi pilda bogatului căruia i-a rodit mult pământul și a vrut să-și mărească și mai mult hambarele ca să aibă plăceri multe până va muri, Luca 12).
Iisus Hristos intră în această lume în sărăcie (într-o iesle) ca să ne arate tuturor că bogația pe care ne-o aduce este înlăuntru Său. Să ne sugereze clar că El este darul Tatălui pentru om și pe El să-l mâncăm și în El să ne îmbogățim. Foc a venit să aducă pe pământ Domnul, și acest foc este viu în El, și abia așteaptă să-L reverse peste oameni. În sărăcie a venit, și în sărăcie a pleacat, gol pe cruce.
Iisus Hristos a trăit în permanent în sărăcie trupească, fugind mereu de toată slava lumii și ne căutând puterea politică.
„Şi pe când mergeau ei pe cale, zis-a unul către El: Te voi însoţi, oriunde Te vei duce. Şi i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul.” (Luca 9, 57-58)
A fost mereu înfrânat și postitor, iar mâncarea Lui a fost permanent să facă voia Tatălui Său cel din ceruri, și să ne aducă nouă viață nouă, viață dumnezeiască, plină de har:
„Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi. Ziceau deci ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?
Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui.” (Ioan 4, 31-34)
Domnul nostru nu doar că a trăit în sărăcie dar a și propovăduit tuturor lepădarea de averi, dezlegarea de bogățiile acestei lumi, ca toți să ne îmbogățim în Dumnezeu. Capitolul 12 din Evanghelia după Luca este o pledoarie despre lepădarea avuțiilor, despre lepădarea grijilor pentru cele trupești și despre iminența venirii Împărăției Cerurilor.
„Şi a zis către ei: Vedeţi şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale.” (Luca 12, 15)
Spunând pilda bogatului căruia i-a rodit țarina și numindu-l nebun pentru că nu s-a îngrijit de viața de după moarte, ci doar de trup, Domnul concluzionează:
„Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.” (Luca 12, 21)
Ne-a învățat să nu căutăm mâncarea și băutura, hainele și cele ale trupului, și să lăsăm toate acestea în grija Tatălui, căci toate acestea păgânii le caută.
„Căutaţi mai întâi împărăţia Lui. Şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Luca 12, 31)
A vorbit către mii și mii de oameni (Luca 12, 1), nu doar către unii aleși, zicând:
„Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strică. Căci unde este comoara voastră, acolo este inima voastră.”
Deci această poruncă e valabilă pentru toți creștinii ortodocși, nu doar pentru călugări, nu doar pentru preoți și slujitori ai Bisericii.
Aici e cheia înțelegerii bogăției în Noul Testament, în viața cea nouă adusă de Iisus Hristos: te-mbogățești cu cele materiale, sărăcești în Dumnezeu. Și invers, sărăcești de bună voie în cele materiale, dându-le milostenie pentru numele lui Dumnezeu, atunci te îmbogățești în Dumnezeu. Adică te umpli de Harul Preasfântului Duh, guști acum din viața Sfintei Treimi și vei gusta în veșnicie.
Cu cât ai mai multe bogății cu atât cauți în ele plăcerea trupului! Cu cât ai mai mulți bani, cu atât cauți să fii fericit prin ce poți cumpăra cu ei. De ce? Pentru că plăcerile trupului se cumpără ușor de la oameni în această lume, dar bucuriile dumnezeiești le primești în suflet de la Dumnezeu când consideră El că ești pe calea cea bună, nu când vrei tu. Nu poți cumpăra împărăția și Harul, și viața cea nouă în Dumnezeu. Nu poți forța pe Dumnezeu să-ți dea această bucurie. Ți-o va da El, când te vede în așezarea cea bună în sufletului, în pocăință.
Nu putem sluji și lui Dumnezeu și banului, căci la un moment dat vom începe să slujim mai mult unuia din ei, și până la urmă total.
„Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în împărăţia cerurilor. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu.” (Matei 19, 23-24)
Iubirea de arginți este cea mai grea patimă și izvor al tuturor păcatelor.
„Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită şi în cursă şi în multe pofte nebuneşti şi vătămătoare, ca unele care cufundă pe oameni în ruină şi în pierzare. Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea şi urmează dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună mărturie înaintea multor martori.” (1 Timotei 6, 9-12)
Iuda e mustrat în cântările din Săptămâna Mare de către Sfinții Părinți:
„Năravul tău este plin de vicleşug, Iudo fărădelege; că bolnăvindu-te de iubirea de argint, ai câştigat uriciune de oameni. Dar dacă iubeai bogăţia, pentru ce ai mers la Cel ce învaţă pentru sărăcie ? Iar de-L iubeai pe Dânsul, pentru ce ai vândut pe Cel fără de preţ, dându-L spre ucidere ? Spăimântează-te, soare, suspină pământule şi clătinându-te, strigă : Cela ce nu ţii minte răul, Doamne, slavă Ţie.” (Cântarea în Sfânta și Marea zi de Joi, la utrenie)
Când ne îmbolnăvim cu iubirea de arginți, îl vom vinde grabnic pe Domnul, mai întâi în cele mici și apoi din ce în ce mai mult… făcând păcate strigătoare la cer.
Cum îți dai seama dacă ești bogat în cele materiale și ai averi?
Dacă pe lângă cheltuielile cu nevoile curente ai acumulări de bani în cont sau cash. Dacă ai bani ca să-i investești în aur, în case, terenuri, mașini, afaceri, etc. Ești bogat dacă te gândești adesea ce să faci cu banii și averile tale: cum să le păzești, cum să le înmulțești, cum să le faci să dăinuiască cât mai mult pe viitor. Ești bogat dacă-ți cumperi obiecte de lux, și cauți mereu servicii de calitate superioară. Ești bogat când nu te mai îngrijești de mult de nevoile primare… Ești bogat când ai oameni care-ți slujesc… Ești bogat când cauți mereu un stil de viață mai bun…
„Da, din aceste patru motive alergi după bani, pentru plăcere, desfrâu, răzbunare şi frică. Alt motiv nu există. Căci, de obicei, bogăţia nu-l face pe om nici mai înţelept, nici mai cuminte, nici mai bun sau de oameni iubitor. Bogăţia nu ne poate sădi în suflet nici o virtute. Ci dimpotrivă, dacă află acolo unele virtuţi, le dezrădăcinează, ca să sădească în noi răutăţile corespunzătoare.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Și totuși în ochii Adevărului, bogat nu e cel ce are multe acumulări de averi…. ci cel ce are nevoie de cât mai puține.
Ortodoxia este lepădare de cele ale lumii și tânjire continuă de a dobândi Harul lui Dumnezeu! Viața cu Dumnezeu în credința cea adevărată este permanentă așteptare a Domnului și a venirii Împărăției Lui.
Bogăția creștinilor este viața cea nouă, Harul Duhului Sfânt adus în inimile noastre de către Iisus Hristos din cer. Iisus Hristos trăiește în sărăcie trupească, deși stăpânește toate, și ne îndeamnă să nu căutăm bogățiile, ci să vindem averile noastre și să le dăm săracilor.
Fiul lui Dumnezeu, cel bogat, a sărăcit pentru noi venind pe pământ, ca să ne îmbogățească pe noi cei săraci de fapte bune și de credință. Iisus ne-a învățat să sărăcim trupește ca să ne îmbogățim sufletește întru El!
Autor: Claudiu Balan